Valurile de

deportări
din RSSM
A R E A L I Z AT : P L U G A R U
N I C O L E TA
 Primul val de deportări. 1941
Teritoriul Basarabiei a devenit parte a URSS în 1940. În nou creata Republică Sovietică Socialistă Moldovenească,
epurările au început aproape imediat. URSS era pe picior de război, iar conducerea acesteia dorea să fie sigură de
siguranța granițelor și loialitatea autorităților locale.

Primii, în 1940 deja, au fost afectați participanții Sfatul Țării -
oficiali, preoți, medici care au susținut unirea cu România în
1918. Majoritatea au fost deportați în colțurile îndepărtate ale
Rusiei. De exemplu, preotul Alexandru Baltag a fost deportat în
Tatarstan, deși avea 80 de ani deja. În 1940, a avut loc și una
dintre puținele deportări pe bază etnică - 124 000 de germani
basarabeni au fost repatriați în Germania.
Dar primul val deportări în masă a trecut peste RSSM în
1941. Pregătirea pentru deportări a început în prealabil. La 11
noiembrie 1940 a fost emis un ordin al NKVD (Comisariatul
Norodnic pentru Afaceri Interne) al URSS cu o cerere de
identificare a tuturor "elementelor antisovietice". În listele de
nume întocmite în teritoriu, trebuiau să intre toți foștii
proprietari de terenuri, proprietarii de fabrici, membri ai
gărzilor albe, oameni de afaceri, lideri ai partidelor politice,
colaboratori ai Siguranței românești, precum și primarii din
aproape toate localitățile, inclusiv cele găgăuze și bulgare. În
februarie 1941, listele erau gata - de completarea lor s-au
ocupat tribunalele și sovietele locale. Pe lângă categoriile
enumerate, în liste au fost de asemenea incluși medici,
profesori și membri ai clerului.

Participanți ai Sfatului Țării, 1918

Pe 31 mai 1941, comisarul Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice și al
Sovietului Comisarilor Norodnici (SNK) al URSS pentru RSSM, Sergo Goglidze, i-a trimis personal lui
Stalin un raport în care a cerut permisiunea de a exila urgent "anumite elemente" din țară. Permisiunea
Moscovei a fost acordată deja în iunie. NKVD de la Chișinău le-a trimis organelor locale de forță instrucțiuni
detailate privind desfășurarea deportărilor. Operațiunea era programată pentru 12 iunie 1941 și trebuia
finalizată în decurs de 24 de ore, pentru a evita tulburările.

Strămutările au avut loc în noaptea de 12 spre 13 iunie. Conform dispoziției oficiale, fiecare familie putea lua
cu ea 100 de kg de lucruri personale-bani, haine, produse alimentare, vase. Pentru pregătiri li se alocau două
ore. În practică, după amintirile deportaților, majorității li s-au dat nu mai mult de 40 minute pentru pregătiri
iar cu ei li s-au permis să ia nu mai mult de 40 de kg. Banii și obiectele de valoare erau deseori confiscate de
soldați. Alte bunuri-casa, pământul, vitele—erau confiscate de stat sau colhozuri.
Deportaților li se propunea să meargă la stațiile de cale ferată cu
propriile mașini sau căruțe. Pe cei fără transport propriu îi duceau
soldații. La locurile de exil oamenii au fost transportați mai mult decit
o mie de vagoane de tip marfar. În fiecare din ele încăpeau 90-100 de
oameni. Drumul la destinație dura cam două săptămâni.

Conform raportului către Stalin, Molotov și Beria, deja pe 13 iunie

din RSSM au fost deportați într-o singură noapte 24 360 persoane.
Circa o mie de persoane ale căror nume figurau în listele inițiale au
reușit să evite deportarea. Doar trei au reușit să se ascundă. 318 au
trecut în prealabil în altă localitate. 133 de persoane nu au fost
strămutate pentru că erau grav bolnave. Cu toate acestea, din
amintirile victimelor, femeile cu sarcină avansate nu erau scutite de
deportare. 829 de persoane au fost scutiți de deportare „pe motivul
insuficienței probelor" vinovăției. Majoritatea deportaților proveneau
din Chișinău, Bălți, Taraclia. Membrii familiilor erau separați. Circa 8
mii de bărbați au fost internați în lagăre de muncă. Mamele cu copii
erau plasate în colonii speciale din Kazahstan, și din regiunile Omsk
și Novosibirsk.
Al doilea val de deportări.
Operațiunea "Iug", 1949
Operațiunea, numită ulterior "Iug" (Sud), a început de fapt cu un memorandum al ministrului Afacerilor
Interne al RSSM Fedor Tutushkin către șeful Ministerului Unional al Afacerilor Interne (MVD) Serghei
Cruglov. Într-o scrisoare din 12 octombrie 1948 Tutushkin indică faptul că „rămășițele elementelor naționalist-
burgheze moldo-române, chiaburo-banditești și speculative" rezistă procesului de „modernizare" a agriculturii.
În acest sens, șeful Ministerului local al Afacerilor Interne a cerut permisiunea de a deporta de pe teritoriul
RSS Moldovenești 15 mii de familii de chiaburi sau cel puțin „partea cea mai ostilă și mai puternică economic
a chiaburimii în număr de până la 5 mii de oameni".

În următoarele luni,
autoritățile locale au
raportat repetat privind
creșterea activităților
„ostile" ale chiaburilor, și
chiar a acuzat țăranii
bogați de organizare a
actelor de terorism. Pe 17
martie 1949 liderii RSSM
V. Ivanov, N. Kovali și G.
Rudi i-au trimis lui
personal lui Stalin o notă
asemănătoare.
Conform unui decizii semnate la 6 aprilie 1949, se prevedea deportarea a peste 11 de mii de familii de chiaburi în Kazahstan
și regiunile Altai, Kurgan, Tiumen si Tomsk. Fiecărui raion i s-a atribuit o "cotă" de deportați. Listele nominale au fost făcute
de șefii sovietelor locale și de organizațiile de partid. Dar principalul motiv al deportărilor au fost hectarele de pământ,
vacile și găinile: țăranii plăteau din 1944 un impozit majorat pentru gospodăriile lor, intrând prin urmare automat în listele
"negre".
Operațiunea "Iug" a început la ora două noaptea pe 6 iulie și s-a încheiat la ora opt seara pe 7 iulie 1949. Conform ordinului
oficial al autorităților, deportații aveau dreptul să ia cu ei până la 1,5 tone de lucruri pe familie. Mulți au plecat în Siberia fără
haine calde și unelte de lucru. Soldații nu le-au acordat timp pentru pregătiri minuțioase. Toate bunurile rămase, inclusiv casele și
terenurile, au fost confiscate și predate statului și colhozurilor. Bunurile mărunte erau deseori luate de vecinii care au avut
norocul să rămână acasă.

În timpul acestui val de

deportări multe familii
s-au îndreptat nu doar
fără lucruri dar și fără
tați: bărbații se
ascundeau în speranța
că fără capii familiei, pe
cei dragi nu îi vor
ridica, așa cum a fost în
1941. Însă regulile se
schimbaseră.
La gări familiile erau transportate în principal cu camionul și apoi încărcate în vagoane de marfă. În Kazahstan și Siberia au
fost expediate 30 de eșaloane (1.573 vagoane) într-o singură zi. Drumul a durat de la două până la patru săptămâni.
Asistentele și medicii promiși de ordinul oficial nu au fost prezenți pe lângă deportați..

Ca urmare ,de pe teritoriul Basarabiei au fost deportați 34.270 de persoane, dintre care 13.651 femei și 11.245 copii. La
sosire, deportații au fost repartizați pe la localnici sau prin barăci - unele construite special pentru operațiunea "Iug", altele
rămase de la valurile anterioare de represiune de pe teritoriul URSS. Prima iarnă sa dovedit cea mai dificilă: unele din
persoanele internate în colonii speciale nu au putut suporta clima neobișnuită și munca grea de tăiere a pădurii. Istoricii încă
nu au reușit să stabilească exact câte persoane au murit spre locurile de exil și câte nu au supraviețuit condițiilor dure de
existență.
Rezultatele deportărilor au depășit toate așteptările
autorităților. Din iulie până în noiembrie 1949, procentul
gospodăriilor țărănești incluse în kolhozuri a crescut de la
32% la 80%. Până în ianuarie 1950, ponderea kolhoznicilor
era de 97%. Temându-se de noi valuri de deportări, țăranii
au cedat statului terenurile și alte proprietăți.

Dovezile represiunilor continuă să apară și în prezent. La

sfârșitul anului 2014, în timpul reparațiilor clădirii Ministerului
Afacerilor Interne al Republicii Moldova, a fost găsită o placă
de parchet, semnată de un deținut politic. Nichifor Popa din
raionul Strășeni, condamnat la zece ani de lagăre în 1949.
Potrivit istoricilor, a fost dus în Ivdellag în regiunea Sverdlovsk.
Placa de parchet cu semnătura sa a fost transferat, în august
2017, în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei.
Mesajul deținutului a fost ascultat până acum doar de
cercetători: nu a fost găsită încă vreo informație privind soarta
sa ulterioară sau a rudelor sale.
 Al treilea val de deportări.
Operațiunea "Sever" ("Nord"), 1951
"Martorii lui Iehova" au devenit ținta mecanismului sovietic de represiune din mai multe motive.
Membrii acestei organizații au negat puterea statului: au refuzat serviciul militar și participarea la
alegeri. Regimul a perceput viziunea lor asupra lumii ca fiind anti-sovietică și potențial periculoasă
pentru securitatea națională.

În 1950, conducerea URSS a decis să ia măsuri suplimentare, mai stricte contra "martorilor". La 19
februarie 1950, atotputernicul ministru al securității naționale al URSS, Viktor Abakumov, a emis un
ordin "Cu privire la deportarea a 1.670 de persoane din RSSM". Era vorba de aproximativ 670 de
familii, enoriași ai cultului religios "Martorii lui Iehova". Coordonarea operațiunii i-a fost însărcinată
primului secretar al Partidului Comunist din Moldova, Leonid Brejnev. Operațiunea avea numele de
cod "Sever" ("Nord") și, la sugestia lui Stalin, a avut loc în perioada martie-aprilie 1951.

Există două versiuni privind originea numelui operațiunii. Cele mai multe surse spun că operațiunea a
fost numită astfel din cauza punctelor finale de sosire ale deportaților - Irkutsk și Tomsk. Dar există o
altă versiune: nordul în interpretarea Martorilor lui Iehova este iadul, așa că numele operației a fost
unul de batjocură la adresa adepților cultului.
La 25 martie 1951, Ministrul Securității
Naționale al RSSM, generalul-maior
Misurov, a aprobat listele de "martori"
pentru deportare. Au fost incluși
"martori" din 14 regiuni ale țării, mai
ales din nord. Din cele 2.684 de
persoane propuse pentru deportare, 790
erau copii.

Conform ordinelor emise, Martorii lui

Iehova urmau să fie deportați în vagoane
potrivite transportului de persoane. De
asemenea, ei trebuiau să dea suficient
timp pentru colectarea lucrurilor
personale. În realitate, totul a fost exact
invers. Soldații veneau pe neașteptate,
noaptea, prezentau ordinele de deportare
și dădeau câteva ore pentru pregătiri.
Mulțumesc!