REVOLUȚIA FRANCEZĂ

Nume profesor:Adrian Martin

Nume elev(ă):Coste Gina
Revoluția franceză a fost o serie de revolte sociale și politice radicale
din Franța, în perioada anilor 1789-1799, care a afectat profund istoria
modernă a Franței, ​marcând declinul puternic al monarhiei și bisericii și
apariția democrației și naționalismului.
Resentimentul popular față de privilegiile de care se bucurau clerul și
aristocrația a crescut în timpul unei crize financiare în urma a trei
războaie anglo-franceze costisitoare și a câtorva ani cu recolte proaste.
Cereri de schimbare și reforme au fost formulate după
idealuri iluministe, ceea ce a provocat convocarea Stărilor Generale în
mai 1789.

Amenințările externe s-au menținut îndeaproape pe parcursul Revoluției.
Începând din 1792, Războaiele revoluționare au adus victorii franceze care
au facilitat cucerirea peninsulei italiene, a Țărilor de Jos și a mai multor
teritorii la vest de Rin. Pe plan intern, agitația populară a radicalizat
Revoluția semnificativ, culminând cu ascensiunea lui Maximilien de
Robespierre și a iacobinilor. Dictatura impusă de Comitetul Salvării Publice
în timpul „Terorii”, din 1793 până în 1794, a provocat până la 40.000 de
decese în interiorul Franței, dar a abolit sclavia în colonii și a asigurat
granițele noii republici. Domnia „Terorii” s-a încheiat cu executarea lui
Robespierre și înlăturarea de la conducere a iacobinilor.

Un consiliu executiv cunoscut sub numele de Directorat și-a asumat atunci
controlul asupra statului francez în 1795 și s-a menținut la putere până
în 1799. Datorită acuzațiilor de corupție, regimul s-a prăbușit printr-o
lovitură de stat condusă de Napoleon Bonaparte în 1799, văzut ca ultimul an
al Revoluției. Napoleon a instituit apoi Consulatul și mai târziu Imperiul,
stabilind scena pentru o gamă mai largă de conflicte globale în
cadrul războaielor napoleoniene.
 Forma de guvernământ a Franței era monarhia absolută, în care
puterile regilor nu erau limitate de organisme reprezentative, ca
parlamentul. Erau răspunzători numai în fața divinității. Regele
putea să condamne pe orice persoană la închisoare fără
judecată, emițând scrisori sigilate -„lettre de cachet”. Monarhia
franceză nu era însă despotică. Regele era împiedicat de legile și
cutumele regatului său și existau multe organisme
independente, ca Adunarea Clerului, care dețineau drepturi și
privilegii asupra cărora regele nu putea interveni, fiind garantate
de lege. Regele emitea legi după ce își consulta consilierii chiar
dacă nu era obligat să le accepte opiniile. Miniștrii dețineau o
putere considerabilă. Controlorul general era cel mai important
dintre ei pentru că se ocupa de finanțele regelui. Nu exista un
cabinet în care miniștrii să se întrunească pentru a lua decizii în
comun. Nu exista un prim-ministru, pentru că regele nu tolera
un rival pentru puterea sa. În provincii, puterea regală era
reprezentată de intendenții de poliție, justiție și finanțe, fiind
numiți de rege, care îi raportau direct regelui, cărora le acordă Ludovic al XVI-lea
puteri considerabile în cele 34 de généralités (circumscripții
financiare) în care era împărțită Franța. Aceștia supervizau
perceperea impozitelor și practicarea cultului. Ei asigurau legea
și ordinea și răspundeau de lucrările publice, comunicații,
comerț și industrie.
Principalul impozit era „la taille”, impozit pe pământ plătit de cei care
nu erau nobili, a cărui povară cădea în întregime asupra țăranilor,
datorită scutirilor acordate orașelor și nobililor, plus „la
capitation” (impozit pe cap de locuitor) și „la vingtieme” (5% din toate
veniturile). Nu există uniformitate în incidența acestor taxe pentru că
biserica nu le plătea deloc, iar nobilii nu plăteau „la taille”. Impozitele
indirecte, aplicate mai curând bunurilor pe care oamenii le cumpărau
decât veniturilor lor, era o povară și mai crescută decât impozitele
directe și astfel, aduceau mai mulți bani coroanei, incluzând „la
gabelle”(taxa pe sare), care diferea de la o regiune la altă, „lex aides” (pe
alimente și băutură), și „l'octrois” (pe bunurile care intrau în orașe).
Revoluția franceză de la 1830, cunoscută și sub numele
de Revoluția din iulie (în franceză Révolution de
Juillet), A doua revoluție franceză, sau Cele trei zile
glorioase (în franceză Trois Glorieuses), a dus la
răsturnarea regelui Carol al X-lea, monarhul francez
din Casa de Bourbon și întronarea vărului
său Ludovic-Filip de Orléans (cel care, după 18 ani pe
tronul Franței, avea să fie răsturnat în 1848). Această
revoluție a marcat trecerea de la monarhia restaurată
a Bourbonilor la o monarhie
constituțională (Monarhia din iulie), tranziția puterii
de la Casa de Bourbon la ramura sa cadetă, Casa de
Orléans și înlocuirea principiului dreptului
ereditar cu suveranitatea populară. Susținătorii Casei
de Bourbon au fost numiți ulterior „legitimiști”, iar
susținătorii lui Ludovic-Filip „orléaniști”.
 SOCIETATEA FRANCEZĂ
Societatea franceză a secolului XVIII era împărțită în
ordine sau stări. Clerul forma prima stare, nobilimea
starea a doua, iar starea a treia cuprindea restul
populației, alcătuită din burghezie, țărani și muncitori
urbani.
Prima Stare
Catolicismul era religia de stat. Existau 130.000 de clerici, dintre care, 60.000
erau membri ai ordinelor monahale, iar cei 70.000 de clerici seculari lucrau în
parohii. Cei mai tineri fii ai marilor familii nobiliare ocupau funcții înalte în
biserică pentru a obține profit din imensa bogăție a bisericii. Arhiepiscopia de
Strasbourg valora 400.000 de livre pe an, iar preoții primeau 7.000-10.000 de livre
pe an. Numeroși episcopi dețineau mai mult decât o singură episcopie și nu erau
văzuți niciodată în vreuna din ele. Averea bisericii provenea din pământul pe care
îl deținea și din dijme. Biserica deținea circa 10% din pământ. În nord, biserica
deținea până la o treime din pământ, în Auvegne numai 3%. 
Starea a doua
 Era cea mai puternică, și conform estimărilor asupra
numărului nobililor și familiilor lor, erau între 100.000-
300.000, adică între 0,5-1,5% . Cei 4.000 de nobili de la curte
erau cei mai puternici, a căror descendența nobiliară dată încă
din secolele XIV-XV, permițându-și costul vieții la Versailles.
Erau urmați în ierarhie de nobilimea de robă, nobili care
lucrau în administrație și justiție, ca magistrații din
parlamente. Restul nobilimii, care nu văzuse
niciodată Versailles-ul, trăiau în mediul rural. Cum doar fiul
cel mai mare moștenea întreagă proprietate, ceilalți fii își
căutau de lucru în biserică, armată sau administrație. Dar
funcțiile costau mult și 1/4 din nobili erau prea săraci ca să-și
permită. Trebuiau să se înroleze sau să-și muncească micile
proprietăți.
Starea a treia
 Burghezii nu aveau titlu nobiliar și nici nu erau țărani sau muncitori urbani. Se implicau în
industrie. Negustorii se numărau printre burghezii bogați, comerțul exterior fiind în Franța cel
mai dinamic sector economic, cu o creștere a volumului schimburilor comerciale de 440% între
1715-1789. Alți burghezi erau financiari, latifundiari, membri ai profesiilor liberale, medici,
scriitori, juriști și funcționari publici, dintre care mulți dețineau funcții ce puteau fi cumpărate.
Burghezia ocupă 39 000 din cele 50 000 de slujbe venale. Până în 1789 existau 2,3 milioane de
burghezi: 8% din totalul populației. Burghezia se afla în ascensiune ca număr și bogăție.
Finanțele, industria și sistemul bancar asigurau 20% din averile personale în Franța, cel mai mare
procent aparținând burgheziei. Averile imense proveneau de asemenea din comerțul colonial cu
Indiile Occidentale, în porturile atlantice: Bordeaux, La Rochelle și Nantes. Restul de 80% din
averi proveneau din rente și veniturile proprietăților funciare. Burghezia deținea un sfert din
pământ în Franța și poseda drepturi senioriale, fiind o formă de proprietate care putea fi
cumpărată de oricine. 15% dintre seniori erau burghezi. Burghezia nu se opunea nobilimii și nu
contesta sistemul de privilegii până în 1788. Acceptă valorile nobiliare și dorea să se bucure de
sistemul de privilegii, prin dobândirea unui titlu nobiliar pentru care tot se străduiau să le
obțină.
 CAUZELE REVOLUȚIEI
FRANCEZE
Instabilitate economică
Ideile iluminismului
Foamete în rândul populației
Pierderea puterii regelui
Lupta între clase
SURSA
 https://ro.warbletoncouncil.org/
 https://ro.wikipedia.org/
 https://ro.thpanorama.com/
 https://ro.scribd.com/
 https://view.livresq.com/
 https://www.storyboardthat.com/
 https://delphipages.live/
 https://www.historia.ro/
 https://artsandculture.google.com/
 https://quizlet.com/