PERIODIZAREA MUZICII BIZANTINE DUPĂ CĂDEREA

CONSTANTINOPOLULUI

- cu exemple de autori şi de creaţii ale acestora1 -

I.Perioada 1453 – 1580

Este o perioadă de înflorire a activității muzicale bisericeşti.

Reprezentanți: Manuel Vlatyros; ierodiaconul Markos; David Raidestinos.

Tipuri de manuscrise copiate:

a) IRMOLOGHIONUL; c) PAPADIKIA;

b) STIHIRARUL; d) AKOLOUTHIA (colecţii

destinate diferitelor tipuri de slujbă: Vecernie, Utrenie, Sf. Liturghie).

II.Perioada 1580 – 1650

Se înregistrează o revenire în toate domeniile; se alcătuiește un număr mare de

manuscrise, iar compoziția câștigă prin protopsalții cretani Antonios Episkopopulos;
Benediktos și Demetrios Damias.

Demetrios Damias – primul protopsalt al Sfintei Sofia care în 1597 ajunge patriarh
ecumenic. Irmologhionul său este o lucrare de referință pentru secolele XII-XIII
(Noul Cucuzel - Ioasaf).

III.Perioada 1650 – 1720

Primul compozitor important al acestei perioade a fost Panaiotis Hrisafi cel Nou,
protopsaltul Marii Biserici, a cărui contribuție a vizat ANASTASIMATARUL ȘI
VECHIUL STIHIRAR al lui Manuel Hrisafi.

1
Sinteză realizată după The New Grove Dictionary of Music and Musicians, varianta electronică. Culegere
computerizată de stud. Andrei Berbeci căruia îi mulţumesc pe această cale.

1
Al doilea compozitor important, Ghermanos Episcopul Noilor Patre, a lăsat creații
originale și un idiom (model) al irmoaselor calofonice.

IV. Perioada 1720 – 1770

Panagiotes Chaladzoglou

- ucenic la muntele Athos;

- devine protopsalt al Marii Biserici;

- a impus un traiect ascendent în evoluția practicii și teoriei muzicii ortodoxe.

Ioannes Trapezoundies – protopsalt, compozitor;

Kirillos Marmarinos – a scris un Tratat despre muzica bizantină.

V. Perioada 1770 – 1820

Petros Lampadarios Peloponnesios

- profesor remarcabil, compozitor și restaurator al cântului psaltic;

Opera lui vizează două aspecte:

1) exighisirea vechiului cânt;

2) contribuții noi la repertoriul slujbelor.

Apostolos Konsta Chios

- a pus în circulație creația lui Petros Peloponnesios și Iacob Protopsaltul.

- a scris un tratat despre Arta muzicală a tradiției orale și a tehnologiei.

Între 1810-1820 s-au produs două mari evenimente:

- Implementarea noului sistem notațional (Reforma Hrisantică -1814)

- Soluționarea copierii manuscriselor prin tiparul cu neume din 1820 la București.

2
2. COMPOZITORI GRECI DIN SECOLUL AL XVIII-LEA

1. Daniil Protopsaltul

- Se știe faptul că în 1713 avea rangul de DOMESTIC – dirijor de strană (nu

protopsalt) la Marea Biserică din Constantinopol;

- Între 1740-1771 deține funcția de lampadar – conducător al stranei din stânga a

aceleași Biserici.

- ulterior, devine protopsalt și profesor la școala din Constantinopol;

- A fost cel mai vârstnic dintre compozitorii din secolul al XVIII-lea;

- Originar din Târnovo (Thesalia) Grecia;

- A murit în 1789.

Opera:

Formă prescurtată a ANASTASIMATARULUI.

2. Ioan Protopsaltul Marii Biserici, cunoscut și sub numele de Ioan de Trapezunt. A

fost contemporan cu Daniil Protopsaltul.

- în creațiile sale folosește notația mediobizantină;

- începând cu 1756 a colaborat cu Daniil Protopsaltul;

- A alcătuit Mathimile noi, preafrumoase (cântări calofonice).

ALTE CREAȚII:

HERUVICE ORGANIZATE PE GLASURI – pe scurt și pe larg;

DOXOLOGII, POLIELEE pe glasuri.

3. Iacob Protopsaltul – n. 1740 în Peloponez, †1800 la CONSTANTINOPOL;

- Compozitor, imnograf;

3
- Ucenic al lui Ioan Protopsaltul;

- A devenit prim-domestic la Patriarhia din Constantinopol;

În perioada 1764 – 1776 a devenit profesor al celei de a II-a școli patriarhale de

muzică la care mai predau Daniil Protopsaltul și Petru Lampadarie.

- Se întoarce la Patriarhie pe post de lampadar (1784-1789);

- După moartea lui Daniil Protopsaltul devine protopsalt al Marii Biserici (1790-
1800);

- A fost invitat de patriarhul Grigorie al V-lea să corecteze cărțile de cult ale

Patriarhiei și a scris textele pentru două canoane în cinstea Sfintei Eufimia;

- În 1691, împreună cu Petru Vizantie, a întemeiat ce-a de-a treia școală muzicală
a Patriarhiei;

- În 1697 și-a exprimat opoziția față de propunerea de introducere a noii notații a

lui Agapie Paliermul (propunere de simplificare a notației).

- Este considerat un compozitor tradiționalist, care nu a acceptat cu ușurință

inovațiile.

- Nu a fost de accord cu noul stil silabic promovat de Petru Lampadarie și

ucenicii săi.

Opera

- A contribuit la păstrarea stilului melodic în DOXASTAR care conține stihiri

melismatice pentru întregul an liturgic;

Creaţia sa a fost notată de ucenicul său, Gheorghe Criteanul.

Doxastarul a fost transcris în notație hrisantică de Hurmuz Hartofilax și publicat

în ediția lui T. Fokaefs din 1836.

- Cântările Sfintei Liturghii

4
 - 8 doxologii mari pe larg (pe glasuri);

- Laude de la slujba Utreniei;

- Polielee glas IV;

- 2 irmoase calofonice;

- Voscresne;

- Heruvice pentru alte liturghii (cele 3).

4. Petru Lampadarie (n. 1730 – Peloponez; † 1778- Constantinopol)

- Cântăreț, compozitor, dascăl grec de muzică bizantină;

- Primele lecții de muzică le-a luat în mănăstire în orașul Smirna (actualul oraş
Izmir din Turcia);

- 1764 – merge la Constantinopol unde devine colaborator al lui Ioan

Protopsaltul, fiind numit în funcția de al-II-lea domestic al stranei din dreapta;

- Între 1769- 1773 – deţine funcţia de lampadar;

- Dascăl celei de-a doua școli patriarhale din 1776;

- Devine cunoscut ca renumit dascăl și compozitor;

- Este considerat specialist în muzica armeană și turcească, domeniu în care a

compus melodii bazate pe pe scările orientale numite MAQAM.

- În sec. XXI este considerat „un Bethoveen al muzicii bizantine” (inovator,

geniu, prolific);

- A murit prematur, în anul 1778, în timpul epidemiei de ciumă de la

Constantinopol.

5
 Opera

- A compus un număr impresionant de cântări; este cel mai citat autor în

manuscrisele de sec XVIII-XIX, inclusiv în cele româneşti;

- A scris pentru toate tipurile de slujbă: Sf. Liturghie, Vecernie, Utrenie. De ex.:
HERUVICE - serii complete, organizate pe cele opt glasuri; CÂNTĂRI LA
ÎNMORMÂNTARE, BOTEZ, CUNUNIE; lecţii şi exerciţii pentru ucenicii în
psaltichie;

- A rescris Anastasimatarul în notație mediobizantină exegetică (pe scurt) sau

cucuzeliană de tranziție, cu puține semne hironomice;

- A fost compozitorul care a făcut primele exighisiri ale vechilor cântări, notând
semnele ornamentale;

- Toată opera lui a fost transcrisă în noua notație hrisantică de HRISANT DE

MADYT, GRIGORE PROTOPSALTUL, HURMUZ HARTOFILAX;

- Există un manuscris grecesc, GR-ATS ε 103 de la sfârşitul sec. XVIII, care

conține exighisirile realizate de Petru Lampadarie ale unor cântări vechi, de sec.
XIV, aparținând lui Ioan Glikis și Ioan Cucuzel.

- Petru Peloponezianul a fost primul compozitor psalt care a introdus melodiile

„syntomon” (pe scurt) în colecţiile liturgice. Acestea erau concepute pentru
servicii religioase obişnuite, la care erau necesare cântări mai simple,
neînfrumuseţate (nemelismatice, silabice). Revizuirea tuturor cărților de
repertoriu pe care a făcut-o între 1765-1775 (anastasimatar, irmologhion şi
doxastar) i-a atras în scurt timp o largă reputaţie. Lucrările sale au înlocuit,
treptat, ediţiile mai vechi ale acestor cărţi de repertoriu (aparținând
compozitorilor Panaiot Hrisafi cel Nou, Balasie Preotul şi Gherman Neon
Patron) și se menţin în practică până astăzi. Continuând opera lui Ioan
Trapezuntul, Petru Lampadarie a dezvoltat un sistem de scriere muzicală mai

6
analitică care au contribuit la instalarea Reformei la începutul secolului al XIX-
lea.