Eseu despre compozitorul Ion Neculce

Zubic Ion 21 Is
Miron Costin a fost cel mai important
cronicar al Moldovei din perioada
medievală. Se trăgea dintr-o familie de
boieri munteni, iar prin mama sa era înrudit
cu Miron Barnovschi-Movilă. Tatăl său
Iancu Costin devine în anul 1633, mare
hatman al Moldovei, însă peste un an
familia Costin este nevoită să părăsească
ţara şi să se refugieze în Polonia. Miron
Costin a dobândit o solidă educaţie,
frecventând colegiul iezuit din Bar
(Podolia), iar ulterior şcoala din Cameniţa.
Familia sa s-a reîntors în Moldova la
sfârşitul domniei lui Vasile Lupu, care îi va
încredinţa lui Miron Costin o misiune
diplomatică la starostele de Cameniţa,
pentru a obţine ajutor împotriva lui
Gheorghe Ştefan, care ameninţa tronul
şubrezit a lui Lupu. Noul domn Gheorghe
Ştefan îl numeşte sluger şi îl trimite într-o
misiune diplomatică secretă în Ţara
Românească, pentru a negocia un tratat
antiotoman cu domnul Constantin Şerban.
Va participa în 1659 la campania din
Transilvania împotriva principelui
Gheorghe Rakoczi. Remarcându-se ca un
abil diplomat, în 1661, domnul Istratie
Dabija, îl trimite pe Miron Costin în solie
la regele Poloniei, Ioan Cazimir. Datorită
calităţilor de care a dat dovadă, mai ales pe
plan diplomatic, Miron Costin a ocupat
diferite demnităţi, fapt care l-a făcut un
important personaj în ierarhia statală:
paharnic, pârcălab de Hotin (1660-1664),
mare comis, mare vornic de Ţara de Sus,
mare vornic de Ţara de Jos şi mare logofăt.
În 1671 Miron Costin a îndeplinit o altă
misiune diplomatică importantă, la marele
hatman Jan Sobieski (viitorul rege), cu care
cronicarul moldovean avea strânse relaţii.
În anul 1672, după ce turcii cuceresc
Cameniţa, are loc celebra întâlnire dintre
Miron Costin şi marele vizir Ahmed
Köpröli, cronicarul reuşind să-l convingă
pe reprezentantul sultanului, să nu ierneze
împreună cu armata sa în Moldova.
Ulterior, Miron Costin va mai îndeplini o
serie de misiuni diplomatice la Istanbul şi
în Polonia. După eşecul asediului otoman
asupra Vienei (1683), Miron Costin se
refugiază în Polonia, unde se bucură de
protecţia regelui Jan Sobieski. În timpul
acestui nou exil va redacta împreună cu alţi
boieri pribegi, un memoriu adresat regelui
polon, prin care i se solicită acestuia să
elibereze Moldova de sub turci şi să
garanteze boierilor aceleaşi drepturi cu ale
şleahticilor. Revenit în ţară este prins în
mreaja jocurilor politice şi rivalităţilor
dintre marile familii boiereşti, în dec. 1691
fiind decapitat la Roman împreună cu
fratele să Velicico, din ordinul
domnitorului Constantin Cantemir. Opera
cuprinde o serie de titluri fundamentale
pentru cultura medievală românească.
Astfel prima scriere importantă a lui Miron
Costin este Viaţa lumii, un poem filosofic
pe tema fortuna labilis, care pune în
circulaţie unele motive, cum ar fi timpul
trecător şi ireversibil, viaţa ca vis şi soarta
nedreaptă. În finalul acestui poem Miron
Costin concluzionează că dacă viaţa este
un vis singura consolare a omului este
credinţa în Dumnezeu. Lucrarea sa
fundamentală este Letopiseţul Ţării
Moldovei de la Aron Vodă încoace, de
unde este părăsit de Ureche –
vornicul. Letopiseţul descrie istoria
Moldovei, până în 1661, anul morţii lui
Ştefăniţă Lupu, fiind o operă mult mai
modernă decât cea a lui Grigore Ureche,
deoarece evenimentele istorice sunt
prezentate din multiple puncte de vedre:
social, economic şi politic. O altă operă
importantă a lui Miron Costin este şi De
neamul moldovenilor, din ce ţară au
ieşit strămoşii lor, lucrare rămasă
neterminată, în care este demonstrată cu
argumente ştiinţifice originea romană a
moldovenilor şi identitatea lor etnico-
lingvistică cu românii ardeleni şi muntenii.
Prin ideile vehiculate, această carte devenit
una de căpătâi a Şcolii Ardelene. A mai
elaborat, în limba poloneză, o Cronică a
Ţărilor Moldovei şi Munteniei (Cronica
polonă), dedicată prietenului său Marcus
Matezynski. Scrisă sub formă de epistolă,
această lucrare demonstrează romanitatea
poporului şi limbii române, având ca scop
să-i determine pe polonezi să furnizeze
ajutor pentu eliberarea de turci. În perioada
exilului polonez Miron Costin a
elaborat Istoria în versuri polone despre
Ţara Moldovei şi Munteniei (Poema
polonă), pe care o dedică regelui Jan
Sobieski. Miron Costin s-a remarcat şi ca
traducător al operei eruditului cronicar sas
din Mediaş, Laurentius
Toppeltinus, Origines et occasus
Tralssylvanorum. Prin opera sa de
anvergură Miron Costin a rămas un model
în cultura română, mai ales prin contribuţia
adusă la cunoaşterea originilor românilor şi
aportul adus la dezvoltarea limbii.