Miron Costin

Mare reprezentant al culturii româneşti din secolul XVII. Miron Costin a fost fiul hatmanului
Iancu Costin şi al Saftei din cunoscuta familie de boieri a Movileştilor din Moldova, s-a
născut în 1633. Deja în 1634 Iancu Costin cu întreaga sa familie a fost nevoit să se refugieze
în Polonia, salvîndu-şi viaţa de mînia turcilor. Aici ei au obţinut cetăţenia (indigenatul)
polonez şi includerea în şleahta poloneză. În timpul aflării în Polonia, viitorul cronicar, îşi
face studiile la colegiul iezuit din oraşul Bar. Ajuns la maturitate, Miron Costin devine un om
de o aleasă cultură, un adevărat politolog, posedînd în aceeaşi măsură limbile română,
polonă, ucraineană, slavă veche şi latină. Se întoarce în patrie abia la începutul anilor '50,
unde în scurtă vreme urcă virtiginos pe scara unor înalte dregătorii boiereşti pînă la cea de
logofăt, pe care a ocupat-o din 1675 pînă la sfîrşitul anului 1683, cînd se retrage din
activitatea de stat.
Îndeplinind multe funcţii pe lîngă domnii moldoveni, M. Costin a fost martor şi în acelaşi
timp participant la multe evenimente din istoria Ţării Moldovei, pe care în mare parte le-a
reflectat în cronica sa. În 1683, după înfrîngerea oastei otomane, M. Costin, ca participant la
asediul Vienei (în tabăra otomană) a fost făcut prizonier de către regele Poloniei Ian
Sobieţki, care însă l-a miluit, punîndu-i la dispoziţie unul din castelele sale de lîngă oraşul
Stryi, unde cronicarul a desfăşurat o activitate cărturărească timp de aproape doi ani. După
ce i s-a permis repatrierea, M. Costin nu a mai reuşit să capete încrederea domnului
Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie Cantemir, care printr-o învinuire neîntemeiată l-a
condamnat la moarte în 1691.

Miron Costin a inceput prin a scrie versuri intr-o perioada cand poezia nu era deloc o
indeletnicire obisnuita. Poemul filosofic „Viata Lumii” a fost scris cand Miron Costin avea 40
de ani. Poezia are un moto extras din „Ecleziast” : „vanitas vanitatum et omnia
vanitas”(desertaciunea desertaciunilor si toate sunt desarte) care concentreaza tema
poemului larg raspandita in literatura universala, aceea a sortii alunecoase (Fortuna labilis)
care nu poate fi stapanita. Viata omului este comparata cu o ata subtire care se poate rupe
oricand, mari personalitati ale lumii sunt supuse si ele mortii asadar concluzia este una
filosofica: „existenta fiind scurta, omul trebuie sa se ilustreze prin fapte bune pentru ca
binele este telul suprem al omului”.

Principala sa operă este "Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-Vodă încoace…

Este scris in jurul varstei de 40 de ani in scopuri informative „sa nu se uite lucrurile si cursul
tarii” si educative „sa hie de invatatura ce este bine si ce este rau si de ce sa se fereasca si
ce va urma”.
 Ca si la Grigore Ureche, in cronica lui Miron Costin, apar conceptele clasei boieresti si el e
convins ca nu domnitorul trebuie sa conduca, ci si boierimea, iar cei mai mici trebuie sa se
teama de cei mari. Cronicarul manifesteaza interes pentru toate aspectele vietii sociale, ura
latirea puterii turcesti si lacomia Imperiului Otoman: „pantecele turcilor fara fund”.
Valoarea literara a cronicii lui Costin o intrece pe cea a lui Ureche; Costin este un memorialist atent asupra vietii si
asupra oamenilor, scriitor in adevaratul sens al cuvantului, prozator, zugrav de moravuri si caractere. Ultima parte
a cronicii are desfasurarea epica a unui roman: exista descrieri, tablouri pitoresti care infatiseaza armata
(cea poloneza, infanteria moldoveneasca) ca in romanele istorice.

Autorul pare a se implica in evenimente pentru ca unele dintre ele s-au petrecut in timpul vietii sale. Datorita
acestui fapt, atentia fata de eroi si intamplari este sporita.

In explicarea victorii lor militare s-au infrangerilor, Miron Costin nu introduce factori divini, totusi crede in semne
dumnezaiesti si interpreteaza calamitati naturale ca pe niste „pedepse ceresti”(interesanta este prin viziunea
apocaliptica descrierea unei invazii de lacuste). Miron Costin are intuitie psihologica si tendinta de a filozofa pe
marginea faptelor, reuseste astfel sa realizeze caracterizari, naratiuni umoristice etc.

Fiind intr-o oarecare masura si filosof, cronicarul face un fel de teorie a cunoasterii vorbind despre cele cinci
simturi si oprindu-se asupra importantei vazului. Influenta limbii vorbite este mai mica in opera lui Miron Costin, el
fiind un cronicar cult intalnim totusi cateva expresii si proverbe populare:

 lupul parul schimba, iar nu hirea”.

 „cum zice muldoveanul, nu sunt in toate zilele pastile”.
 „ca acela ce invata, sa apuca de sabie cu mana goala”.

 Grigore Ureche este cel dintai care vorbeste despre originea romanilor „si toti de la rami se trag.”.

 Miron Costin prin lucrarea sa „De Neamul Moldovenilor” continua ideile lui Ureche in legatura cu
etnogeneza romanilor aducand argumente stintifice.

A fost scrisa de Miron Costin in ultimii anin ai vietii sale dupa multa ezitare si numai cand
cronicarul a considerat ca detine suficienta informatie pentru argumentarea sa. Intreaga
opera exprima sentimente de inalt patriotism. Exista la inceputul operei o predoslovie prin
care autorul justifica scrierea acestei opere: „inceputul tarilor acestora si neamului
moldovenesc si muntenesc si cati sunt si in tarile unguresti cu acest nume, romani si pana
astazi, de unde sunt si din ce semintie, de cand si cum au descalecat aceste parti de pamant
a scrie, multa vreme la cumpana au statut sufletul nostru”. De Neamul Moldovenilor este o
opera polemica care intentioneaza sa puna la punct unii impostori cum a fost Simion
Dascalul care a denigrat poporul roman.

Scopul urmărit de autor constă în a artăta originea nobilă romană a poporului său, precum
şi originea comună latină a tuturor românilor, comunitatea limbii lor numită limba română,
care de asemenea este de origine latină. Drept argumente, Miron Costin aduce nu numai
izvoare scrise, ci şi mostre arheologice, epigrafice, numismatice şi etnografice.
"De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor" reprezintă un adevărat simbol
al conştiinţei latine şi al mîndriei originii romane de neam a poporului nostru. Spiritul şi
ideile din această operă au fost dezvoltate, căpătînd dimensiuni cu adevărat monumentale
în operele lui Dimitrie Cantemir şi prin intemediul acestuia, în lucrările cărturarilor Şcolii
Ardelene de la hotarul secolelor XVIII-XIX. Miron Costin este considerat în acelaşi timp drept
unul din întemeietorii poeziei româneşti din Moldova. Lui îi aparţin asemenea opere
poetice ca "Viaţa lumii", "Stihuri de descălecatul Ţării Moldovei", etc. Miron Costin prin
întreaga sa operă a adus o mare contribuţie la dezvoltarea culturii, istoriografiei, limbii, şi
literaturii româneşti. Majoritatea operelor sale au văzut lumina tiparului şi la Chişinău.
Dintre acestea fac parte : "Letopiseţul Ţării Moldovei", "De neamul moldovenilor, din ce
ţară au ieşit strămoşii lor", "Viaţa lumii", etc, fiind accesibile tuturor cititorilor.