O zi – un scriitor: Poieți ai Școlii de la Putna

Muzica bisericească a ocupat un loc deosebit în viața monahală de la Putna, la

sfârșitul secolului XV – începutul secolului XVI, constituindu-se aici o veritabilă școală de
psaltichie. Istoria spune că primii monahi ai Mănăstirii Putna, imediat după sfințirea acesteia,
în 1469, au adus de la Mănăstirea Neamț o carte de cântări (datată mijlocul veacului al XV-
lea), aflată astăzi, parțial, în biblioteca Mănăstirii Putna. Primele vești despre muzicienii de la
Putna apar, prin urmare, încă din timpul domniei Sfântului Ștefan cel Mare. La Putna
activează autori de muzică și texte pentru cântările liturgice. „Școala cea mare de la Putna” –
cum era aceasta numită – a funcționat neîntrerupt câteva secole. Imnurile alcătuite șa școala
de aci erau cântate în Grecia, Bulgaria, Rusia și în alte țări. Aceste cântece și imnuri și-au
pierdut numele autorilor, unii însă au putut fi identificați.
Starețul Ioasif (sec. XV) a fost primul stareț al mănăstirii, care a înființat și școala de
muzică, numită școala de cântăreți de psalmi. Unul dintre psalmii compuși de el se intitulează
„A fost înșelat Adam”.
Protopsaltul Paisie (sec. XV) a scris, în 1504, la porunca lui Ștefan cel Mare, un
Mineu pentru mănăstirea Dobrovăț, care s-a mai cântat în biserici în secolul XX.
Protopsaltul Antonie (sec. XV-XVI) a fost un teoretician al muzicii ecleziastice. A
scris, în 1544-1545, o Psaltichie în limba greacă, incluzând în ea diverse cântări bizantine.
Protopsaltul Eustatie (146? - 1546) este autorul unei „Cărți de cântece” (1511), a unui
„Irmologhion”, care cuprinde heruvice, aliluiare, stihiri, crateme, prochimene, irmoase și
imnuri.
Retorul Lucaci (sec. XVI) a fost profesor, predând rostirea cazaniilor la școala de
Psaltichie de la Putna. Este și autorul primei cărți de drept (1581).
Domețian Vlahul (sec. XV-XVI) a compus mai multe cîntări, printre care „Paharul
mântuirii”, inclus într-un Liturghier de la 1550.
Desemnați, convențional:
Anonim 1 – autorul unui „Stihiar”, care a circulat în Moldova secolului XV.
Anonim 2 – autorul unui manuscris psaltic greco-slav din a doua jumătate a secolului
XVI.
Anonim 3 – autorul unui „Antologhion” (1570), păstrat astăzi la Biblioteca din
Leipzig.

La sfințirea apei

Doamne, apa ne-o dăruiește:

dumnezeiască binefacere,
sufletească refacere.
Greșelile noastre
omenești
spălându-le în Iordan –
izvorul, prea curatul
și nepieritorul.
Sfințește-mă
cu apa acestui botez,
să pot
capetele balaurului
să le retez.
Fraților,
să slăvim
duhul cel sfânt,
plutind nevăzut
preste ape
și preste pământ.
Rogu-te, Hristosule-Dumnezeu:
rătuiește sufletul meu. (sec. XV-XVI)
(După: Antologia poeziei vechi moldovenești, Chișinău: Literatura artistică, 1987)