Revoluția franceză

1789-1794
 Organizarea socială a Franţei
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, în Franţa era în vigoare
vechea organizare medievală a stărilor :
 starea I : clerul;
 starea a II-a : nobilimea;
 starea a III-a : burghezia, orăşenimea, ţărănimea.
Clerul şi nobilimea erau stări privilegiate : membrii lor nu plăteau
impozite şi ocupau cele mai importante funcţii în stat şi armată.
Franţa era o monarhie absolută, supusă în totalitate voinţei regelui.
Burghezia dorea să joace un rol important în conducerea statului,
pentru a-şi promova interesele după modelul oferit de Anglia.
Ţărănimea şi muncitorii din oraşe erau nemulţumiţi de
condiţiile de viaţă precare.
Ideile iluministe au pregătit conştiinţele pentru revoluţie.
 Ludovic al XIII-lea
(1610-1643)
 A) a impus rolul statului în dirijarea economiei
 B) a fost ajutat la conducere de către cardinalul Richelieu (politician şi diplomat foarte bun)
 C) a asigurat echilibrul politic şi a înăbuşit orice încercare de revoltă a nobililor sau hughenoţilor

Ludovic al XIII-lea Cardinalul Richelieu

 Ludovic al XIV-lea



avea puteri absolute
pe plan economic a fost ajutat de
(1643-1715)
ministrul Colbert care:
-a promovat mercantilismul
-a înfiinţat manufacturi ( de produse
de lux, tapiserii, stofe, mătase)
-a creat o flotă puternică
-a îmbunătăţit căile de comunicaţie
-a încurajat crearea de companii
comerciale
 revocă Edictul de la Nantes(1685)
 ţara a devenit cea mai mare putere în
urma războaielor provocate de
Ludovic împotriva Spaniei,
Imperiului Romano-German, Angliei,
Olandei, Suediei
 protejeză cultura: clasicismul a fost
curentul afirmat în această perioadă
 În 1713- Franţa este înfrântă de o
coaliţie a marilor puteri.
Premisele declanșării revoluției
 Regele era un monarh absolut: el
alcătuia legile, el le aplica, el
judeca după bunul lui plac.
 Printr-un simplu ordin putea
închide pe oricine în cetatea
Bastilia.
 În mintea poporului această
închisoare simboliza însuși
absolutismul regal.
 Ludovic XVI dorea creșterea veniturilor
regale și redresarea finanțelor prin
introducerea de noi impozite. Pentru
aceasta a convocat Adunarea Stărilor
Generale.
Ludovic XVI (1774-1792)
 Adunarea Stărilor Generale s-a întrunit la Versailles pe 5 mai
1789 (nu se mai reuniseră din 1614).
 Deputații stării a III-a au fost dezamăgiți, pentru că reformele dorite
de ei nu au fost discutate (constituție, drepturi egale pentru toți
cetățenii).
 Văzînd că regele și nobilii voiau să impună impozite fără reforme,
reprezentanții burgheziei s-au separat de restul stărilor, proclamînd
Adunarea Națională Constituantă.
ÎNCEPE REVOLUŢIA
 Reprezentanții Adunarii Naționale Constituante au jurat să nu se
despartă până când nu vor da Franței o constituție.
 Ascultând de sfatul nobililor,
regele a încercat să aresteze
pe deputații Adunării
Naționale Constituante.
 Dar, în ziua de 14 iulie 1789,
la semnalul dat prin sunetele
clopotelor, poporul din Paris
s-a înarmat, a cucerit
închisoarea Bastilia și a
dărâmat-o din temelii.
 Cucerirea Bastiliei a
simbolizat victoria libertății
asupra tiraniei.
 Ziua de 14 iulie a devenit
sărbătoarea națională a
Franței.
Căderea Bastiliei

arestați ori pedeapsa lor. Erau pur și simplu aruncați
într-unul din turnurile fortăreței. Figuri marcante ale
 Numele de Bastilia provine dintr-un
cuvânt francez care înseamnă
fortăreață.
 Construcția inițială a fost ridicată în
timpul razboiului de 100 de ani, în
1382, pentru a apăra partea estică a
capitalei franceze.
 De-a lungul existenței sale, a avut
de înfruntat 7 asedii și s-a predat
de 6 ori.
La începutul sec al XVII-lea a devenit închisoare.
Cardinalul Richelieu a închis aici pe cine a crezut
de cuviință. Prizonierii erau arestați printr-un ordin
semnat secret de rege și nu aveau parte de proces.
Nu li se spunea nici motivul pentru care fuseseră
Franței au fost printre deținuți: Voltaire, marchizul
de Sade. Și aici, diferențele de avere și de sânge
erau respectate. La eliberare nu era voie să spui
niciun cuvânt despre tratamentul din închisoare.
 Orașul Paris a fost răsculat de tânărul
avocat Camille Desmoulins. Populația a
luat cu asalt depozitele de arme și a
pornit spre Bastilia. Ajunsă acolo,
mulțimea a eliberat deținuții, iar
comandantul închisorii, Delaunay, a fost
ucis.
 După aceea, clădirea închisorii, care avea 8
turnuri, înalte de 23 de metri fiecare, a
fost dărâmată.
 Căderea Bastiliei marchează începutul
Franței moderne.
1774-1792 1789 1790 1791 1792
Domnia Declansarea Constituti Franta devine Proclamarea
Regelui Revolutiei civila monarhie primei Republici
Ludovic franceze a clerului constitutionala franceze
al XVI-lea

1792-1795 1795-1799 1796-1797 1798-1799 1799-1804

Perioada Perioada Campania Campania Perioada

Conventiei Directoratului franceza franceza Consulatului
Nationale din Italia. din Egipt.
 Cauzele revoluției
SOCIALE ECONOMICE POLITICE IDEOLOGICE
 Menținerea  Grava criză  Monarhia  Ideile
vechii împărțiri economică absolutistă progresiste ale
a societății pe  Lenta  Abuzurile iluminiștilor
stări: dezvoltare a regelui Ludovic Marea
Starea I agriculturii al XVI-lea majoritate a
(clerul)  Frînarea Regalitatea apăra francezilor,
Starea a II-a dezvoltării privilegiile pătrunși de
nobilimii și ale aceste idei,
(nobilimea) meșteșugurilor clerului, aceștia
Starea a III-a și a comerțului săvârșind doreau
(burghezia, prin numeroase desființarea
orășenimea și menținerea abuzuri sub privilegiilor
breslelor și a protecția feudale și
țărănimea imunității.
vămilor interne absolutismului
 Starea I și a II-a se bucurau de
privilegii:
 Scutiri de impozite;
 Ocupau funcții importante
(militare, politice, religioase);
 Duceau o viață de lux și petreceri la
Versailles.
Starea a III-a era lipsită de privilegii
 Deși era cea mai numeroasă și
ducea toate poverile statului, nu
participa la conducere;
 Țăranii, de exemplu, plăteau dijme
și făceau tot felul de corvezi. Nu
lise îngăduia măcar să culeagă
fructe ori vreascuri din pădure.
Foarte mulți părăseau pământurile
și căutau de lucru în orașe ori în alte
țări, vagabondau și cerșeau.
Proporția stărilor în cadrul populației Franței (% din populație)

100
90
80
70
60
50 Stările sociale
40
30
20
10 Starea a III-a
0 reprezenta 96% din
Starea a III-a: Stările I și a II-a: totalul populației
țărănimea, burghezia, clerul și nobilii
orășenii săraci
Palatul regal de la Versailles "Curtea este mormântul națiunii", remarca
Mirabeau, un om de stat al vremii

 Criza economică a accentuat starea gravă a finanțelor publice, împovărate de

cheltuielile pentru războaie și de luxul inutil al Curții de la Versailles.
 Monarhia constituțională
 La vestea cuceririi Bastiliei s-a
răsculat și țărănimea franceză,
incendiind multe castele.
 Lozinca revoluționarilor era:
Libertate, egalitate, fraternitate.
 Speriată de valul revoluționar,
Adunarea a desființat privilegiile
nobilimii.
 Temându-se de răzbunarea
poporului, mulți nobili, în frunte
cu frații regelui, au fugit din
țară.
 I. 1789-1791 ( faza moderată )
Măsuri de modernizare

 Constituția din 1791  Adunarea Națională Constituantă a luat

prevedea:
 Separarea puterilor în stat:
- Executivă - regele
- Legislativă - Adunarea
Legislativă
- Judecătorească - judecătorii
aleși
► Franța era o monarhie
constituțională
 Drept de vot aveau numai
cetățenii activi (cu o anumită
avere), cei pasivi (săraci)
fiind excluși de la drepturile
politice
măsuri de modernizare a Franței:
 A desființat vămile interne și breslele
 A confiscat averile bisericești și le-a
vândut burgheziei
 A unificat impozitele
 A căutat să dezvolte industria și
agricultura
 A organizat teritoriul Franței în comune,
cantoane, districte și departamente.
► Socotindu-și misiunea îndeplinită,
Adunarea Națională Constituantă s-a
dizolvat.
► În locul ei s-a ales Adunarea
Legislativă. Ea alegea guvernul, care,
împreună cu regele, aplica legile.
 Declarația drepturilor omului și ale
cetățeanului
 A fost adoptată la 26 august 1789
 Constituie unul din actele cele mai
importante ale istoriei lumii.
 S-a bazat pe ideile iluminiștilor
francezi.
 A avut ca exemplu Declarația
drepturilor din Anglia (1689) și
Declarația de independență
americană (1776).
 Stabilea principiile de organizare ale
unei societăți democratice: egalitatea
oamenilor în drepturi, suveranitatea
poporului, dreptul la proprietate,
libertatea cuvântului, dreptul
cetățenilor de a se împotrivi oricărui
abuz, oricărei nedreptăți etc.
 Declarația a servit ca prefață la
Constituția din 1791.
 La un an de la căderea Bastiliei s-au organizat mari serbări, la care a
participat și Ludovic XVI. El a jurat că va respecta noua Constituție a
Franței. Dar, Regele ținea o strânsă legătură cu aristocrații emigranți și
urmărea ca ajutat de monarhii Europei, să înfrângă revoluția și să
reinstaureze absolutismul.
 Desfășurarea revoluției a deșteptat simțul civic al cetățenilor. Au
apărut astfel cluburile unde se discutau problemele la ordinea zilei. Aceste
cluburi au constituit locul de formare a grupărilor și partidelor politice, dintre
care cele mai importante au devenit:
 al girondinilor (de la numele provinciei Gironda)
 al iacobinilor (după numele mănăstirii Sf.Iacob, unde se întâlneau).
  Regele nu dorea să
renunțe la puterea
absolută. În ajutorul
său au intervenit
monarhii Prusiei și
Austriei, care vedeau în
Revoluția franceză o
primejdie pentru
propria lor stăpânire
despotică.
 În 1792 Franța le-a
declarat război.
 Trădarea ofițerilor
nobili și dezorganizarea ▪ Adunarea Legislativă a declarat "Patria în primejdie". Zeci
de mii de voluntari s-au înrolat sub drapel și grăbeau spre
armatei au creat o
graniță, cântând "La Marseillaise". ▪ Pe 10 august
situație dificilă. revoluționarii au cucerit palatul regal, l-au detronat pe
 La apelurile iacobinului Ludovic XVI și l-au închis. ▪ Revoluția din 10
Danton, poporul i-a august 1792 a fost condusă de Comuna insurecțională din
înfrânt pe dușmanii Paris, în frunte cu Jacques Danton, Jean Paul Marat și
revoluției. Maximilien Robespierre. Aceștia erau membri ai Clubului
iacobin.
 Jean Paul Marat Jacques Danton Maximilien Robespierre

ROBESPIERRE era avocat de profesie, bun orator, înflăcărat revoluționar. Era

neînduplecat în hotărârile luate și necruțător cu dușmanii. Urmărea un singur gând:
să triumfe revoluția. Timp de aproape un an a fost sufletul Comitetului Salvării și
omul cel mai însemnat din Convenție. A stăruit ca toți dușmanii
republicii și ai revoluției, toți trădătorii să fie judecați și ghilotinați. Nu l-a iertat de
ghilotină nici pe prietenul său, Danton, din momentul în care l-a bănuit de trădare. A
fost adeptul gândirii lui Rousseau. După concepția lui, toți cetățenii
trebuie să fie egali, virtuoși și patrioți. De aceea, revoluționarii l-au numit
"INCORUPTIBILUL".
La Marseillaise, cântecul al cărui text și muzică fuseseră compuse de ofițerul Rouget de Lisle,
purta titlul inițial de "Cântec de război pentru Armata Rinului". El a fost preluat de voluntarii
din Marsilia care, intonându-l în drum spre front, l-au făcut cunoscut întregii Franțe. De atunci
s-a numit Marsilieza, devenind imnul Revoluției și al Franței.
  În locul Adunării Legislative, în sept.1792, poporul a
ales o altă adunare, care s-a numit Convenția
Națională.
 Luptând cu eroism, armata franceză a câștigat victoria de
la Valmy (20 sept.1792) și a alungat dușmanii de pe
pământul patriei.
 Proclamarea Republicii
Execuția lui Ludovic XVI
 În ziua de 21 sept.1792
Convenția Națională a
proclamat Republica.
 Aceasta a fost prima

Republică franceză.
 Judecându-l ca trădător,

Convenția l-a condamnat pe

rege la moarte și l-a
ghilotinat (ianuarie 1793).
 Acest eveniment a provocat coalizarea
celor mai mulți monarhi europeni
împotriva Franței.
Interogatoriul lui Ludovic XVI
 -Adunarea Legislativa devine Conventie Nationala si aceasta proclama
REPUBLICA
- Are 2 orientari:
• Girondinii –moderatii- 1792-1793
• Iacobinii -radicalii- 1793-1794
* condusi de Robespierre
* au instaurat teroarea ca forma de guvernare
* obtin succese militare
* sunt inlaturati la 27 iulie 1794 (ghilotinarea lui Robespierre)
Înlăturarea girondinilor
 Convenția era dominată de girondini,
reprezentanți ai marii burghezii. Ei
considerau că revoluția s-a încheiat.
 Situația economică s-a înrăutățit, specula a
căpătat proporții, s-a produs devalorizarea
monedei. Revoluția însăși era amenințată.
 Fiind incapabili să stăpânească acestă
situație grea, girondinii au fost înlăturați de
o insurecție populară condusă de iacobini
(iunie 1793).
 Dictatura iacobină
Trăsăturile dictaturii iacobine:
 Punctul culminant al revoluției franceze
 Mijloc de guvernare: teroarea
 Personalități: Robespierre, Danton, Marat
 Organe de conducere:
- Comitetul Salvării Publice
- Comitetul Siguranței Naționale
- Tribunalul Revoluționar
 Sfârșit determinat de "noii îmbogățiți" prin
Comitetul Salvării Publice lovitura de stat din iulie 1794.
Tribunalul Revoluționar  Actul politic cel mai important al iacobinilor a
fost elaborarea unei noi Constituții. Aceasta.
Aceasta pornea de la ideea că "scopul societății
este fericirea generală". Nu a intrat niciodată în
vigoare, datorită războiului civil și a agresiunii
externe.
 Guvernarea iacobină și teroarea
 Iacobinii au pedepsit repede și fără milă pe
toți dușmanii Republicii: trădătorii, șovăielnicii,
leneșii, hoții, speculanții.
 Au confiscat averile nobililor, ale celor fugiți
peste graniță, ale tuturor dușmanilor țării.
 Au fixat prețuri maximale ca să oprească
specula.
 Au împărțit pământ țăranilor.
 Au decretat înrolarea în masă și au schimbat
toți vechii ofițeri aristocrați cu ofițeri tineri,
ridicați din rândul poporului. Noua armată i-a
respins pe invadatori și a cucerit noi teritorii
(Belgia).
Lozinca sub care lupta Franța
revoluționară era "Libertate,
egalitate, fraternitate sau moartea".
Înlăturarea iacobinilor
 În rândurile iacobinilor s-au diferențiat
trei grupări:
 Gruparea lui Danton ("indulgenții")
considera că teroarea nu mai era
necesară. Adepții lui Danton erau "noii
îmbogățiți" în urma revoluției.
 Gruparea lui Hébert ("turbații")
considera că teroarea trebuie înăsprită.
Partizanii lui Hébert erau oamenii săraci
din cartierele mărginașe ale Parisului
(sans culottes), care avuseseră un rol
decisiv în apărarea revoluției.
 Gruparea lui Robespierre considera că
teroarea încă mai era necesară. El i-a
înlăturat pe Hébert și pe Danton, care au
sfârșit prin a fi ghilotinați, dar în acest fel
a slăbit și puterea iacobinilor.
 Directoratul
- guvernare republicana
- Conventia Nationala este inlocuita de
o Puterea executiva -5 directori
o Puterea legislativa –Consiliul celor 500
-Consiliul Batranilor (Senatul)
Pe plan:
 Intern -exista o situatie economica proasta
-nemultumiri din partea regalistilor si saracimii
 Extern -se afirma NAPOLEON BONAPARTE, in timpul campaniilor
militare din Italia si Egipt
 Consulatul (1799-1804)
- Constituţia anului VIII, care a favorizat de fapt, instalarea unui regim
autoritar, deoarece Prim Consulul avea puteri extinse, prin limitarea puterii
legislative;
- A creat Ministerul Poliţiei, cu patru arondismente, a căror şefi dadeau raportul
ministrului(Fouche), iar acesta Prim Consulului,în acest mod reuşind să
impună cenzura,să se facă arestări ale opozanţilor regimului, exilul
scriitorilor, etc.
- A organizat administraţia franceză,încât marile principii ale organizării dateză
până astăzi;
- Reforma judiciară;
- Reforma învătământului: prin împărţirea lui în trepte (primar secundar şi
superior, prin întemeierea unei Universităţii şi construirea de şcoli în fiecare
canton); a reorganizat învăţământul militar, prin stabilirea unui regulament
specific militar;
- A reglementat problema religioasă prin semnarea Concordatului de la
15.07.1801, cu papa de la Roma;
- Reforma financiară;
- Codul Penal;
- Codul Civil;etc.
Napoleon a infiintat Banca Frantei, 1800

Concordatul din 1801

*Catolicismul a fost declarat religie majoritara in Franta .
a Papa accepta pierderea pamanturilor din timpul
Revolutiei.
a Episcopii supravietuiesc regimului.
a Eventual, Papa Pius VII renunta la Concordat si
Napoleon il aduce in Franta unde il pune sub arest.
Sistemul educational din Licee
a In 1801, Napoleon
remormeaza sistemul
educational.
a Liceele primeau initial pe
cei mai talentati studenti
[ei trebuiau sa plateasca
taxele, nefiind nici un
ajutor pentru studentii
saraci].
a Liceele au pregatit
birocratii francezi de
mai tarziu .
Codul lui
Napoleon, 1804

a Divide legile civile in:

 Statute personale.
 Proprietate.
 Obtinerea proprietatii.
 BILANŢUL REVOLUŢIEI FRANCEZE (1789-1815)
INAINTE DE 1789 (VECHIUL REGIM) DUPĂ 1815 (NOUL REGIM)

1. SOCIETATE – trei stări, diferentiate prin privilegii si
obligaţii
2. LEGI FUNDAMENTALE - fără Constituţie, există
voinţa regelui, legea salică, cutume locale, legile bisericii,
puterile in stat se intrepătrund
3. SURSA PUTERII – puterea provine de la D-zeu 
monarhie absolută de drept divin
4. ORGANIZAREA/FUNCŢIONAREA STATULUI
REGELE
- reprezentantul lui D-zeu în regatul său, locuitorii statului
sunt supusii regelui
- regele face legea, este legea (L’etat c’est moi!), aplică
legea urmăreşte aplicarea legii, deţine puterea absolută
(legislativă, executivă şi judecătorească)
PARLAMENTUL
- nu există Adunare Legislativă permanentă
- funcţiile legislative se pot vinde, cumpăra, lăsa moştenire
- regele are obligaţia morală de a nu încălca legile
fundamentale ale regatului
- Adunarea Stărilor Generale este convocată doar la
dorinţa regelui
GUVERNUL
- format din sase ministri numiti de rege in faţa
căruia sunt responsabili
- atribuţiile lor se întrepătrund in functie de sarcinile
stabilite de rege
1. SOCIETATE – egalitatea in faţa legii a tuturor cetăţenilor
2. LEGI FUNDAMENTALE – Constituţie scrisă, se fac
precizări clare legate de separarea puterilor in stat
3. SURSA PUTERII – puterea provine de la naţiunea formată
din cetăţeni egali in drepturi  monarhie
constituţională/republică
4. ORGANIZAREA/FUNCŢIONAREA STATULUI
SEFUL STATULUI (rege/presedinte)
o are atribuţii stabilite prin constituţie
o gesturile sale politice pot fi controlate de parlament ce
reprezintă vointa natiunii
PARLAMENTUL
o detine puterea legislativă, este format din deputaţi aleşi,
o are un caracter permanent
GUVERNUL
o ministrii au atribuţii clare (ministere strict specializate),
sunt responsabili in faţa Parlamentului
INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI
o Magistraţii sunt inamovibili, plătiţi de stat, garantează
drepturile si egalitatea cetăţenilor in faţa legii
LIMITELE SCHIMBĂRII
o Drept de vot censitar
o Drept de vot acordat doar bărbaţilor
o Desi in teorie cetătenii sunt egali, in practică funcţiile
publice sunt ocupate de cei bogaţi si educati
 INAINTE DE 1789 (VECHIUL REGIM) DUPĂ 1815 (NOUL REGIM)
4. INSTANTELE JUDECĂTORESTI 4ADMINISTAŢIA LOCALĂ
- magistraţii isi cumpăra functia sau sunt numiti direct o Uniformizare si centralizare ad-tivă – departamente
de către rege aprox egale ca suprafată si echilibrate economic
- impun respectarea legilor fundamentale ale regatului controlate de guvern
dar si vointa regală o Functiile publice ocupate prin concurs, numire
- garantează organizarea societăţii in cele trei stări (prefect de departament/subprefect) – numiti/revocati
ADMINISTAŢIA LOCALĂ de guvern
- diversitatea legilor si a cutumelor locale o Functii eligibile (ocupate prin vot) – consiliul
- organizare diferită: 32 generalităţi, 40 unităţi ad-tive municipal, primar, consiliul general departamental
militare, 293 de provincii sau „ţări” cu statut juridic
diferit
- cea mai inaltă funcţie este cea de „Officier Royal” –
functie ereditară (nobilimea de spadă) dar care poate
fi si cumpărată de membrii nobilimii de robă
- autorităţile locale sunt controlate de intendenţii regali
numiti de rege dar foarte corupţi si venali si practic
incontrolabili
- existenţa unor parlamente locale in regiuni şi provincii
(Bretania)
5. VIAŢA ECONOMICĂ
- Asimetrii in dezvoltarea economică a
provinciilor
- Politică mercantilă  investiţii limitate în
agricultură, manufacturi, comerţ
- contracte colective in agricultură plătite
seniorului feudal
- menţinerea corporaţiilor şi
breslelorcontrol strict asupra cantităţii şi
calităţii producţiei
- acordarea de privilegii regale preferenţiale
pentru unele ghilde manufacturiere si
pentru companiile comerciale cu chartă
regală
- protectionism vamal la frontiere dublat de
existenţa vămilor interne la intrarea in
provincii dar si in orasedescurajarea
concurenţei
- infrastructură financiar-bancară slabă
- circulatia paralelă a unui număr mare de
insemne monetare atât franceze (regale sau
locale) dar şi străine
- - o mare complexitate a sistemului de
măsuri si unităţi ce diferă de la o regiune la
alta
5. VIAŢA ECONOMICĂ
o Suprimarea sistemului corporativ, a privilegiilor
regale, a drepturilor senioriale, a companiilor cu
chartă regală
o Introducerea principiilor capitaliste /concurenţă,
capital, garantarea proprietăţii private, stabilirea
preţului pe piaţă in funcţie de cerere si ofertă,
libera ciculaţie a forţei de muncă, elaboarea
anuală a bugetelor (national si cele
departamentale)
o Infiintarea Băncii Naţionale a Franţei
o Unificarea sistemului monetar (moneda
naţională – francul francez)
o Introducerea unui sistem unic de unităţi de
măsură – baza 100
o Desfiinţarea vămilor interne
o Investiţii de stat in infrastructură (drumuri,
poduri, porturi)
LIMITELE SCHIMBĂRII
o Lipsa legilor ce garantează protecţia socială si
drepturile muncitorilor in raport cu patronatul
o Birocraţia excesivă generează corupţie
6. BISERICA ŞI STATUL 6. BISERICA ŞI STATUL
- Alianţa dintre Tron si Altar o Separarea Bisericii de Stat
- Sacralizarea persoanei regale (incoronarea o Concordatul cu Roma apronbă un control al statului
la Reims) asupra Bisericii Galicane (Biserica Romano-Catolică
- Lipsa obligaţiilor fiscale faţă de stat din Franţa)
- Biserica isi asumă obligaţii ad-tive (actele o Codul civil impune obligativitatea actelor civile
civile ale supusilor – certificate de naştere, emise de către stat
botez, căsătorie, deces) si sociale (spitale, o Introducerea obligaţiilor fiscale faţă de stat
orfelinate, azile, invătământ – cu exceptia o Reoganizarea ad-tivă a Bisericii după modelul
celui tehnic) statului (diocezele episcopale coincid cu
departamentele)
o Clerul este renumerat – membrii Bisericii devin
„functionari de stat”
LIMITELE SCHIMBĂRII
o Biserica Romano – Catolică rămâne o puternică forţă
socială
o Biserica Romană continuă (intr-o formă diferită)
colaborarea cu statul
7. VIAŢĂ INTELECTUALĂ ŞI 7. VIAŢĂ INTELECTUALĂ ŞI ARTISTICĂ
ARTISTICĂ
- Invătământul este controlat de Biserică
- Analfatismul marchează aproape in
totalitate starea a III-a
- Universităţile au o autonomie exagerată in
afara controlului statului
- Arta trăieste doar din comenzile regale sau
ale marilor printiregele impune si
fixează stilurile artistice (clasicism si apoi
baroc)
- Existenţa cenzurii Bisericii dar si a statului
 limitarea libertăţii de exprimare a
intelectualilor
o Laicizarea invătământului care este controlat si
reorganizat de stat
o Ciclul primar devine obligatoriu si gratuit
o Existenţa titlurilor universitare naţionale
o Statul elaborează şi impune programele de
invăţîmânt la toate nivelurile
o Posturile in invăţământ se ocupă prin concurs si
sunt renumerate de stat
o Arta devine un element de prestigiu pentru stat
si un mijloc de promovare a patriotismului
(muzeele naţionale)
o Desfiinţarea cenzurii si garantarea libertăţii de
expresie

LIMITELE SCHIMBĂRII
o Mentinerea analfabetismului in mediul rural
o Caracter puternic elitist al invătământului liceal
si universitar
o Principiul egalităţii de sanse nu este aplicat in
educatie  discriminarea socială a celor din
păturile de jos ale societăţii