_______________________________________________________________________________________________

TEMA 1. Rusia veche. Premizele apariției muzicii bisericești în Rusia – sec. XI-XVII

§ Arta muzicală din Rusia veche

La început folclorul era propagat de anumiții ​scomorohi ​(măscărici – muzician ambulant care putea să cânte
la diferite instrumente, să îndeplinească numere de acrobații – ​om actor​). Aceștia erau urmăriți și omorâți de biserică,
deoarece erau considerați slujitori ai diavolului. Erau prigoniți chiar din stat.
Treptat folclorul se conformă evenimentelor legate de sărbătorile bisericești. Așa apare folclorul axat pe
obiceiuri – folclorul ritualic din care face parte – colindul de Crăciun, Sărbătoarea Învierii Domnului, Rusaliile etc.
În mare măsură cântecele folclorice sunt legate de evenimente istorice sau fenomene ale naturii. În același
timp un loc aparte ocupă cântecele divizate în mai multe specii: ​bocete,​ ​bâlinelor – ​ceea ce s-a petrecut deja sau este
legat de un anumit personaj istoric. La noi, baladele sunt legate de legende, iarbîlina se axează pe evenimente mai
reale.
Stareț​ - bătrîni care călătoreau la diferite mănăstiri, în diferite sate din Rusia și se opreau în casa cuiva, aceștia
cântau la cnezi.

● Cântecul istoric ​în care se oglindesc evenimente care s-au desfășurat și împrejurările în care se
dezvoltă acțiunile;
● Cântecul liric ​relevă soarta grea a femeilor;
● Cântecele de dragoste ​erau cîntate de femei.
Gândirea sobornicească ​(Dumnezeu a dat suflet, mama și tata au dat viață) nu exista cuvântul ​autor. ​În arta
muzicală rusească predomină aceleași genuri preluate din Bizanț: troparul, condacul, canonul, imnosul, stihira.

Înflorirea artei bisericești. ​În sec. XV-XVII are loc înflorirea cântării bisericești. Apare o specie nouă
cuvânt poetic, ​unul din cei mai cunoscuți în acest gen – ​Epifonie Înțeleptul. ​Iar în iconografie cel mai renumit este
Andrei Rubleov, ​sf. Sec XIX- alt iconograf – Gavriliam.

Nicolaevski – ​născut fără mîini și picioare.Se mișca rostogolindu-se. A început să picteze cu gura. A fost dus
la mănăstire, unde desena (legat sus). A scris icoane pentru familii împărătești.

Pînă în sec. XVII în Rusia predomină gândirea sobornicească. ​Cântarea Znamenoe – ​monodică, interpretată
strict de corul de bărbați. Mai tîrziu apare cîntarea ​antifonală ​(două coruri de bărbați). Sec. XV – în arta bisericească
rusă apar încă două tipuri de notații muzicale noi:
1. Putevaia
2. Demestvenaia​ – ​ambele bazate pe semne cu supliment de linii.

§ Reformele lui Petru I – sec. XVII

Sec. XVII mai este numit epoca de trecere sau cea a schimbărilor care au pregătit reformele lui Petru I. De asemenea
se mai numește secolul violențelor, deoarece Petru I introduce schimbări cardinale nu doar în economia Rusiei, dar și
îndezvoltarea spirituală și culturală a acestei țări. El învăța foarte multe de la nemți, asimila tot ce era nou la Europa. Se
spune că el deschide calea spre Europa.

Petru I schimbă biserica ortodoxă:

1) S-a realizat ​reforma Patriarhului Nikon​, care duce la dezmembrarea societății în două categorii:
a) adepții reformei;
b) cei care nu acceptă schimbările și se izolează de societate, numiți ​storoverî/lipoveni
2) Reforma orînduirii la Palat – ​boierii sunt schimbați radical (prin mod de trai și îmbrăcăminte).
1
3) ​Apare stilul ​baroco​. Astfel în iconografie se formează școala-meluștenilor din Palatul căminelor.
4) Sistemul cîntării bisericești ​se schimbă, apare sistemul creației componistice (compozitorul devine autorul muzicii
bisericești).
5) ​Are loc schimbarea și modernizarea cântării znamenoe.
6)​ Apare ​cântarea​ ​partesă ​(de la partitură), cîntare multi vocală care se afirmă în biserică.

Nikolai Ghilițki ​scrie în 1677 primul tratat muzical teoretic – numită gramatica muzicală. Se manifestă în calitate
de compozitor și scrie cîteva concerte corale.

Vasilii Titov – ​dirijor, compozitor, actor. Compune concerte corale și muzică bisericească. Apare un nou gen
Psalmoi – ​multivocală, gen de laudă.

_______________________________________________________________________________________________

TEMA 2. Muzica rusă în epoca iluminismului secolul XVIII

Sec. XVIII mai este numit și secolul rațiunii și se dezvoltă sub ​influența iluminismului francez.​ Muzica rusă în
această epocă poate fi divizată în 3 perioade:

1. 1682-1725 – poartă amprenta reformelor lui Petru I, se dezvoltă genurile muzicii laice, apare picture de
portret. Reprezentanți: Nikitin, Matveev, ca unul de cei mai de vază muzicieni este Vasile Titov numit
prim dirijor la curtea lui Petru I. cel mai răspândit gen musical este cântul, sau cantul: cântec cotidian,
cant acapela, multivocal și cu formă strofică
2. 1730-1750 – domnește Ana Ioanovna și Elizabeta Petrovna, înflorește barocul în cultura și treptat are loc
trecerea spre clasicism, în pictură se evidențiază un șir de reprezentanți: Vișneacov, Antropov. În
arhitectură: Uhtonskii, Rastrelli. În literatură: Lomonosov, Smorocov. În arta muzicală o treaptă înaltă
atinge concertul coral de partes, în special în creația lui Maxim Berezovskii, care se consideră cel mai de
vază reprezentant al muzicii corale din această perioadă. De asemenea se formează orchestre de cornuri
ce costituie o excepție și reprezintă specificul muzicii ruse, orchestra aparținând lui Narâșkin.
3. 1760-1790 – perioada domnirii Ecaterinii Velikaia. Culminația iluminismului rus, și înflorirea tuturor
domeniilor artei. În literatură reprezentanți: Fon Vizin, Radișciv, Caramzin. În pictură apare portretul
clasic de paradă reprezentanți: Rokotov, Levițkii, Burovicoțkii. În arta muzicale are loc formarea primei
școli componistice laice, printre care: Bordneanskii, Kozlovskii, Socolov, Popov, Dixticiov, Pașkevici.
§ Teatrul muzical rus din secolulu XVIII

Dacă în Europa dezvoltarea genului de operă începe de la opera seria, atunci în Rusia, arta de operă își ​începe
dezvoltarea sa de la opera comică. ​Dezvoltarea acestui gen este strâns legată de apariția teatrelor muzicale. Cele mai
renumite:
Teatrul Imperial​ – susținute financiar chiar de Ecaterina, cu 100 de mii de ruble
Teatrul lui Poteomkin, Teatrul lui Narâșkin,​ înafară de asta exista un teatru pe lângă diferite instituții de
învățământ (​Институт блогородных девиц​)
Teatrul Șeremetiev – concura cu Teatrul Imperial, unde erau invitați artiști din Italia, Franța, avea cea mai
numeroasă orchestră

Opera rusă timpurie reprezintă o acțiune sintetică în care se succedau numerele muzicale cu
dialogurile vorbite (dina această cauză nu putem vorbi încă despre formarea genului de operă, deși ele sunt
numite opere în mare parte sunt scrise sub influența lucrărilor sau muzicii străine, italiene franceze, etc.). Un
rol important în formarea limbajului muzical nașional îl joacă cântecul național rus, ele devine un suprot
pentru limbajul muzical, prima încercare de a crea o operă îi aparție lui ​Mihail Popov​, cu opera ​Aniuta
(1772) pe un subiect comic.

2
 A doua încercare o face ​Mihail Sokolovskii în anul 1779 care compune lucrarea Morarul vrăjitor
mincinos.​
Iar fondatorul Teatrului Muzical rus se consideră compozitorul dirijorul, vioristul, cântărețul, actorul
Vasilii Pașkevici​, cea mai cunoscută operă a sa este ​Nenorocirea de la trăsură. A doua operă a lui Pașkevici
este ​Zgârcitul​, o operă comică, cu personajul principal Scriaghin. A treia operă se numește ​Curtea de oaspeți
de la Sankt-Petersburg,​ personajul principal este Stalâghin, negustor care o învașă pe soția sa cum să scoată
mai socoată mai mulți bani din oameni.
Evstignei Fomin – opera ​Căruțașii de la stația poștală,​ și opera ​Orfeu scrisă în tradițiile operei
franceze grand opera.
Dmitrii Bortneanskii – compozitor ce scrie concerte corale bisericești (cunoscut ca un bun
reprezentant al muzicii corale), paralel compune opere, cea mai acunoscută este ​Vulturul​.

În domeniul ​concertului coral clasic​ se evidențiază câteva etape

1) 1760-1770 – reprezentantul este Galuppi, compozitor italian, elevul său a fost Maxim
Berezovskii
2) 1770-1780 – Reprezentant Dmitrii Bortneanskii care aduce prin creația sa afirmarea
mijloacelor de expresie clasice
3) 1780-1790 – reprezentanți Dicteariov și Kozlovskii
În domeniul ​muzicii de cameră predomină genurile: cantul, aria și cântetcul popular rus.
Reprezentanți: Dugheanskii și Kozlovskii

În domeniul m ​ uzicii instrumentale de cameră cel mai de vază reprezenant este Ivan Handoșkin,
violonist virtuoz și dirijor, în mare parte parte compune improvizații pentru vioară pe temele cântecelor
populare ruse.

_______________________________________________________________________________________________

TEMA 3. Arta muzicală rusă în prima jumătate a sec. XIX

În arta muzicală rusă din această perioadă se evidențiază 2 trăsături:

1. Se axează pe tradițiile naționale și accentuează latura slavonă pură.

2. Pledează pentru preluare credințelor occidentale și afirmă idei revoluționare democratice, reprezentații;
Cernâșevskii, Belinskii. Simbloul înflorii artei ruse din această perioadă devine creația poetului
Alexander Pușkin​, în poeziile sale se descoperă frumusețea spirituală a poporului rus, gândirea și
bogăția limbii ruse. De asemenea este caracteristică prezența mai multor stiluri: clasicismul, romantismul,
realismul. În literatură, cei mai de vază reprezentanți: Pușkin, Lermontov, Gogol. În muzică: Glinka,
Dargomâjskii. Arta are ca scop de a exprima valorile înalte spirituale, ideiile naționale, de asemenea
relevă istoria ortodoxiei, temele abordate în creație în mare parte sunt legate de dragoste, compătimire și
sacrificiu. Predicesorii lui Mihail Glinka care au contribuit la formarea stilului muzical național sunt așa
numiții cei 4 Alexandri: Aliabiev, Varlamov, Guriliov și Verstovski.
Aliabiev: romanța privighetare
Varlamov: Crasnâi sarafan
Guriliov: Na zare
Verstovski: Ciornaia șali

În prima jumătate a secolului XIX apare genul de romanță clasică:

Romanța – creație vocală ce se acsează ăe un text poetic interpretată cu acompaniament instrumental, un rol
important în dezvoltarea liricii romansiere îl joacă poezia rusă, astfel se formează o generație de poeți ruși, ca
3
Jukovskii, Pușkin, Lermontov. Alături de romanță se formează câteva specii a muzicii camerale vocale: Elegia,
Balada, Cântecul de masă, Cântecul rus. Un eveniment important în muzica vocală devine creearea baladei vocale în
1820 de către Алексе́й Никола́евич Версто́вский (1799-1862), anume el reușește să preea cele mai tipice
particularități ale acestui gen european și să le transfere pe un suport rus. Cea mai cunoscută baladă a lui Версто́вский
este ​Чёрная шаль.​ De asemenea apar specii a muzicii vocale ca: Serenadele spaniole, Barcarole italiene, Cântece
caucaziene, în aceste sens cele mai reprezentative sunt: ​Ночной зефир,​ ​Я здесь, Инезилья​.

§ Алекса́ндр Алекса́ндрович Аля́бьев (1787-1851)

Intră în istoria muzicii ruse ca un creator al romanței clasice ruse (fondatorul romanței clasice în Rusia). A
avut o soartă neobișnuită, fiind fiul guverantorului orașului, a fost învinuit pe nedrept pentru omor și exilat în Siberia
pe 15 ani. Aflâdu-se în exil scrie renumitul său cânt Соловей. În 1840 apar romanțele cu un conținut dramatic
Иртыш p​ e versuri de Иван Веттер, ​Два ворона pe versuri de Pușki, ​Нищая pe versurile lui П. Беранже în
traducerea lui Дмитрий Ленский, aici avem imaginea unei bătrâne ce cerșește lângă biserică.

§ Александр Егорович Варламов (1801-1848)

Genul principal pe care-l abordează în creația sa este cântecul rus, în mare parte bazat pe tema cantilenei. Cele
mai populare romanțe sunt: ​Белеет парус одинокий​, pe textul lui Lermontov, și cântecul de origine populară
Красный сарафан.​

§ Александр Львович Гурилёв (1803-1858)

Pianist compozitor elevul lui John Field, tatăl său a fost dirijor dar de origine era țăran iobag. Guriliov cere să
fie eliberat de boier, primește libertate, pleacă în Sankt-Petersburg unde e mare sărăcie, compune cântece ruse printre
care: ​Матушка Голубушка​.

_______________________________________________________________________________________________

TEMA 4. Aportul lui Mihail Glinka pentru muzica rusă

Se consideră fondatorul muzicii clasice ruse. Creația sa relevă tradițiile spirituale ale culturii ruse și determină
căile de dezvoltare ale muzicii clasice pe parcursul sec. XIX. Anume în lucrările lui Glinka se afirmă conținutul ideatic
legat de spiritul național și princiipile caracteristice poporului rus. Astfel el reușește să îmbine cele mai progresive
tendințe ale muzicii occidentale cu muzica populară rusă. Glinka a fost martorul unor evenimente istorice importante,
viziunile sale s-au format sub influența războiului din anul 1812 cu Napoleon și a răscoalei decembriștilor din 1825
(conducătorul aristocratul Кондра́тий Фёдорович Рыле́ев, primii care se răscoală contra sistemului monarhic).
Idealul frumuseții pentru Glinka a fost cântecul popular, cea mai cunosctuă frază a sa este: ”Muzica o crează poporul,
iar noi doar o aranjăm”. La fel ca și Pușkin, Glinka avea capacitatea de a poetiza actualitatea, de a vedea frumusețea în
viața de zi cu zi.

§ În creația lui Glinka se evedențiază 3 stiluri: clasicismul, romantismul, realismul.

Periodizarea creației lui Glinka​:

I. Perioadă (1815-1830) – include anii de studii la pansionul de pe lângă colegiul pedagogic din
Sankt-Petersburg, i-a lecții de pian de la John Field și Chalr Meer. LA pansionat trăiește în aceeași
încăpere cu fratele lui Pușkin, astfel a avut posibilitatea să comunice cu marele poet, fiind atras și
impresionat de creația lui Pușkin. Compune un șir de romanțe pe textele lui Pușkin.

4
 II. Perioadă (1830-1844​) – se consideră culminația creației lui Glinka, este marcată de apariția celor 2 opere
ale sale ​O viață pentru Țar​ (Ivan Susanin) și ​Ruslan și Ludmila
III. Perioadă (1845-1857) – scrie preponderent muzică instrumentală, dintre cele mai cunoscute fiind fantezia
pe 2 teme ruse ​Kamarinskaya (Камаринская) (1848) ​și uvertura spaniolă ​Jota aragonesa (Блестящее
каприччио на тему Арагонской хоты) ​(1845). Călătorește la Madrid apoi hotărăște să-și perfecționeze
măiestria în domeniul contrapunctului și pleacă la Berlin.

Kamarinskaya​:
● Pag.8 – Cântec de nuntă
● Pag.13 – Плясовая
Waltz-Fantasia​ (Вальс-Фантазия) (1839)

Jota aragonesa​:
● Pag.2 – introducerea
● Pag.11 – t.p.
● Pag.24–t.s

Date biografice​:

● S-a năcut la 28 mai 1804 (01 iun. 1804) în localitatea Новоспасское, Смоленская губерния
● De la 10 ani cântă la pian, flaut și vioară
● Compune romanțe prin care devine cunoscut, pleacă în Italia pentru a studia tradițiile operei italiene, apoi în
Germania unde studiază contrapunctul cu Siegfried Denn. Se reântoarce și reâncepe lucrul asupra operei ​O viață
pentru Țar​, fiind pasioant de subiectul unde se reflectă fapta eroică a țăranului Ivan Susanin. Libretul îi aparține
baronului Karl Georg Wilhelm Rosen. ​Premiera a avut loc la data care intră în istoria culturii ruse drept ziua de
naștere a operei naționale ruse​. Părerile despre operă sau împărțit în două, o parte au apreciato înalt, altă parte din
aristocrație a avut păreri negre. În 1842 a avut loc premiera celei de a 2 opere ​Ruslan și Ludmila​, pe libretul
compozitorului В. Широков, cu participarea lui К.Бахтурина, Н.Кукольника, Н.Маркевича, А. Шаховского,
bazat pe poemul cu același nume de Pușkin, fiind înalt apreciată de Lizst, Berlioz însă o mare parte din aristocrați
au avut păreri negative, ceea ce îl determină pe compozitor să plece peste hoatare în anul 1844, la început pleacă la
Paris, unde cu Berlioz organizează un concert și numit primul compozitor rus, apoi pleacă în Spania, studiază
folclorul spaniol și compune uverturile spaniole ​Jota aragonesa ​(1845) și ​O noapte la Madrid (Воспоминания о
летней ночи в Мадриде) (​ 1851). Din 1848 se află la Petersburg, apoi călătorește la Paris, Berlin, Varșovia,
începe să lucreze asupra ​Simfoniei Taras Bulba​. Începând cu anul 1850, colaborează cu Balakierev, Stasov,
Dargomâjskii. În 1856 pleacă la Berlin cu intenția de a studia contrapunctul, de a se desăvârși în acest domeniu,
însă cu părere de rău moare la Berlin pe 3 (15) februoarie 1857.

§ ​Creația de operă

Operele lui Glinka finalizează etapa de formare a artei muzicale ruse a sec. XIX. Astfel ele pun baza
dezvoltării celor 2 genuri din muzica rusă:
1. Operă-dramă istorică​ (​O viață pentru Țar)​

5
 2. Operă-basm epic (​Ruslan și Ludmila​). Astfel Glinka a precedat idealurile estetice ale culturii muzicale din
sec. XIX. Astfel ​O viață pentru Țar,​ este o operă istorică patrioctcă ca gen, tratată ca dramă populară. Iar a doua operă
Ruslan și Ludmila​ ca gen reprezintă un basm epic ce îmbină elementele basmului și bâlinei.

O viață pentru Țar – prima sa operă, Glinka o numește operă tragică, ea are un conținut profud patriotic, eroul
moare pentru ași apăra țarul și patria, la baza subiectului operei se află un eveniment istoric real din anul 1612, și
anume fapta țăranului Ivan Susanin, care cu prețul propriei vieți salvează familia împăratului Mihail Romanov de la
șleahta poloneză. Conflictul operei se desfășoară succesiv în scenariu, opera începe cu o uvertură eroică care
reprezintă lupta popurului rus cu polonezii, aproximativ este perioada sec. XIV începutul sec. XV, perioada când în
Rusia un timp îndelungat s-au omorât frate cu frate pentru obținerea tronului.

Uvertura​ (t.p. pag. 2; t.s. pag.3 ultimu rând)

Act I​. Reprezintă expoziția chipului poprului rus.
Introducerea:
● corul bărbătesc ​Родина Моя​ pag.
● 13 corul femeilor pag. 17
● Cavatina Antonidei pag.29
● Rondo Antonidei pag. 31
● Replica lui Susanin ​Что гадать о свадьбе​ pag 38,
● Caracteristica lui Sobinin pag. 61
Act II​. Se oferă o caracteristică muzcială dușmanilor, și anume șleahtei poloneze
● Poloneza pag. 83,
● Cracoveac pag.97,
● Valsul pag. 107,
● Mazurka (culminația, devine elemntul simbol, laitmotivul polonezilor) pag. 112
Act. III​. Declanșarea conflictului (polnezii vin la Ivan Susanin ca să-i ducă spre Moscova)
● Cântecul lui Vanea (copilul adoptiv al lui Susanin) Pag. 146,
● tema fericirii familiei lui Ivan Susanin pag. 213,
● Romanța Antonidei pag. 246
Act IV​. Moartea eroului și deznodământul (culminația întregei opere)
● Moartea lui Susanin, Aria lui Susanin pag. 323

Ruslan și Ludmila,​ este o operă epică în care se desfășoară 2 linii, prima reală și a doua fantastică, cea fantastică
este reprezentată prin personajele rele Cernomor (statulpalmă barbăcot) – personaj din poveste, mic cu barbă lungă,
răutăcios vrăjitor. Naina – prietena lui, vrăjitoară rea.
Linia reală este reprezentată de personajele pozitive – 2 stareți: Baian (povestitor) și Fin (vrăjitor bun care ajută
oameni).
Ruslan – mirele Ludmilei,
Ratmir – fostul predenente
Farlaf –fostul predentent

Opera începe cu o uvertură ce reprezintă nunta lui Ruslan și a Ludmilei

Introducerea​ cu t.p. împreună – rândul 4; t.s. – pag. 9, cifra 3

Act. I
● pag. 50 – Cavatina Ludmilei (prima adresare a Ludmilei către tatăl său)
● Pag 56 – a doua adresare a Ludmilei către Farlaf
● Pag.57 (cirfa 35) – a doua adresarea a Ludmilei către Ratmir

6
Act. II – Ruslan, Ratmir și Farlaf pornesc în căutarea Ludmilei, vrăjitorul fiu îi povestește cum să găsească paloșul
fermecat ca să-l omare pe Cernomor. Naina îi șoptește lui Farlaf să pună piedici lui Ruslan

● Pag144 rondo lui Farlaf

● Pag154 aria lui Ruslan
● Pag159 Refrenul ariei lui Ruslan
Act. III​ – Actul lumii orientale

● Pag 187 –aria Gurislavei, Ratmir se îndrăgostește de Gurislava și rămîne aici

Act IV ​– împărăția lui Cernomor, prin diferite vrăjitoriii o face pe Ludimla să se îndrgăostească de el

● Pag 253 – Aria Ludmilei, aici îi spune lui Cernomor că nu mai devine nicioadtă soția lui și se duce să doarmă
● Pag. 279 – renumitul marș a lui Cernomor
_______________________________________________________________________________________________

TEMA 5. Aleksandr Dargomâjskii (​2 (14) feb. ​1813​ – 5 (17) ian. ​1869​)

Contemporanul mai mic a lui Glinka, reprezentantul unei noi generații, care s-a format sub influența
principiilor estetice a realismului critic (școala naturalistă), în special a lucrărilor lui N. V. Gogol, în care se
evedențiază laturile negative ale caracterului uman. De asemenea se divulgă anumite evenimente legate de viața
oamenilor mici și anume a celor ce sunt înjosiți și ofensați. ​Primul compozitor rus care tinde să redee caracterele
omenești și viața de zi cu zi fără înfrumusețări​.

Tema inegalității sociale este abordată de către compozitor în opera sa ​Rusalka,​ el este creatorul personajelor
comice, satirice în muzică, care provin din lucrările lui Gogol. Dargomâjskii poseda 2 talente: primul de dramaturg și
al doilea de psiholog. Primul talent determină interesele compozitorului față de genurile muzicale vocale în special
teatrul, al doilea talent îi oferă posibilitatea să creeze portrete muzicale ale contemporanilor săi. Un loc aparte îl ocupă
personajele comice, nuanțele comicului pornesc de la ironia răutăcioasă și ajung până la sarcasm, de asemenea
întâlnim umorul catifelat, nobil, benefic. Spre deosebire de Glinka, Dargomâjskii ​studiază minuțios personalitatea
umană evidențiând anumite calități, maniera de a vorbi, comportamentul​, la fel ca și Glinka ​se acsează pe creația
populară și în special tematica cotidiană și folclorul orășănesc​.

Cele mai importante descoperiri realizate de Dargomâjskii sunt legate de ​sinteza intonațiilor muzicii și
vorbirii​. Motoul creației sale este fraza: „Vreau ca sunetul să exprime cuvântul, vreau adevăr”, sub adevăr el înelege
redarea fixă a intonațiilor vorbirii sub redarea muzicii, de aici și vine accentuarea anumitor detalii ale textului și
apariția diferitor tipe de recitative. ​Dargomâjskii aduce în melodia cantabilă elemente declamative și de vorbire​.

Date biografice​:

s-a născut într-o familie de aristocrați, de mic studiază pianul și vioara, mai târziu i-a ore de vocal, deși nu a
avut posibilitatea să studieze la anumite instituții profesioniste, devine un pianist cunoscut în cercul muzicienilor. La
vârsta de 18 ani este deja autorul a câtorva romanțe, începând cu anii 1830 se afirmă în calitate de compozitor.

§ ​Periodizarea creației​:

1830-1844 – Perioada timpurie​, colaborează cu scriitori romantici, este pasionat de poezia lui Pușkin, în
1835 se întâlnește cu Glinka și sub influența lui Dargomâjskii este pasionat de dorința de a crea o operă, însă spre
deosebire de Glinka, el nu abordează tematica rusă, dar se inspiră din literatura franceză, în special de romanul lui V.
Hugo – ​Notre Dame de Paris​, și compune prima sa operă Esmeralda, care poartă amprenta, stilului de operă

7
grand-opera. În 1844 pleacă peste hotare: Berlin, Bruxelles, Viena. Aflându-se la Paris face cunoștință cu Meyerber și
Galevi, compune opera balet ​Торжество Вакха.​

1845-1855 – compune peste 30 de cântece și romanțe, ansambluri vocale, finalizează lucrul asupra operei
Rusalka​ și scrie preponderent romanțe în baza poeziilor lui Lermontov

1855-1869 – Perioada târzie​, devine președintele societății muzicale din Petersburg, colaborează cu
revoluționarii democrați și membrii revistei satirici ​Iskra.​ Compune cântece satirice și dramatice, ca: ​Старый капрал.​
Colaborează cu Balakierev, Musirgskiy, Kiui, viitorii membri ai Grupului celor 5, promovând aceleași idei ale
veridicității, de asemeni compune ​Fantezia-Glumă ​Baba-Hârka​. Lucrează asupra operei comice ​Rogdana,​ iar
culminația creației sale o constituie opera ​Oaspetele de piatră scrisă în baza tragediei lui Pușkin, anume această
lucrare deschide noile căi de dezvoltare în domeniul inovațiilor mijlocelor de expresie vocală abordate de către
compozitorii din sec. XX, el utilizează diverse tipuri de intonare vocală ca: recitativul, cântarea cantilenă și arioso.
Anume în această operă Dargomâjskii reușește să îmbine desăvârșit intonațiile de vorbire cu melodia expresivă.

§ Creația vocal-camerală​:

Aleksandr Dargomâjskii a compus peste 100 de romanțe, muzica vocal camerală este reprezentată prin diverse
genuri, atât tradiționale cât și novatorii. Cele tradiționale sunt: Romanțele clasice, cântecele ruse lirice, cântecele
dramatice. Genuri create de Dargomâjskii (genuri novatorii): ​Monologuri​, ​Portrete ​satirice,​ ​Scenete muzicale​,
Povestiri muzicale și ​Monologuri meditații​. Putem evedenția tratarea nouă, monologuri voale reprezentative: ​Мне
грустно,​ ​И скучно и грустно – ambele romanțe de tip monolog sunt scrise pe textele lui Lermontov, romanța
Мельник​. Conturul melodic al monologurilor se deosebește prin dominarea declamațiilor și redare minuțioasă a
detaliilor textului ce urmează conform procedeelor de vorbire din perioada timpurie putem evedenția romanțele de
dragoste în care predomină atmosfera poetică luminoasă, o romanță reprezentativă în acest sens ​Шестнадцать лет,​
pe textul lui A. Delvik. Primul cântec comic pe care îl compune Dargomâjskii, ​Каюсь дядя черт по путал,​ pe textul
lui Timofeev – aici este un monolog, predomină vorbirea muzicală cotidiană expusă de la prima persoană ​își cântă
dragostea sa față de sine​.
Creația vocală din ultima perioadă, aici avem cântecul dramatic: ​Старый капрал – pe textul lui Curochkin,
este o scenetă monolog în care se descrie starea unui soldat bătrân (care a fost în armată 25 de ani), și a învățat foarte
multe genreații de soldați militărie, el trebuie să fie înpușcat din cauza că a îndrăznit să ofenseze un ofițer tânăr.
Червяк – reprezintă culminația cântecului satiric, este o scenetă monolog în care se reprezintă un funcționar care se
consideră un om de nimic, un vierme, în fața unui conte pentru a fi apreciat și primit în societate înaltă, și pentru ca să
aibă favorități pe tărâmul slujbei, el este de acord cu faptul că șeful său contele este amantul soției sale. ​Титулярный
советник – este o scenetă satirică în care se vorbește despre dragostea unui funcționar față de fiica generalului, ea îl
detestă și îl alungă din cauza că el îndrăznește să-i descopere sentimentele sale, textul îi aparține lui Пётр Исаевич
Вейнберг.

§ Opera ​Rusalka

● Genul operei ​Rusalka reprezintă drama muzicală cotidiană. Este prima operă lirico-psihologică, în care se
accentuează caracterele umane cu neajunsurile lor.
● Opera ​Rusalka este scrisă în baza poemului lui Pușkin și reprezintă o lucrare în care pentru prima dată se
reflectă inegalitatea socială. În operă sunt unele elemente comice, deși linia principală desfășoară drama
personală a Natașei.
Personaje: ​Natașa – fiica morarului
Cneazul
Olga – prietena cneaghinei, care este și servitoarea, cneaghina.

8
Subiectul operei

Actul I – ​este reprezentat chipul morarului, care deși știe despre dragostea fiicei sale Natalia cu cneazul, nu are nimic
împotrivă dacă cneazul o să aducă cadouri cît mai scumpe. Astfel la început el este un om plin de viață și pătruns de
pasiunea de a se îmbogăți. Deja în actul I apare cneazul care este fățarnic, el deja nu are dragoste față de Natașa dar
totodată are o scuză, că el fiind cneaz nu poate să se căsătorească cu Natașa, fiindcă societatea căruia aparține îl va
acuza, cînd găsește să își ia de soție o fată fără statut. Natașa fiind însărcinată și de soarta care o așteaptă se aruncă în
Nipru și devine sirenă.

Actul II ​– nunta cneazului cu cneaghina.

Actul III – ​starea sufletească a cneazului. Deja trec mulți ani și el se întoarce în locurile în care se întâlnea cu Natașa.
Cneaghina este îngrijorată de starea cneazului. El nu vorbește, doar se plimbă pemalurile Niprului.

Actul IV – ​culminația operei. Renumita cavatina a cneazului – își amintește și mai mult de Natașa și în același timp
întâlnește un om necunoscut care îl salută.Culminația este când mica sirenă, fiica Natașei, iese din apă și îl cheamă pe
cneaz.

Uvertura​ – cu caracteraprins, energic, t.p. – de la început; t.s. –pag. 9 cifra 15

Actul I
Aria morarului – pag.15
Partida Natașei din terțet – pagina 33, cifra 34
Corul fetelor – pagina 52, cifra 67
Partida Natașei din duetul Cneazul și Natașa – pag. 67, cifra 95
Răspunsul Cneazului – pagina 79, 3 tacte până la cifra 119
Pagina 78 - ???
Actul II
Corul de nunta – pag.115, cifra 2
Cântecul Natașei – pag.164, cifra 106
Actul III
Cavatina cneazului – pag.220, cifra 76
_______________________________________________________________________________________________

TEMA 6. Arta muzicală rusă din Epoca de după Reformă

Perioada istorică din 1860-1870 este numită ​Epoca de după reforma din 1861 (legată de abolirea iobogiei prin
ordinul împăratului, care aduce cu sine liberalizarea societății ruse). Astfel în artă se formează un sistem de valori
moral-estetice în care personajul principal devine țăranul simplu (mujikul). Apare noțiunea de a merge în popor, care
devine simbolul sacrificării oamenilor inteligenți. Arta muzicală reflectă tot spectrul de căutări morale și idealuri din
această perioadă. Tendința principală devine realismul.

În muzică se afirmă genul de operă. În domeniul muzicii vocal-camerale predomină romanțe și cântecele
rusești. Culminația muzicii instrumentale devine simfonia cu reprezentanții: Borodin, Ceaicovski. În domeniul
concertului instrumental se afirmă Anton Rubinștein.Treptat iau amploare uverturile și fanteziile. Treapta cea mai
înaltă devine apariția baletului clasic rus. Deasemenea se studiază folclorul. Cel mai de vază reprezentant este
Afanasiev – filolog rus. În 1886 este tipărită culegerea de cântece populare ruse alcătuită de Balakirev.

În dezvoltarea culturii muzicale ruse putem evidenția 2 tendințe:

9
 1. Legată de europinizarea artei muzicale și schimbările radicale realizate în domeniul artei interpretative,
perfecționarea studiilor profesionale. ​Au fost deschise 2 conservatoare. Primul la Petersburg în 1862 de Anton
Rubinstein, al doilea în 1866 la Moscova de către fratele său Nicolae Rubinstein. Anton Rubinstein propune
sistemul de studii profesionale după modelul occidental (copiii încep să se ocupe cu muzica profesională de la
vârsta de 7 ani). Ei învață sistematic și pot fi acceptați doar copiii aristocraților. Anton Rubinstein este primul
muzician care cere statut oficial pentru profesia de muzician. Prin faptul că adresează o cerere împăratului,
care oficial recunoaște muzicianul ca profesie. Rubinstein organizează societatea muzicii ruse pentru
propagarea muzicii clasice. Astfel apare școala de interpreți profesioniști. Pianiștii și dirijorii frații lui Anton
Rubinstein, vioriștii Veneavski și Aurer, vocaliștii Platonova și F. Stravinski.

2. Balakirev este împotriva sistemei lui Anton Rubinstein, deoarece pledează pentru ideea că a studia muzica nu
este doar prerogativa aristocraților, dar a tuturor oamenilor talentați, indiferent de statutul social și indiferent
de vârstă. La fel ca și Rubinstein el pledează pentru afirmarea muzicii ruse naționale. El devine conducătorul
unei noi școli muzicale ruse, numită ​Grupul Celor Cinci.​

Principiile estetice ale ​Grupul Celor Cinci:

1. Muzica trebuiesă fie accesibilă pentru toți indiferent de statutul social
2. Deschiderea școlilor muzicale fără plată
3. Organizarea concertelor fără plată
4. Propagarea muzicii ruse
5. Compozitorul poate fi și fără pregătire profesională
● Membrii ​Grupul Celor Cinci​:
Balakirev (conducătorul), Cesar Cui, M.P.Musorgski. A.P. Borodin, N.A. Rimski-Korsakov, Anton Stasov (a
avut un rol important în propagarea și afirmare)

§ Алекса́ндр Никола́евич Серо́в ​(11 (23) ian. ​1820 — 20 ian. (1 feb.) ​1871​) – jurist, critic muzical și
compoziotor, a scris operele ​Judith (Юдифь, 1​ 861–63​)​, ​Rogneda (Рогнеда, 1​ 863–65​),​ ​The Power of the Fiend
(Вражья сила, ​1867–71​).

§ Анто́н Григо́рьевич Рубинште́йн (16 (28) noi. ​1829​, Выхватинец, Подольская губерния — 8 (20) noi.
1894​, Петергоф) – pianist, compozitor, dirjor, pedagog. fondatorul conservatorului din Petersburg, promotrul ideii
europenizării artei muzicale, creatorul sistemului de studii muzicale de tip european. Sa născut la 16 noiembrie în satul
Выхватинец. De la 12 ani deja călătorește cu concerte în calitate de pianist, a fost înalt apreciat de Chopin și Lizst, nu
a avut profesori, dar s-a ocupat de sinestătător, a compus 13 opere, 5 opere oratorii, balet, 6 simfonii, peste 20 de
lucrări pentru pian și romanțe, concerte petnru pian, cea mai cunoscută fiind opera ​Демон​. Fiind un pianist virtuos, în
concertele sale pentru pian se concentrează creația lui Chiacovski și Rachmaninoff. A compus romanțe pentru Fiodor
Shaleapin.

§ Ми́лий Алексе́евич Бала́кирев ​(21 dec. 1836 [2 ian. ​1837​], Нижний Новгород — 16 [29] mai ​1910​,
Sankt-Petersburg) ​– compozitor, pianist, dirijor, conducătorul ​Grupului Celor 5 (Могучая кучка),​ care s-a îngrijit de
formarea elevilor săi nu doar ca muzicieni profesioniști, dar și ca personalități cu intelect. Balakierev era o persoană
care era capabil să provoace interesul celor din jur pentru promovarea diferitor idei legate de naționalitate, dragostea
de patrie, promovarea muzicii ruse. În prima perioadă a vieții devine pasionat de ateism, după care este pasionat de
religie, și compune multă muzică corală bisericească. S-a născut în localitatea Nijnii Novgorod într-o familie foarte
săracă, din dragostea ăentru muzică începe să se ocupe de sinestător la pian, ocazional lua lecții particulare. În 1860
devine cunosctu în Petersburg ca un pianist virtuoz. În 1883 devine directorul capelei corale de la curte, se ocupă cu
instruirea elevilor. Influențează formarea spiritului moral a elevilor, a fost pasionat mult de orient, în special în
10
lucrările sale abordează tematica Kaukazului. Prima lucrare cu tematică rusă se intitulează ​Tabloul simfonic Rusia,​
apoi poemul simfonic ​Tamara – împărăteasa Georgiei care aduce creștinismul în țară, în calitate de suport, Balakierev
folosește poezia lui Lermontov ​Tamara​.

Începe Poemul simfonic cu imaginea cu o introducere ​Andante Maestoso​ unde se descrie muntele negru:
T.P. – pag.15, cifra 1 (reprezintă dansul bărbaților cu temperament, Lezghinka
t.s. – pag. 24 (dansul feminin liric)

Islamei – compus în , este o fantezie pentru pian consacrată lui Nicolae rubinștein, primul interpret al acestei
lucrări, islamei - dans popular cabardin.
T.P. - pag.3 (dansul bărbaților)
t.s. – pag. 12 (dasnul feminin)

§ Це́зарь Анто́нович Кюи (n. 18 ian. ​1835 - d. 13 mar. ​1918​) – membrul grupului celor 5, militar, specialist
în domeniul fortificațiilor. Intră în ist. Muzicii în calitate de critic muzical și compozitor. Este fiul unui soldat francez,
a scris opera William Racliff

§ Моде́ст Петро́вич Му́соргский (9 [21] mar. ​1839​, с. Карево, Псковская губерния — 16 [28] mar. ​1881​,
Санкт-Петербург) – compozitor, este numit geniul muzicii ruse clasice, care nu a fost apreciat la justa valoare, nici de
prietenii săi, fiind considerat compozitor agramat. El reușește să creeze în sunete o lume absolut nouă, lucprile sale
novatorii vor deschide noi căi pentru arta muzicală din sec. XX. Din creația lui Musorgsky se vor inspira compoziotri
din diferite țări: Debussy, Ravel, Prokofiev, Shnitke. Motoul creației sale este: „Trectul în prezent, iată scopul meu”.
În creația sa se îmbină experiența istorică a poporului rus, și contemporanietate, ​personajul prinicpal în creațiile sale
devine poporul​, sub cuvântul popor el subânțelege țăranul (mujikul, crestianstvo) –se consideră păstrătorii valorilor
creștine. Musorgsky se dezice intenționat de proveniența sa aristocratică și se identifică cu un țăran simplu, el perecepe
actualitatea prin prisma moralei, și principiul estetico-morale a culturii ruse multeseculare. Tendința de a trăi după
conștiință (sovesti). Compătimirea față de săraci, și inacceptarea nedreptăților sociale. El se dezice să vorbească
vocabularul litarat, și să utilizeze vorba șărănească, scopul creației sale este de a reda realitatea. Renumita sa frază
este: „Adevărul trebuie să fie spus, cât de amar nu ar fi el”. El reflectă în creația sa imaginea Rusiei biată și toate
laturile negative ale ei. Rusia care este plină de jale și plâns. Muzica sa reflectă problemel legate de bină și rău, crimă
și pedeapsă. De la Glinka și Dargomîjskii, Musorgskiy prea stilul vocal, declamația legată de intonația cuvintelor, și
cantabilitatea provenite din folclorul rus. M. a fost pasionat de muzica bisericească, în special cântarea znamenoe, care
întruchipează morala înaltă, bărbăția și noblețea. De asemenea stilul muzical a lui M. integrează și diverse stiluri
europene, în special influența lui Berlioz, Liszt, Schumann. Posedând un talent litarar, M. tinde spre abordarea
genurilor sintetice în care se descoperă cele mai importante laturi ale talentului său. În special ele sunt realizate în
genurile muzicii vocale: operă și cântec. Lucrări instrumentale sunt mai puține, însă sunt considerate extrem de
reușite: fantezia simfonică ​Noaptea pe muntele leșuv (​Ночь на Лысой горе; s​ au «Иванова ночь на Лысой горе»)
(1867) și suita pentru pian ​Tablorui de la expoziție (Картинки с выставки) (​ 1874)​.

Date biografice​:

9 martie – în satul Карево, Псковская губерния, al patrulea fiu, prima profesoară de muzică a fost mama sa,
la insititența părinților săi el merge la colegiul de militărie, la vârsta de 13 ani și face la parte din gardienii din
Petersburg. Finisează colegiul în claitate de ofițer în 1856. În 1857 face cunoștință cu Balakierev și începe să se ocupe
cu compoziția, devine mebrul grupului celor 5. Din 1858 pleacă din aramtă și trăiește în sărăcie totală.

Periodizarea creației:

I Perioadă 1858-1868 – este perioada de formare a stilului componistic, scrie romanțe cântece, citește foarte
mult, începe lucrul asupra operei ​Salambo,​ pe care așa și nu o finsisează, apoi este pasionat de un nou subiect și începe
lucrul asupra operei căsătoria, dar tot nu o finisează. Din 1863-1865 trăiește îtr-o comună fiind influențat de o lucrare a

11
lui Никола́й Гаври́лович Черныше́вский ​Ce să facem? (Что делать?)​. Traiul aici are un impact serios asupra
sănătății. În 1867 compune simfonia Noapte pe muntel epleșuv, anue pentru această lucrare Balakierev îl critică dur, și
ca urmare el pleacă din grupul celor 5. În 1868 începe opera ​Boris Godunov,​ iar în 1869 este prezentată varianta în
clavir a operei la ședința comitetului teatral din Mariinsk, și nu acceptă această operă, însă după câteva redacții,
premiera a avut loc abia în 1874.

II Perioadă 1869-1875 – compune ciclurile vocale Raiul, ​Cântecele și dansurile morții (Песни и пляски
смерти) pe versurile lui А. А. Голенищева-Кутузова (1877), opera ​Хованщина​, opera lirico-comică ​Iarmarocul ​din
Sorocensk ​(Сорочинская ярмарка)​, pe care nu o finalizează, în 1880 scrie suita ​Tablorui de la expoziție.​ În 1881
suferă un ictus (atac cerebral), prietenii îl aduc la spital unde el moare în scurt timp. După moarte lui Musorgscki,
Rimskii Korsakov termină multe din lucrările sale.

Creația de operă

Se consideră că anume M. a creat o reformă în opera rusă, el este creatorul dramei muzicale populare realiste.
Anume M. ​aduce poporul ca un personaj participant al evenimentelor istorice​, el reușește să redee și lumea
psihologică a eroilor săi, după cum și diferite laturi ale caracterelor umane. Cea mai dificilă perioadă istorică pentru
Rusia, sfârștiul sec. XVI – inceputul sec. XVII este reflectată în opera Boris Godunov, libretul aparține lui M. și se
acsează pe tragedia lui Pușkin, însă M. evidențiază ideea principală ​Incopatibilitatea pozițiilor morale înalte a
poporului rus cu puterea criminală a țarului​, astfel în operă pentru prima dată poporul devine personajul principal
al istoriei, poporul este creator și judecător, în scenele dramatice importante al operei în prim-plan se plasează poporul,
astfel la începutul operei poporul este umilit și-l roagă pe Boris să primească sceptrul împărătesc, în cazul dat poporul
este indiferent de ceea ce se petrece, în scena dramatică de lângă biserica lui Vasilii Blajenii, poporul este flămând,
înjosit și cere pâine, astfel poporul treptat se transformă într-o forță capabilă să schimbe istoria. La sfârșitul operei,
dansul poporului care-și pierde cugetul și se răscoală împotriva lui Boris. În final poporul se transoformă într-un
personaj care devine judecătorul ce schimbă istoria.

Personajele​: Boris Godunov (bariton sau bas)-țarul Rusiei

Ksenia (soprano) și Fiodor (mezzo-soprano) – copii lui Boris
Pimen (bas) – călugăr (летописец-отшельник)
Șuiskii (cneazul Василий Шуйский) (tenor) – boier
Grigorii (tenor) – călugăr care va deveni falsul Dmitrie
Marina Mnișek (mezzo-soprano)– principesa poloneză viitoarea mireasă a lui Grigorie
Varlam (bas) – călugăr pribeag
Nebunul întru Hristos, inocentul (Юродивый) (tenor)

Subiectul operei:
B.G. a fost unchiul lui Dmitrie, tuturele lui. Și din dorința de a obține tronul îl omoară pe urmaș în orașul
Ublici. Pimen este călugărul care scrie cronica istorică la mănăstire, și el scrie adevărul că Boris defapt la omorât pe
Dmitrie. Poslușnicul cronicarului, Grigorie, ascultă istoria pe care o scrie Pimen, și-i vine ideea ca el să se dea drept
Dmitrie fiind de aceeași vîrstă cu acesta. Despre acest lucru află B.G. și se dă ordin ca Dmitrie fals să fie spînzurat.
Atunci Grigorii, speriat hotărște să fugă din Rusia, la hotarul cu Polonia acesta se întîlnește cu 2 soldați, care nu-l
cunosc deodată că el este persoana în căutare, și-i dau lui să citească scrisoarea cu caracteristica fugarului (adică a sa),
dar acesta îi păcălește și ca să nu-l prindă, această pretinde că citește spunând însă declarații false despre fugar, și
anume caracteristicile lui Varlam, care era cu Grigorii, și până soldații îl prind pe Varlam, Grigore reușește să fugă în
Polonia unde se căsătorește cu Marina Mnișek.

Prolog
tema poporului – pag.9 cifra 6
Tabloul 2 – pag.57
Act.1 tabloul 1 –
12
 Pag 84, ci

Ciclurile vocale

Dintre cele mai reprezentative sunt ​Cântecele și dansurile morții​, în care M. relevă diferite imagini ale morții.
La fiecare personaj moartea vine diferit, la un copil mic ea vine și-i cântă cântec de leagăn. Anii de tinerețe pag 79
Calistratușka, Calâbenlinaia Ieremoșki (pag.213). Opera istorică Hovanșina provine de la denumirea boierului
Hovanskii, care a fost conducătorul răscoalei, Corul de proslăvire a Cneazului Hovanskii (pag.42).

Lucrări instrumentale

Cele mai reprezentative ​Noapte pe muntele pleșuv (​ din cauza la această lucrare M. și Balakirev se ceartă).
Vladimir Stasov critic muzical care a susținut ​Grupul celor 5,​ tot el îl susține pe M. referitor la această lucrare. Este o
fantezie simfonică, (versurile de la început, ca moto, îi aparțin lui M.). I. Allegro feroce ​– introducere, se aude sunetul
care vine de sub pământ, ​tema lui Cernabog​ (pag.10).

Tablouri de la expoziție​ – include 10 numere. De la început avem

Tema de bază –arată promenada, tema promenadei
baletul puișorilor din găoace (pag.18),
Doi evrei (pag.20)
Culminația Baba-Hârca (pag.31)

§ Alexandr Porfirievici Borodin (​31 oct. (12 noi.)​ ​1833​, ​Sankt-Petersburg​-​15(27) feb. ​1887​)

Intră în istoria culturii ruse ca un mare muzician și cercetător în domeniul chimiei. Pe lângă aceasta posedă
talent de literator și pedagog, cercul de prieteni a lui Borodin er alcătuit din 2 grupuri, 1 muzicienii - Șestacova (sora
lui Glinka), Stasov, și membrii grupului celor 5, prieteniii chimici – condus de marele cimist Zinin (directorul școlii de
chimie din Rusia). Muzicienii considerau că el trebuie să renunțe la chimie și să se ocupe doar de muzică, iar chimiștii
invers. Borodin abordează diverse genuri, deși creațiile sale nu sunt numeroase, 3 simfonii (a 3 nefinisată), 2 cvartete
de coarde, 16 romanțe, Opera ​Cneazul Igor,​ și câteva lucrări pentru pian. Tematica abordată de către compozitor se
înscrie în cadrul tematicii ruse, astfel viziunea sa artistică dovedește îmbinarea ramurii științifice cu cele istorice, și
evidențierea nucleului național eroic. Esența stilului lui Borodin se înscrie în categoria ethosului muzical, muzicologii
compară deseori compozitorul cu un povestitor, narator al Rusiei Kievene vechi, și anume baian, adresarea la imagine
vitejilor ruși, pe care îi consideră apărătorii patriei, se înscrie în principiile estetice ale Grupului celor 5.​ În lucrările
sale Borodin utilizează procedee muzicale epice, lipsa conflictului, forme integrale, transformarea tematismului, în
acest sens, el este continuatorul tradițiilor lui Glinka, în special prin faptul că reflectă imaginea poporului rus,
accentuând ideea patriotismului și eroismului. O altă linie pe care o continuă de la Glinka este tematica orientală,
reflectată cu o măiestrie deosebită în opera ​ Cneazul Igor,​ în special imaginea polovețienilor din actul 2.

Date biografice

S-a născut la 11 noi. 1833 în Petersburg, a fost fiul nelegitim al cneazului Dedeanov, care dă numele
slujitorului Borodin. De mic cântă la pian, flaut , violoncel și tot de mic este preocupat de chimie. În 1850, intră la
Academia de Medicină din Petersburg, paralel lucrează în laboratorul lui Zinin. În 1856 absolvește Academia și
continuă să se ocupe de chimie, devenind deja colaborator în cadrul Academiei. În 1862 în casa profesorului de
medicină Bodkin face cunoștință cu Balakirev, care îi sugerează lui Borodin ideea de a compune prima simfonie care a
fost terminată în 1869 și s-a bucurat de mare succes, deși este ​Prima Simfonie​, lucrarea reprezintă prezența unui stil
matur bine format. Începe să lucreze asupra simfoniei a 2 și asupra opera ​Cneazul Igor​. El descoperă elementul chimic
din tăblița lui Mendeleev - ​Bor​, a organizat cursul de medicină pentru femei. În scurt timp devine redactorul revistei

13
știința și paralel predă la catedra de chimie și devine șeful catedrei. În 1876 termină ​Simfonia a 2​, și începe să
compună a ​3 Simfonie.​ El nu finisează opera, o finisează Rimskiy-Korsakov și Glazunov.

Până a scrie această operă, Borodin intenționa să compună baletul Mlada și opera Vasilisa Niculișna. La
baletul Mlada s-au păstrat schițele, însă mai tîrziu renunță pentru a compune ​Cneazul Igor​. Conceptul operei a fost
sugerată de Stasov Igor, âncepând lucrul asupra operei, el cercetează foarte minuțios Letopisețul istoric, a fost chiar în
orașul Putivel, a cercetat traducerile existente, și libretul îl scrie de sinestătător. În textul poemului Borodin evidențiază
2 noțiuni religioasă: 1 – cea veche păgână legată de fenomenul naturii (scena eclpisei), 2 – cea nouă creștină,
monoteistă. Compozitorul nu utilizează citate din cântecele populare în operă, dar utilizează diverse genuri folclorice,
așa ca bâlina, cântece bocete sau dansuri, deasemenea utilizeaz ăbătaia clopotului cu diferite semnificații: de
proslăvire, dechemare la luptă sau bătaia funebră.

Personajele​: Cneazul Igor Sveatoslavich

Iaroslavna (a 2 soție a lui Igor)
Vladimir Iogorovich (fiul lui Igor de la prima soție)
Vladimir Iaroslavich (cneazul Galițkii – fratele cneghinei Iaroslavna)
Konceak (cneazul polovețian)
Konceacova (fiica lui Konceac)
Ovlur (polovețian creștin)
Scula și Eroșka (personaje comice)

Subiectul operei
Opera începe cu evenimentul când Cneazul Igor vrea să pornească cu oastea înpotriva polovețienilor, care erau
foarte mulți, Igor însă cu orgoliul său de cneaz strânge oastea pentru bătălie. Ca un semn ce prezice eșecul cneazului
este eclipsa de soare care se produce în . Borodin înobliează imaginea lui Igor în operă, evidențiind. Cneazul Igor îi
spune lui Galițkii să aibă grijă de Iaroslavna, și să conducă în lipsa lui. Însă cneazul Galițlikii pornește un chef, și
distrându-se foarte tare își bate joc de fete, atunci fetele vin la Iaroslavna după ajutor, Iaroslavna se implică și-l alungă
pe Galițkii, după care boierii vin și aducnoutatea că Igor este prizonier. Actul II - Cneazul Igor cade prizonier la
Konceak, împreună cu fiul său Vladimir. De Vladimir se îndăgostește Konceakova, și atunci Konceak îi propune lui
Igor să devină nu prizonier ci prieten și îi oferă ospitaliere, hanul îi propune pace, însă Igor refuză și fuge cu ajutorul
lui Ovrur, iar Vladmiri rămâne cu Konceacovna. Actul IV – se începe cu plânsul Iaroslvanei și care îl întîlnește cu
bucurie, iar Scula și Eroșka care u fugit din armată îl întâlnesc pe Igor deasemenea.
Uvertura​ are carater eroic
Pag. 26 – corul de proslăvire
Pag.40 – eclipsa (legătura cu vechea religie)
Cântecul lui Galițkii (pag.74)
Corul fetelor (pag.114)
Corul boierilor (devine centrul dramatic) – pag.135
Act. II​ – hanul polovețian
Corul și dansul fetelor polovețiene – pag.155
Pag.166 – Cavatina Conceacovnei
Aria Cneazului Igor – culminația actului II – pag.199
Pag. 201- Refrenul ariei
Pag.202 – meno mosso dolce, adresarea către Iaroslavna
Pag.227-dansul fetelor polovețiene Act. III
Pag.337 – Plânsul Iaroslavnei Act. IV
Duetul Igor și Iaroslavna pag.354

14
 Simfonia a 2,​ cea mai reprezentativă, scrisă paralel cu ​Cneazul Igor în 1866, Stasov o numește Simfonie
vitejească (bagatîrscaia). Are o structură tradițională din 4 părți, partea 1 este scrisă în h-moll în formă de sonată.
Tema principală are 2 elemnte: 1 elemnt – eroc și energic, al doilea, însă nu este conflict, ele se completează. T.s.
pag.58 – este lirică

Partea a II​ –scherzo, 1 temă pag.68 Sărbătoare vitejilor

2 temă Trio allegretto – o temă pur orientală –pag.72

Partea a III-a – ​povestea lui Baian, pag.80, imaginea lui Baian

Partea IV​ –​ t.p.​ r​ eprezintă bucuria și victoria vitejilor pag.86

t.s. – pag.88

_______________________________________________________________________________________________

TEMA 7. Nikolai Andreievici Rimski-Korsakov (6[18] martie 1844, Тихвин - 8[21] iunie 1908, усадьба
Любенск, Санкт-Петербургская губерния)

Compozitor, dirijor, pedagog, Pe parcursul a 25 de ani a fost directorul conservatorul din Petersburg. Fiind
militar, ofițer Gardamarin, evidențiază principalele calități ale unui om ca: disciplina datoria, și faptele, în primul rând
cerințele față de sine în sensul desăvrșșirii spirituale a personalității. Toată viața se trezea la 5 dimineața și avea totul
pus la punct. Activitate creativă cuprinde perioada dintre epoca de după reformă și sec. de argint. Evoluția creației sale
poate fi divizată în 3 etape:

1 Perioada timpurie (1861-1878) – cuprinde anii de studii în cadrul corpusului de marinari din Petersburg
(1856-1862). Începând cu 1859 studiază pianul cu Фёдор Андреевич Канилле, care observândui talentul îi
recomandă să se ocupe cu compoziția, și în anul 1861 îi face cunoștință cu Balakirev. Astfel Rimskii Korsakov devine
elevul lui Balakirev, și este considerat ca unul din cei mai talentați, treptat devine membrul ​Grupului Celor 5​,
colaborează cu Stasov. În 1862, pleacă pe Vaporul „Almaz” în călătorie în jurul lumii pentru 3 ani, anume de aici
pornește dragostea față de mare, care devine imaginea centrală a creației compozitorului. În 1865 începe să lucreze
asupra tabloului simfonic ​Sadko și Suita Simfonica ​Amtar​. În 1871 îcepe lucrul asupra operei Pskoviteanka premiera
căreiea sa bucurat de mare succes, tot în acest an devine profesor de compoziție la conservatorul din Petersburg. Deși
era profesor nu avea cunoștințe depline în armonie și contrapunct, dar datorită talentului său se perfecționează și oferă
lecții foarte calitative. În 1873 se căsătorește cu Nadejda Purgold, este o căsătorie fericită, unicul din ​Grupul Celor 5.​
În 1876 începe să scrie opera ​Noapte de Mai.​

2 Perioadă (1878-1895) – se consideră culminația creației sale. Dintre cele mai cunoscute sunt operele
Snegurocika,​ tabloul simfonic Ș
​ eherzada​. În 1880 devine directorul conservatorului din Petersburg. Suferă foarte mult
din cauza că ​Grupul celor 5 se destramă, iar moartea lui Borodin îl deprimează. Compune opera ​Noaptea înainte de
Crăciun 1894, opera ​Sadko 1895, ​Mozart și Salieri 1897, și ​Mireasa Țarului 1898. Impulsul pentru crearea acestor
opere pornește de la colaborarea sa cu directorul teatrului de operă din Moscova Mamontov, unde activa și renumitul
cântăreț Fiodor Șaleapin

3 Perioadă (1895-1908) – este marcată de stilul compozitorului în special în cele 4 opere ale sale: ​Povestea
despre Țarul Saltan 1900 (în baza poveștii lui Pușkin), ​Cașcei fără moarte 1902 – limbajul muzical devine mai dur,
Povestea orașului nevăzut Chiteș și a fecioarei Fevronia 1904 (legenda despre orașul Chiteș care s-a dus la fundul
lacului ca să nu fie cotropit de tătari), ​Cocoșul de Aur 1​ 907 (aici compozitorul introduce inovații radicale în special în
stilistica vocală. Revoluția din anul 1905 influențează viața lui Rimskii-Korsakov, aceasta fiind prima etapă de
pregătire a Revoluției din anul 1917. Rimskii Korsakov susține revendicările studenților cu privire la consiliul artistic
și publică părerea sa într-o scrisoare după care este distiuit din funcția de director al conservatorului de către cneazul

15
Constantin Constatinovici.
În semn de suținere împreună cu Rimskii Korsakov pleacă Glazunov și Leadov.
Moare la 8 iunie 1908 în moșia sa de lângă Sankt-Petersburg

Caracteristica creației lui Rimski-Korsakov

A copmus 15 opere, 10 lucrări simfonice ample, muzică instrumentală, cantate, coruri, romanțe și muzică
religioasă. Viziunile artistice sau format sub inlfunța gândirii populare multiseculare despre Dumnezeu, univers,
natură. Înțelepciunea populară compozitorul o percepe prin prisma spiritualității poporului rus, creația populară
compozitorul o sesizează ca o valoare artistică și morală. spre deosebire de ceilalți compozitori, Rimskii-Korsakov
poetizează viața populară rusă cotidiană, relevând-o în imagini frumoase afirmând în muzică simbolurile legate de
victoria binelui asupra răului, de asemenea abordează subiecte istorice, reflectă credința arhaică panteistă. Totodată el
percepe și redă imaginile legate ortodoxie. În operele lui R.K. se evidențiază ​personaje simboluri​, spre exemplu:
Snegurocika (devine simbolul frumuseții și naivității, ea nu cunoaște ce este răutate și invidia), Sadko (simbolul
bărbăției, curajului și talentului), Marfa (simbolul gingășiei și fidelității), toate aceste personaje întruchipează cele mai
frumoase calități umane. R.K a fost influențat de romantism, în acest sens este pasiunea sa față de povești și legende,
dar există și partea realistă, de aici și binomul contrastic real-fantastic reflectat în muzica compozitorului.

Snegurocika – a fost compusă în anul 1880 în baza povestii lui Ostrovskii, reprezintă o operă mit sau basm, în
care se redă viziuena arhaică populară într-o nouă formă artistică. La baza operei se află conceptul filosofic care
reflectă ideea că omul trebuie să tindă spre o armonie absolută cu mediul înconjurător, astfel compozitorul proslăvește
o țară ideală dar fantastică unde poporul are un nivel moral înalt. Binomul în operă îl reprezintă sferele contrastante
întruchipate prin 2 sfere: 1 sferă -personajele Primăvara și Moș Gerilă care întruchipează cercul anotimpurilor, un
contrast cu aceste personaje îl constituie Iarilo (soarele), care constituie începutul creativ și începutul vieții. 2 sferă –
personajele reale: Leli – ciobănaș care reprezintă arta populară ce este suportul spiritual, țarul Berendei – păstrătorul
tradițiilor vechi și legilor care influențează mediul înconjurător.

Subiectul
Primăvara și Moș Gerilă au o fică Snegurocika, este o făptură semifantastică, un om care are inimă de gheață,
ea nu cunoaște ce este dragostea, cea mai mare dorință este să trăiască cu oamenii. Ea cere de la părinți ca să se ducă la
oameni, unde se întîlnește cu Bobîli și Bobîliha, se întâlnește cu Cupava care este logodită cu Mizghiri, Mizghiri
văzând-o pe Snegurocika se îndrăgostește de ea, Cupava supărată se duce la Berendei spunând că Snegurocika ea furat
Mirele. Leli se căsătorește cu Cupava ca să diminueze situația, Snegurocika merge la mama sa și cere dragostea, la
care mama îi spune că dacă aceasta va simți sentimentul de dragostea o să se topească, dar ea insistă. Snegurocika se
îdrăgostește de Mizghiri, și aceatsa se topește.

Personajele​:

Frumoasa Primăvară Țarul Berendei

Moș Gerilă Leli (ciobănaș)
Fata de zăpadă Cupava (fata unui boier)
Maslenița Mizghiri (negustor)
Bobâli și Bobâliha (părinții adoptivi a
Snegurăcikăi)

Prolog
Pag.10 Aria Primăverii
Pag.23 cântecul și dansul păsărilor
Pag.39 cântecul lui Moș Gerilă
Pag.52 Prima prezentare a Snegurocikăi (ea cere să se ducă la oameni)
16
 Pag.72 Corul Maslenița
Act. I
Pag.111 Primul cântec a lui Leli (o scenă pur rusă, cântec popular rus)
Pag.124 Arieta Cupavei
Act.II
Pag.209 Marșul țarului Berendei (momentul culminant și comic)

Act. III
Pag.286 Arioso Snegurăcikăi
Act.IV
Pag.338 Scena topirii Snegurăcikăi

​ skoviteanka – prima operă a lui R.K., scrisă la 24 de ani,se acsează pe un subiect istoric. În centrul operei se află
P
chipul lui Ioan Cel Groaznic care din cauza unui demers fals a omorât în orașul Novgorad a omorât zeci de mii de
oameni:

Personajele​:

Ioan cel Groaznic Mihail Tucia (conducătorul ostașilor liberi)

Cneazul Tocmacov Pag.112 - cântecul lui Mihailo Tucia
Împuternicitul împăratului în orașul Pskov
Nichita Matuto (boier)
Cneaghinea Olga Tocmacova (fiica cneazului
Tocmacov)

Sadko –este o operă epică acsată pe un subiect al bâlinei din Novgorod, reprezintă o operă basm. Aici Acțiunea se
desfășoară foarte lent și reânvie spiritul poveștilor ruse. În introducerea orchestrală se zugrăvește marea

Perosnajele

Sadko –cântăreț din Novgorod Oaspetele vareag, indian, venedețian

Liubava- soția lui Volhova – fiica mai mică a împăratului mărilor
Negustorii străini care vin în Novgorod

Subiectul

Sadko vrea sх proslăveasсă orașul său Novgorod, și pentru asta cere ajutor de la oamenii bogați, ca să consturiască o
navă. Apare un stol de lebede, care se transformă în fete frumoase,

Pag.41-Aria lui Sadko

Tabloul 3​ pag.47 – Aria Liubavei
Tabloul 4​ pag.223-cântecul oaspetelui Vareag
Pag.228- cântecul oaspetelui indian
Pag.234 –cântecul oaspetelui vedenețian
Tabloul 5
Pag. 279- Aria lui Sadko
Tabloul 7
Pag.363 –cântecul de leagăn a Volhovei

17
Mireasa Țarului – o operă istorică, genul reprezintă drama lirico-psihologică, axată pe piesa dramaturgului Mei.
Prima sugestie vine de la Balakirev în 1978, însă R.K. compune opera abia în 1899. Acțiunea se desfășoara în periada
domniei lui Ioan cel Groaznic, în perioada luptei opricnei împărătești cu boierii (armata personală a lui Ioan cel
Groaznic). Libretul aparține lui Tiumenev.

Personajele

Vasile Sobakin – negustor Bomeli – medicul împăratului, vrăjitor

Marfa – fiica lui Domna Saburova – soți negustorului
Opricnicii – Grigorii Greaznoi și Maliuta Scuratov Duneașa – fiica ei și prietena Marfei
Boireul Lâcov –mirele Marfei
Liubașa –amanta lui Greaznoi

Opera reprezintă o dramă lirică realistă, axată pe subiect istoric, începe cu o uvertură orchestrală în care se descrie
atmosfera tensionată
Pag.1 –tema opricinei, t.p.

Pag.3- t.s. laitmotivul Marfei

Marta și Lâcov reprezintă personajele pozitive, dar care primesc loviturile sorții pasiv. Liubașa și Graznoi, personaje
negative, plini de pasiune și dragoste egoistă. Drama se încheie cu deznodământul tragic, moartea lui Lâcov, demența
și moartea Martei și pedeapsa și moartea lui Greanoi

Act.I
Pag15, cifra 16 – caracteristica lui Greanoi
Pag.28 – caracteristica lui Bomeli
Pag.36 – Arioso lui Lâcov
Pag.77 – Cântecul Liubașei
Pag.93 – Duetul Greanoi Liubașa, declanșarea conflictului
Act.II
Pag.124 – Aria Martei
Act.III​ - Prietenul
Pag.197 – Aria lui Lâcov
Act. IV​ –Mireasa
Pag.253 – Aria Marte (I parte)
Pag.256 – Aria Martei (partea medie)
Imaginea Martei reprezită cel mai perfect tip feminin din creația lui R.K.

Sheherezada​ – este compusă în baza poveștii orientale ​1001 de nopți.​

P.I p.39 - Împăratul și împărăteasa orientală

p.3 –tema Sheherazdei
p.21 – marea și corabia
P. 3
_______________________________________________________________________________________________

18
TEMA 8. Piotr Ilici Ceakovski (​25 aprilie [7 mai] ​1840​, ​пос. Воткинск, Вятская губерния – 25 octombrie [6
noiembrei] ​1893​, Санкт-Петербург​) ​(53 de ani)
Compozitor ce reprezintă romantismul în cultura muzicală rusă. Creația sa conșine o tematică foarte vastă, în
special informația despre om, psihologia sentimentelor lui, dinamica pasiunilor. De asemenea este redată dialectica
impulsuilor, tendința spre fericire și imposibilitatea de a schimba esența tragică a vieții pe pământ. Ceaikovski se
consideră fondatorul școlii componistice componistice moscovite. Ceaikovski nu utilizează folclorul țărănesc în
creația sa, el se adresează la intonațiile folclorului orășenesc cotidian, melodiile sale sunt sincere și cu o paletă largă
emotivă. Compozitorul devine cunoscut nu doar în Rusia, dar este apreciat și în Europa. În creația sa sunt reflectatea
probelemel filosofice, viața și moartea, binele și răul, dragostea și ura, de asemenea găsim și abordarea întrebării lui
Dostoevskii, oare totul omului îi este permis. Stilul său se formează sub influența compozitorilor romantici: Schubert,
Schumann, Berlioz. Limbajul său este universal. Creația sa reflectă microcosmosul omului ce se află într-un conflict
profund cu lumea înconjurătoare, și acest concept corepunde esteticii romantismului. Ceakovski compune în diferite
genuri, a scris ​10 opere, 3 balete, 6 simfonii, lucrări orchestrale, muzică corală și muzică pentru pian

Inovațiile realizate de compozitor în creația sa​:

1) El crează genul de operă lirico-dramatică,

2) Un nou tip de simfonie: 1 – simfonie-dramă; 2 – simfonie tragedie
3) Este fondatorul baletului simfonizat rus
Creația sa se divizează în 3 perioadă

1. Perioadă moscovită (1860-1878) – include anii de studii la conservator, icnlude simpfnia nr. 4 și opera oneghin

2. Perioadă (1878-1885) – se bucură de susținerea financiară a mețenatei Nadejda fon Meck, își analizează critic viața
sa și compune muzică religioasă în special liturghii, Liturghia ​Sf. Ioan Gură de Aur

3. Parioadă (1885-1893) – compune opera ​Dama de Pică​ și ​Simfonia a VI-a

Date biografice

S-a născut șa 25 aprilie 1840, în orășelul Votkins, într-o familie de aristocrați, tatăl său era inginer, la vârsta de 10 ani
este trimis la colegiul de drept. În 1859 finisează studiile și devine funcționar î cadrul ministerului de justiție. Paralel
studiază muzica în clasa deschisă din cadrul direcției muzicale ruse din Petersburg. În 1862 renunță la cariera de
funcționar, se dedică muzicii, studiază pianul la conservator cu Anton Rubinștein, iar compoziția și obiectele teoretice
cu Nicolae Zaremba, finisează studiile cu medalie de argint. În 1866 Anton Rubinștein îi propune să ocupe postul de
profesor de compoziție la conservatorul din Moscova recent deschis. Ceaikovski acceptă și trece cu traiul la Moscova,
colaborează cu ​Grupul celor Cinci​. În perioada moscovită compue un șir de creații, operele ​Voievoda,​ ​Undina​,
Opricinicul​, ​Fierarul Vacula,​ baletul ​Lacul lebedelor,​ primele 3 simfonii, uvertura fantezie ​Romeo și Julieta,​
Francesca Dalimini​, 3 cvartete, un concert pentru pian și orchestră, ciclul pentru pian anotimpurile, romanțe și opera
Evghenii Oneghin​, compusă paralele cu ​Simfonia nr.4.​ Ultimele două lucrări apar în urma crizei spiritualei a
compozitorului, provocată de căsătoria nereușită.

2 perioadă el nicioadată, pleacă de la conservator, călătorește mult. Este izolat de prieteni, nu vrea să comunice cu
nimeni, compune lucrări corale religioase, Privegherea, opera Fecioara din Orlean, Mazepa, își perfecționează
măiestria profesională.

3 perioadă. În 1885 este ales președintele societății muzicale din Moscova. În 1888 întreprinde u șir de turnee în
europa și america, grație cărora devine cunoscut în toată lumea, crează baletele Frumoasa din pădurea adormită,
spărgătorul de nuci, operele Iolanta, Dama de Pică și Simfonia nr.6. în perioada dată lucrările sunt mul mai profunde
din puct de vedere filosofic. Din 1891 locuește în orașul Klim, în 1893 primește titlul onorific de doctor în muzică de
la universitatea din Cambridge, în 1893 se îmbolnăvește de holeră și moare timp de 3 zile.

19
Creația simfonică

Asupra stilisticii lucrărilor orchestrale a lui Ceakovski a influențat simfonismul lui Beethoven, fiind un compozitor
liric, muzica sa în mare parte est pătrunsă de sensibilitate cu afecțiuni puternice. Muizcă instrumentală este în mare
parte programatică inspirată din subiecte literare sau natura. Însă programul cel mai des nu este anunțat de autor dar
este presupus sau chiar ascuns. În centrul atenției compozitorului se află trăirile spirituale ale omului, cele mai fine
nuanțe ale sufletului uman. Pot fi urmărite legături tematico-intonaționale, între opera Dama de pică și Simf. 6 care
crează efectul personificării imaginilor simfonice evidențiând axa teatrală a lor. În simfoniile sale (4-6) el redă
confruntarea conflitctului, accentuarea sesnsului tragic.

Simfonia nr.1 g-moll (1866) – compozitorul o numește ​Visurile de iarnă​, cpnținutul este ispirat de tematica unei
călătorii de iarnă și redarea piesajului rus, cu anumite scenete genuistice. Din cele 4 părți, 2 au denumiri:
I Partea – Visurile în timpul unei călătorii de iarnă, începe cu tema principală care imită clinchetul clopoțeilor,
iar pe fundalul ei apare o temă în spiritul popular rus, tema secundară în spiritul cântecului popular rus (pag.7 cifra 4)
II Partea – formă rondă, se intitulează ​Plai trist și cețos (pag.27), începe cu o introducere ​Adagio cantabile și
relevă o imagine a lacului, tema refrenului (pag. 29, cifra 2)

III Parte – Scherzo, ​Allegro scherzando​ formă tripartită (pag.39), vlas ce reprezintă centrul liric (pag.42)

IV Parte – este scris în spiritul cântecului rus, introducerea (pag.51), tema principală (pag.54), tema secundară
(imitarea valsului, veselă, activă).

Simfonia nr.2​ c-moll (1872) – cade sub influența Grupului celor cinci, cu accentul pe melodii populare,

Simfonia nr.3​ D-dur – simfonie suită din 5 părți, utilizează diferite dansuri în cadrul acestor simfonii,

Simfonia nr.4 f-moll (1877) – este redată imaginea idealizată a vieții fericită a poporului care îl eliberează pe
compozitor de gândurile tragice și trăiri spirituale. Este prima lucrare instrumentală care reprezintă o dramă
psihologică (simfonie dramă). Aici se reflectă conflictul dintre dorințele omului și soarta lui, care distruge iluzia vieții
fericite pe pământ, spre deosebire de Beethoven, unde soarta se asociază cu un factor extern, la Ceaikovski binele și
răul alcătuies un tot întreg, sunt inderspesabile deoarece alcătuiesc sufletul omlui. Simfonia este alcătuită din 4 părți și
conține arcuri intonaționale comune. Ceaikovski găsește fericirea în fericirea poporului

Simfonia nr.5 h-moll (1888) – reprezintă imagini tragice și este ideea că omul la fel trăiește fiind condus de
soartă

(Simf.6 Oneghin, baltelte?????????????????????????????????)

TEMA 10. Alexandr Konstantinovici Glazunov (​29 iul.[10 aug.] ​1865​, Санкт-Петербург – ​21 martie ​1936
Neuilly-sur-Seine​)

Se consideră continuatorul tradițiilor muzicale clasice ruse. Compozitor simfonist, care a scris 8 simfonii, 3 balete,
dintre care cel mai cunoscut se consideră ​Raimonda.​ Suite, cvartete de coarde, cvintete și lucrări instrumentale. Creația
lui Glazunov unește 2 epoci: Perioada Secolului de Argint (aprox. 25 de ani, în literatură apar primele tendințe
moderniste, și apare ideea relativității, când se pune totul la îndoială, poeții își pierd sensul vieții, nu văd lumină și
veselie în viața de zi cu zi) și cea sovietică. Din 1899 lucrea profesor la conservatorul din Petersburg, iar din 1905 este
ales director pe o perioadă de 5 ani.

Date biografice​:

S-a născut la 10 august la Petersburg în familia unui tipograf. La 13 ani face cunoștință cu Balakirev și este deja
autorul a câtorva compoziții. Balakirev înalt îl apreciază. La 16 ani Glazunov compune prima simfonie,
Rimski-Korsakov îl apreciază și deja spune că e un compozitor săvîrșit nu are ce să-i mai dee. În 1882 învață la
20
colegiul de matematică și paralel face istoria și filologia. În 1884 este susținut financiar de Belyaev și călătorește prin
Europa, în 1888 ca dirijor organizează concerte în Paris. În perioada 1890-1900 compune 5 simfonii, 5 cvartete și 3
balete. Este directorul societății de binefacere. După 1917 nu mai compune nimic, activează doar în calitate de dirijor,
iar în 1928 în calitate de membru al juriului pleacă la Viena, și nu vrea să se mai întoarcă în Rusia, dar emigrează în
Paris, unde duce o viață grea în sărăcie totală. Nu poate din punct devedere profesional să se afirme și maore la Paris
în 1936.

Creația simfonică:

Primele 3 simfonii au fost scrise sub influența Grupului Celor 5. ​Simfonia a 3 a fost consacrată lui Ceaikovski,
și anume în ea se sesizează o influență puternică a lui Ceakovski asupra limbajului muzical a lui Glazunov. A 4-a
simfonie dovedește individualitatea compozitorului.
Cea mai reușită se consideră ​Simfonia a 5-a,​ este o simfonie epico-lirică, în care se dezvoltă imaginile legate
de lumină, bunătate.

P.I – Se axează pe temele de bază care apar în introducere ce poartă un caracter solemn și este expusă de
instrumentele de suflat și corzi. După conturul melodic amintește de o expunere pentru o poveste și este numită
epigraful simfoniei. T.P. – pag.19 (se axează pe materialul temei din intro. Însă grație schimbării ritmului de 4/4 la ¾
și a tempoului care devine mai energic, ea se transformă într-un vals. Monotematism – când avem axarea pe una și
aceeași temă. T.S. pag.33, cifra 11 – foarte lirică, nu este contrastantă, dar este o completare a t.p., și intonațional este
înrudită, putem s-o percem ca o variantă a temei principale, are la bază o cantabilitate.

P.II – reprezintă un ​Scherzo​, are un caracter contrastant. este un Scherzo fantastic, noi îl numim ​Scherzo poveste​, în
care este reprezntat un peisaj de iarnă. Formă tripartită compusă cu o formă foarte amplă cu elemnte de Rondo,
tonalitatea g-moll. Prima temă la Pag.93, a doua temă la pag.100, ambele reprezintă una și aceeași concepție.

P.III –pag.128, o romanță cantabilă, centrul liric al simfoniei, numit ​Poem liric.​ În esență se bazează pe aceeași temă
din intro.

P.IV – pag. 162, finalul tradițional, optimist, plină de veselie. Scrisă în formă de Rondo de sonată, tempou ​Allegro
maestoso.​ Reprezintă sărbătoarea națională. Tema intro cu t.p. sună împreună pentru că conceptual sunt legate una de
alta. Pag.186 – Episodul, și t.s. totodată.

_______________________________________________________________________________________________

TEMA 11. Serghei Ivanovici Taneev (​13[25] noi. ​1856​, Владимир - ​6[19] iun. ​1915​, Дютьково под
Звенигородом​)

A studiat compoziția cu Ceaikovski și pianul cu N. Rubinștein. A fost o personalitate care s-a manifestat
multilateral, pedagog, compozitor, teoretician, muzicolog, pianist-interpret extraordinar a muzicii vechi și noi. O
personalitate foarte disciplinată și severă. În subiectele legate de artă era foarte principial și dur. A fost un savant
extrem de erudit. Taneev era numit de către colegii săi, ​conștiința muzicală a Moscovei.​ El a reînviat tradițiile clasice
în muzica rusă. O persoană cu un intelect înalt, și unul dintre cei mai erudiți muzicieni ai timpului său. A studiat
minuțios modelele tradiționale ale arte renașterii epocii barocului și clasicismului vienez. Anume pasiunea pentru
formele severe ale trecutului, se înscrie foarte bine în estetica nouă a sec. de argint, prin aceasta pregătind apariția unui
nou curent în muz. sec. XX numit ​neoclasicismul,​ care se va afirma mai târziu în creația lui Stravinsky. Stilul lui
Taneev s-a format în procesul asimilării diverselor surse a genurilor și formelor polifonice din stilul vechi polifonic, în
special a muzicii lui Bach, Handel, Mozart, Beethoven. Deasemeni poartă amprenta unor trăsături ale romantismului
lui Ceaikovski. Conceptul creației lui Taneev provine din filosofie, el tinde spre redarea ideeilor legate de conceptul
etic. Căutările morale ale omului, care se luptă pentru afirmarea idealurilor luminoase. În același timp compozitorul
lărgește cercul problemelor etice, adresându-se și la surse spirituale cum ar fi: tematica creștin ortodoxă. În acest sens
ca exemplu pot servi: ​Cantata Ioan-Damaschin,​ ​Cantata după cititrea unui psalm​. Altă tematică este reflectată de
21
tragediei antice: un exemplu în acest sens este opera ​Orestia​. Creația lui Taneev cuprinde diverse genuri instrumentale
și vocale: 4 simfonii, 1 operă, uverturi simfonice, cantate pentru cor, coruri acapella, lucrări cameral-instrumentale, 9
cvartete, 2 cvintete, suite pentru pian și orchestre, romanțe, ansambluri vocale, etc.

Date biografice​:

Studiul despre Canon.​ Ultima sa lucrare este ​După citirea unui psalm interpretată în anul 1913. După 3 luni după ce se
interpretează această cantată

Simfonia nr.4
Scrisă în tonalitatea c-moll, se evidențiază o structură tradițională din 4 părți. În domeniul muzicii simfonice se
consideră punctul culminant. Are un concept otpimist, afirmă ideea ascensiunii de la întuneric și haos spre lumină și
înțelepciune. Se axează pe principiul monotematismului.

Opera ​Orestia
Este scrisă în baza tragedia antice a lui Eshil. Este o istorie în care se abordează problemele morale care apar din cauza
contradicției dintre simțul datoriei și sentimentele personale.

Cantata ​Ioan Damaschin

Compusă în anul . este prima cantată ortodoxă în care se reflectă biografia canonică a imnografului din bizanț, Sf. Ioan
din Damasc. Textul lui Alexei Tolstoi,În special se referă la troparul compus de el în legătură cu moartea unui călugăr.
Conceptul religios al cantatei evidențiază ideea că există viață după moarte, și anume accentuarea speranței și
așteptatrea a unei vieți în Rai. Astfel Taneev utilizează în această Cantată, cântarea veche bisricească cu Sfinții
odihnește chiar în introducerea orchestrală, ​Introducerea corală​. Anume acest coral devine nucleul tematic intonațional
al cantatei, în baza căruia se vor forma toate temele din cele 3 părți a cantatei, astfel cantata la fel se bazează pe
principiul monotematismului. Este o istoria despre viața Sf. Ioan Damasc, iar Taneev îi dedică o cantată deoarece, Sf.
Ioan din Damasc este unul din primii autori care compune imnuri consacrate Mântuitorului și Maicii Domnului
(aprox. Sec. V-VI). Trăind în Damasc el este invinuit de faptul că prea mult vorbește despre creștinism și ca urmare
foarte mulți turci devin creștini, și chiar a fost pedepsit prin tăierea mâinii, care pe urmă îi este pusă la loc prin Minune
atunci când a căzut fără cunoștință într-o biserică, rugându-se asupra primei icoane a creștinismului a lui Luca (Maica
Domnului).

P.I Introudcerea corală; T.P.- reprezintă călătoria sufletului după moarte.

P.II – p. 24 fugă scrisă ca un coral. ​Andatne sostenuto

P.III – este o fugă, culminația lucrării, plină de dramtasim, cu caracter volitiv, reprezintă Ziua Judecății

§ Anatolii Konstantinovici Leadov (​30 apr. [12 mai] ​1855​, Sankt-Petersburg-15[28] aug. ​1914​, усадьба
Полыновка, близ Боровичей​)

Sa manifestat în calitate de compozitor, dirijoi, pedagog. A fost o persoană dezvoltată multilateral, poseda un talent de
ascrie pozeii, și era pasionat de pictură, a fost elevul lui Rimskii-Korsakov. Avea o viziune critică asupra societății de
atunci. Nu a accpetat ideile socialismului. Scriitorii îndrăgiți au fost: Pușkin și H.K.Anderson. Fiind pasioant de
povești, în creația lui predomină sfera fantasticii și liricii.

Date biografice:

22
S-a născut în Peterbusrg într-o familie de muzicieni. În 1867 intră la conservator, dar până la asta studiază compoziți
cu Rimskii-Korsakov. Își termină studiile abia în 1878, devine profesor la conservator, predă în capela de la curte. Din
perioada timpurie creativă se evidențiază: romanțele și ciclurile pentru pian Biriulki​. Face parte din cercul lui Belyaev
și colaborează cu societatea geografică rusă. Era depresiv, foarte închis, foarte dur. A fost pasionat de prelucrarea
cântecelor populare ca urmare apare suita pentru orchestră, 8 cântece populare. Prin creația sa Leadov pregătește
apariția unei noi tendințe numită neofolclorism care se va afirma mai târziu în creația lui Igor Stravinsky. În perioada
anilor 1904-1910 creazî lucrările simfonice: ​Baba-Hârka​; ​Kikimora​; ​Lacul miraculos,​ toate reprezintă miniaturi
orchestrale simfonice. Dintre lucrările pentru pian cele mai cunoscute sunt tablouri lirice poetice. Se consideră
continuatorul lui Ceaikovski. Dintre lucrările lui Leadov cea mai cunoscută este considerată ​Kikinora​. El defapt se
consideră maestrul miniaturii simfonice. Defapt este o poveste depre o ființă fantastică care trăiește în munți, este
foarte mică, trupul fiind foarte subțire ca un pai, iar capul foarte mare.

Kikimora
Un tablou simfonic care se divizează în 2 părți, 1 este un ​Adagio o introducere lentă, și partea a doua este ​Presto – un
scherzo bazat pe tematismul introducerii Adagio are forma ABC + Coda. În cadrul la adagio avem o introducere
cântecul de leagăn a Kikimorei.

23