1.

Definitia umanismului si
trasaturile sale
2. Umanismul romanesc
3. Reprezentantii umanismului
romanesc
4. Lucrari reprezentative
5. Concluzii

Umanismul,cunoscut sub numele de Renastere, s-a

manifestat in sec. XIV-XV si XVI, mai intii in Italia, apoi

in toata Europa. Manifesta interes pentru stiinta si

arta,pentru dezvoltarea armonioasa a spiritului uman;
promoveaza increderea in ratiune,in libertatea si
demnitatea fiintei umane,armonia intre om si natura.
Termenul de Umanism are doua sensuri:

unul mai lung: dragoste fata de oameni.

altul mai restrans: dragoste fata de valorile antichitatii
greco-romane.
Umanismul Romanesc

Pe teritoriul tarii noastre, umanismul se dezvolta destul

de tarziu (sec XVII) odata cu aparitia primilor carturari
cunoscatori ai culturii antichitatii, a limbilor latina, greaca si
slavona.
Reprezentantii umanismului romanesc sunt cronicarii care
sustin in operele lor idei fundamentale ale culturii
romanesti:

originea latina a poporului si a limbii romane;

continuitatea existentei acestui popor pe teritoriul
romanesc;
unitatea tuturor romanilor din provinciile
romanesti;

rolul civilizator al tipariturilor;

forta educativa a istoriei;

credinta in adevar si documente;

dorinta de a salva oamenii de ignoranta

Denumirea de Cronica vine de la latinescul Chronica

care inseamna istorie pe ani. Cronicile sunt lucrari
istoriografice care prezinta evenimente istorice intr-o ordine
cronologica. Ele au fost scrise in limba slavona si aici
descoperim primele incercari de realizare a unei literaturi
originale romanesti.
Reprezentanti:
Moldova:

Grigore Ureche (Letopisetul Tarii Moldovei

de la origini pana la a doua domnie a lui Aron
Voda 1359)
Miron Costin (Letopisetul Tarii Moldovei de
la Aron Voda incoace pana la domnia lui
Dabija Voda)
Ion Neculce (Letopisetul Tarii Moldovei de la
domnia lui Dabija Voda pana la a doua
domnie a lui Constantin Mavrocordat
1743)

Muntenia:
Cronica Balenilor

Letopisetul Cantacuzinesc

Radu Greceanu

Radu Popescu

1. Grigore Ureche:
Manuscrisul original al Letopisetului lui Grigore
Ureche s-a pierdut si de aceea multa vreme cronica a fost
atribuita lui Nestor Ureche, tatal lui Grigore. Astazi este in
afara de orice indoiala ca Letopisetul apartine lui Grigore
Ureche asa cum stabilise in 1852 Mihail Kogalniceanu.
Letopisetul Tarii Moldovei scris de Grigore Ureche in
ultimii ani ai vietii este o opera determinata. Ea incepe cu
anul intemeierii Moldovei (1359) cand s-au descalecat
tara si se opreste in anul 1594 cand au venit Loboda cu
oaste cazaceasca si au gonit pe Aron Voda de-n scaun si
au ars Targul Iasi. Au existat trei copisti ai Letopisetului
(Simion Dascalul, Nisail Calugarul, Axinte Uricarul) care
au considerat necesar, in momentul in care au copiat, sa
completeze cronica cu ceea ce i-a scapat cronicarului sau na stiut.
Grigore Ureche nu este interesat numai de cantitatea
stirilor, ci si de calitatea lor. El nu scrie numai pentru a
informa, ci si pentru a educa, pentru a oferi un indreptar de
viata: sa ramaie feciorilor si nepotilor, sa le fie
invatatura . Istoria este necesara ca sa nu se inece a
toate tarile anii trecuti, este o datorie patriotica obligatorie
pentru orice popor care vrea sa paseasca pe o prima treapta a
culturii. Grigore Ureche este primul cronicar care simte
nevoia de a respecta adevarul fortelor consemnate ca sa nu
ma aflu scriitoriu de cuvinte desarte, ci de dreptate.

Miron Costin:

Miron Costin a inceput prin a scrie versuri intr-o

perioada cand poezia nu era deloc o indeletnicire obisnuita.
Poemul filosofic Viata Lumii a fost scris cand Miron
Costin avea 40 de ani. Poezia are un moto extras din
Ecleziast : vanitas vanitatum et omnia
vanitas(desertaciunea desertaciunilor si toate sunt
desarte) care concentreaza tema poemului larg raspandita in
literatura universala, aceea a sortii alunecoase (Fortuna
labilis) care nu poate fi stapanita. Viata omului este
comparata cu o ata subtire care se poate rupe oricand, mari
personalitati ale lumii sunt supuse si ele mortii asadar
concluzia este una filosofica: existenta fiind scurta, omul
trebuie sa se ilustreze prin fapte bune pentru ca binele este
telul suprem al omului.
a. De Neamul Moldovenilor, din ce tara au iesit
stramosii lor
A fost scrisa de Miron Costin in ultimii anin ai vietii
sale dupa multa ezitare si numai cand cronicarul a
considerat ca detine suficienta informatie pentru
argumentarea sa. Intreaga opera exprima sentimente de inalt
patriotism. Exista la inceputul operei o predoslovie prin care
autorul justifica scrierea acestei opere: inceputul tarilor
acestora si neamului moldovenesc si muntenesc si cati sunt
si in tarile unguresti cu acest nume, romani si pana astazi,
de unde sunt si din ce semintie, de cand si cum au
descalecat aceste parti de pamant a scrie, multa vreme la
cumpana au statut sufletul nostru. De Neamul
Moldovenilor este o opera polemica care intentioneaza sa
puna la punct unii impostori cum a fost Simion Dascalul
care a denigrat poporul roman. Miron Costin spune ca:

nici este saga a scrie ocara viacinica unui neam. Cand

ocarasc intr-o zi pe cineva este greu a rabda; dara in
veaci.

b) Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda

incoace

Este scris in jurul varstei de 40 de ani in scopuri

informative sa nu se uite lucrurile si cursul tarii si
educative sa hie de invatatura ce este bine si ce este rau si
de ce sa se fereasca si ce va urma.
Ca si la Grigore Ureche, in cronica lui Miron Costin,
apar conceptele clasei boieresti si el e convins ca nu
domnitorul trebuie sa conduca, ci si boierimea, iar cei mai
mici trebuie sa se teama de cei mari. Cronicarul
manifesteaza interes pentru toate aspectele vietii sociale, ura
latirea puterii turcesti si lacomia Imperiului Otoman:
pantecele turcilor fara fund.
Valoarea literara a cronicii lui Costin o intrece pe cea a
lui Ureche; Costin este un memorialist atent asupra vietii si
asupra oamenilor, scriitor in adevaratul sens al cuvantului,
prozator, zugrav de moravuri si caractere. Ultima parte a
cronicii are desfasurarea epica a unui roman: exista
descrieri, tablouri pitoresti care infatiseaza armata (cea
poloneza, infanteria moldoveneasca) ca in romanele
istorice.

Fiind intr-o oarecare masura si filosof, cronicarul face

un fel de teorie a cunoasterii vorbind despre cele cinci
simturi si oprindu-se asupra importantei vazului. Influenta
limbii vorbite este mai mica in opera lui Miron Costin, el
fiind un cronicar cult intalnim totusi cateva expresii si
proverbe populare:

lupul parul schimba, iar nu hirea.

cum zice muldoveanul, nu sunt in toate zilele pastile.
ca acela ce invata, sa apuca de sabie cu mana
goala.

CONCLUZII:

Cronicarii realizeaza prin operele lor un act de cultura.

Ofera surse de inspiratie pentru scriitorii de mai tarziu.
Au contribuit la dezvoltarea istoriografiei limbii si
literaturii.
Au format constiinta nationala.

 Notiuni de teorie literara(ghid pentru

elevi)
Limba si literatura romana(manual
pentru clasa a X a)
Internet

Pag.1 : Foaie de titlu

Pag.2 : Plan de activitate
Pag.3-8 : Continutul (def.
umanismului,
reprezenatntii,lucarile,concluziile)
Pag.9 : Surse de inspiratie
Pag.10: Cuprins