„Sistemul psihic al unei 1imbi este o lucrare construită de gîndirea în ea însăşi

şi – principiul este de o extremă importanţă în lingvistică – nu este sub nici o formă

creator al semnelor sale reprezentative. Nu stă în puterea unui sistern psihic creat în
gîndire să producă pentru sine semnele care ar reprezenta traducerea sa aparentă.
Această putere îi este refuzată. Incapabil să producă pentru sine semne reprezentative,
un sistem psihic - lucrare con struită în gîndire după legi care sînt cele ale spiritului
uman în ceea ce el are mai constant -, aflat în imposibilitate de a produce pentru sine
semne reprezentative, este obligat, mereu şi pretutindeni, să primească respectivele
semne dintr-un stadiu de limbaj anterior, care este un stadiu social, sau accidente ale
acestui stadiu care sînt accidente sociale.”
,,Surprindem aici, într-unul din efectele sale frapante, legea care aşază
construcţia limbilor pe neîncetata căutare a unei congruenţe din ce în ce mai bine
marcate - dar a cărei marcare nu va fi niciodată excesivă - între un fapt de vorbire şi
un fapt de gîndire.”
„O idee la care ţin, pentru că o cred eminamente justă, este aceea că
adevăratul obiect al lingvisticii nu este în mod expres nici faptul de vorbire, nici faptul
de gîndire luat separat, ci raportul de adecvare instituit între faptele de vorbire şi cele
de gîndire. Orice limbă este făcută în întregime din congruenţa acestor ordine de
fapte.”