Miron Costin

In 1633 ,Miron Costin se naste in Moldova si este omorat in Decembrie

1691, langa Roman (un municipiu din Romania) .

Tatal este hatmanul Ion (Iancu) Costin ce se presupune ca a venit din

Muntenia.
Mama este Safta Scoartes, nepoata a domnitorului Barnovschi si ruda cu
vechile familii boieresti Balica si Movila.
Poarta numele domnitorului Miron Barnovschi-Movila, omorat de turci
la Constantinopol.
1634 — Este luat in Podolia, unde pribegeste tatal sau, care il insotea pe
Moise Movila, domnul mazilit de turci. Tatal sau era si nobil polon si
detinea mosii in Polonia, aproape de Bar.
 OPERE
 Viața Lumii - este prima sa operă originală, un poem filozofic pe tema fortuna labilis, scris
cam în aceeași perioadă cu psalmii lui Dosoftei. În Predoslovia voroavă la cititor prezintă scopul
lucrării: de a arăta în românește ce este stihul. Opera pune în circulație mai multe motive: timpul
trecător și ireversibil, viața ca vis, amintirea, soarta nedreaptă. Unele versuri au avut un ecou
considerabil în literatura noastră veche, fiind amintite în aproape toate compunerile lirice ale
vremii: „A lumii cînt cu jale cumplită viața/ Cu griji și primejdii cum este și ața/ Prea subțire și-n
scurtă vreme trăitoare/ O lume vicleană, o lume-nșelătoare.” Finalul operei este moralizator:
dacă viața lumii este o iluzie, singura consolare a omului este credința în Dumnezeu.
 Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de
Ureche – vornicul - continuă cronica lui Ureche din 1594 până în 1661, anul morții lui Ștefăniță
Lupu. La elaborarea Letopisețului, Miron Costin s-a folosit pe larg de o serie de lucrări ale
istoricilor transilvăneni și polonezi: Laurențiu Toppeltin, „Despre originea și
căderea transilvănenilor”, episcopul de Przemysl Paul Piasecki, autorul cronicii Chronika
gestorum in Europa singularium, precum și scriitorii poloni Gvagnin-Paszkowski, Otwinowski și
Twardowski (cf. N. Iorga, op. cit. p. 320). Opera are în ultima parte un caracter memorialistic.
Tonul narațiunii este mai puțin senin, pentru că trăiește vremuri grele. Letopisețul s-a păstrat în
56 de copii manuscrise. N. Manolescu, în Istoria critică à literaturii române desprinde
următoarele trăsături ale operei: a) caracter mai modern decît al cronicii lui Ureche: explică
fenomenele istorice din punct de vedere economic, politic și social; b) folosirea frecventă a
dialogului: opera e plină de conversații fermecătoare și de replici extraordinare. Vasile Lupu,
informat despre trădarea unui boier, exclamă: „În zadaru această slujbă acum; să-mi hie spus
acestea pînă era în Iași logofătul.”; c) aplecarea spre culisele istoriei: comunică, atunci cînd știe,
bîrfele și stratagemele diplomatice, anticipîndu-l pe Neculce prin portretele precise. Ștefan
Tomșa al II-lea este un domnitor crud care ține pe lîngă el un călău „pierzător de oameni”,
credulitatea lui Vasile Lupu apare în antiteză cu ipocrizia sfetnicului său Gheorghe Ștefan etc; d)
stilistica frazei: fraza este lungă și plină de cadențe, cu verbul la sfîrșit, după model latin.
 De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor - lucrare neterminată, păstrată în 29 de
copii manuscrise și publicată pentru prima dată de M. Kogălniceanu în 1852, are un caracter
savant și o noblețe a ideilor care o va face cartea de căpătîi a Școlii
Ardelene. Predoslovia enumeră scopurile lucrării: a) afirmarea etnogenezei pentru „lăcuitorii țării
noastre, Moldovei și Țării Muntenești și românii din țările ungurești, care toți un neam și odată
descălecați sîntu”; b) conștientizarea valorii documentului scris, care rămîne mărturie peste
veacuri: „Lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minții omenești, scrisoarea…”. Românii
trebuie să-și cunoască istoria, „toate alte țări știindu începuturile sale”; c) dezmințirea ocărilor
aduse de unii copiști ai cronicii lui Ureche, ca Simion Dascălul („om cu multă neștiință și minte
puțină”) și Misail Călugărul, care afirmaseră că moldovenii sunt urmașii tîlharilor de la Roma
exilați în Dacia; d) refacerea istoriei Moldovei de la primul descălecat, completînd astfel cronica
lui Ureche; e) elogiul scriiturii și al lecturii: „… căci nu este alta și mai frumoasă și mai cu folos în
toată viața omului zăbavă decît cetitul cărților”. Opera propriu-zisă este alcătuită din șapte
capitole: I. Prezentarea geografică și etnografică à Italiei; II. Formarea Imperiului Roman; III.
Înfățișarea Daciei; IV. Cucerirea și colonizarea Daciei de către Traian; V. Mărturii arheologice
despre originea poporului român; VI. Mărturii filologice și etnografice; VII. Încercarea de a
completa răstimpul dintre colonizarea Daciei și întemeierea Moldovei.
A mai scris și două cronici în limba polonă:
 Cronica țărilor Moldovei și Munteniei
 Istoria în versuri polone despre Moldova și Țara
Românească (Poema polonă), 1684.

1638 — Iancu Costin si trei fii ai sai, printre ei si Miron, primesc

cetatenia polona.

1647-1652 — Costin isi face studiile la colegiul iezuit de la Bar, apoi

pentru un timp (1648-1650) la Camenita.
Dobandeste o cultura intinsa si sistematica, de profil umanistic si
clasicist, cuprinzand bogate cunostinte din literatura si istoria antica, din
cea polona, de geografie, logica, teologie si limbi straine: latina, polona,
rusa, la care se vor adauga mai tarziu limba turca si maghiara.

1650 — Moare Iancu Costin.

1651 — Ia parte, ca nobil polon, la lupta de la Beresteczko, unde oastea

polona a regelui Cazimir al V-lea ii infrange pe cazacii lui Bogdan
Hmelnitki, rasculati contra polonilor si pe aliatii tatari ai acestora.
Costin va cauta de-a lungul vietii sa stabileasca in mod constant
numeroase relatii, politice si culturale, cu mediul polon, preocupare
intretinuta mai ales de ideea unei aliante politice intre Moldova si
Polonia impotriva turcilor.
A avut legaturi apropiate cu Ian Gninski, palatinul de Kulm, cu Marcu
Matczynski, comisul Coroanei, caruia ii va dedica Cronica polona, cu
hatmanul Stanislaw Jablonowski, Nicolae Praznowski, mare prelat si
cancelar, si cu regele Ian Sobieski, caruia ii va inchina Poema polona.

A
1652-1653 — Revenit in Moldova, cu invoirea lui Vasile Lupu, isi incepe
ucenicia de viitor demnitar pe langa vistiernicul Iordache Cantacuzino.
Costin se va afla curand de partea logofatului Gheorghe Stefan in lupta
acestuia pentru domnie.
Adeziunea lui in actiunea lui Gheorghe Stefan, dupa ce pretendentul
primeste ajutorul trupelor polone, este primul act de manifestare publica
a tendintelor sale filopolone si a dorintei de a scoate Moldova de sub
suzeranitatea turceasca.

1655 — Ia parte in Tara Romaneasca la lupta impotriva seimenilor

rasculati.

1657 — In timpul domniei lui Gheorghe Stefan, Costin indeplineste

prima misiune din bogata sa cariera diplomatica, la curtea munteana a
lui Constantin Serban.
Se casatoreste cu Ileana Movila, nepoata a domnitorului Simion Movila,
ruda a mitropolitului Petru Movila, care avea de asemenea relatii
puternice cu Polonia.
Averea si cultura ii asigura lui Costin un loc de frunte printre marii
boieri, el detinand functii de prim rang si cunoscand o pozitie sociala de
relativa stabilitate intr-o perioada de dese fluctuatii la tron. In cei 38 de
ani petrecuti in Moldova cronicarul a fost martor la succedarea a 12
domnitori, pe care a incercat, pe rand, sa-i converteasca pentru o alianta
cu Polonia.
Ca demnitar, el trece prin dregatoria de sulger in 1657, paharnic la 1659.

1659-1660 — Ca ostean, ia parte la diferite expeditii militare: la luptele

contingentelor moldovenesti din oastea turceasca impotriva lui
Gheorghe Rakoczi II.

1660 — Se naste Nicolae Costin (1660-1712), al doilea dintre fiii lui Miron
Costin. De asemenea cronicar. Opera lui este alcatuita din Letopisetul
Tarii Moldovei de la zidirea lumii pana la 1601, Letopisetul Tarii
Moldovei. 1709-1711, precum si din Ceasornicul domnilor, traducere si
prelucrare dupa opera lui Antonio de Guevara, Libro aureo del gran
emperador Marco Aurelio con el Relox de principes (1529).

1660-1664 — Este parcalab de Hotin.

1661 — Domnitorul Eustratie Dabija il trimite in solie la regele polon

Ioan Cazimir.

1663 — In razboiul turco-austriac participa la lupta de la Neuhausel,

cand, trecand cu oastea lui Eustratie Dabija prin Tara Romaneasca, vede
la Turnu Severin ruinele podului lui Traian.
In Moldova ia parte la razboaiele civile impotriva pretendentului
Constantin Serban, care ocupa in doua randuri tronul Moldovei (1659-
1661). Experienta militara castigata in aceste expeditii isi va pune
amprenta si pe continutul cronicii sale. Dar Costin a fost mai cu seama
un bun diplomat.

1664 — Primeste titlul de mare comis.

1667 — Ilias Alexandru voda ii da titlul de Mare vornic de Tara de Sus.

1669 — Gheorghe Duca voda il numeste Mare vornic de Tara de Jos.

1671 — Este trimis de domnul Stefan Petriceicu in solie la hatmanul Ioan

Sobieski (viitorul rege al Poloniei), cu care Costin avea stranse relatii.

1671-1673 — Scrie poemul Viata lumii, primul de acest gen in literatura

romana, in versuri de 13-14 silabe.
Traduce un fragment din Quintus Curtius, intitulat Graiul solului
tataresc catra Alexandru Machidon, dupa ce au sosit de la Bahtri la
apa Donului, mergand cu oaste asupra tatarilor.
Are loc intalnirea cu marele vizir Ahmed Köpröli pe care il convinge sa
renunte la intentia de a ierna oastea otomana in Moldova.
1673 — Debuteaza cu versuri despre descalecatul intai al Moldovei,
tiparite in Psaltirea in versuri a lui Dosoftei (ed. 1673). Tot aici apare
si Apostroful.

1672-1674 — Traduce Origines et occasus Transsylvanorum (Lyon,

1667) a lui Laurentiu Toppeltin de Medias.

1674 — Dumitrascu Cantacuzino, domnul Moldovei, il face mare logofat.

Acuma este trimis cu solie, de doua ori, la hatmanul Sobieski si apoi intr-
o alta solie la Constantinopol.
In vremea domniei lui Antonie Ruset-voda, logofatul il intampina pe
Ioan Gninski, marele sol polon care indeplinise misiuni diplomatice in
Franta, in Danemarca si in Rusia, aflat in drum spre Poarta, pentru
ratificarea pacii de la Zurawno. Cu acest prilej se pare ca i-a
inmanat Cronica Tarilor Moldovei si Munteniei (Cronica polona),
dedicata prietenului sau Marcu Matezynski. Scrisa in polona sub forma
de epistola, incearca demonstrarea romanitatii poporului nostru si a
latinitatii limbii, avand drept scop, nemarturisit direct, sa-i determine pe
polonezi sa ne ajute spre a ne elibera din jugul otoman. Ofera astfel
crestinitatii, inaintea Descrierii Moldovei a lui Cantemir, posibilitatea sa
afle date despre istoria, geografia si organizarea politica a romanilor.

1675 — Termina vestita sa cronica Letopisetul Tarii Moldovei de la

Aaron Voda incoace.

1680-1683 — Antrenat in obligatiile pe care i le impuneau inaltele

ranguri politice, el mentine si relatii apropiate cu oamenii de cultura, ca
mitropolitul Dosoftei, episcopul italian Vito Piluzio. Legaturile politice
ale lui Costin cu Polonia devin tot mai stranse dupa alegerea lui Sobieski
ca rege, cronicarul intretinand cu acesta o corespondenta directa, dupa
1680. Totusi, la asediul Vienei (1683) Costin se afla, cu oastea
moldoveana, in tabara turcilor, alaturi de Gheorghe Duca, domnul
Moldovei. La intoarcere, Duca si Costin, impreuna cu alti boieri, sunt
prinsi de polonezi la Domnesti, langa Oituz, si dusi in Polonia. Lesii sunt
ingaduitori cu cronicarul, caruia Sobieski ii ofera gazduire la Daszow.
Ramane in Polonia.

1684 — Redacteaza Istoria in versuri polone despre Moldova si Tara

Romaneasca (Poema polona).
Boierii pribegiti in Polonia ii cer regelui Sobieski, printr-un memoriu
redactat de diplomatul Costin, sa elibereze Moldova de sub turci si sa le
garanteze drepturi similare celor ale sleahticilor, limitand despotismul
domnilor moldavi.

1685 — Fratele sau Velicico, revenit mai devreme in Moldova, ii

transmite invitatia domnului Constantin Cantemir de a se intoarce in
tara.
Este numit staroste de Putna.

1686-1691 — Scrie opera De neamul moldovenilor, lucrare neterminata,

al carei original este pierdut.

1691 — Superior prin cultura sa domnului ridicat din mijlocul razesilor,

opus partidelor boieresti filoturcesti care sprijineau domnia (familia
Rusetestilor), adept al lui Sobieski, dusmanit de Cantemir, Costin devine
un om incomod in preajma domnitorului care incheiase un tratat secret
de alianta cu Austria, intrand, astfel, in conflict cu politica filo-polona a
lui Miron Costin.
Un complot boieresc impotriva domnului, la care participa fratele lui
Costin, Velicico, constituie momentul ce declanseaza mania lui Cantemir
impotriva Costinestilor, ucisi pe rand din porunca sa.
Miron Costin este ridicat din casa lui de la Barbosi. Tocmai ii murise
sotia, dupa cum spune Neculce.
BADICA ADRIAN

FERARU STEFANIA

Site-uri: Wikipedia / Scribd / onlythoughts.wordpress.com