O zi – un scriitor (21): Anonim (1551)

Prin definiție, anonimul rămâne necunoscut. Nu doar că nu-i cunoaștem numele:

necunoașterea numelui ascunde și personalitatea acestuia. Și doar în cazul anonimatului avem,
cu adevărat, în față doar opera, personalitatea autorului fiind scutită de interpretări biografice.
Uneori nici măcar situarea în context, sub diverse aspecte, a operei sale este imposibilă.
Anonim, denumit convențional – 1551 după an, este autorul unei însemnări pe un
tetraevanghel de la Voroneț. Însemnarea este datată exact: 28 iunie 1551 și este făcută pe o filă
din tetraevanghelul copiat în anii 1550-1551 de diaconul Mihail și dăruit de mitropolitul
Grigore Roșca mănăstirii Voroneț.
Și dacă tetraevanghelul reproduce un conținut anterior, textul însemnării este inedit: un
ritm de bocet popular evocă turcirea lui Iliaș-vodă, devenit Mehmed:
„În acest an,
la îndemnul diavolului cel viclean,
primit-a Iliaș voievod
puturoasa și
necurata și
de suflet pierzătoarea erezie busurmană.
Oh, cum a
trecut de la lumină la întuneric!
Vine nu va plânge
sau cine nu va ofta!
Viu fiind, el s-a târât în iad,
fiind
fiu sfânt
răposatului Petru voievod,
nepot
bătrânului Ștefan voievod
și mamă având...” (după: „Antologia poeziei vechi moldovenești”, Chișinău, Literatura
artistică, 1987).
Mama lui Iliaș și soția ui Petru Rareș se numea Jelena și descindea din neamul domnesc
sârb al Brankovicilor. „Această nepoată a lui George Brankovic (1427 – 1456) a cărui fiică,
Mara, a fost soția lui Murad al II-lea (1421 – 1451), păstrase în lumea turcească puternicele
legături ale neamului său”, scrie Anton Balotă („Funcțiunea socială a cântecului bătrânesc.
Balada lui Vartici”), cu trimitere la Grigore Ureche:

„«și s-au sfătuit (Petru Rareș) cu Doamna sa să trimeată carte cu mare jalbă și plângere
la Soliman împăratul turcesc ... și știind carte sârbească Jelena, domnia sa au scris la împăratul
cu mare jalbă și plângere, și o au dat lui Petru Vodă, iar Petru Vodă o au slobozit-o pe o zăbrea
din cetate de sus și au căzut jos, din afară lingă zidul cetății. Și de aci au chemat o slugă a sa
crezută, ce era sârb, și i-au arătat cartea și i-au zis in taină, să o ia și să o ducă la mina
împăratului. El, luând învățătură, s-au dus și au luat cartea și o au dus la Țarigrad, și o au tins la
mina împăratului»”.
 Doamna Jelena a reprezentat în Moldova vremurilor sale curentul turcesc, educându-și
fiii – pe Iliaș Voievod și Ștefan Voievod – în același spirit. Unul dintre ei – Iliaș –, care este
amintit în însemnarea de pe tetraevanghel, se va turci, după ce va abdica în favoarea fratelui
său, Ștefan. După convertire, Iliaș primește numele de Mehmet și devine pașă de Silistra. Este
exilat și moare, probabil otrăvit, în Siria, în 1562.

Chipul lui Iliaș a fost zugrăvit în tabloul votiv de la Mănăstirea Probota, iar după
trecerea la islam, fața lui a fost înnegrită, după cum a fost șters și numele său din pisania
bisericii de la Arhiepiscopia Romanului și Bacăului.

În imagine: chipul lui Iliaș de pe tabloul votiv al bisericii Mănăstirii Probota; coperta
tetraevanghelului de la Voroneț.