Cronogeneza

1. Imaginea lineară a timpului:

2. Reprezentarea timpului în orice limbă este rezultatul unei operaţii mentale, care se petrece în
„timpul operativ”, operaţie care se repetă de fiecare dată când subiectul vorbitor are nevoie de a
exprima un timp verbal (prezentul indicativ, prezentul conjunctiv etc).
Această operaţie de reprezentare, deja închisă când actul de exprimare intervine, se dezvoltă pe
o axă longitudinală şi oprirea ei se operează pe axe de verificare transversale. Mecanismul prin care se
spaţializează timpul este acela al unei longitudini operative şi al unor latitudini rezultate, fiecare din
ele marcând progresul operaţiei şi dezvoltarea în longitudine.
Prima stare a formării imaginii-timp
Cronoteză
Latitudinea I (modurile infinitiv,
participiu prezent, participiu trecut)
A doua stare a formării imaginii-timp
Cronoteză
Latitudinea II (modul conjunctiv)
A treia stare a formării imaginii-timp
Cronoteză
Latitudinea III (modul indicativ)

Longitutudinea – operaţia de formare a imaginii-timp – cronogeneză.

Latitudinea – rezultatele – cronoteze.
Cronogeneza operează în lungime, cronotezele transversal. La intersecţie – mod. Fiecare mod
duce cu el un conţinut temporal, concretizat în timpurile modului respectiv. Timpurile modului
reprezintă conţinutul rezultat printr-o operaţie de oprire a operaţiei imaginii-timp.

I stare – cronogeneza n-a operat. Ea corespunde formelor verbale nepersonale: infinitivul,

participiul prezent şi participiului trecut. Timpul este slab construit.

1
 Opoziţia între infinitiv, participiu prezent şi participiu trecut este, după Guillaume, de aspect.

A II-a stare – cea a formării modului conjunctiv.

Complexitatea infinitivului constă în faptul că:

-
-

A III-a stare – cea a formării modului indicativ.