Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Umanismul este o miscare social-culturala care s-a dezvoltat in perioada Renasterii (sec XIV – XVI).
Renasterea este perioada din istoria omenirii caracterizata printr-o dezvoltare sincrona, fara precedent a stiintei, artelor si a civilizatiei in
general.
Caracteristici:
il899s9277hllx
Umanismul Romanesc
Pe teritoriul tarii noastre, umanismul se dezvolta destul de tarziu ( sec XVII) odata cu aparitia primilor carturari cunoscatori ai
culturii antichitatii, a limbilor latina, greaca si slavona.
Reprezentantii umanismului romanesc sunt cronicarii care sustin in operele lor idei fundamentale ale culturii romanesti:
Denumirea vine de la latinescul „Chronica” care inseamna istorie pe ani. Cronicile sunt lucrari istoriografice care prezinta
evenimente istorice intr-o ordine cronologica. Ele au fost scrise in limba slavona si aici descoperim primele incercari de realizare a unei
literaturi originale romanesti.
Reprezentanti:
Moldova:
Grigore Ureche („Letopisetul Tarii Moldovei de la origini pana la a doua
domnie a lui Aron Voda – 1359”)
Miron Costin („Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda incoace” pana la
domnia lui Dabija Voda)
Ion Neculce (Letopisetul Tarii Moldovei de la domnia lui Dabija Voda pana la a
doua domnie a lui Constantin Mavrocordat – 1743”)
Muntenia:
Cronica Balenilor (ANONIMA)
Letopisetul Cantacuzinesc (ANONIMA)
Radu Greceanu
Radu Popescu
1. Grigore Ureche:
Manuscrisul autograf al Letopisetului lui Grigore Ureche s-a pierdut si de aceea multa vreme cronica a fost atribuita lui Nestor
Ureche, tatal lui Grigore. Astazi este in afara de orice indoiala ca Letopisetul apartine lui Grigore Ureche asa cum stabilise in 1852 Mihail
Kogalniceanu. „Letopisetul Tarii Moldovei” scris de Grigore Ureche in ultimii ani ai vietii este o opera determinata. Ea incepe cu anul
intemeierii Moldovei (1359) „cand s-au descalecat tara” si se opreste in anul 1594 „cand au venit Loboda cu oaste cazaceasca si au gonit
pe Aron – Voda de-n scaun si au ars Targul Iasi.” Este necesar sa precizam ca au existat trei copisti ai Letopisetului (Simion Dascalul,
Nisail Calugarul, Axinte Uricarul) care au considerat necesar, in momentul in care au copiat, sa completeze cronica cu ceea ce i-a
scapat cronicarului sau n-a stiut.
Interpretarile lui Simion Dascalul sunt lipsite de simt critic si au fost semnalate in mare parte si de cronicarii urmatori care le-
au combatut.
Grigore Ureche nu este interesat numai de cantitatea stirilor, ci si de calitatea lor. El nu scrie numai pentru a informa, ci si
pentru a educa, pentru a oferi un indreptar de viata: „sa ramaie feciorilor si nepotilor, sa le fie invatatura… ”.Istoria este necesara „ca sa
nu se inece a toate tarile anii trecuti”, este o datorie patriotica obligatorie pentru orice popor care vrea sa paseasca pe o prima treapta a
culturii. Grigore Ureche este primul cronicar care simte nevoia de a respecta adevarul fortelor consemnate „ca sa nu ma aflu scriitoriu de
cuvinte desarte, ci de dreptate”.
Cronica oglindeste oranduirea feudala din prima jumatate a sec XVII al marii boierimi.
2. Miron Costin:
Miron Costin a inceput prin a scrie versuri intr-o perioada cand poezia nu era deloc o indeletnicire obisnuita. Poemul filosofic
„Viata Lumii” a fost scris cand Miron Costin avea 40 de ani. Poezia are un moto extras din „Ecleziast” : „vanitas vanitatum et omnia
vanitas”(desertaciunea desertaciunilor si toate sunt desarte) care concentreaza tema poemului larg raspandita in literatura universala,
aceea a sortii alunecoase (Fortuna labilis) care nu poate fi stapanita. Viata omului este comparata cu o ata subtire care se poate rupe
oricand, mari personalitati ale lumii sunt supuse si ele mortii asadar concluzia este una filosofica: „existenta fiind scurta, omul trebuie sa se
ilustreze prin fapte bune pentru ca binele este telul suprem al omului”.
Aceasta opera chiar daca are in cuprinsul ei unele inexactitati, este de remarcat pentru informatiile si argumentele aduse in
sprijinul ideii romanitatii poporului roman.
Este scris in jurul varstei de 40 de ani in scopuri informative „sa nu se uite lucrurile si cursul tarii” si educative „sa hie de
invatatura ce este bine si ce este rau si de ce sa se fereasca si ce va urma”.
Ca si la Grigore Ureche, in cronica lui Miron Costin, apar conceptele clasei boieresti si el e convins ca nu domnitorul trebuie sa
conduca, ci si boierimea, iar cei mai mici trebuie sa se teama de cei mari. Cronicarul manifesteaza interes pentru toate aspectele vietii
sociale, ura latirea puterii turcesti si lacomia Imperiului Otoman: „pantecele turcilor fara fund”.
Valoarea literara a cronicii lui Costin o intrece pe cea a lui Ureche; Costin este un memorialist atent asupra vietii si asupra
oamenilor, scriitor in adevaratul sens al cuvantului, prozator, zugrav de moravuri si caractere. Ultima parte a cronicii are desfasurarea epica
a unui roman: exista descrieri, tablouri pitoresti care infatiseaza armata (cea poloneza, infanteria moldoveneasca) ca in
romanele istorice.
Autorul pare a se implica in evenimente pentru ca unele dintre ele s-au petrecut in timpul vietii sale. Datorita acestui fapt, atentia
fata de eroi si intamplari este sporita.
In explicarea victorii lor militare s-au infrangerilor, Miron Costin nu introduce factori divini, totusi crede in semne dumnezaiesti si
interpreteaza calamitati naturale ca pe niste „pedepse ceresti”(interesanta este prin viziunea apocaliptica descrierea unei invazii de
lacuste). Miron Costin are intuitie psihologica si tendinta de a filozofa pe marginea faptelor, reuseste astfel sa realizeze caracterizari,
naratiuni umoristice etc.
Fiind intr-o oarecare masura si filosof, cronicarul face un fel de teorie a cunoasterii vorbind despre cele cinci simturi si oprindu-se
asupra importantei vazului. Influenta limbii vorbite este mai mica in opera lui Miron Costin, el fiind un cronicar cult intalnim totusi cateva
expresii si proverbe populare:
Istoriografia in limba romana s-a dezvoltat incepand cu sfarsitul sec XVI odata cu ridicarea noii boierimi si aparitia primilor
carturari; un rol important l-a avut raspandirea umanismului.
Grigore Ureche este cel dintai care vorbeste despre originea romanilor „si toti de la rami se trag.”.
Miron Costin prin lucrarea sa „De Neamul Moldovenilor” continua ideile lui Ureche in legatura cu etnogeneza romanilor
aducand argumente stintifice.
in cronici exista primele dovezi ale limbii romane in diferite perioade ale evolutiei;
oglindesc eforturile de transformare a limbii dintr-un mijloc de comunicare intr-un
mijloc de transmitere a culturii.
Ion Neculce: limba folosita tn operele lui este imaginea scrisa a limbii vorbite in prima jumatate a sec XVIII–lea (stilul
oral).
Grigore Ureche:
Primul portret al lui Stefan cel Mare.
Portrete, tablouri, schite de nuvele.
Miron Costin:
Primul poet („Viata Luminii” – poem filosofic si „Stihurile de descalecatul tarii”
– aflate la inceputul letopisetului).
Memorialist, zugrav de moravuri si caractere
Povestiri (descrierea unei invazii de lacuste)a
il899s9277hllx
Ion Neculce:
Realizeaza o opera personala bazata pe evenimente traite de el insusi sau
auzite.
Creeaza personaje de fictiune.
Este uneori impersonal ca un adevarat scriitor.
Detine arta povestirii & cea a portretului (cei 14 domnitori).
Realizeaza tablouri de epoca.
Este prezent hazul & ironia.
Relateaza intamplari anecdotice.
CONCLUZII: