REPRESIUNI

POLITICE.CELE TREI
VALURI DE DEPORTARI
IN URSS
De-a lungul existenței Uniunii Sovietice, zeci de milioane de
oameni au fost supuși represiunii politice, care a fost un
instrument al statului încă de la Revoluția din Octombrie.
Aceasta a culminat de-a lungul perioadei în care la conducerea
URSS s-a aflat Stalin. Represiunea politică a încetat să existe în
timpul mandatului lui Mihail Gorbaciov. Uneori, cei supuși
represiunilor au fost numiți „dușmani ai poporului”. Pedepsele
aplicate de stat includeau execuții sumare, trimiterea oamenilor
nevinovați în Gulag, colonizări forțate și privarea de drepturile
cetățenești. Represiunea a fost condusă de către Ceka și
succesorii săi, precum și de alte organe de stat. Perioadele de
intensificare a represiunii includ Teroarea Roșie, colectivizarea
agriculturii, Marea Epurare, Complotul doctorilor și altele.

MOLDOVA SOVIETICĂ A TRECUT PRIN TREI
VALURI DE DEPORTĂRI CARE AU AFECTAT SUTE
DE MII DE OAMENI. CERCETĂTORII CONTINUĂ
SĂ STUDIEZE ACESTE EVENIMENTE DE LA
MIJLOCUL SECOLULUI XX
PIERDERILE DE VIEȚI OMENEȘTI
Estimările privind numărul de decese atribuite lui
Stalin variază foarte mult. Unii cercetători afirmă
că evidențele privind execuțiile prizonierilor
politici și ale minorităților etnice nu sunt nici de
încredere, nici complete Acei istorici care au
lucrat după dizolvarea Uniunii Sovietice au
estimat un număr de victime variind de la
aproximativ 3 milioane până la aproape 9
milioane. Deportările au fost o formă a represiunii
politice puse în practică de autoritățile
sovietice.Nu se cunoaște o cifră exactă a celor care
au avut de suferit de pe urma acestui tip de
represiune, estimările ridicându-se la câteva sute
de mii de persoane deportate în perioada 28 iunie
1940 - 5 martie 1953.Au existat trei valuri de
deportări ale populației din Basarabia și Bucovina
de Nord. Cu toate acestea, acțiuni de strămutare a
basarabenilor și bucovinenilor au avut loc și între
cele trei valuri.
PRIMUL VAL DE DEPORTĂRI 1941
Primul val deportări în masă a trecut pestte RSSM
în 1941. Pregătirea pentru deportări a început în
prealabil. La 11 noiembrie 1940 a fost emis un
ordin al NKVD (Comisariatul Norodnic pentru
Afaceri Interne) al URSS cu o cerere de
identificare a tuturor "elementelor antisovietice".
În listele de nume întocmite în teritoriu, trebuiau
să intre toți foștii proprietari de terenuri,
proprietarii de fabrici, membri ai gărzilor albe,
oameni de afaceri, lideri ai partidelor politice,
colaboratori ai Siguranței românești, precum și
primarii din aproape toate localitățile, inclusiv
cele găgăuze și bulgare. În februarie 1941, listele
erau gata - de completarea lor s-au ocupat
tribunalele și sovietele locale. Pe lângă categoriile
enumerate, în liste au fost de asemenea incluși
medici, profesori și membri ai clerului.
 Strămutările au avut loc în noaptea de 12 spre 13 iunie. Conform dispoziției oficiale,
fiecare familie putea lua cu ea 100 de kg de lucruri personale-bani, haine, produse
alimentare, vase. Pentru pregătiri li se alocau două ore. În practică, după amintirile
deportaților, majorității li s-au dat nu mai mult de 40 minute pentru pregătiri iar cu ei li
s-au permis să ia nu mai mult de 40 de kg. Banii și obiectele de valoare erau deseori
confiscate de soldați. Alte bunuri-casa, pământul, vitele—erau confiscate de stat sau
colhozuri.Deportaților li se propunea să meargă la stațiile de cale ferată cu propriile
mașini sau căruțe. Pe cei fără transport propriu îi duceau soldații. La locurile de exil
oamenii au fost transportați mai mult decit o mie de vagoane de tip marfar. În fiecare
din ele încăpeau 90-100 de oameni. Drumul la destinație dura cam două
săptămâni.Conform raportului către Stalin, Molotov și Beria, deja pe 13 iunie din RSSM
au fost deportați într-o singură noapte 24 360 persoane. Circa o mie de persoane ale
căror nume figurau în listele inițiale au reușit să evite deportarea. Doar trei au reușit să
se ascundă. 318 au trecut în prealabil în altă localitate. 133 de persoane nu au fost
strămutate pentru că erau grav bolnave. Cu toate acestea, din amintirile victimelor,
femeile cu sarcină avansate nu erau scutite de deportare. 829 de persoane au fost scutiți
de deportare „pe motivul insuficienței probelor" vinovăției. Majoritatea deportaților
proveneau din Chișinău, Bălți, Taraclia. Erau strămutați cu familiile, cu toate acestea, pe
drum spre locul de surghiun membrii familiilor erau separați. Circa 8 mii de bărbați au
fost internați în lagăre de muncă. Mamele cu copii erau plasate în colonii speciale din
Kazahstan, și din regiunile Omsk și Novosibirsk.
AL DOILEA VAL DE DEPORTĂRI.
OPERAȚIUNEA "LUG" 1949.
Operațiunea "Iug" a început la ora două noaptea pe 6 iulie
și s-a încheiat la ora opt seara pe 7 iulie 1949. Conform
ordinului oficial al autorităților, deportații aveau dreptul să
ia cu ei până la 1,5 tone de lucruri pe familie. De fapt,
majoritatea abia de reușea să ia ce putea duce: o mașină
de cusut sau, de exemplu, un butoi de miere. Mulți au plecat
în Siberia fără haine calde și unelte de lucru. Soldații nu le-
au acordat timp pentru pregătiri minuțioase. Toate bunurile
rămase, inclusiv casele și terenurile, au fost confiscate și
predate statului și colhozurilor. Bunurile mărunte erau
deseori luate de vecinii care au avut norocul să rămână
acasă. În timpul acestui val de deportări multe familii s-au
îndreptat nu doar fără lucruri dar și fără tați: bărbații se
ascundeau în speranța că fără capii familiei, pe cei dragi
nu îi vor ridica, așa cum a fost în 1941.
 La gări familiile erau transportate în principal cu camionul. Apoi
deportații erau încărcați în vagoane de marfă. În Kazahstan și
Siberia au fost expediate 30 de eșaloane (1.573 vagoane) într-o
singură zi. Drumul spre așezările speciale a durat de la două până
la patru săptămâni. Asistentele și medicii promiși de ordinul
oficial nu au fost prezenți pe lângă deportați. Este aproape
imposibil să se stabilească astăzi cifrele exacte, dar se știe că mulți
au murit până a ajunge la locul de surghiun.

Ca urmare a operațiunii "Iug" de pe teritoriul Basarabiei au fost

deportați 34.270 de persoane, dintre care 13.651 femei și 11.245
copii. La sosire, deportații au fost repartizați pe la localnici sau
prin barăci - unele construite special pentru operațiunea "Iug",
altele rămase de la valurile anterioare de represiune de pe
teritoriul URSS. Trăiau "prin colțuri", mai multe familii într-o
baracă. Cu timpul, familiile în care erau bărbați construiau bordee
sau chiar case de lemn. Prima iarnă sa dovedit cea mai dificilă:
unele din persoanele internate în colonii speciale nu au putut
suporta clima neobișnuită și munca grea de tăiere a pădurii.
Istoricii încă nu au reușit să stabilească exact câte persoane au
murit spre locurile de exil și câte nu au supraviețuit condițiilor
dure de existență.
 AL TREILEA VAL DE DEPORTĂRI.
OPERAȚIUNEA "SEVER" ("NORD"), 1951
Operațiunea „Sever" a început pe teritoriul RSSM pe 1 aprilie 1951
la patru dimineața și a durat până la opt seara. Un total de 2724 de
persoane au fost deportate, inclusiv 846 de copii.

În Siberia, Martorii lui Iehova au continuat să adere la principiile

lor. Ei au refuzat să semneze documente pentru primirea salariilor
și uniformelor de lucru. Astfel, apare decretul Prezidiului
Sovietului Suprem al URSS din octombrie 1951, stipulând că
„martorii" deportați vor rămâne în teritoriile nordice "permanent".
Au fost obligați să se prezinte periodic la miliție și li s-a interzis să
părăsească raioanele.

Autoritățile au încercat să-i convingă pe restul "martorilor" cu

lecții ateiste și procese demonstrative. De exemplu, la 15 octombrie
1959 în satul Răuțel, raioul Bălți a avut loc o ședință în deplasare a
Curții Supreme a RSSM, în timpul căreia, liderul organizației locale
I. Jitariuc a fost condamnat la șase ani de închisoare pentru
distribuirea literaturii Iehoviste publicate în SUA și pentru opoziția
sa față de serviciul în armata sovietică. Când a fost pronunțat
verdictul în sală au fost prezente 700 de persoane.
 La 25 martie 1951, Ministrul Securității
Naționale al RSSM, generalul-maior
Misurov, a aprobat listele de "martori"
pentru deportare. Au fost incluși
"martori" din 14 regiuni ale țării, mai ales
din nord. Din cele 2.684 de persoane
propuse pentru deportare, 790 erau
copii.Conform ordinelor emise, Martorii
lui Iehova urmau să fie deportați în
vagoane potrivite transportului de
persoane. De asemenea, ei trebuiau să
dea suficient timp pentru colectarea
lucrurilor personale. În realitate, totul a
fost exact invers. Soldații veneau pe
neașteptate, noaptea, prezentau ordinele
de deportare și dădeau câteva ore pentru
pregătiri.