TEORIA ROESLERIANĂ
1.Dacii ar fi fost exterminați ca popor în timpul
războaielor cu romanii, cauză care ar fi
contribuit și la dispoziția vechii toponimii (nume
de locuri) dacice. Roesler se bazează pe o
informație care apare la Eutropius (istoric roman
din secolul IV): „Dacia...a fost secătuită de
romani”.
2.Romanizarea nu ar fi fost posibilă în doar cei
165 de ani de stăpânire romană efectivă.
3.Toți locuitorii ar fi părăsit Dacia în timpul
retragerii aureliene.
4.Poporul român s-ar fi format la sudul Dunării,
unde a primit influența slavă și a devenit
ortodox.
5.Vocabularul comun româno-albanez se
datorează unei conviețuiri timpurii între
protoromâni și albanezi.
6.Lipsa unor izvoare istorice care să ateste
prezența românilor la nordul Dunării înainte de
secolul XIII, deci românii ar fi venit după
maghiari în Transilvania.
TEORIA AUTOHTONIEI
1.Continuitatea dacică (persistența neîntreruptă a
populației dacice sub stăpânire romană) este
confirmată de:
●dovezi logice (afirmația lui Eutropius se referă
la pierderile de luptători și nu poate fi
interpretată ca exterminarea populației dacice de
către Traian). Niciun izvor narativ nu vorbește
despre distrugerea dacilor, ci doar despre
înfrângerea și supunerea lor, despre distrugerea
puterii lor militare. Mai multe scene de pe
Columna lui Traian arată reîntoarcerea dacilor
acasă.
●dovezi epigrafice (inscripții): existau în Dacia
romană mai multe unități militare formate din
daci în vremea lui Traian și a urmașilor săi.
●toponimia: aproape toate orașele romane
poartă nume vechi dacice (Napoca, Drobeta,
Sarmizegetusa).
●hidronimia (nume de ape): marile râuri au
nume dacice (Maris, Samus, Crisius).
●dovezi lingvistice: menținerea unor cuvinte de
origine dacică în limba română.
●dovezi arheologice: așezări și morminte dacice
s-au descoperit în circa 100 de puncte de pe
teritoriul fostei Dacii romane, la Lechința de
Mureș, Locusteni.
2.Romanizarea nu s-a produs doar în etapa
stăpânirii romane efective, ci și prin contactele
dintre daci și romani anterioare cuceririi, dar și
ulterioare retragerii aureliene.
3.Aurelian a retras din Dacia armata și
administrația romană. Dacia a fost părăsită din
considerente de ordin strategic. Niciun izvor
antic nu confirmă evacuarea totală a Daciei
romane. Există dovezi ale continuității daco-
romane la nord de Dunăre după retragerea
aureliană: așezările daco-romane nord-dunărene
cunosc o locuire neîntreruptă; desființarea
frontierei romane de pe linia Carpaților a permis
circulația nestingherită pe ambele versante ale
Carpaților; daco-romanii trec la est și sud de
Carpați.
4.Nu există izvoare istorice care să ateste
existența românilor în sudul Dunării înainte de
secolul XIII.
5.Asemănarea dintre limba română și limba
albaneză se datorează fondului comun tracic.
6. Românii sunt menționați ca popor distinct în
aria romanității orientale în izvoarele istorice
medievale timpurii.