SIMBOLISMUL EUROPEAN

I. DEFINIREA CONCEPTELOR
Simbolismul este un curent literar apărut în Franţa la începutul sec. al XIX- lea ca reacţie împotriva poeziei retorice a
romanticilor şi a impersonalităţii parnasienilor.
Parnasianismul- este denumirea unui curent literar de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Parnasienii erau o grupare de
poeţi din Franţa secolului XIX ce şi-a tras denumirea de la revista în care publicau, Parnasul contemporan, la rândul ei
aceasta purtând numele muntelui Parnas, casa Muzelor în mitologia greacă. Poezia cultivată de parnasieni este în
general descriptivă, rece, impersonală, eliberată de afectivitate.
În 1886, Jean Moreas a publicat o scrisoare/ articol-manifest, în ziarul „Le Figaro”, intitulat „Le
Symbolisme”(Simbolismul) devenită mai tarziu programul noii mişcări.
Tot el propune numele curentului, pornind de la gr.symbolon- semn. Simbolismul este o mişcare culturală
modernă, cea dintâi din rândul curentelor moderniste, implicând o adevărată revoluţie în sensibilitate, dar şi în
planul formei.
Şcoala simbolistă dezvoltă în paralel două reviste / ideologii: simbolismul propriu-zis şi decadentismul. Cel
din urmă este susţinut de Paul Verlaine.

II. TRĂSĂTURI ALE CURENTULUI

a) SUGESTIA-este un mod de comunicare aluziv, fără a spune lucrurilor pe nume și fără o organizare logică;
Stephane Mallarme este cel care aduce în discuţie rolul sugestiei: „A numi un lucru înseamnă a suprima trei
sferturi din plăcerea poemului(...). A sugera, iată visul nostru!”
o este scopul simboliştilor
o toate celelalte elemente se sprijină pe sugestie
o plăcerea aceasta se defineşte de fapt prin plăcerea de a ghici încetul cu încetul
o poemul nu dezvăluie, ci incită
o scriitorii simbolişti comunică mai ales senzaţii.
o nu e nimic raţional şi logic, ci vag şi ambiguu

b) SIMBOLUL- este o imagine care se oferă sensibilității, implicând realități perceptibile ori inteligibile.
 apare cu mult înaintea simboliştilor, dar abia odată cu ei simbolul capătă valoare implicită şi nu explicită.
 cititorul trebuie să caute în text şi mai ales în sine descifrarea lui
 urmează sugestiei, fiind strâns legat de aceasta
 simbol înseamnă un element concret care redă o idee abstractă(grad mare de ambiguitate).
 Stephane Mallarme explică : „spun „floare”şi din uitarea în care vocea mea scufundă orice contur, altceva deci,
decât petalele ştiute, muzical se înalţă ideea însăşi”
 astfel, în poeziile sale evantaiul, pasărea, oglinda, lebăda, nu sunt descrise, ci devin aluzii.

c) CORESPONDENŢELE/ SINESTEZIILE
 reprezintă analogii între senzaţii, emoţii, tonuri
 denotă legătura dintre om şi univers
 ideea este regăsită pentru prima dată la Charles Baudelaire, în poemul său, „Les Correspondances”
( „Corespondențe”)
 scriitorul caută în aceste corespondenţe „cheia universului”
 poezia devine o artă poetică a simbolismului
 Arthur Rimbaud ilustrează aceeaşi idee în poemul său numit „Voyelles” şi în „Alchimia verbului”
 Bacovia le numea „audiţii colorate”

d) MUZICALITATEA
 element definitoriu al poeziei simboliste
 ajută la crearea unui limbaj poetic pur
 are posibilităţi maxime de sugestie
 în „Arta poetică”, Paul Verlaine identifică esenţa poeziei: „De la musique avant toutes choses”
 este exprimată prin armonii ale cuvintelor, aliteraţii , folosirea refrenului, repetiţia obsedandă a unor cuvinte,
prezenţa unor instrumente cum ar fi vioara, clavirul, pianul, armonica (muzicuţa)
 există un cult pentru muzica lui Wagner- aşa-numitul „wagnerianism”
 legat de această muzicalitate simboliştii utilizează versul liber, strofa asimetrică, ritmuri variabile
 toate acestea se referă la o muzicalitate interioară.
 eufonie(armonie sonoră care se realizează prin acordul între ritm, măsură și rimă, pe de o parte, și între conținutul
poeziei și structura ei sonoră, pe de alta).

e) UNIVERSUL CITADIN- noutate a liricii simboliste. Mediul urban este descris drept unul apăsător, indiferent dacă
este târg de provincie sau metropolă. Orașul este dezolant și creează neliniște și spleen (stare de plictiseală
amestecată cu tristețe și insatisfacție).

f)DECADENTISMUL- caracteristică a simbolismului, manifestat prin cultivarea rafinamentului senzațiilor, care poate
duce la nevroze, la credința falsă în evadarea prin alcool sau opiu, la o reverie estetizantă, ce poate atinge
macabrul.

III. TEMATICA SIMBOLISTĂ:

 singurătatea
 nevroza
 spleen-ul (starea de plictis)
 reveria
 toamna
 ploaia
 oraşul
 moartea
 decorul macabru
 spaţii exotice
 marea
 parfumul
 culorile
 instrumente muzicale(încărcate de o simbolistică specială: fanfara sugerează melancolia, clavirul-
tristețea, vioara- gravitatea etc.)
 odaia
 parcul

IV. REPREZENTANŢI: Charles Baudelaire, Stéphane Mallarmé, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Jules Laforgue,
Maurice Rollinat.