SIMBOLISMUL EUROPEAN

I. DEFINIREA CONCEPTELOR
Simbolismul este un curent literar apărut în Franţa la începutul sec.
al XIX- lea ca reacţie împotriva poeziei retorice a romanticilor şi a impersonalităţii parnasienilor.
Parnasianismul- este denumirea unui curent literar de la sfârşitul secolului
al XIX-lea. Parnasienii erau o grupare de poeţi din Franţa secolului XIX ce şi-a tras denumirea de la revista în
care publicau, Parnasul contemporan, la rândul ei aceasta purtând numele muntelui Parnas, casa Muzelor în
mitologia greacă. Poezia cultivată de parnasieni este în general descriptivă, rece, impersonală, eliberată de
afectivitate.
În 1886, Jean Moreas a publicat o scrisoare- manifest în ziarul „Le Figaro”, devenită mai tarziu
programul noii mişcări.
Tot el propune numele curentului, pornind de la gr.symbolon- semn.
Simbolismul este o mişcare culturală modernă, cea dintâi din rândul curentelor moderniste, implicând o
adevărată revoluţie în sensibilitate, dar şi în planul formei.
Şcoala simbolistă dezvoltă în paralel două reviste / ideologii: simbolismul propriu-zis şi
decadentismul. Cel din urmă aeste susţinut de Paul Verlaine.

II. TRĂSĂTURI ALE CURENTULUI

a) SUGESTIA- este scopul simboliştilor
- toate celelalte elemente se sprijină pe sugestie
- Stephane Mallarme este cel care aduce în discuţie rolul sugestiei:
„A numi un lucru înseamnă a suprima trei sferturi din plăcerea poemului(...). A sugera, iată visul
nostru!”
- plăcerea aceasta se defineşte de fapt prin plăcerea de a ghici încetul cu încetul
- poemul nu dezvăluie, ci incită
- scriitorii simbolişti comunică mai ales senzaţii.
- nu e nimic raţional şi logic, ci vag şi ambiguu
- (imagini din creaţiile lui Munch)
b) SIMBOLUL- este strâns legat de sugestie
- apare cu mult înaintea simboliştilor, dar abia odată cu ei simbolul capătă valoare implicită şi nu
explicită.
- cititorul trebuie să caute în text şi mai ales în sine descifrarea lui
- urmează sugestiei.
- simbol înseamnă un element concret care redă o idee abstractă
- Stephane Mallarme explică : „spun „floare”şi din uitarea în care voceam mea scufundă orice contur,
altceva deci, decât petalele ştiute, muzical se înalţă ideea însăşi”
- Astfel, în poeziile sale evantaiul, pasărea, oglinda, lebăda, nu sunt descrise, ci devin aluzii
c) CORESPONDENŢELE- reprezintă analogii între senzaţii, emoţii, tonuri
- denotă legătura dintre om şi univers
- ideea este regăsită pentru prima dată la Charles Baudelaire, în poemul său,
„Les Correspondances”, tradus „Corespunderi”
- scriitorul caută în aceste corespondenţe „cheia universului”
- poezia devine o artă poetică a simbolismului
- (lectura poeziei)
- Arthur Rimbaud ilustrează aceeaşi idee în poemul său numit „Voyelles”.
(lectura poeziei) şi în „Alchimia verbului (pag-215)”
- Bacovia le numea „audiţii colorate”
d) MUZICALITATEA- ajută la crearea unui limbaj poetic pur.
- are posibilităţi maxime de sugestie
- în „Arta poetică”, Paul Verlaine identifică esenţa poeziei: „De la musique avant
toutes choses”(lectura poeziei)
- este exprimată prin armonii ale cuvintelor, aliteraţii , folosirea refrenului, repetiţia
obsedandă a unor cuvinte, prezenţa unor instrumente cum ar fi vioara, clavirul,pianul, armonica (muzicuţa)
- există un cult pentru muzica lui Wagner- aşa-numitul „wagnerianism”
- legat de această muzicalitate simboliştii utilizează versul liber, strofa asimetrică,
ritmuri variabile
- toate acestea se referă la o muzicalitate interioară.

III. TEMATICA SIMBOLISTĂ:

-singurătatea -ploaia -decorul macabru
-nevroza -marea -spaţii exotice
-spleen-ul (starea -parfumul -culorile
de plictis) -parcul -odaia
-reveria -oraşul
-toamna -moartea