Anul IL—No.

6 NUMĂRUL 20 BANI G lanuarie 1902

SEMĂNĂT OR UL

RY
RA
REVISTĂ LITERARĂ SĂPI PĂMINALĂ -

edacţia şi Administraţia : E DIRE croni: | A

io e a.
. pe Să
ABONAMENTUL:

LIB
BUCUREŞTI
Struda heszală, 6 A. VILA IL pă. Și (i. COSBUC 10 Lei pe an.
4 , N . . ) Îi . * ”

ITY
Ora Mos Neculai, oftă din.adine. De. sub , sprincenilei i albe,
stufoase, ochii lui mici, fără coloare, păreau că privesc de-

RS
parte, la lucruri pe. cari. numai el le: vede. Ia
=: Fei, “dragul: meă, ce era acum. patruzeci. de ani -pe-
VE
aici!.... Ce curți, ce-gospodări! Parca bătut vintulsi le-a
dus. -— Pe-atunci, .boerul: trăia “aici, cu. noi, “îşi 'câta. de“pă-
NI

mînt,. vedea de nevoile noastre, avea milă de moi, ne: -po-

vățula, el, ni-era stăpîn;. judecător “Și tată. ȘI cu 'toții
trăam.-
LU

in belşug, în dragoste şi 'n bună "nţelegere. Femeilesşi vedeati

de casă, copii. creştea în frica lui Dumnezel; ne purtam cpinca,
sumanul si căciula noastiă: "şi: treaba eră "treabă, : si” cheful
RA

cra “chet.-Ce xăd ei acu,:ce schia luat toat de -la

o vreme *ncoace... mai bine. cu'astarul pe. ochi, în pămint,
NT

să „nu mai văd, să nu mai “ştii. “Risipă şi bătae: de joc'e unde

te 'ntorci; Se strică: şi oospodării. şi obiceiuri, “și oameni, ȘI
CE

tot. Feciorii..noştri = cînd: să” prind: şi ci ură pinzii — ni-i

ia la oast6, „ni-i. duce la. oraş; ni-i. instrăinează, SI după trei
ani, ni-i trimete neoamerii, 'secătuiţi și la: minte şi la trup,
I/

mai stropsiți de cît dăca-i dueea?n războiii, acolo încaltea ştii

S

Caii făcut ispravă, ai mingierea cai: luptat pentru țară, pe

răi. Ni ia cinstiţi și ni-i “dă tâlhari,
IA

cînd aşa... cum îi mai

ni îa sănătoşi şi ni-i dă bolnavi, ni-i ia deştepţi şi harnici
uit că, numai departe, în
U

și ni-i dă smintiţi şi trintori. —Mă

sat la noi. Avea "nainte: tot gospodarul plugul: şi carul, şi
BC

boii lui. Eşiai în ușă, vedeai. o vacă: un minzat, un porc: Azi

staii gxunoaele murman în bătătura pustie şi desgrădită. Și nu
 S2 | SEMĂNĂTORUL

RY
se mai stăveşte nici cîinele pe lingă casa rominului, că nare
ce mînca. La patru fumuri azi de-abia dacă mai vezi un plug. Că
cei cari ati mai rămas c'o leacă de stare, şi-au vindut boii

RA
şi-a cumpărat cai, 1-ati pus la plug, să zoine doar tțărna aşa,
cum ai trage cu degetu prin cenuşă, ai mai vindut apoi din

LIB
ci, păn” ati rămas cu cite-o mirțoagă de-i numeri coastele—ş'o
țin de fudulie. Să te ferească Dumnezeii de fudulia rominului
sarac.—A prins O para două, își înhamă eloaba la căruţă, își ia ne-

TY
vasta și copiii şi hi! la tîrg. Acolo, cl se "nfundă în orindă şi-şi
bea mințile. Leliţa bate ulițile, înşiră dughenile, cumpără stăm-

SI
buri putrede, flori de hirtie, scurteici cu blană de miţă la mineci
Şi la guler, ciuboţele strimte cu bot ascuţit şi călcăiul de-o
ER
schioapă, de-o vezi duminica la horă călcînd cam străchini.
Dhintr'o sută de femei, în sat la noi, nu ştia dacă mai gă-
IV
seşti astăzi cinci, car să-şi poarte portul țesut de ele — şacelea,
să le vezi cum stau în biserică, răznite pe lingă ușă, ruşi-
UN

nate de sărăcia îmbrăcămintei lor. — Pe-aici nam mai po-

menit nuntă, de nu mai țin minte. Trăese amestecați ca do-
hitoacele. Pemeia lui Stan las'o casă de copii şi pleacă cu
AL

Bran, face alt rînd de prunci şi-i părăseşte și pe ăştia, și

nici nu vrea șă-i mai cunoască. O cățea are mai multă milă
R

ȘI grijă de căţeii ci. — Sencinge cite-o molimă, mor copilaşii

NT

pe capete, de nu mai oăseşti scînduri să le faci sicriu. Stăpin

nu mai avem, nimeni nu ne mai ştie de ştire. Primarul ţine
CE

orindă. Popa dă bani cu camătă, şi satul se "mpuţinează vă-

zind cu ochii. Şi-a întors Dumnezeu faţa de la noi. —Eu am
apucat aici patru sute de case, nu mai sîntazi de cît o sută,
I/

şin toate plouă. Incă zece ani să mai treacă, şor să urle
S

lupii pe valea asta. De mine doar s'o 'ndura cel de sus şi mo

IA

stringe păn' atunci!.... Dar cei cari vin după noi, cei cari
se ridică n destrăbălarea și ticăloşia asta, ce-or s'ajunoă,
Doamne ! |
U

Moş Neculai îşi făcu cruce, şi, clătinînd din cap, porni în
BC

paşi mărunţei,cca un copil care ?nvaţă să umble

A. VLANUȚĂ.
 SEMĂNĂTORUL . S3

RY
IN ZORI

RA
Supt un mal legata plută
Se mai mişc” abea. Duios

LIB
Geme apa n veci sbătută,
“Ca prin vis, sub iaz la moară.
Luna tot mai Jos “scoboară, .

TY
Tot mai jos, mai Jos.

SI
A apus ! Şi dintr odată
ER
Nu mai. vezi. ici deal nici drum,
Totu ?n: zăcea - 'pțunecată
IV
Și-a perdut Sa loc ȘI nume,
| Poate nici n'a fost pe lume,
UN

Noapte ca apum.

Par că-i mort de veacuri satul,

AL

Și trudit dezatita clint

Doarme- adînc întunecatul
TR

Codru ?n văi, iar la răstoace

Plopii-ati încetat să-şi Joace
EN

Frunzele de-argint.
/C

Dar din aripi bat cocoșii,

Răscolind văzduhul mut.
Albe ?ntîiii și tot mai roşii
SI

Zonile-şi întind lucoarea

IA

Din zăvoiă privighitoarea

larăş a 'nceput!
U

G. CoşBuc.
BC
 S-+ . SEMĂNĂTORUL

RY
FABULE _
, POTRIVITE DUPĂ VREMEA DE ASTAZI

RA
I. PRIVIGHIZTOAREA, MĂGĂRUL ȘI CATIRUL

LIB
In zorii zilei o isbucnire prelungă de suave melodii deşteaptă din
somn lumea adormită. Tâce. totul -și: toți ascultă, răpiță de eterna ar-
monie. Nici-odată cintecul privighetorii n'a răsunat atit de fermecă-

TY
tor; nici-odată în umbra, albastră străvezie a nopții -luptindu-se cu
ziua, o încîntare mai dulce n'a lecănat sutletele odihnite ŞI nu NR-a

SI
înălțat într'o avîntare mai dumnezeiască în sferele suprapămîntes
în lumile simțirilor şi însutlețirilor celor mai fără de prihană...
Dar de după gard se ridică, două. «urechi fenomenale şi un răcet
înviersunat isbucneşte : | „
ER -
— Cintec ăsta2, Glas ăsta ? O, “lume proastă ȘI societate de admi-
IV
raţie mutuală! Dar nu vedeți cit această Diată pasăre neisprăvită, cu
vocea ci falşă nu e măcar în curent cu marile probleme economice
UN

moderne, cu progresul: ştiințilic ul''evoluţici “animale, cu un cuvint

cu toate preocupările de un ordin superior. cari frămintă astăzi cu-
wetarea dobitocească 7...
AL

fise măgarul şi roti mindru privirile în jurul său.

Dar, deoparte, catirul sta; mut ca pămîntul. DE
R

Cum, vere ? -— se răsti mățrarul spre dinsul, — tu nu zici nimic,

Herea ta no răsvrăteşte atita îngiutare din -partea păsăruicci aceleia
NT

ŞI atita nerozie din partea: eelur cari vu admiră Poe

Dar animalul neutru pleoștisd, ure chea dreaptă și clipind din ochii
CE

sireți, răspunse :
—- Parcă ei sunt prost ca tine, să-i fac reclamă!

II LEUL MORT.
I/

Se ascundea, tremuriud de spaimă și de învicrşunare neputincioasă

S

Urechiatul, cind auzia răenetul. cutremurător al leului. ȘI din ascun=

zătorile lui, nu mai stia ce cuvinte du oc: ară Să născoceuscă spre
IA

aşi otrăvi discursurile pe cari le 'debita onor, iepurilor, împotriva

acelui uzurpator al forței, împotriva acelei reputi (ţii sterpelite și, ce
U

e ȘI mai mult, nemeritate..,

BC

Leul? Un îleac, un molt, un nimenea! Se crede și el acvlo

cine ştie ce scofală! Măcar cu și mine, ca şi tine, ca si ăla, ca și
toți mMăcarii.u
 SEMĂNĂTORUL S5

RY
Dar iată că îmbătrini leul şi niuri. Catafalc înalt i se ridică

—.
fi
toate dobitoacele din toate părţile sosind îl acoperiră sub cununi

_.
1
ramure de lauri. |

RA
lar la căpătiiul leului mort se ridică în două labe urechiatul
ast-fel grăi :
— Fraţilor! Acela care zace astăzi fără simțire în faţa noastră,

LIB
fost podoaba şi fala neamului nostru dobitocesc. Li l-am cunoscut
şi el ma onorat, în viaţă, cu amiciţia lui prețioasă... Să plingem,
fraților, să plingem la căpătiiul regelui animalelor... Eu, despre care

ITY
calomniatotii au zis că i-aş fi dat “ultimul picior în agonie, ei sunt
„cel dintiiă aci cu prinosul lacrămilor mele nefățărite...
Şi toţi onor.iepură întăriră plini de admirație: Mare orator, urechiatul !

RS
lox GORUN.
VE
UN GÎNTEC
NI

O mamă, dulce mamă...

Eminescu.
U

Aud un cîntec. Vine de departe

Adus de vintul serii, —şi mă chiamă.
AL

Nu-i plins de fluer, nici suspin de-aramă,

„Nici glas de om....lE dincolo de moarte.
TR

Sînt alte lumi de cari nu'mi dau samă.

Trăiesc în noi? Viază în altă parte?
EN

O, nu-s iiuzii, nu-s păreri deşarte:

IE doina ta cea dulce, dulce mamă!
/C

E glasul
tău. Mă strigă cîte-odată
De. sus, de-acolo unde nu-i durere
SI

“Si unde toţi ne-om întilni odată...

IA

De ce se sbate pieptu'mi cu putere?...

"Ah, ce "'ntuneric sa făcut deodată,
U

In jurul mei, — ce groaznică tăcere!

BC

Sr.. O. losie
 S6 . SEMĂNĂTORUL

RY
DOR DE DUCĂ

RA
Cînd îl veză aşa, sgribulit în sarica lui miţoasă, ai crede că nu-i
de nici o ispravă. Dar cînd saiaptă puţin şi se propteşte cu îndă-
rătnicie în piciorul drept, vezi că ai de-aface cu un om vrednic, în

LIB
ochii căruia ghiceşti gînduri înaripate.
Cirțan e numai cioban, dar a văzut multă lume.
Pe cînd păzea oile pe întinsurile Negoiului, «a învăţat care-i « ŞI
care-i b> şi a început să citească. la umbra brazilor a sorbit încă-
țăturile cuprinse în Sfinta Scriptură şi în Cronicul lui Șincai. Cind

ITY
a văzut că el, ciobanul Cirţan, să trage din neamul care a stăpinit
odată lumea, ochii i sai umplut de lacrimi, Pa apucat ca un virte)
amețitor şi ne mai putindu-se răbda locului, a pornito. |

S
Şi-a pus merinde şi premeneli în glugă şi atirnino de umăr,
plecă din Streja-Cirţişoara -—la Roma. Voia sajungă în cetatea care
a pomenit atiția oameni mari și să sărute odată columna lui Traian,
a staichii Traian, drăguţul», cum îl numeşte el cu adevărată dragoste
ER
fască.
IV

Dar, bagsamă, Roma e mai departe decit crezuse Cirţan, căci fă-
UN

cuze drum de două săptămini şi abia ajunse la Pesta.

Ce amăgire!
Vrei să ajungă la leagănul părinților tăi şi te pomeneştă în cuibul
duşmanilor. Cum i se isprăviseră paralele a trebuit însă să se oprească
AL

în Pesta ca să-și stringcă altele,

A intrat lucrător la un olar şi într'o săptămină a muncit cit altul
întro lună. Maestrul săi îl plătea bine, dar el nu se simţia în toate
TR

ale lui, căci pe olar îl chema Pista si era Ungur. Din cind în cînd
se făcea că mai lunecă, şi cădea peste porcoiul dle vale, aşa că spărgea
întrun ceas cit făcuxe într'o zi, căci să-l naibii, că-i Ungur!
EN

La urma urmelor, văzind stăpinul că prea lunecă de multe ori,

i-a dat drumul si Cirtan a intrat în slujbă la un olar Şvab. Acestari
plătea mai puțin, dar ciobănasul met era mai cu tragere de inimă
/C

la lucru.
Căci vezi, badea Gheorehe își are şi cel logica sa. Inainte ce să
stie să citească nu-si prea bătea capul cu obirzia popoarelor. Dar
cind a aflat din «Istoria biblică» despre înrudirea neamurilor, el şi-a
SI

zis: Că Ungurul tot homin a fost si el inainte vreme, dar la turnul

Vuvilonului, cînd sat incurcat limbile, el a uitat graiul nostru și a
IA

început sa bolboroseaseă pe limba Lutz. |

De cind ştia de-arostul Cronicul lui Sincai, mintea hui era şi mai
luminată si ridea de părerea lui de odinioară. Acum ştia că Uneurul
U

nu-i om ca hominul, căci nu se trace de la Roma, ci-i netu turcesc

şi copil de-alui Hantătarul. Pot din <Cronie» iscodise el că pe Srabi
BC

i-a udus dracul de sub pămint și i-a aşezat prin părţile noastre. Si
cum știa cl că şi hominu-i puiu de lele, se srăsise frate cu Sahul,
la care intrase în slujbă, şi se purta bine.
 SEMĂNĂTORUL S7

Pe vremea aceea se nimeriseră în Peşta nişte mișcări socialiste

Y
între lucrători. Cind a auzit Cirţan că socialiștii vreau să muncească

R
numai opt ceasuri pe zi, s'a crucit şi le-a zis: «Da bine mă, ați căpiat 7
Dacă fac ct într'un ceas zece oale, atunci în S ceasuri fac numai

RA
80 și capăt numai 80 de creițari. Aşa cum lucrez ei acum capăt un
“fiorin şi douăzeci, căci muncesc douăsprezece ceasuri. Ce vreți voi
mă, să ajung la iarnă la Roma?» |

LIB
Si scirbit de prostia ungurească plecă din Peşta cu douăzeci și
cinci de fiorini inodaţi întrun colț de năframă şi cu aripile dorului
la opinci. e

TY
Si iată-l în sfirşit pe Gheorghe Cirţan, cioban din Streju-Cirțişoara,

SI
umblind cu pieptul gol pe stradele Romei și căutind.
Căuta columna lui Traian.
Lumea se uita lung la acest om cu port străin. Dar se uita cu
ER
drag, căci Cirţan e fecior chipeş și înainte ce să plece la «columnă»
sa ras şi sa premenit gătindu-se ca de sărbătoare.
Din cînd în cînd cite un călător se opria în faţa lui, mirat. Atunci
IV
Cîrţan se ducea la el și-l întreba pe romineşte să-i spună drumul
spre columnă. Si dăcă era în haine de muncitor, Cirțan îi zicea
UN

«frate», iar de era în haine domneşti îi zicea «domnule frate».

Şi să mira că aceşti oameni nu-l înţelegea. «Vorbesc rumineşte
ca şi noi, dar o ruminească stricată, că de cînd nu Sai mai întilnit
cu Rumini, at mai uitat limba şi au învăţat vorbe nemțeşti», mi-a
AL

zis el odată.
In sfirşit, să vede, că tot îl va fi înţeles vre-unul căci badea
Gheoruhe ajunse la ţinta dorurilor sale.
TR

In ochii lui de cioban apărură lacrimi. Cu gura pe jumătate des-

prive-
chisă, ca un copil căruia îi spui o poveste, sorbia cu ochii
și-a scos căciula din cap. Părul lui
listea mult așteptată. Cucernic
neobicinu it cu căciuli,
EN

lung era numai o apă, căci razele soarelui Italiei,

să adunaseră curioase cu să vadă ce bidiganie o mai fi ŞI ata,
dorul
Dar Cirţan nu le simţia. Căci în sulletul lui să stirni acuma
să să ducă să îngenuch eze înaintea columnei ŞI Su sărute.
/C

Și lucrul acesta nu era cu putință, căcă piaţa lui Traian e îngră-

dită şi trebue să cobori pe scări ca să ajungi la colvană.
Să uită Cirţan în dreaptasă uită în stinga, dădu merei tircoale
că
ingrădhturei, mai întrebă pe unul şi pe altul de sfat, dar văzind
SI

nu-i chip în nică un fel, să duse de-adrept ul la legația romînă.

Gheorehe Cirţan, cioban din Tran-
IA

«Să trăeşti Măna Ta, cu sunt

silvania şi am venit la homa să văd columna lui Traian!»
De-aci încolo a trăit badea Gheorghe lume altă la homa.
Ministrul romin Pa dus la marchizul Pandofi, marele filoromin,
U

căruia ciobănaşul nostru i-a plăcut atit de mult că a dat prinz mare
BC

in cinstea lui. |
Cirţan pune căciula lingă uşe şi scoţind din
Cind păşi peste prag,
olugă o bucată de pine şi puţină sare, i-o intinse gazde-i casci zi-
s
 55 SEMANĂTORUL

cindu-i: <Aşa-i obiceiul pe la noi!» Apoi întoreindu-să cătră ministru,

RY
şopti: «I din satul nostru! | | | | N
La masă toți volaii să vorbească cu el şi bărbați cu decoraţii. pe
piept au ridicat paharul în sănătatea lui. =

RA
Și la urmă Sa sculat şi Cirţan să vorbească şi le-a orăit aşa: el
Sînt numai un ţăran prost și nu prea pricep multe. De.aceea vrea
să vă întreb pe Măriile Voastre să-mi spuneți un lucru. De ce nu

LIB
sapucă toți ăştia cari sint copiii Romanilor să țină la un loc și să
cucerească lumea întreagă: Uite, zise el arătind cele cinci dewete
dela mină, căştia sint Italienii, ăștia sint Rominii, ăștia Franțujii, ăștia
Șpaniolii şi aştia Portughezii,» apoi luînd un măr îl puse pe palmă
ŞI îl apucă cu un deget. «Măru ăsta « pămintul. Dacă cerc ei să-l

TY
țin numai cu un deget, nu pot, căci nam destulă putere în el. Dar
ian să-l apuc cu toate cinci? Se găsezte ovare om pe lume ca să mi-l
mai scoată din mină 2» Și așezindu-să pe scaun, muşcă una bună din măr.

SI
Toată lumea a fose încîntată de el, toți Pau imbrăţisat. ȘI badea
Gheorghe se lăsă bucuros să fie luat în brațe și suridea pe sub mus-
tăţi, căci de! eraii <sorelle» și «fratellis de-ai lui, ER
«Mai ales una era frumoasă de tot», îmi spunea el odată chpind
din ochi, cşi mă cam prindea. cheful sto ciupese putin, aşa cum știi
IV
ci, de braţele ci despoiate, dar nvam gindit că nu se cade ȘI I-am
tras numai una cu Ochiul.»
UN

iz

După masă Va suit cu alaiă în columna lui Fraian. Dar sus îl

aştepta o amăgire wrozavă.
AL

Ca întraltă lume, privia el aiurit la statua din virful coloanei. cînd

de-odată îl întrebă cine-va:
«NUI cine-i ăla 22
R

“Cum nu? E taica Traian, drăguțul. Bată-l norocul că frumos

Om cra? |
NT

Toţi isbucniră în ris,

«Asta-i sfintul Petru, Cirţane, nu-l vezi cu checa raiului în mină 2
Cirţan să încruntă.
CE

Au se poate, căci Cronicul spune că în virful Columnei Pai pus

„pe însuşi marele împărat Traian!
<A lost acolo, dar Pa dat papa jos şi Ta pus pe stintul Petru.»
Să fi văzut năcaz pe rominul nostru.
I/

“Da slintu Pătru sa bătut cu Dacii? Ce caută cl acolo? Nu e cl

destul de bine în raiă? Se vede că Papa e papistaş, de face lucruri
S

de astea1 |
Era sfint, nuci vorbă, ȘI Sfintul Petru, dar era mai sfint Traian!
IA

De-acolo ai plecat cu toţii la forul roman ŞI prin alte locuri cu

rămășițe de la Romani. Dar surpăturile astea nuci plăceau lui Badea
Gheorghe.
U

Seara fu poftit iarăs la domnii ăi mari șI fu ospătat ca un crai

BC

lezese. Pe lu miezul nopții Cârțan se făcu nevăzut. Toate căutările

at rămas zadarnice; i-al de unde nuci!
De-abia dimineața Pati crăsit la poliție.
 SEMÂNĂTORUL S%)

RY
lată ce păţise: | | | | |
Dela un timp să săturase Cirţan de domni şi de saloane şi-l apucă
dorul de Traian, «de cerul cu stelele. Cind nu băgă nimeni de samă
să străcură pe uşe și nu se opri decit pe piedestalul columnei. Aici

RA
îl fură somnul și adormi. Pe cînd era legănat de visurile cele mai
frumoase, fu deşteptat de un paznic, care Pa dus la secţie socotindu-l
nebun.

LIB
Intrebat fiind de ce n'a rămas la ospăț, el a răspuns scurt: «Mai
întăiă taica şi apoi fraţii!» |
In ziua aceea fu Cirţan părtaşul unei bucurii nespuse. Marchizul
Pandolfi i-a dat un dar frumos: o fotografie mare a columnei lui

TY
Traian. |
Cum se văzu Cirţan cu fotografia în mină. nu mai avu astimpăr,
îl muncea dorul so arate ţăranilor din satul lui.

SI
Şi într'o bună dimineaţă, plecă din oma, fără să-şi ia rămas bun
“de la nimeni, subsuoară cu sulul de hirtie, mare şi el mai cit o co-
lumnă.
x ER
Dacă vreai să-l veză pe Cirțan năcăjit, vorbeşte-i de jandarmi.
IV
«Aia-s mai tilhari decit tilharii, domnule, că hoţu fură pine cînd
e fămînd, dar jandaru fură vieți de oameni!»
UN

Şi are dreptate Cirţan să fie înrăit pe «i. |

Cum mergea el cu sulul subsuoară prin pulberea drumului de ţară,
măsurind nerăbdător cu ochii depărtarea pînă la turnul bisericii din
Streja-Cirţişoara, care mijia în depărtări — iată că răsar ca din pă-
L

mint doi jandarmi şi îi iai cu de-asila sulul, pentru care a călătorit

el pînă la lhoma.
RA

Nedumerit Cirţan a rămas locului şi cînd vedea cum cei doi îm-
pănați să pierdeau cu columna lui în negura de col, era cit p'aci
să-l podidească plinsul de durere şi năcaz.
NT

Dar deodată să 'ndreptă.

«Dacă-i aşa, las”!»
Şi înfundindu-și căciula pe frunte, făcu calea 'ntoarsă şi porni cu
CE

pas virtos — la Viena.

Trei săptămîni de-arindul, să ivea Cirţan zi de zi în sala de aș-
teptare a impăratului. L'aă duduit, Lai îimbrincit, Paă închis, dar
totul a fost zadarnic. Cu îndărătnicia unui scos din fire să ivea
/

iarăş în fie-care zi în sala de aşteptare, drept şi nemișcat ca o sta-

SI

tuă.. Căci el a fost trei ani de zile cătană "mpărătească şi știa că-i
dreptul lui să ceară dela împărat să-l asculte,
lar Cirţan din dreptul lui nu lasă nimic.
IA

La urmă aii trebuit să-i îngădue «să dea jalbă la Măria Sa, că
jandarii i-ai hrăpit columna».
U

:k
= x
BC

De atunci Cirţan a cutreerat pămîntul, străbătindu.l dela lerusalim

pînă la Paris. Mulți îl cred un zănatic, un pierde-vară fără rost.
Dar se 'nşală. |
 90 SEMĂNĂTORUL

RY
Cirţan e om cu minte multă şi cu multă inimă. Cînd în sufletul
lui de cioban să răscoleşte dorul de-a pleca să vază lume, el as-
teaptă numai ca să înmugurească pomii și o porneşte cu paşi domoli

RA
să nu ostenească și cu ochii deschişi ca să vadă.
Şapoi ce vede, a văzut.
SEXTIL PUŞCARIU.

LIB
7

DUPĂ UN AN

TY
(DIN ADA NEGRI)

Cmd, noaptea, stai şi cuget,

SI
ȘI văd cit de departe eşti de mine,
ȘI "mi înfoară inima
Cumplitul gînd că te iubesc zădarnie
ER
IV
ȘI că iubirea asta mă va pierde;
UN

Cind, tremurind de oroază,

Imi zic că poate nici tei mai întoarce,
Ca toate-or să se spulbere,
AL

Că te-am iubit, can veci să pling: uitată,

Atuncia mă cuprinde-aşa o nula
R

De mine, şi de tine:
NT

Ag vrea atunci să fiu din nou copilă,

Să mai îngin cucernică
CE

Nara şi curata l rugăciune

Ce ma "nvaţa în taină biata mama.
I/

ŞI în pat îngenunehiata,
Împreunindu-mi mîinile cu frică.
S

În luptă cu "ntunericul,
IA

Nâltindu-mi ochii iînccaţi în lacrima,

Strio:: "Tatal nostru care este în ceruri
U
BC
 SEMĂNĂTORUL 91

RY
DUREREA
(Din Apa NEGRI)

RA
As'noaptemi apăru la căpătăni

LIB
O zgripţuroaică slută,
Cu ochiul crunt, şi Cun pumnal la şoldui,
Se aplecă asupră-mi. Imi fu groază.

TY
Şopti: «Eă sint durerea.

SI
«De azi voiii î, copilă sfucioasă,
De-apururi lingă tine,
Și pas cu pas, ca umbra, păn” la moarte, ER
Pe voii urma ori unde te vei duce».
IV

— O, fugi, — i-am zis, mi-e încă !

UN

Rămase nemişcată lingă mine

Și zise: «Scris e n ceruri.
Tu eşti o floare fragedă ursită
L
RA

Zăpezii, vîntului, restriştii

E scris, e scris în ceruri!»
NT

Sării strigind: «Eă sint speranţa,

Sint floarea tineretii,
CE

Voii farmecul iubirii, von divinul

Fior al geniului şal luminii.
Fugi, cobe uricioasă !
/
SI

“Ea zise: «Celor ce crecază: m chinuri

Le stă în cale slava. |
IA

N lumai Durerea dă aripi gândirii,

Lpbîndă maăde cit cei car! luptă.»
U

Atunci i-am zis: «Rămii o

BC
 92 | SEMĂNĂTORUL

RY
EXPOZIŢIA GRIGORESCU

RA
La 30 Decembre sa deschis Expoziţia. De atunci, în fie-care zi, de
dimineaţa pănă sara, sala Ateneului e un neintrerupt defileii, inteligent şi
impunător de entusiaşti admiratori. Pasionată, lumea vine să vadă

LIB
această galerie de tablouri — opera naturală, poetică, adevărată a înte-
meetorului și părintelui artei băștinașe la noi, a Domnului Grigorescu.
Din neastimpărul, palpitarea, teama sinceră a cumpărătorilor ca nu
cum-va să se ridice toate pinzele de sub ochii lor, fără să poată păstra

TY
cel puţin o mică imagină a acestei religii noi — Sar putea scri o in-
teresantă pagină de psichologie artistică, Incă odată constatăm că
publicul nostru e simțitor la adevărata artă. Scriitorii și artiștii cari

SI
se pling, sint rugați să cerceteze cu luare aminte ce se petrece acolo,
și vina s'0 arunce numai pe lipsa de consistență a lucrărilor lor. A
trebuit o operă puternică să-l facă să tresară, să-i răscolească toată
căldura care dormea în sufletul acestui indiferent. .
Astăză ca întotdeauna, aproape tot cei săraci şi cei cu slabă dare.
ER
de mînă au fost nobilii cumpărători.
IV
Eftinătatea fantastică a preţurilor e un semn de delicat omagii, |
un dar pe care maestrul a Dbine-voit a-l face ţării. Credem că va fi!
UN

interesant să se ştie în ce miini se allă aceste scumpe depozite ale

artei noastre, aceste icoane în care se închează în toată trumusețea
şi poezia ci făptura ţării, adinca putere de creare a neamului ro-
minesc.
AL

V. C.
Iată ce s'a cumpărat în aceste d zile:
D-nu Gogu Iliescu: Profil pierdut 161; Spre casă 201; Schiţă. 210; Studiu |
R

de cap Ll1; Schiţă 124; Eboşă de casă 131; Ciobănaşi 182; Clăi cu fin,
NT

1041; Casa pictorului 305; Pe prispă 253: Fetiţă 11; După baie 56; Fiș:
cură (eboşă) 6-1; Intoarcerea de la bilciu 62; Profil de fetiţă S7; Bătrivia!
torcînd 290; Mieluşei 135; Cap de cioban 151; Cascadă 178; Lucrînd 10],
D-nu Ion Slătineanu: Cerşetor breton 150; Tigăncuşă 55; Fata popii!
CE

253; Care cu boi D37.

D-na Ch. Leria: Stăncuţa 165; In primăvară 212,
D-nul Dr. 1. Dona: Măr întlonit 19; Tip de Evrei 97; Tigăncusă GU.
> "Pigara-Samurcaş: Păstoriţă 210; Ileana 130; Drum rău 71.
I/

> A. Vlahuţă: Pe marginea * Oceanului 1-16; Bătrină bretonă 275;

Pe coastă 209; Studiu 221; Făr de grijă 76.
S

D-nul Delavrancea: Impletind (Vitre) 215; Laie de ţigani pt drum 26;

L.ucrind 37.
IA

Georwe Cosbuc: Casă de om sărac 209, |

D-nul V, Cioflec: Ciobăniiş 20; Nudăreasă 105; Casa preotesci 25
G

?
Car cu boi 151; Casa timplarului 148.
U

D-nul Dr. Urechiă: Bacantă 975; La Posada 205; Mă: înflorit 313;
Plus la deal 226; 'Trunchiui pe fam 190; Apus de soare Il,
BC

D-nul lon Demetriu: Pe valea Prahovei 215 ; Care pe valez Prahovei 145.!
D-na V. A. Urechiă: Scoboritul oilor(schiţă) 171; Peisagriu (2.pus de soare) 7.
D-nul Dr. Angelescu: Care cu boi 939: Drum din grei 9.16: Spre strîn-
sul finului 151.
 | SEMANĂTORUL 93

RY
(Vitre) 311.
D-nul “Rosenthal: Pe: Cimpiniţa 31;-Marină 180; Interior 166.
lemhelo r: 136; Pe vîri de munte.
> Scarlat Arion: Căratul
„ G. Al, Floresc u: Pe gînduri 296;
» Dr. IL. Cantacuzino: Peisagii (toâmna) AG

RA
> G. Balş: Valea Buzătuliii 219 Clăi de fin 25; ; Strînsul fînului 2$.
> Mincu: Pe malul lacului S; .
Ea e
>» Calimachi: In bilciti 302.
Brăiloiă: Spre tîrg 43,

LIB
Al,
» GG. Golescu: Cimpineancă. >]. | E
de la mahala 35; Păstorita 286; Car cu boi 177.
D-ra Seculici : Tip
D-nul [H. Lecca : In verdeață 318. îi
» Popa: Care cu boi 1632

TY
>» Munteanu-Murgoci: Schiţă '200.
r 254.
„ Dr. Radovici: Studiu 276; Evreii 24; „Pifera
„Vitzu: Vite în repaos. 18. -
„Lazăr Munteanu: Păstoriţă 4. Fetiţă- Lia,

SI
> Popovici: -Costi: Care cu boi. 279. |
» Gr. lonescu : De la fîntînă 201; Pe gînduri 235.
D-na Dadoipulo, Spre păşune: 201
D-nul Em. Porumbaru: Ruine la Pompei 297; Fetiţă
;:pe: ER
Cimpin iţa 205.
192; Ţigânuş 19.
Nor de ploaie. 259 ; Flori: de primăv ară 93.
> A. Algiu: 307.
Senei 223; Cioban în repaos
IV
» “Th. Ionescu:.Pe marginea:
» Diaman dy: Margin e de bilcii S0.
ţigăneşti 120; Cioban
„CE. R. Manolescu: Pe Cîmphiiţa 922; Bordee.
UN

pe munte 170.
135; In pădure 50.
> M, Chircu: Ciobănaş cu turma 147; Pe Cinipiniţa
>» Dor Bacaloglu: La amiază 928. - a
» Ionel Davidescu : „Ciobănaş s>. Pa
e
L

» Simu: Car cu boi 19.

Malcoci: In luie
> 19%.:.. Se a
RA

110; Profil 38 ; Cio-

» Mişu Ştefănescu: Păstoriţă 176: Din Ardeal
ban 285,
159 ; Vite în repaos 7;
D-nul Eug. N. Ştefănescu: Fintîna 187; Tigancă ; Interior de cîr-
ţă «44D
Stradă la Vitre 938 ; Marină, (Granville), 9 Copili
NT

ciumă (Rucăr) 99.

on) 301.
D-nul Dr. Pleşoianu: Brodind 229; Interior (Barbiz |
a AL Lupaşcu : Car cu boi! 315 ; Fragment din
CE

Ciobân aş 29; Croitor (Rucăr ) 220;

» Const. G, Nano:
bătălia de'la Călugăreni -192 ; Margine de bilei 75.
D-rul P. Hagiopol: Spie păşuine: Si
de soare 100.
» Dr. Buicliu: Pe,,Cimpiniţa 294; Apuă.
|
/

> V. Biberea : Pe brînci 19.

Toamna în "valea Cimpini ţiă 79.
>» Nestor Urechiă:
SI

D-na Cernescu: Cioban 295.

Cimpina 2.42.
D-nul 'T. C. Aslan: Căratul finului” 338: Tirgul:
Ilinca. 2.19,
IA

D-nul Th. Djuvara: Pridvor -(Sinai a) 25

D-na Irina Ghica: Ciobănaş 31. + E
D-nul Păucescu: Care cu boi 265.
U

« Dr. Proca: Peisagiii 280. 17; Pe luncă

: „Pe ginduri
» Const, Alessiu: Peisagiit (toamna) Bio;
BC

i: Pe marginea oceanului; 90.

D-nul Gr. Cantacuziio :,(ioban pe munte 170.
» G. Moroianu: Copilită 95.
> Gr. G. Soutzo: Turmă: mică. 5. -
a.
 94 . SEMĂNĂTORUL

RY
D-na Dr. Brandza: Cap de fetiţă 78; Casa babei 123; Flori de cîmp 135.
D-nul G. G. Assan: Păstoriţă 199; Cioban 301; Tip de mocancă "188;
Flori de primăvară 203. |
D-nul E. Miclescu: Sentinela Dunării O7I,

RA
> AL Pencovici: Adăpatul în bărăgan 207.

Au rămas încă nevindute numeroase pinze, pătrunse toate de si-

guranța frumuseţii lor, prea puţin cunoscute, întrezărite abia de

LIB
ciți- -va prieteni în atelierele de la Cimpina şi București.

TY
VOCE DIN PUBLIC

SI
1. UNUL DIN HIGH-LILE

lar omul în lume

Cuminte-ori netot,
ER se naşte
IV
Şi scopul săti ultim: să caşte.
Trudit, că vieți nu poate
UN

Să-i afle menirea şi rostul,

Cumintele cască; iar prostul
Stă gură căscată la to
AL

Şi-atita e tot.
R

2 UN MAGAR IN FUNCŢIE
NT

Intrat-ar Îi "n nalta cetate

Știutul Isus?
CE

Clădhrăţi pe nobilu-mi spate

O lume! Şi-alături sofismul
Hristosului vostru—vezi bine !—
I/

Puteam să-l asvirl de pe mine

S

Dar vrui ca să nasc creştinismul:

Voi ce-aveţi de spus?
IA

3. UN ROU, CA TOŢI BOI

U

Plec capul puternic, iar jugul

BC

mi geme pe git.
Dar, fără de mine nici plugul
 SEMĂNĂTORUL 9

RY Oi
Nici carul! Din. negur'adincă
Pun mine se "'nalță popoare.

RA
Eu ar, gifăind pe răzoare,
Ovăzul, dar caii-l mănîncă,
Nu bori. Şi-atit.

LIB
4 UNUL DE LA MARCUȚA
Aci sunt nebunii? Și n ţară

TY
Cuminţii? Frumos.
S'aude gălceavă p'afară—

SI
Discută bărbaţii politici,
Și toți decadenţii fac gură,
ER
Pe stradă dau ghionturi și 'njură
Gardiştii şi tinerii critici.
IV
Ce lume pe dos!
| G. CoOşBUC.
UN

CUN A FOST BOTEZA BMIRESCU *)

L
RA

Doamna Constanţa de Dunca Scheianu povestește următoarele :

Era în diua de St. Constantin, părinţii mei și d-na Balş voiaii să
fie singuri în acea zi, singuri cu tristele lor amintiri; pentru acea
NT

zi, ei şi cu Muţi (fiul d-nei Balş) hotărisem botezul copilului d-lui

Eminovici 5, un botez plăsmuit de noi, cari eram copii ca de 4—5
CE

ani. La 11 ore, 21 Mai 1849, eram gata, amindoi purtam haine

negre, însă gulere albe; purtam haine negre căci murise Constantin
Balș; tatăl lui Muţi. Mergem în acea casă mică, joasă, însă sclipi-
„toare prin curăţenia ei, păreţii erau văruiți: cu alb, perdelele albe și
/

dese, erai lăsate în jos. In casă mult miros de sulcină, la dreapta

SI

două mari divanuri cu velințe roşii şi verzi, țesătură de casă. Intrînd,

IA

dăm cu ochii de Eminovici, tatăl, care ne zice:

«lată-vă finul, botezaţi-l! iar mama adaugă: botezaţi-l! dar vă rog
nu-l deșteptaţi!»
U
BC

*) Notiţă biografică din broşura «dntorul în poeziile lui Eminescu» de d. Miron

Nicolescu..
1) Tatăl poetului, unul din cei patru-spre-zece administratori ai moşiei Dum-
brăveni, proprietatea familiei Balş.
 96 - SEMĂNĂTORUL

RY
Cum aveam de gind să-l botezăm, nici noi nu știam, ba chiar nici
visam. Priveam noul născutde departe şi cu mirare; Muţi era de tot
uimit, el care nu văzuse.incă - copil mic, de odată un sunet străin,

RA
un plins necunoscut, o mișcare-în leagănși băeţelul deschise ochii.
Muţi rămase electrisat. Apoi, repede la leagăn, sare, strigă, se exta-
siază şi deschide o cutie de cristal roşie.. Sfir! Sfir! un nor de fluturi

LIB
sboară peste noul născut şi e eă, ca să- nu rămin îndărăt, arunc peste
. -

prunc toate florile mele. Ce făceau cei-Valţi nu ştii; dar Muţi și et

eram plini de bucurie, de en tuusiasm, de conștiința marelui nostru act

TY
împlinit, Am plecat, spune d-na Dunca, uitind să dăm nume finului
botezat de noi cu iluturi şi Mori. Numele însă Pa primit de la alţii.
Un nume ce-l ştiţi cu toţi,-ce nu-l va uita nimeni, un nume scump

SI
Rominilor, nemuritorul nume de Miel. Iminescu.

RĂSPUNSURI |
ER
IV
D-lui Y. In oraş. — D. Chiţ. Mille găsind mai comod pentru mijloacele d-sale
să strămute polemica pe un tărîni cu, totul personal, i sa răspuns printr'o gazetă
UN

zilnică, şi anume prin Voința Nafională cu data de Vineri 4 Ianuarie. Chestia

probei newative a «plagiatului Caragiale» râminc, bineînţeles, state quo; d. OC. M.
ra mai îndrăsnit să o ulinvă nici cu =un cuiul,— | G.
+ XE |
AL

D-lui 1. S. de lu Ciunci. Loco. In articolul de care pomeniţi ne adresam scri-

itorilor, scriitorilor de talent, bine înţeles. Ca sa faci carți bune pentru popor îţi
trebue fireşte şi entusiasm, dar numai entusiasmul nu-i deajuns. Judecind dupa
scrisoarea d-voastră, plină de răutăţi şi de greşeli” de eramatică, sar crede că
R

nici măcar entusiasninu aveţi, Cit despre celelalte însuşiri:-— slabă nădejde.
<Plini de entuziasm, am seri pentru popor, mai. ales sub ocratitoarele «d-voastră
NT

aripi» e. Serios 7 ăi E
D-şoarei ID. Piatra Neamţu. Așa ceva am mai văzut publicat. Cind? Unde 2
mam şt să va spunem, Dar şi fără usta noi totnu i-am putea văsi un loc, E mică,
da. Pentru o porzie mică însă ce mare talent îţi trebur.
CE

D-lui dh laşi, — Sar părea câ vaţi înşirat mai întiii rimele pe marginea
cuctului şi apoi fă nici o alta pregatire sufletească (subicet, căldură, inspiraţie)
Vaţi fi zis: «Sa tao atitea versiuni, Asta e impresii pe cure: ne-a dau cele douc
porzii reci, culeulute.,. ca număr şi întonare de silabe, ȘI fară nici o treșărire.
de.sullet, şi fară nici un relict de forma? Și cind te aindeşti ca cea dea doua
I/

poarta drept titlu «ab imo pectore:! ANR

Dosoaarei LD. Loco. = aBasmul triste are nevoc de îndreptări, Versurile sint
S

lungi == trebue să rimeze toate. Epitetele cltine; aproape şterse, trebuese inlaturate,—
Ca sa faci o poezie noua din lucruri aşa de.vechi, se cere mai întiii o simţire pu-
IA

ternică, în caldura căreia vorbele să capete o mlădicre şo frăgezime noua; -— ipoi

o întinsa cultura literară, ca Să ştii ce sd ze spui. Aa
D-lui PR. 1. în D. — Sint multe lucruri bune în schiţele D-voastra: vedere justa,
tinereță, limba frumoasă, Un lucru va lipseşte: măsura, Atitea epitete, atitea
U

imagim, atitea comparații puncţi pe-un tablou, ca nu se mai văd liniile principale,
atenţia noastra osteneşte urmărindu-vă, de la o vreme vă vedem şi pe d-voastră 0s-
BC

tenit decatita căutare de cuvinte? ideile devin greoac, cad sub povara atitor zor
zoane. Aceleaşi lucruri, Spuse în fraze linistite, simple, sobre, ar produce un elect
cu mult mai puternic, Pliviţi, smuleeţi de pe răzor burucnile, ca să putem cunoaște
Morile și sa ne bucurăm de parfumul şi stiulutirea lor.
2 .

DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ MINER VAs, STRADA REGALĂ, 6

INSTITUTUL