Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Eugenia Frangolea este mai puțin cunoscută, aproape necunoscută, sau care chiar ar fi
fost uitată dacă soarta nu i-ar fi rezervat un loc anume în viețile altor oameni. Ea nu este un
personaj central în marea istorie secolului XIX, este unul episodic – dacă putem spune așa –
în viața altor oameni ale căror nume au trecut veacul: Mihai Eminescu, Veronica Micle,
Samson Bodnărescu, ca să ne oprim doar la trei, fie și de importanță diferită în cultura
română.
Puținele referințe la Eugenia Frangolea-Bodnărescu nu permit decât reconstituirea
parțială a portretului ei. Petre V. Haneș o cunoscuse în anii 1932-33, când Eugenia Frangolea
îi pusese la dispoziție scrisori semnate de M. Eminescu, Petre Carp, Titu Maiorescu, Iacob
Negruzzi, Miron Pompiliu, Gh. Hurmuzachi, Veronica Micle, precum și „manuscriptul unei
piese de teatru în trei acte «Devotamentul», compusă de Eugenia Frangolea” și corectată de
Eminescu. Corespondența aceasta conturează cercul din care făcea parte Eugenia Fragolea.
Într-o comunicare ținută în Societatea „Prietenii Istoriei Literare” (publicată apoi în revista
Societății), Petre V. Haneș comentează corectura făcută de Eminescu, însoțind expunerea cu –
ceea ce putem numi – o scurtă notă biografică:
„Anul trecut (1935 – n.n.) s'a stins din vieață în București (Strada Progresului)
Eugenia Bodnărescu, născută Frangolea la 1853. Fusese soția lui Samson Bodnărescu, poet,
membru al Societății Junimea, pe când aceasta își avea activitatea în Iași, și colaborator al
revistei Convorbiri Literare” (Petre V. Haneș, „Un manuscript corectat de M. Eminescu”, în
Preocupări Literare, nr. 1, 1 ianuarie, 1936, p. 13).
Pe Samson Bodnărescu – bun prieten cu Eminescu, pe care îl cunoștea încă din
perioada studiilor la Cernăuți – Eugenia Frangolea îl cunoscuse în Germania, unde se afla
pentru studii cu o bursă de stat de doi ani, la Institutul pedagogic din Gotha, pentru
perfecționare în științe pedagogice. Bursa o obținuse prin susținerea lui Ștefan Micle, soțul
Veronicăi Micle, cu care a întreținut o corespondență regulată din Germania în virtutea unei
relații de prietenie încă din timpul când erau colege apropiate la Școala Centrală din Iași. Era
pe timpul ministeriatului T. Maiorescu la Instrucțiunea Publică. Deci și Maiorescu ar fi avut o
contribuție la trimiterea la studii a Eugeniei Frangolea.
Însemnările de lucru ale lui Eminescu de pe când era inspector școlar în județele Iași și
Vaslui – informația se referă la Iași, fiind datată iulie-august 1875 – rețin însă numele
1
Eugeniei Frangolea și al fratelui ei, adăugând un plus de informație la ceea ce se știa până
Page
acum:
2
Aici i-au crescut pe cei cinci copii ai lor – Maria, Elena, Turel, Aristo și Ramir –, care
Page
au trăit „dea valma cu cei vr-o 80 de elevi de atunci ai liceului, ca niște adevărați frați” (Clipe
3
Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”
3
Page