Cuprins

Introducere…………………………………………………..1

Capitolul 1. Deportarile……………….…….……..………...2

Capitolul 2. Situatia Basarabiei……………………………...3

Capitolul 3. Primul val de deportari…………………………4

Capitolul 4. Al doilea val de deportari………………………6

Capitolul 5. Al treilea val de deportari………………………7

Capitolul 6. Aspectele deportarilor…………………………..9

Capitolul 7. Consecinele deportarilor…………………….. 10

Capitolul 8. Concluzia……………………………………...11

Anexe……………………………………………………….12
 Introducere

Mi-am ales tema :”Valurile de deportari din Basarabia”, deoarece dupa parerea mea este o
tema destul de actuala in zilele noastre, fiindca reprezinta un eveniment destul de complex ce a
avut loc pe teritoriul pe care traim azi, eveniment la care au fost condamnati toti stramosii
nostri . Dupa parera mea fiecare are nevoie sa cunoasca trecutul prin care au trecut stramosii
nostri dar si trecutul tarii
noastra, findca dupa cum se
spune :”Cine nu-si cunoaste
trecutul, nu are viitor”.

Termenul de deportare
provine din limba franceza
ca déporter , si din latina
ca deportare.

DEPORTÁ, deportez, vb.

I. Tranz. A trimite forțat pe
cineva într-o regiune
îndepărtată, într-un lagăr
de concentrare, ca măsură
represivă, a condamna pe
cineva la exil politic. – Din fr. déporter, lat. deportare.

DEPORTÁRE, deportări, s. f. Acțiunea de a deporta și rezultatul ei. – V.

deporta.

DEPORTÁ, deportez, vb. I. Tranz. (În regimurile fasciste și absolutiste) A duce

pe cineva cu sila într-un loc de obicei îndepărtat, ca măsură represivă pentru
activitatea lui politică. V. exila, surghiuni.

Cele mai dese cauze de deportare eu fost datorita nerespectarii regimului

politic impus de marile puteri sau de statele care le-au anexat.

Prin aceste deportari se incerca o metoda de supunere aspra a populatiei care

era contra regimului, care se opunea politicii promovate de marea putere.
Astfel de actiuni inumane asupra populatiei de pe teritoriul anexat au intreprins
marile state precum Germania, dar totusi specificul lor era mai mult in URSS.
 Anexe :
https://ro.wikipedia.org/wiki/Deport%C4%83rile_din_Basarabia_%C8%99i_Nordul_Bucovinei

https://dexonline.ro/definitie/a%20deporta

https://dexonline.ro/definitie/deportare

https://www.google.com/search?
q=deportarile+din+basarabia&espv=2&biw=1600&bih=799&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=
X&ved=0ahUKEwis4OWBqeDLAhVKb5oKHfofAWEQsAQIMQ#imgdii=95MpThNQ7Fwg0M
%3A%3B95MpThNQ7Fwg0M%3A%3BJtVNlCmDcfcyNM%3A&imgrc=95MpThNQ7Fwg0M
%3A

http://www.descopera.ro/cultura/14551945-66-de-ani-de-la-cel-mai-mare-val-al-deportarilor-
staliniste-din-basarabia-ne-au-luat-in-trenuri-de-vite-si-ne-au-dus

https://ro.wikipedia.org/wiki/Basarabia

http://www.platzforma.md/destinele-deportatilor-din-rssm-1/
 Capitolul 2: Situatia
Basarabiei

Ocuparea sovietică din 1940

Societatea Națiunilor recunoscuse unirea republicii
democratice Moldovenești cu România, iar Franța și
Anglia garantasera la 12 aprilie 1939 frontierele regatului României. În schimb, Uniunea sovietică
recunoscuse oficial toate pierderile teritoriale ale Imperiului Țarist între 1917 și 1921, cu excepția
Basarabiei, deoarece aceasta era singura regiune pe care guvernul bolșevic nu o cedase de bunăvoie.
Hotărârea Sfatului Țării din 27 martie 1918 era socotită de autoritățile sovietice ca fiind o înscenare
imperialistă. În 1924, sovieticii înfințează în Podolia ucraineană o republică autonomă moldovenească de
8.000 km² pe care Ian Sodrabs, zis Lațis, un comisar al lui Stalin, o declarase prefigurare a unei viitoare
Românii socialiste, și în care limba era scrisă în slove latine și declarată română. Dar, din 28 februarie
1938, această formație politică devine baza unei viitoare anexări numai a Basarabiei, limba fiind de acum
încolo declarată moldovenească, diferită de limba română, și scrisă cu slove chirilice.

Ca urmare a protocolului adițional secret, compromis între expansionismul nazist și cel stalinist, al
pactului Hitler-Stalin din 1939 și a prăbușirii Aliaților apuseni în iunie 1939, un ultimatum este transmis
României de către Uniunea Sovietică la data de 28 iunie 1940:
României i se dau doar 48 de ore pentru a evacua Basarabia și nordul
Bucovinei, în caz contrar URSS va declara război. România cedează și
după 40 de ore, trupele sovietice și ale NKVD-ului intră în teritoriile
cerute și suplimentar în Ținutul Herței care nu era menționat în
ultimatum. În timpul retragerii pripite și haotice a administrației și
armatei române din aceste teritorii, populația civilă a fost supusă la
jafuri, torturi și asasinate din partea comandourilor comuniste și a
trupelor NKVDiste. Alte acțiuni împotriva reprezentanților oficiali ai
Statului Român în retragere au fost comise de unități militare
sovietice și de comuniștii locali. Locuitorii ținutului, născuți în limitele
sale, devin cetățeni sovietici ; cei născuți în restul României sunt
expulzați, dat numai cu hainele de pe ei, iar refugiații de orice origini,
care fugiseră din URSS și trăiau în Basarabia sub ocrotirea comitetului
Nansen, sunt deportați în Siberia, precum și localnicii care fuseseră
slujbași ai statului roman.

După 1944, organizarea teritorială a rămas cea făcută de Stalin după anexarea din 1940, când
Basarabia a fost ruptă în trei părți. Sovietizarea din nou a Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herței s-a
manifestat timp de 50 de ani și printr-o o campanie de distrugere a culturii și memoriei băștinașilor prin
deportări masive, interzicerea alfabetului latin, desființarea bisericilor, demolarea monumentelor
istorice, rusificarea denumirilor de localități, teroare și asasinate. Dacă în 1940 au fost deportați zeci de
mii de români basarabeni, deportările și exterminările în masă după 1944 s-au ridicat la peste 120.000
de localnici, în mare parte români moldoveni.

Capitolul 5: Al treilea val de deportari

In ziua de 1 aprilie 1951, a avut loc cel de al treilea val si ultimul, de deportări în masă operate de
autoritățile de ocupatie în perioada sovietică.
Operațiunea ”Sever”, adică “Nord’, a vizat
în primul rând minoritățile religioase.
Acțiunea a început la ora 04,00 dimineața și
s-a încheiat în seara aceleiași zile, la orele
22.00.
În timpul perioadei sovietice, în Siberia și
Kazahstanul de Nord au fost deportate
aproximativ 60 de mii de persoane din
Basarabia. Datele neoficiale arată însă că
această cifră ar fi mai mare.
Operațiunea „Nord” viza în special membrii
Organizației religioase ‘Martorii lui Iehova” și
familiile acestora.
Operațiunea s-a numit conspirativ
“SEVER”/Nord și a fost pusă în aplicare în
baza aceleiași Hotărâri a Consiliului de
Miniștri al URSS Nr. 1290-467cc din 6 aprilie
1949 și Hotărârii Consiliului de Miniștri al
URSS nr.667-339cc din 3 martie 1951, care prevedea „deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a
membrilor sectei ilegale antisovietice a iehoviștilor și membrilor familiilor acestora, în total 5917
persoane” .

În luna aprilie 1951, alături de Martorii lui Iehova din Moldova, au mai fost deportați în regiunile
Tomsk și Irkutsk 3035 familii din Ucraina, 1008 familii din RSS Bielorusă, 757 persoane din Republicile
Baltice.
Un raport al Ministerului de Interne al URSS din 1956 arată că în regiunile Tomsk, Krasnoiarsk și
Irkutsk din Siberia că au fost deportați 7449 membri ai Martorilor lui Iehova din Basarabia, Bucovina de
Nord, Galiția, Volânia, Belarusul de Vest și Țările Baltice.
Din RSS Moldoveneasca au fost arestate și deportate în Siberia (reg.Kurgan) 723 de familii, respectiv,
2617 persoane (808 bărbați, 967 femei și 842 copii), în special acuzate de apartenență la “Martorii lui
Iehova”.
Deportații au fost încărcați în două eșaloane câte 60 de vagoane, care în noapte de 1 – 2 aprilie au plecta
spre Siberia (Regiunea Tomsk). Vagoanele au ajuns la destinație la 13 și 14 aprilie 1951.
 Pe drum s-au născut câțiva copii (cel puțin 4 și au murit câteva persoane bolnave La operație au
participat 546 de „lucrători operativi” ai Ministerului Securității al RSSM, 1127 militari din unitățile
subordonate MS al RSSM (89 ofițeri, 139 sergenți și 899 ostași), 275 persoane din cadrul MAI al RSSM
și 750 persoane din organele de partid și sovietice ale RSS Moldovenesti.
Cea mai gravă „crimă” a Martorilor lui Iehova din Basarabia, care au fost deportați, era în opinia
conducerii Ministerul Securității al RSSM, tendința lor „de a organiza o muncă dusmănoasă în scopul
menținerii prin intermediul bisericii [lor] a influenții românești asupra populației religioase și educării
unei atitudini negatice față de orânduirea sovietică”
 Capitolul 7: Consecintele deportarilor

Conform datelor oficiale, în ziua de 6 iulie 1949, au fost deportate în Siberia 11.293 de familii din
Moldova sau peste 35 mii de oameni . Sursele neoficiale afirmă că aceste cifre nu reflectă întreaga
proporție a dramei moldovenilor, deoarece numărul victimelor deportărilor a fost calculat reieșind din 3
membri ai familiilor. Se știe, însă, că au fost ridicate familii cu 7-8 și chiar 14 copii.[14]

Dupa alte surse, cele 11.293 de familii reprezentau 35.796 persoane, din care 9.864 bărbați, 14.033
femei și 11.889 copii. 7620 de familii au fost considerate chiaburi, iar celelalte acuzate de colaborare cu
fasciștii, de apartenență la partidele burgheze românești sau la secte religioase ilegale.

Consecinţele deportărilor au fost imediate şi de durată, fiind deopotrivă de ample. Referindu-ne la

impactul social, economic şi psihologic al deportărilor staliniste, trebuie să evidenţiem că anumite grupuri
sociale din Basarabia, ca rezultat al deportărilor şi al altor crime de masă săvîrşite de autorităţile sovietice,
au fost în mare măsură distruse în câţiva ani de ocupaţie bolşevică: clericii, care au rămas în Basarabia
alături de credincioşi, intelectualii, liderii politici, ţăranii înstăriţi, funcţionarii, oamenii de afaceri, foştii
ofiţeri ai armatei române sau ţariste, deputații din Sfatul Țării, ziariştiiș.a.

Basarabiei și Bucovinei de Nord li s-a adus

un prejudiciu enorm nu doar din punct de
vedere social, dar şi economic. O daună, la fel
de profundă, a fost pricinuită din punctul de
vedere psihologic, deoarece teroarea și
neputința au implantat în mintea basarabenilor o
teamă cu puternice elemente fataliste. Prin
deportarea intelectualilor şi a elitei politice s-a
curmat dezvoltarea istorică a culturii
tradiţionale, a limbii şi valorilor româneşti. S-a
creat o stare anormală de desconsiderare a
populaţiei localnice, de desființare a oricăror
forme şi încercări de păstrare a specificului naţional, de frică patologică faţă de celălalt, suspectat a fi un
potenţial trădător sau turnător.

Documentele cercetate până în prezent arată că persoanele trimise în exil din RSSM au fost stabilite: în
Karaganda – 11 000 persoane, în regiunea Omsk – 6 000 persoane, în regiunea Novosibirsk – 13 700, în
ţinutul Krasnoiarsk – 7 000, în RSS Kazahă – 11 794, în ţinutul Altai – 9 802, în regiunea Kirov şi în
RASS Komi – 3 600.
 Capitolul 1: Deportarile

În opt ani de putere sovietică (1940-1941 şi

1944-1951), în RSSM au fost operate trei valuri
de deportări masive de populaţie şi, zilnic,
arestări individuale sau în grup. Violenţa şi
represaliile au fost nişte modalităţi sigure prin
care puterea sovietică a înţeles să-şi impună
voinţa de a construi socialismul într-un timp
record într-un spaţiu străin. S-a dat lovitura
asupra tuturor categoriilor sociale incomode şi
antisovietice prin mentalitate, mod de trai şi
aspiraţii. Grosso modo, putem califica aceste
trei valuri de deportări ca o ofensivă totală
împotriva populației din RSSM: ofensiva
politică (deportarea din 1941), economică
(deportarea din 1949) şi spirituală (deportarea
din 1951).

La aceste date oficiale, se adaugă miile de

cazuri de deportări individuale şi de trimiteri
forţate la muncă sau la studii în adâncurile
Uniunii Sovietice, precum şi cazurile
necunoscute sau şterse din analele memoriei.
 Capitolul 6: Aspecte ale deportarilor

Ne propunem în cele ce urmează să structurăm o serie de elemente biografice care reflectă destinele celor
deportați, propunînd și nişte studii de caz, pe care le-am redat în baza dosarelorpersonale ale unor persoane deportate
(cu sigiliul „strict secret”, elaborate de KGB), suprapuse cu mărturiile supraviețuitorilor, colectate în ultimii ani.
Soarta familiilor deportate în primul val (12-13 iunie 1941) poate fi reconstituită după două scenarii:
A) Primul scenariu este cel în care capul familiei
fusese deja arestat (în perioada 28 iunie 1940 – 11
iunie 1941) și familia sa trecea de una singură prin
deportare.
B) Al doilea scenariu este cel în care capul
familiei împreună cu familia era deportat și separat de
familie la gară. În „Planul de măsuri cu privire la
etapele, stabilirea şi încadrarea în câmpul muncii a
contingentului special deportat din RSS Lituaniană,
Letonă, Estonă şi Moldovenească”, elaborat de
Administrația Generală a Lagărelor (GULAG) a
NKVD la 14 iunie 1941, se prevedea ca 5 000 de
bărbați (capi de familie) arestați în RSSM să fie
internați în lagărul Kozel’schinsk (Козельщинск) şi 3
000 de bărbați (capi de familie) – în lagărul Putivl’sk
(Путивльск), ambele în Ucraina.Ceilalți membri ai
familiilor au fost trimiși în exil în Siberia și Kazahstan. Toţi deportaţii, de la copil la bătrân, erau repartizaţi la muncă
la întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri şi în artelurile meșteșugărești. Pentru munca ce o îndeplineau nu
erau remuneraţi echitabil, ci li se plătea doar un minimum necesar pentru trai.
Soarta celor deportaţi în vara anului 1949 :
Deosebit de dramatică a fost deportarea în masă a basarabenilor în noaptea de pe 5 spre 6 iulie 1949. Soarta
dramatică a acestora o putem astăzi reconstitui după crâmpeiele dedocumente şi amintiri păstrate în arhive şi în
sufletele îndurerate ale celor care s-au întors din infernul stalinist.
Am stabilit câteva scenarii de destine ce s-au hotărât în acea noapte fatidică de pe 5 spre 6 iulie 1949:
A) Soarta celor care au scăpat de deportare, dar ale căror familii au fost deportate.
Când s-a desfăşurat deportarea, au fost ridicaţi numai acei membri ai familiei care se găseau în acel moment
acasă. Aşa se face că au existat numeroase cazuri când au fost deportaţi în Siberia numai părinţii sau numai copiii ori
mama sau tatăl cu o parte din copii. Aceasta s-a întâmplat în mare măsură din cauză că, deşi operaţiunea a fost
pregătita în taină, populaţia din unele sate ale republicii, pe diferite căi, a aflat totuşi de „surpriză”. În consecinţă,
mulţi dintre părinţi (cu sau fără copii) s-au ascuns pe la vecini, prin păduri, dormeau în câmp, nădăjduind că în acest
mod familiile lor nu vor fi supuse represaliilor.
B) Soarta contingentului deportat din RSSM.
Deseori, familiile supuse deportării fuseseră deja afectate în timpul primei ocupaţii sovietice. Imediat după război,
sovieticii, revenind în Basarabia, se răfuiau cu cei care au luptat în Armata Română sau care nu s-au supus ordinelor
Armatei Roşii. Aceşti bărbaţi erau arestaţi şi, câteodată, judecaţi, fiind condamnaţi la ani grei de lagăr. De cele mai
dese ori însă, fără a fi judecaţi, li se pierdea urma.
 Capitolul 8: Concluzia

In concluzie pot afirma ca evenimentul deportarilor ce a avut loc pe teritoriul Basarabiei intre anii 1940-1951 a
fost unul destul de complex ce a implicat o multime de oameni si a avut ca consecinta deznationalizarea poporului
roman din Basarabia si moartea a o multime de oameni care au fost afectati de regimurile chinuitoare impuse de
catre sovietici.

Acest eveniment a avut o importanta deosebita pentru istoria neamului nostru explcind relatiile tensionate dintre
URSS si Basarabia. Acest eveniment a fost totusi unul dintre cele mai crude efectuate de catre sovietici printre care
se gaseau si foametea si diferite metode de represiune si deznationalizare a populatiei.

Evenimentul a avut desigur ca un mare rasunet datorita victimelor pe care lea provocat si a ramas si cred ca va
ramine in continuare in istoria neamului ca cea mai cruda intiplare care a avut loc pe teritoriul Basarabiei si care
trebuie nemijlocit cunoscuta de actualul popor al ei, caci precum se spune :

„ CINE NU-SI CUNOASTE TRECUTUL, NU ARE VIITOR !!!”

 Capitolul 3: Primul val de deportari

Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei au fost o formă a represiunii politice puse în practică de
autoritățile sovietice. Primul val de deportări a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 (ora 2.30) şi a cuprins
teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940. Urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să
fie arestate, iar restul 26.173 de persoane - deportate (inclusiv 5.033 persoane arestate și 14.542 persoane deportate
din RSS Moldovenească).

De obicei, o echipă formată din doi-trei militari înarmaţi şi un lucrător al securităţii (NKVD) bătea la geamul
casei, în plină noapte, luînd prin surprindere gospodarii. Într-un sfert de oră să fiţi gata!, acesta era ordinul care li se
dădea oamenilor cuprinşi în spaimă de cele
întîmplate, neînţelegînd unde merg şi de ce.
Deseori, printre cei care veneau să ridice
oamenii se găsea şi binevoitorul sau
binefăcătorul care a denunţat familia şi, astfel,
ajuta NKVD-ul să depisteze elementele
periculoase.

Deportaţilor le era permis să ia cîte 10 kg

de fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot
ce era mai de preţ sau mai util în bagajele celor
deportaţi le împărţeau între ei cei care i-au
ridicat în miez de noapte. Îndată, erau urcaţi în
camioane sau chiar - în unele sate - în căruţe,
fiind duşi pînă la gara de trenuri.

În staţiile de cale ferată, membrii fiecărei

familii erau separaţi în felul următor: capii de
familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă
parte, iar femeile cu copii mici şi bătrînii -
aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de
marfă, cîte 70-100 persoane, fără apă şi hrană.
Pe vagoane scria: Tren cu muncitori români
care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieşiţi-le în cale cu flori! sau Emigranţi
voluntari.

În Basarabia, 90 vagoane au pornit din staţia Taraclia, 44 vagoane - din staţia Basarabeasca, 44 vagoane - din
staţia Căuşeni, 48 vagoane - din staţia Tighina, 187 vagoane - din staţia Chişinău, 48 vagoane - din staţia Ungheni, 83
vagoane - din staţia Ocniţa, 133 vagoane - din staţia Bălţi, 73 vagoane - din staţia Floreşti, 40 vagoane - din staţia
Rîbniţa, 38 vagoane - din staţia Bolgrad, 103 vagoane - din staţia Arţiz, 340 vagoane - din staţia Cernăuţi.

Drumul spre punctele de destinaţie a durat vreo două-trei săptămîni. Condiţiile erau îngrozitoare. În plină vară,
ei duceau lipsă de apă potabilă, fiecăruia revenindu-i doar cîte 200 grame de apă pe zi, iar de mîncare li se dădea doar
peşte sărat. La fiecare oprire a trenului, în cîmp se aruncau cadavre, care, fie că erau îngropate sumar, fie că erau
lăsate ca hrană animalelor.
 Pe parcursul drumului, deportaţilor nu
le-a fost acordată nici o asistenţă sau
consultaţie medicală. Astfel, în vagoanele
murdare şi fără asigurarea celor mai
elementare condiții sanitare s-au răspîndit
diverse boli infecţioase şi mulţi suferinzi
au decedat din această cauză. La unele gări
feroviare, cîtorva persoane li se permitea
să iasă pentru cîteva minute afară, la aer
curat. Cineva era trimis după apă potabilă.
În cazul tentativelor de evadare, imediat se
dădea ordinul de împuşcare, astfel că nu
era nicio posibilitate reală de a scăpa din
acel tren al morţii.

Contingentul deportat era distribuit în

felul următor: capul familiei, arestat, era
izolat de soţie şi copii şi dus în lagărul de
muncă forţată, în GULAG. Ceilalţi
membri ai familiei erau trimişi în Siberia
sau Kazahstan.

Cei deportaţi în Siberia sau Kazahstan, de la copil la bătrîn, erau repartizaţi la muncă în întreprinderile industriei
silvice, în sovhozuri şi în cooperative meşteşugăreşti. Pentru munca depusă nu erau remuneraţi echitabil, ci li se
achita doar un minimum necesar pentru trai.

Dintr-un raport fragmentar al

GULAG-ului din lunile septembrie-
octombrie 1941 aflăm că, în toamna
acelui an, deportaţii din RSSM au fost
amplasaţi în RSS Kazahă (9.954
persoane), RASS Komi (352),
regiunile Omsk (6.085), Novosibirsk
(5.787) şi Krasnoiarsk (470). În
Kazahstan, deportaţii din RSSM se
aflau în regiunile Aktiubinsk (6.195
persoane), Kîzîl-Ordînsk (1.024) şi
Kazahstanul de Sud (2.735), iar în
regiunea Omsk erau dispersaţi în 41 de
raioane.
 Capitolul 4: Al doilea val de deportari

Acum 61 de ani sovieticii au deportat 11.293 de familii - 35.796 persoane, dintre care 9864 bărbaţi,
14.033 femei şi 11.889 copii. 7620 de familii au fost considerate „chiaburi”, iar celelalte acuzate de
„colaborare cu fasciştii”, de „apartenenţă la
partidele burgheze româneşti sau la secte
religioase ilegale”.

Operaţiune denumită conspirativ

„IUG”/Sud s-a făcut în urma Hotărârii
Biroului Politic al CC al PC al URSS Nr.
1290-467cc din 6 aprilie 1949 „Cu privire la
deportarea de pe teritoriul RSS
Moldovenească a chiaburilor, foştilor
moşieri, marilor comercianţi, complicilor
ocupanţilor germani, persoanelor care au
colaborat cu organele poliţiei germane şi
româneşti, a membrilor partidelor politice,
a gardiştilor albi, membrilor sectelor
ilegale, cât şi a familiilor tuturor
categoriilor enumerate mai sus”.

Hotărârea, care prevedea „deportarea

în Kazahstan, Asia Centrală şi Siberia a
11.280 de familii cu 40.850 de oameni”, era
însoţită de un act adiţional în care se specifica decizia Guvernului Sovietic ca „deportarea categoriilor
menţionate să se facă pe vecie”, operaţiunea să înceapă pe 6 iulie 1949, ora 02,00, şi să se încheie pe 7 iulie
1949, ora 20,00.

Documente de arhiva indică participarea la desfăşurarea acestei operaţiuni a 4.496 de „lucrători

operativi” ai Ministerului Securităţii de Stat al URSS, inclusiv aduşi din alte republici, 13.774 ofiţeri şi
soldaţi şi a 4.705 activişti de partid din
Moldova.

Au fost mobilizate 4069 autovehicule

pentru asigurarea transportului intern a
celor ce au fost ridicaţi şi au fost pregătite
30 de eşaloane, respectiv, 1573 de vagoane
de vite în care românii basarabeni
deportaţi au fost transportaţi în Siberia
(Ţinutul Altai, regiunile Kurgan, Tiumeni
şi Tomsk) şi RSS Kazahă (regiunile
Aktubinsk, Kazahstanul de Sud şi
Jambul).

Acestor „deportaţi pe vecie” li s-au

confiscat averile şi li s-a interzis să-şi ia cu
ei bunuri materiale.
 MINISTERUL EDUCATIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

DIRECTIA GENERALA EDUCATIEI, TINERET SI SPORT

MUNICIPIUL CHISINAU

Liceul Teoretic “Liviu Deleanu”

Conferinta Stiintifico-Practica

“Munca, Talent, Cutezanta”

Tema:”Valurile de deportari
din Basarabia”

A elaborat eleva clasei a IX-a “B”

Munteanu Cristina

Coordonator: Morosan Liliana

Chisinau 2016