La revoluia american te referi cumva la rzboiul de independen al coloniilor nord-americane?

Dac da...

La nceputul secolului 18, Anglia va nfiina n zona central a Americii de Nord 13 colonii.
Treptat vor nflori orae ca Boston, New York sau Philadelphia.
Din cauza rzboiului din 1756 care izbucnete ntre Anglia i Frana, coloniile vor lupta ntre ele
(din cte mi amintesc, coloniile engleze vor lupta cu cele franceze din nordul Americii de Nord).
Aceste rzboaie au sectuit Anglia din punct de vedere economic, iar taxele pentru produsele din
colonii vor fi mrite. Conflictul ntre colonii i metropol va ncepe cu "partida de ceai de la
Boston". Primele confruntri directe se soldeaz cu eecul colonitilor. Va fi redactat n 4 iulie
1776 Declaraia de independen a coloniilor nord-americane, iar George Washington preia
conducerea armatei colonitilor. Armata va ctiga btliile de la York-Town i Saragota, iar n
1786 Anglia va recunoate ntr-un final independena coloniilor care n timp au format Statele
Unite ale Americii.

Revoluia francez a nceput din cauza diferenelor extrem de mari ntre clasele sociale din Frana
secolului 18. Statul i populaia trecea printr-o criz economic i financiar grav. Nivelul taxelor
i impozitelor a rmas ridicat din cauza datoriilor mari pe care le avea populaia ctre stat.
Revoluia n sine s-a desfurat ntre 1789 i 1799.
n 5 mai 1789, Adunarea Strilor Generale se deschidea la Versailles, unde regele dorea votul
colectiv.
Dar dup multe discuii, reprezentanii strii a treia (adic populaia lucrtoare) au decis s formeze
Adunarea Naional i s se ocupe ei de naiune. Adunarea a fost nevoit s ias din Paris cci
regele a ncercat prin felurite moduri s-i opreasc de la ntlniri.
n 14 iulie 1789, nchisoarea Bastilia a czut, iar regele i-a retras trupele nfrnt.
Adunarea Naional a reuit s instaureze linite n stat.
Regele va urca pe tron din nou, mai trziu, i i va mpri puterea cu Adunarea legislativ
(monarhiti, republicani liberi - girondini i republicani radicali - iacobini). Girondinii i iacobinii
au votat mpreun legi importante, dar regele le-a acordat mai mult putere girondinilor n 1792.
Revoluiile vor ncepe din cauza unor nenelegeri ntre prile de conducere, deodat cu declaraia
de rzboi adresat Austriei la 20 aprilie 1792.
Oamenii au masacrat muli preoi i regaliti, iacobinii permind ntr-o msur acest lucru. Aa c
iacobinii i-au mrit influena n Adunarea Legislativ.
Dup cderea monarhiei, rzboiul a luat caracter naional i politic. La 20 septembrie 1792, armata
francez a oprit naintarea prusac la Valmy. O zi mai trziu, Convenia Naional anun
Republica.
Apar nenelegeri ntre girondini i iacobini, iar regele va fi ghilotinat n 21 ianuarie 1793.
Nenelegerile dintre cele dou grupuri conductoarea se intensific, iar atacul girondinilor asupra
lui Jean Paul Marat eueaz.

Revolutia franceza

Revolutia franceza a rasturnat monahia absoluta, proclamnd "Libertate, Egalitate,

Fraternitate" si a reusit sa respinga atacurile puterilor ostile din Europa. A reusit sa
deschida o era noua n istorie, chiar daca jertfa a fost enorma.
1
n 1789 Franta era cea mai puternica tara din Europa. Aceasta pozitie o ocupa deja de
150 de ani, datorita pamntului ei fertil, numarului mare al populatiei si resurselor
naturale bogate. Industria si comertul au cunoscutz o crestere rapida n secolul al XVIII-
lea. S-a format o burghezime puternica si au nflorit artele si stiintele. Dar dezvoltarea
si bunastarea franceza avea la baza un fond nesigur. Societatea franceza era din multe
puncte de vedere feudala. Dezvoltarea economica era ncetinita de multitudinea
obiceiurilor regionale, legi si restrictii. Privilegiile feudale si-au pus amprenta pe viata
rurala. De exemplu, taranii erau obligati sa macine cereale n moara mosierului,
binenteles la pretul stabilit de acesta, sau erau obligati sa lucreze pe gratis la
ntretinerea drumurilor locale. Nobilimea se comporta ca o casta distincta si superioara -
ea domina toate domeniile sociale si politice. Scutirea sa de impozite a intensificat ura
fata de ea, deoarece povara platilor apasa doar pe umerii burghezimii si a oamenilor de
rnd. Nu se putea astepta mult de la Guvern sau de la sistemul legal, deoarece multe
functii erau cumparate de cei cu bani si, din acest moment postul lor era o sursa de venit
sigur. Abuzurile functionarilor au devenit cunoscute publicului larg prin scrierile lui
Voltaire si Diderot - scriitori din secolul al XVIII-lea, reprezentanti ai iluministilor.
Obiectivul principal al acestor autori era demascarea acestor nedreptati sociale, operele
lor constientiznd n multi oameni cu judecata necesitatea unor schimbari.

Falimentul statului

Atmosfera a devenit exploziva mai ales n anii n care, datorita vremii nefavorabile sau
a problemelor de valorificare, taranimea si muncitorii oraselor erau amenintati de
foamete. Acest lucru s-a ntamplat si n anii 1788 - 1789, dar aceasta nca nu era
destul pentru izbucnirea revolutiei. Impulsul decisiv l-a dat falimentul statului. Cheltuielile
curtii, care era cea mai somptuoasa din Europa, se ridicau la cifre astronomice. Pe lnga
aceasta, regii francezi tineau o armata uriasa, cu flota mare si purtau adesea razboaie de
cucerire scumpe. Toate acestea au apuizat rezervele statului, mail ales fiindca
majoritatea oamenilor bogati nu plateau impozite. Datoriile curtii s-a acumulat de-a
lungul anilor si situatia a devenit critica sub domnia lui Ludovic al XVI-lea (1774 - 1793).
O serie ntreaga de ministri talentati au ncercat sa faca reforme n sistemul monetar,
dar nobilimea i-a mpiedicat de fiecare data. ntr-un razboi nou, Fransa a ajutat
colonistii americani mpotriva Marii Britanii, victoria constnd foarte mult coroana. Dupa
ce sedintele nobilimii au refuzat din nou reforma n sistemul fiscal, Ludovic al XVI-lea,
ntr-un mod total neobisnuit, a convocat adunarea Starilor Generale. Starile Generale nu
mai fusesera convocate din 1614. n Franta, aceasta era insitutia guvernamentala cea
mai apropiata de Parlament. Structura ei pe trei straturi indica clar originea ei din Evul
Mediu. Primele doua clase erau nobilimea si clerul, iar a treia includea att comercianti si
avocati, precum si tarani, muncitori si saraci.

Votul de la Versailles

Regele a deschis Adunarea Starilor Generale n data de 5 mai 1789, n Palatul

Prezidential din Versailles, la 12 mile de paris. Ludovic putea spera ca votul Starilor
Generale nu va produce schimbari radicale, deoarece raportul nobilimii si preotimii fata
de cea de-a treia clase era de doi la unu. Regele nsa a uitat sa ia n calcul entuziasmul
general fata de ntrunire si de alegerile apropiate. Deputatii alesi ai Starii a treia, care
erau aproape toti intelectuali din clasa de mijloc, au cerut sedinta comuna si vot
individual. Clasa a treia a avut de doua ori mai multi deputati dect ceilalti, iar nobilimea
si-a dar seama ca prin vot individual ei ar avea majoritatea absoluta si ar putea adopta
schimari ce nu ar fi pe placul regelui si a nobilimii. Dezbaterea asupra procedurilor de vot
a pus la ncercare de multe ori rabdarea Starii a treia. Dupa ce cererile lor au fost
refuzate, ei s-au retras ntr-o cladire din apropiere, destinata jocurilor cu mingea, si au
jurat ca nu vor pleca pna cnd nu realizeaza o noua constitutie solida. Adunarea
Starilor Generale s-a transformat n Adunarea Nationala Constituanta. Dupa
saptaamni tensionate regele a cerut celor doua stari superioare sa se alature lucrarilor
2
 Adunarii Nationale Constituante. In acelasi timp a rechemat patru regimente de la hotare
pentru "apararea Parisului". La vestea demiterii unui ministru popular si de teama
atacului armatei, parizienii au nceput sa se aprovizioneze cu armament. Au aflat ca n
temuta Bastilie se nmagazinase o cantitate mare de armament si munitie. Populatia
orasului a luat cu asalt cladirea si printr-o lupta scurta dar sngeroasa au ocupat-o,
macelarind aparatorii ei. Desi n penitencia nu mai era nici un detinut, fortificatia a fost
simbolul tiraniei regesti, astfel caderea Bastiliei din 14 iulie 1789 a devenit sarbatoarea
nationala a Frantei.

Palatul Versailles

Monarhie constitutionala

Entuziasmul pentru dominatia majoritatii si schimbarile politice ajunsesra la apogeu.

Regele Ludovic si-a dat seama ca nu poate conta pe loialitatea trupelor sale, astfel ca s-a
petrecut cp accepta forma de guvernamnt a monarhiei constitutionale si a fost nevoit
sp colaboreze. n timp ce Adunarea Nationala s-a coupat de realizarea noii ornduiri
sociale,, evenimentele de la tara au accelerat procesul de schimbare. Printre taranii
francezi s-au vehiculat vesti ngrozitoare. Datorita starii generale de panica si
nesiguranta, a tulburarilor numeroase, aceasta perioada s-a numit "Marea Teama".
Datorita ideilor maiestuase pe de o parte si a stprii de panica pe de alta parte, n 4
august 1789 Afunarea Nationala Constituanta a abolit privilegiile feudalilor. Era prima
data n istorie cnd saranii erau liberi cu adevarat. n urmatorii doi ani s-au lichidat
legile si regulile feudale teritoriale si statul francez si-a capatat forma moderna. n ciuda
masurilor radicale luate, Adunarea Nasionala dormata din burhezi si aristocrati a adoptat
un sistem politic n care numai persoanele nstarite aveau drept de vot. Totusi, n
declaratia Drepturilor Omului si Cetatenesti Adunarea Nationala a formulat fundamentele
principale ale revolutiei, dupa care tosi cetatenii au anumite drepturi inalienabile si
cetaseanul nu este un supus ascultator, ci are dreptul sa participe activ la conducerea
comunitara. Revolutia si-a atins obiectivele principale pna n anul 1971, dar
evenimentele cele mai socante abia aveau sa nceapa.

Marea RevolutieFranceza
de la 1789
Marea Revolutie Franceza de la 1789 estemomentul
3
cel mai important din istoria Frantei moderne pentru ca a rasturnat monarhia
absoluta,proclamand
Libertate,Egalitate si Fraternitate si a reusit sa respinga
atacurile puterilor ostile din Europa.A reusit sa deschida o era
noua in istorie,chiar daca jertfa a fost enorma.

In 1789 Franta era cea mai puternica tara din Europa.Aceasta pozitie o
ocupa deja de 150 de ani,datorita pamantului ei fertil,

numarului mare al populatiei si resurselor naturale bogate.Industria si

comertul au cunoscut o crestere rapida in secolul al XVIII-lea.S-a

format o burghezime puternica si au inflorit artele si stiintele.

Dar dezvoltarea si bunastarea franceza avea la baza un fond nesigur.

Societatea franceza era din mai multe puncte de vedere feudala.

Dezvoltarea economica era incetinita de multitudinea obiceiurilor regionale,legi si

restrictii.Privilegiile feudale si-au pus amprenta pe viata rurala.De
exemplu,taranii erau obligati sa macine cereale in moara mosierului,bineinteles
la pretul stabilit de acesta ,sau erau obligati sa lucreze pe gratis la intretinerea
drumurilor locale.Nobilimea se comporta ca o casta distincta si superioara-ea
domina toate domeniile sociale si politice si impreuna cu clerul alcatuiau primele
doua stari(circa 400000 membri).Scutirea sa de impozite a intensificat ura fata
de ea,deoarece povara platilor apasa doar pe umerii burghezimii(2 milioane de
oameni) si a taranimii si a oamenilor de rand(20 milioane de oameni) care
alcatuiau impreuna Starea a treia(25 de milioane de oameni).Aceasta Adunare
a Starilor Generale fusese convocata de regele Ludovic al XVI-lea(1774-1792) in
1788 desi nu mai avusese loc de 175 de ani(1614) datorita faptului ca falimenul
statului era iminent .

Regele a deschis la 5 mai 1789,in Palatul Prezidential din Versailles, lucrarile

Adunarii Starilor Generale .Dupa sase saptamani de dezbateri sterile,deputatii
starii a treia,considerand ca reprezinta 96% din natiune,se declara,la 17
iunie,Adunare Nationala.La 9 iulie,Adunarea Nationala se transforma in Adunare
Nationala Constituanta.In acelasi timp, la vestea demiterii unui ministru
popular si de teama atacului armatei,parizienii au inceput sa se aprovizioneze cu
armament.Au aflat ca in temuta Bastilie se inmagazinase o cantitate mare de
armament si munitie.Populatia orasului a luat cu asalt cladirea si printr-o lupta
scurta dar sangeroasa au ocupat-o,macelarind aparatorii ei.Desi in penitenciar
nu mai era nici un detinut,fortificatia a fost simbolul tiraniei regesti,

astfel caderea Bastiliei din 14 iulie 1789 a devenit sarbatoarea nationala a

Frantei.

4
 Entuziasmul pentru dominatia majoritatii si schimbarile politice ajunsesera la
apogeu.Regele Ludovic si-a dat seama ca nu poate conta pe loialitatea trupelor
sale,astfel ca s-a prefacut ca accepta forma de guvernamant a monarhiei
constitutionale si a fost nevoit sa colaboreze.

In timp ce Adunarea Nationala s-a ocupat de realizarea noii oranduiri

sociale,evenimentele de la tara au accelerat procesul de schimbare.

Printre taranii francezi s-au vehiculat vesti ingrozitoare.Datorita starii

generale de panica si nesiguranta,a tulburarilor numeroase,aceasta perioada s-a
numit Marea Teama.

Sub presiunea maselor orasenesti si taranesti,Adunarea Constituanta a

decretat in 4 august 1789,desfiintarea privilegiilor feudale.La baza oraganizarii
sociale au fost puse principii noi,sintetizate in Declaratia drepturilor omului si
cetateanului(26 august 1789).Primul ei articol prevedea ca toti oamenii se
nasc si raman liberi si egali in drepturi.Ea arata ca scopul oricarei societati este
asigurarea drepturilor naturale si imprescriptibile ale omului,care sunt
libertatea,proprietatea si rezistenta la opresiune.Declaratia a constituit un act de
mare insemnatate in procesul instaurarii societatii burgheze in Franta.Inspirata
de ideile filozofilor din secolul luminilor,ea va exercita o influenta deosebita
asupra miscarii revolutionare din alte tari.

Revolutia si-a atins obiectivele principale pana in anul

1791,dar evenimentele cele mai socante abia aveau sa inceapa.

Dupa caderea Bastiliei,o parte din nobilimea ce se opunea noilor schimbari

a imigrat si influenta sa a intarit antipatia domnitorilor europeni fata de
revolutie.Celelalte curti europene s-au temut ca urmand exemplul
francez,principiile revolutionare s-ar putea raspandi si printre supusii
lor.Asadar,intr-un mod firesc,ei se gandeau cu compasiune la situatia lui Ludovic
al XVI-lea.Sentimentele reale ale lui Ludovic fata de revolutie s-au demascat cand
a incercat sa fuga in strainatate cu familia sa.Au fost prinsi la Varennes(21 iunie
1791)si escortati inapoi la Paris.

Prin fapta sa a ingropat definitiv sansele unei monarhii constitutionale.

Din acest moment desfasurarea evenimentelor s-a accelerat.In aprilie

1792 a izbucnit razboiul cu Austria si Prusia.La 10 august 1792,masele pariziene
au luat cu asalt palatul regal Tuileries si au intemnitat regele,

fapt ce a dus la inlaturarea monarhiei.

La vestea victoriilor obtinute de inamici a izbucnit o panica imensa in

Paris.In cautarea unor tradatori potentiali s-au napustit asupra penitenciarelor si
au executat multi prizonieri.Fanatismul si suspiciunea amplificata de amenintarea

5
straina au creat o atmosfera tensionata in care oricand se putea
starni ura multimii impotriva tradatorilor.

Capetele au cazut pe rand sub noul instrument de executie,ghilotina.

Pericolul extern a fost indepartat pentru un timp ca urmare a victoriei de

laValmy(20 septembrie 1792),cand francezii au reusit sa invinga armata
prusaca.Victoria avea o semnificatie importanta-Franta a demonstrat ca este in
continuare o forta militara puternica.

Aleasa pe baza votului universal,noua adunare legislativa,Conventia

Nationala(Adunarea Nationala redenumita),are menirea de a da o noua
constitutie.Dominata de girondini,Conventia Nationala proclama,la 21
septembrie 1792,Republica.Conventia Nationala,incurajata de victoria obtinuta
,s-a decis sa exporte revolutia,oferindu-si ajutorul popoarelor care doreau sa
rastoarne dominatia opresorilor.Pana in luna februarie a anului 1793,Franta a
ajuns in stare de razboi cu aproape toate puterile europene,inclusiv Marea
Britanie.Conventia Nationala a ordonat executarea lui Ludovic al XVI-
lea(inceputul anului 1793),

ghilotinat,fara sa tina cont de restrictiile internationale.

Executia regelui determina regruparea coalitiei anti-franceze ce reuneste

trupe austriece,sarde,prusace,spaniole si engleze.In interior situatia este la fel
de dramatica:in orasul Vendee,situat in vestul Frantei,rascoala monarhist-
catolica se extinde,60 dintre cele 83 de departamente nu se mai supun
guvernului revolutionar,iar criza economica determina devalorizarea accelerata a
monedei si cresterea ingrijoratoare a speculei.

In acest peisaj politico-economic,puterea este preluata de Conventia

iacobina,la 2 iunie 1793,prin eliminarea girondinilor de la putere.In august
1793,regimentele franceze au fost nevoite sa se retraga pe toate
fronturile.Britanicii au ocupat Toulonul,un port important,iar bancnota
republicii,assignata,s-a devalorizat repede.In cea mai mare parte a tarii era
razboi civil.Revolutia a ajuns intr-o stare critica.

Revolutia condusa de iacobini a reactionat energic la provocari.

Puterea s-a concentrat in mana a doua comitete,dintre care Comitetul Salvarii

Publice condus de Danton si Robespierre a fost mai important.

Masurile dure ale iacobinilor au asigurat triumful revolutiei,atat in

interior,cat si in exterior.Pana la sfarsitul anului 1793 au alungat armatele
straine din tara si majoritatea teritoriilor au intrat sub controlul
republicii.Eforturile eroice s-au terminat de multe ori prin maceluri
sangeroase,conduse de multe ori chiar de comisari.A crescut presiunea si la

6
Paris,unde sute de oameni erau trimisi la ghilotina pe baza unor acuzatii
neintemeiate.

Teroarea era amplificata si de luptele pentru putere in interiorul partidului

iacobin,care au luat sfarsit odata cu executarea lui Danton si a adeptilor
lui.Robespierre a preluat conducerea,dar teroarea a continuat si sub domnia
lui,pana cand,in iulie 1794,el insusi a fost detronat si executat.Multi dintre cei
care s-au aliat impotriva lui Robespierre au acceptat ideea masacrelor si vroiau
sa trimita si mai multe victime sub ghilotina.Conventia Nationala s-a saturat de
varsare de sange si i-a pus capat,spre multumirea opiniei publice.

Sub Directorat(1795-1799),care a luat locul Conventiei Nationale,

Franta a avut o perioada de liniste,caracterizata de o conduita de viata orientata

spre placeri si viata mondena.In Europa insa,au continuat luptele.Soldatii
francezi au luptat in Campia Germana,Elvetia si Italia,

instaurand republici pe teritoriile ocupate.Victoriile cele mai stralucitoare le-a

obtinut tanarul general Napoleon Bonaparte in Italia.

Victoriile militare au crescut mult influenta si prestigiul generalului.

Pana la urma,Napoleon a devenit primul consul al tarii printr-o lovitura de

stat(lovitura din Brumar-9 noiembrie 1799) si a inaugurat o noua dictatura.

Bibliografie:Arborele Lumii(Enciclopedia Cavendish)

Manual Istorie-clasa a-X-a(editura Teora)

Pagini de Istorie- Azi Revolutia Franceza

Un comentariuScris de Alex pe Octombrie 19, 2009
Spre sfarsitul sec. al 18-lea societatea franceza a trecut printro situatie de criza determinata de mentinere
vechiului sistem feudal. Potrivit acestuia starile 1 si 2(regalitatea si guvernul) aveau privilegii politice si
reprezentau doar o mica parte din populatie, in timp ce starea a 3a(burghezia) majoritara, detinea puterea
economica.

Regele Ludovic al 16-lea a incercat sa guverneze fara aprobarea Adunarii Starilor Generale, astfel incat a
determinat revolta populatiei. In vara anului 1789 regele a convocat Adunarea pentru a aproba noi
impozite, prilej cu care reprezentantii starii a3a sau retras si sau organizat separat intro adunare nationala
devenita constitutionala. Populatia Parisului sa revoltat cu aceasta ocazie si au daramat inchisoare Bastilia.
7
Regele a fost capturat, judecat si condamnat, iar conducerea tarii a fost preluata de o conventie nationala
care va sta la baza unor cluburi revolutionare. Cele mai importante au fost gruparea Iacobinilor care au
fost radicali si cea a girondinilor mai moderati in actiunile lor.
Pe 26 august 1789 a fost elaborata Declaratia Universala a Drepturilor Omului si totodata au fost
emise desfiintarea privilegiilor si impartirea pamantului nobililor emigranti. ( aici fac o paranteza, pt ca
vreau sa accentuez ca asta e intampla in urma cu 220 de ani. In urma cu 220 pe teritoriul romaniei erau
turci, austrieci, si noi, romanii ii cam pupam in cur ca sa avem de unde manca. Ei bine francezii
elaborau Declaratia Universala a Drepturilor Omului, sa tineti minte).

In acest context intern armatele austriece si prusace au invadat teritoriul Frantei pentru a impiedica
raspandirea idealurilor revolutionare. Odata cu executarea regelui sa format o coalitie anti-franceza ( Anglia
si Spania ) care spera sa obtina spiritul taranilor revoltati si sa puna capat revolutiei.

Iacobinii sau impus in Conventie si au instaurat o adevarata teroare revolutionara prin care sperau sa
restabileasca ordinea interna si sa elibereze teritoriul national. In cursul acestori confruntari se remarca
tineri ofiteri printre care si celebrul Napoleon Bonaparte considerat continuatorul revolutiei franceze. El a
preluat conducerea statului restaurand consulatul, iar prin politica de expansiune taretoriala a transformat
Franta in imperiu. 2 decembrie 1804 Napoleon se proclama Imparatul Frantei.
Pe scurt: Revolutia franceza marcheaza in istoria acesteia trecerea la epoca moderna. Ideile liberale i
naionale propvduite de Revoluia francez s-au rspndit n toat Europa, avnd ca efect intensificarea
luptei naiunilor asuprite mpotriva dominaiei strine. Revoluia francez completeaz irul marilor revoluii
ale epocii moderne, fiind precedat de Revoluia englez i Revoluia american.
De retinut: 26 august 1789 este elaborata Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Se remarca
Napoleon Bonaparte ( considerat poate cel mai mare lider din istoria Frantei).

Marea Revolutie Franceza - una din revolutiile cu efect global

16 Mai 2013
23926 Vizualizari | 0 Comentarii
TITLURILE ZILEI

VIDEO
De ce presa romana nu sufla nici o vorba despre dezastrul din Canada. Un baraj de decantare
asemeni celui de la Rosia Montana a cedat - VIDEO
Azi 968 0

8
Descoperire uluitoare pe fundul Marii Negre: Istoria se desfasoara chiar sub ochii nostri
Azi 610 0

Alexandra Nechita, Micuta Picasso, de la pictura la sculptura

Azi 76 0

Curtea de Apel Bucuresti va judeca vineri cererea tortionarului Visinescu de intrerupere a

executarii pedepsei
Azi 108 0

Horatiu Malaele joaca pe aceeasi scena cu fiul sau, Bogdan

Azi 216 0

Newsletter

Ma abonez
Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara
Curs valutar
EUR: 4.5950 RON (-0.0037)
USD: 3.8316 RON (-0.0277)
Horoscop

9
10
1

DistribuieTweetFacebookE-mail
11
Marea Revolutie Franceza din anii 1789-1794 a fost o revolutie burgheza clasica. Ea a dat o
lovitura distrugatoare oranduiriifeudale absolutiste si a deschis calea spre dezvoltarea societatii
moderne. Cauza ei principala a constituit-o conflictul intre fortele vechi medievale si cele noi,
moderne, care au luat nastere in interiorul sistemului feudal. Expresie a acestui conflict au fost
contradictiile intre starea a treia (burghezia, taranimea, saracimea oraseneasca), care alcatuia
95% din populatie, si doua stari privilegiate (nobilimea si clerul). Viata oamenilor de rand a
devenit insuportabila: mizeria era si mai mare, iar abuzurile si faradelegile autoritatilor si seniorilor
- o realitate permanenta, in fruntea luptei antifeudale s-a situat burghezia, in anii 1788-1789 in tara
s-a creat o situatie critica. Monarhia, nefiind in stare sa-si mentina pozitiile, a fost nevoita sa faca
cedari; dupa o intrerupere de 175 ani, la 5 mai 1789, au fost convocate Statele Generale. La 17
iunie 1789 deputatii din partea starii a treiaau proclamat Adunarea Nationala, iar la 9 iulie
- Adunarea Constituanta, incercarea guvernului de a o dizolva prin forta a servit drept imbold
pentru declansarea rascoalei populare de la 14 iulie 1789.

Prima etapa a revolutiei (14 iulie 1789- 10 august 1792) a inceput cu asaltul Bastiliei - simbol al
absolutismului francez. Luarea Bastiliei a fost prima victorie a poporului rasculat si a initiat Marea
Revolutie Franceza.
Lozinca ei principala a devenit "Libertate, egalitate, fraternitate!", in curand ea s-a raspandit in
intreaga tara si absolutismul a fost lichidat. Este adoptata Declaratia drepturilor omului si
cetateanului (26 august 1789), care a proclamat egalitatea tuturor oamenilor in fata legii, libertatile
cetatenesti. Pentru prima data s-a declarat ca poporul este purtatorul puterii supreme, iar
proprietatea privata este intangibila si sfanta.

Adunarea Constituanta a infaptuit o serie de reforme progresiste: a fost lichidata impartirea in stari
sociale, confiscata averea bisericii, tara este divizata in 83 de departamente, sunt lichidate breslele,
inlaturate multe obstacole in calea dezvoltarii comertului si industriei. La 14 septembrie 1791
Adunarea Constituanta a adoptat Constitutia. Puterea regelui a fost limitata si pusa sub controlul
Constituantei, Franta este proclamata monarhie constituanta, sub controlul Constituantei. Dar a
ramas nerezolvata problema agrara, s-au pastrat principalele drepturi ale nobilimii, pamantul, ca si
mai inainte, era in mainile seniorilor. Toate acestea acutizau situatia si impingeau revolutia mai
departe pe cale ascendenta. Marea burghezie cauta sa ajunga la un compromis cu nobilimea si
regele. Aceasta a starnit nemultumirea taranimii, saracimii orasenesti, burgheziei mici si mijlocii.
Au aparut cluburi revolutionare (iacobin, cordelier s.a.), care deveneau centre de dirijare si
organizare a miscarii revolutionare.

In ajutorul vechiului regim in 1792 a venit toata Europa feudala, incepe razboiul de aparare al
Frantei revolutionare contra Europei monarhice. Chiar la inceputul operatiilor militare actiunile
contrarevolutiei interne si celei externe s-au contopit, insa a luat nastere o puternica miscare
populara patriotica pentru apararea Patriei si este creata armata revolutionara. Miscarea impotriva
monarhiei s-a transformat intr-o puternica rascoala populara, care la 10 august a rasturnat-o.

A doua etapa a revolutiei (10 august 1792 - 2 iunie 1793) a fost determinata de lupta intre iacobini
si jirondini. Acestia din urma reprezentau burghezia comerciala, industriala si agrara. Iacobinii
infatisau interesele burgheziei mici si mijlocii, ale taranimii si plebei orasenesti, adica ale acelor
paturi sociale, revendicarile carora n-au fost satisfacute si care tindeau spre continuarea revolutiei.

Ales in baza dreptului universal (al barbatilor), Conventul a proclamat, la 21 septembrie 1792,
Franta republica Monarhia a fost inlaturata, iar Ludovic al XVI-lea si regina Maria Antuaneta suita

12
executati. Dusmanii externi, de asemenea, au suferit infrangere la Valmy (20 septembrie 1792).
Situatia maselor populare se inrautatea si iarasi izbucnesc rascoale taranesti si apar miscari ale
saracimii orasenesti, in urma unei insurectii (31 mai - 2 iunie 1793), jirondinii sunt inlaturati din
Convent si puterea trece la iacobini.

A treia etapa a revolutiei (2 iunie 1793 - 27 iulie 1794) se caracterizeaza prin venirea la putere,
intr-un moment critic pentru republica, a iacobinilor. Circa 2/3 din teritoriul Frantei era in mainile
dusmanilor revolutiei. Prin legislatia sa agrara Conventul iacobin le-a transmis taranilor
pamanturile obstesti si ale emigrantilor si a desfiintat toate drepturile si privilegiile feudale.
Aceasta a determinat trecerea de partea iacobinilor a taranimii.

Prin Constitutia din 1793, iacobinii au lansat ideea ca "scopul societatii este fericirea generala". Se
preconiza o larga participare a maselor la viata politica prin intermediul votului universal si
plebiscitului. Dar in.lupta cu contrarevolutia interna si cea externa guvernul revolutionar se
conducea de metode extraordinare, dictatoriale. Au fost constituite organe revolutionare: Comitetul
Salvarii Publice (puterea executiva), Comitetul Sigurantei Generale (ordinea), Tribunalul
Revolutionar (judecata), numiti "reprezentanti cu misiune", care supravegheau activitatea
revolutionara in provincii si pe front. Dictatura se efectua prin teroare in masa. Conventul a adoptat
decretul despre mobilizarea intregii natiuni franceze la lupta cu dusmanii Patriei . Armata a fost
reorganizata: voluntarii erau inclusi in unitati impreuna cu militarii de profesie. Din randurile
maselor sunt numiti noi comandanti de osti. Au fost, de asemenea, adoptate decrete despre
stabilirea preturilor maxime la produsele alimentare, despartirea bisericii de stat si introducerea
calendarului republican, in care lunile erau numite dupa fenomene ale naturii.

Guvernul revolutionar iacobin, mobilizand poporul la lupta cu contrarevolutia interna si cea

externa, deja in octombrie 1793 a obtinut succese hotaratoare in operatiunile militare.
Interventionistii au fost invinsi pe toate fronturile, insa in randurile iacobinilor existau contradictii
adanci. Atat timp cat nu era clar care vor fi rezultatele luptei cu contrarevolutia si se pastra
posibilitatea restaurarii monarhiei, aceste contradictii ramaneau temporar inabusite. Dar deja la
inceputul anului 1794 in interiorul blocului iacobin s-a desfasurat o lupta apriga. Gruparea lui
Robespierre, care conducea cu guvernul revolutionar, in martie-aprilie, consecutiv, a lichidat
iacobinii de stanga (Chaumette, Hebert), care tindeau spre adancirea revolutiei, si dantonistii, ce
reprezentau burghezia noua, care imbogatise in anii revolutiei si tindea spre slabirea dictaturii
revolutionare. Pentru consolidarea puterii, iacobinii au folosit teroarea, indreptata atat contra
dusmanilor interni si externi, cat si impotriva opozitiei lui Robespierre din sanul partidului propriu
si a multor mii de oameni nevinovati (omorarea fara judecata in inchisori, inecarea in Luara,
distrugerea orasului Lion s.a.)- intre 10 iunie si 26 iulie 1794 au fost executati 23-26 mii oameni
(85% din randurile populatiei ce facea parte din starea a treia, 8,25% nobili si 6,5% preoti).
Aceasta masacrare a marcat sfarsitul dictaturii iacobine. De la dictatura iacobina au inceput,
treptat, sa se indeparteze elementele plebeice orasenesti si saracimea de la sat, din cauza
nesatisfacerii unor revendicari sociale, in acelasi timp, cea mai mare parte a burgheziei, nefiind de
acord cu restrictiile regimului iacobin si metodele teroriste plebeice ale dictaturii iacobine, trece in
opozitie, atragand dupa sine taranimea avuta si mijlocasa, nemultumita de politica rechizitiilor si
de stabilirea preturilor maxime la produsele alimentare.

In vara anului 1794 este organizat un complot contra guvernului lui Robespierre, care a dus la
lovitura de stat de la 9 termidor (27 iulie 1794). Revolutia franceza este readusa in albia burgheza,
pe care o depasea in anii dictaturii iacobine. La putere vine marea burghezie, care s-a imbogatit in

13
anii revolutiei, infrangerea dictaturii iacobine a fost cauzata de adancirea contradictiilor ei interne,
dar, in principal, de refuzul majoritatii burgheziei si taranimii de a sustine guvernul iacobin.

In tara se instaureaza regimul "noilor imbogatiti", care instaureaza Directoratul (1795-1799) si

sustin dezvoltarea evolutionista a noii societati moderne. Dupa lovitura de stat din 18 brumar (9
noiembrie 1799), puterea este preluata de Consulat (in frunte cu Napoleon Bonaparte), care
reprezenta dictatura marii burghezii si a armatei. Perioada Imperiului (1804-1815) a insemnat
indepartarea burgheziei franceze de la idealurile revolutionare, ceea ce a avut urmari nefaste pentru
regimul imparatului Napoleon I.

Marea Revolutie Franceza a avut o insemnatate istorica exceptionala. Fiind dupa caracterul ei
populara, democratica, ea a pus capat vechiului regim si prin aceasta a contribuit la stabilirea si
dezvoltarea de mai departe a societatii moderne. Ea a influentat asupra Europei aproape pe
parcursul jntregului sec. al XIX-lea.

Revolutia Franceza
n cele doua secole de domnie si guvernare a dinastiei de Bourbon (1589-1789), societatea
franceza a dat apartenenta unei evolutii lente, n care initiativele de reforma s-au confruntat cu
puternice tendinte de aparare a privilegiilor. Vechiul Regim a fost cuprins n ultimele sale decenii
de o criza complexa: economica, sociala, financiara, administrativa si morala. Considerata n
istorie ca o manifestare atipica, revolutia se declanseaza cnd toate tentativele de reformare sunt
epuizate. Amploarea crizei si ineficienta reformelor au determinat ca Revolu 20320j922u 55;ia
Franceza sa fie necesara, inevitabila si la fel de complexa.
Premisele izbucnirii revolutiei
n cursul secolului XVII, Franta a nregistrat, o data cu ntreaga populatie a Europei, o importanta
crestere demografica (de la 14-22 mil locuitori spre 23-28 milioane locuitori), chier daca s-a situat
sub media europeana a acelor vremuri.
aranimea a continuat sa reprezinte 85% din populatie si, desi cea mai mare parte a ei era libera,
lipsa pamntului si dependenta fata de nobilul proprietar, de Biserica si de Stat i mpovarau viata.
Productia agricola a fost nsa ntr-o crestere continua, nu ntotdeauna n functie de tehnologii noi
sau de uneltele folosite. Industria a excelat cu deosebire n domeniul textil, fiind puternic sustinuta
de constructia de drumuri.
Din Evul Mediu, societatea franceza si-a pastrat structurile traditionale: regele n fruntea ierarhiei,
urmat de cele doua stari privilegiate - clerul si nobilimea - si starea a III-a, alcatuita din burghezie,
taranime, muncitorii din manufacturi, etc. Originea celor trei ordine dateaza din Evul Mediu, cnd
s-a ivit deosebirea ntre cei care se roaga - oratores, cei care se lupta - bellatores, cei care muncesc
pentru a asigura traiul celorlalti - laboratores.
Clerul, nsumnd circa 130 000 de persoane, se proclama el nsusi cea mai nalta treapta a
Regatului. Se bucura de nsemnate privilegii politice, fiscale si juridice. Membrii clerului superior,
episcopii si abatii (=titlu purtat de sefii unei mnastiri catolice) se recrutau din rndurile nobililor.
Fastul si grandoarea n care traiau principii bisericii egalau luxul marilor nobili laici. n schimb,
preotii de tara, cuprinznd 50 000 de parohi, duceau o existenta modesta alaturi de enoriasii
(=persoana care, practicnd o religie, tine de o anumita parohie) lor.
Alaturi de nobilimea de snge sau de spada, n secolele XVI-XVIII s-a format nobilimea judiciara,
a magistratilor, care cumparau acest titlu si intrau n rndurile nobilimii de roba. Instantele
judiciare supreme, care se numeau parlamente, constituiau un monopol al acestor aristocratii de
functionari. Profitnd ca n Franta Vechiului Regim legile intrau n vigoare abia dupa ce erau
nregistrate n condica Parlamentului din Paris, nobilimea judiciara respingea sistematic reformele,

14
devenind garantul mentinerii privilegiilor. Populatia Frantei n preajma revolutiei numara aprox. 25
milioane locuitori, dintre care 350 000 erau nobili, dar cu structura foarte eterogena. Nobilimea de
curte, cca. 4 000 de persoane, locuia la Versailles si forma anturajul regelui. Traia n mare lux, din
pensiile si ajutoarele acordate din bugetul statului, din soldele militare sau din veniturile slujbelor
ndeplinite la curte. Totusi marea nobilime era partial ruinata. Risipa, luxul si viata de la curte
implicau cheltuieli mult mai mari dect veniturile, iar majoritatea domeniilor au fost amanetate (=a
garanta un mprumut cu o proprietate) sau vndute. Cu totul alta era situatia nobilimii provinciale,
ruinata si ducnd o viata modesta pe domeniile ei. Principala sursa de venituri consta n perceperea
drepturilor feudale de la tarani, chiar daca valoarea lor scazuse foarte mult n secolul XVIII.
Starea a III-a cuprindea burghezia alcatuita din 2 milioane de bancheri, industriasi, negustori si
liber-profesionisti (avocati, medici, notari). aranimea, care numara 20 milioane de agricultori,
forma cea mai mare parte a starii a treia. Tot n aceasta categorie sociala se mai gaseau 2 milioane
de muncitori, mestesugar, mici comercianti, ucenici si calfe care locuiau la orase si alcatuiau o
forta sociala exploziva.
Teoretic, regele detinea puterea n mod absolut. Statul era domeniul sau, pe care l-a primit
mostenire de la antecesori si pe care-l guverna dupa bunul sau plac. Regele declara razboi si
ncheia pace, numea n toate functiile militare si civile, putea ncarcera orice persoana printr-o
simpla "Lettre de cachet" (ordin scris, sigilat cu pecetea sa). n fapt, autoritatea regala era mult
slabita de modul haotic n care functionau principalele institutii ale statului.
Centralizarea coexista cu o multime de privilegii si autonomii. Justitia, spre exemplu, era
exercitata concomitent de functionarii regali, de seniorii care au mostenit dreptul de a face dreptate
pe proprietatile lor si de tribunalele ecleziastice. Vamile interne stnjeneau comertul, impozitele
erau repartizate inegal.
Criza monarhiei absolutiste franceze a nceput dupa 1715, anul mortii lui Ludovic al XIV-lea.
Finantele erau secatuite de desele razboaie, iar populatia vlaguita si profund nemultumita. Regele
Ludovic al XV-lea a antrenat tara ntr0o serie de razboaie inutile avnd ca rezultat scaderea
prestigiului Frantei si o criza financiara care va dainui pna la revolutie. Politica falimentara a lui
Ludovic al XV-lea a fost ilustrata de ncheierea umilitoarei paci din 1763, cnd Franta pierdea n
favoarea Angliei teritorii precum Canada, Louisiana si India. n schimb, monarhia franceza a
sprijinit lupta de eliberare a coloniilor engleze din America de Nord, dar cu pretul adncirii crizei
finantelor publice.
Regele Ludovic al XVI-lea (1774-1792) a esuat n toate ncercarile de a reforma finantele tarii.
Rnd pe rnd ministrii Turgot, Necker si Calonne care au ncercat sa legifereze impozitarea
nobilimii au fost demisi la presiunile privilegiatilor. Se produce asa-numita "revolta a nobilimii",
prin care s-a respins orice ncercare de reformare a institutiilor aristocratice. La fel ca si n Anglia,
cauza imediata a declansarii revolutiei a fost criza financiara si mpotrivirea la reforme a
categoriilor privilegiate. n plan intelectual circulau idei noi, promovate de filosofii epocii
"luminilor", care criticau absolutismul monarhic si sustineau un regim al libertatii si egalitatii.

Drumul de la monarhia absolutista la republica

Interesata sa rezolve criza si sa salveze statutul, monarhia a gasit de cuviinta sa convoace un
organism reprezentativ (care nu mai fusese convovat din 1614), din care faceau parte si
neprivilegiatii - Adunarea Starilor Generale (5 mai 1789).
Restabilirea Adunarii Starilor Generale a declansat n Franta o efervescenta sociala si politica fara
precedent: regele solicitase alcatuirea unor caiete de doleante, care ngaduiau nobilimii, clerului si
starii a III-a, sa-si formuleze revendicarile sub forma unor cereri adresate suveranului. Cele mai
multe solicitau desfiintarea absolutismului, o reforma completa a fiscalitatii si justitiei, constituirea
unei adunari reprezentative care sa decida asupra legilor si impozitelor, introducerea unei
constitutii.

15
REVOLUIA POLITIC (mai-iulie 1789). nca de la nceput s-a vazut limpede ca regele nu dorea
reforma sau constitutie, asa cum cerusera insistent "caietele de doleante". Obiectivul sau, urmarit
asiduu de mai multa vreme, era doar acoperirea deficitul bugetar printr-o politica de impozite
acceptata de toate trei starile si mentinerea absolutismului.
Drumul de la vechea adunare medievala la Adunarea Nationala Constituanta moderna a fost
deschis de diferendul dintre rege si reprezentantii starii a III-a: sa se voteze pe stari (ar fi fost n
avantajul privilegiatilor) sau individual (evident, n favoarea majoritatii neprivilegiate). Delegatii
starii a III-a, la propunerea abatelui Sieys, considernd ca reprezinta 96% din natiune, s-au
proclamat Adunare Constituanta (17 iunie 1789), iar membrii ei au jurat sa ramna uniti pna ce
vor da Frantei o constitutie. Ludovic XVI a acceptat inevitabilul si a invitat deputatii celorlalte
ordine sa i se alature. Adunarea, cuprinzndu-i acum pe toti membri Starilor Generale, s-a
proclamat Adunare Nationala Constituanta (9 iulie 1789). Monarhia absolutista a sucombat.
Suveranitatea nationala nlocuieste suveranul de drept divin. Guvernarea Frantei se va face n baza
unui contract ncheiat ntre suveran si natiune. n acest stadiu, se poate vorbi de o monarhie
moderata, dupa model englez.
Regele, rau sfatuit, concentreaza trupe n jurul Parisului. Acest fapt provoaca revolta maselor
populare. Parizienii se narmeaza si alcatuiesc Garda Nationala condusa de marchizul La Fayette.
Se instituie o municipalitate revolutionara n frunte cu savantul Bailley. La 14 iulie 1789 e atacata
si cucerita Bastilia, simbolul absolutismului monarhic.
REVOLUIA SOCIAL (iulie-august 1789). Actiunile antiabsolutiste de la Paris si din marile
orase au creat un precedent pe care lumea rurala l va urma fara ezitare. Recoltele proaste, cu
consecinta lor imediata - cresterea pretului pinii si somajul lucratorilor cu ziua - au creat nca din
primavara anului 1789 conditiile unei mari rascoale taranesti.
La sate se dorea mpartirea echitabila a grnelor, evident, n detrimentul celora care detineau prea
mult (seniorii laici si ecleziastici, dar si proprietari din rndul burgheziei) si stergerea impozitelor
catre stat, precum si a obligatiilor feudale. Acest program a fost dezvoltat n vara anului 1789, cnd
n cursul unor rascoale au fost distruse arhive care consemnau datorii si au fost atacate si
incendiate numeroase castele nobiliare.
Starea generala de anarhie produsa de aceasta razvratire nu putea ramne fara urmari. Constituanta,
speriata de tumultul satelor, a desfiintat n noaptea de 4 august 1789, toate privilegiile feudale,
statundu-se deplina egalitate ntre toti francezii, deveniti acum, din vechi participanti la ordine
medievale, cetateni.
Cum o noua constitutie nu se putea naste de la o zi la alta, o Declaratie a Drepturilor Omului si
Cetateanului, adoptata la 26 august 1789, stabilea principiile pe baza carora urma sa se
nfaptuiasca reconstructia tarii. Din pacate, rau sfatuit, regele Ludovic al XVI-lea a refuzat initial
sa accepte att decretele din noaptea de 4 august, ct si Declaratia, fiind obligat sa o faca, dupa o
noua rascoala a populatiei pariziene, care l-a dus, mpreuna cu toata familia, la palatul Tuileries din
Paris. Legislatia feudala va fi nlocuita prin decretarea libertatii economice, a desfiintarii breslelor
si vamilor interne, prin reforma impozitelor. Franta a fost mpartita n 83 de departamente formate,
la rndul lor din districte, cantoane si comune.

PRIMA CONSTITUIE. Anii care au urmat (1789-1791) sunt caracterizati de o situatie foarte
complexa. n absenta partidelor politice, doua grupari se arata foarte influente: Clubul Iacobinilor
(Societatea Prietenilor Constitutiei), dominat de Maximilian Robespierre, si Clubul Cordelierilor
(Societatea amicilor drepturilor omului si cetateanului), frecventat de Danton, Marat, foarte
apreciat de mica burghezie, meseriasi si muncitori industriali.
La 12 iulie 1790 a fost adoptata Constitutia civila a clerului, organiznd Biserica ca pe o institutie
nationala, independenta de papa. Nemultumiti s-au aratat att Papa Pius VI, ct si regele Ludovic

16
XVI, care a gasit bun prilej ca sa fuga din Paris, spre a reveni cu trupe ca sa restabileasca
absolutismul. La Varennes a fost nsa recunoscut si obligat sa se ntoarca (21 iunie 1791). Noul
regim politic - monarhia constitutionala - era instituit prin Constitutia promulgata la 3
septembrie 1791, din care decurg urmatoarele prerogative ale celor trei puteri: puterea
executiva era exercitata de un guvern condus de monarh care avea rol de prim-ministru (conducea
diplomatia, administratia, comanda armata, percepea impozite, propunea legi, asigura
politia); puterea legislativa o detinea Adunarea legislativa, aleasa pe 2 ani, prin vot cenzitar
(controla guvernul, avea initiativa legilor, vota legi, ratifica tratate si decreta impozite); puterea
judecatoreasca era exercitata de Tribunalele judecatoresti (pedepsea raufacatorii, arbitra conflictele
dintre cetateni, potrivit codurilor si legilor votate de puterea legislativa).
La 30 septembrie 1791 s-a tinut ultima sedinta a Adunarii Constituante, caci la 1 octombrie 1791,
aceasta se proclama Adunare legislativa (1 oct. 1791-20 sept. 1792).
DECLANsAREA RZBOAIELOR REVOLUIONARE. Adunarea legislativa s-a ntrunit la 1
oct. 1791, fiind alcatuita din doua grupari distincte de deputati: feuillantii - sustinatorii monarhiei
constitutionale si iacobinii si girondinii - adeptii republicii. Adoptarea noii constitutii nu a rezolvat
dect n parte problemele tarii, conducnd treptat la concluzia ca doar un razboi cu suveranii
Europei ar fi putut stabiliza situatia.
Dorit de rege, care spera sa reinstaureze astfel absolutismul, dar si de fortele revolutionare si de
monarhiile vecine, razboiul, nceput la 20 aprilie 1792 mpotriva Austriei, a mers rau pentru Franta
nca din primul ceas. Armata, prost organizata si practic, lipsita de comanda (multi ofiteri
monarhisti) dezertasera, a pierdut batalie dupa batalie, dezastrul fiind evitat doar datorita
slabiciunilor taberei adverse. Conspiratia familiei regale cu fortele inamice a devenit din ce n ce
mai evidenta. Intrarea n razboi a Prusiei a complicat si mai mult situatia si, n disperare de cauza,
Adunarea legislativa a decis sa aduca n Paris 20 000 de "federati", membrii ai garzii nationale.
Pentru aceasta, a declarat "patria n primejdie" si ntr-un elan patriotic de nestavilit, de pretutindeni
s-au nrolat voluntari pentru a rezista armatelor absolutiste.
PROCLAMAREA REPUBLICII. n noaptea de 9-10 august 1792, circumscriptiile electorale
pariziene au luat cu asalt resedinta regelui si au instituit n capitala "Comuna insurectionala" (o
conducere revolutionara).
Ludovic al XVI-lea s-a retras n mijlocul Adunarii legislative, care, intimidata de multime, l-a
suspendat pe suveran; acesta a fost arestat mpreuna cu ntreaga familie si transportat la
nchisoarea Temple. Desfiintarea monarhiei constitutionale a pregatit noul regim, a carui lege
fundamentala avea sa fie elaborata de o Conventie.
n rastimp, singura autoritate legala n stat, Adunarea, a adoptat, sub presiunea Comunei, o serie de
decizii mpotriva dusmanilor revolutiei, constituindu-se ceea ce istoricii francezi au numit "Prima
Teroare", cu victime mai ales din rndurile clerului. Au fost adoptate, nsa, si reglementari cu
caracter democratic: a fost decretat votul universal, prin care urma sa fie aleasa viitoarea adunare,
au fost desfiintate, fara rascumparare, toate vechile drepturi feudale.
La 20 septembrie 1792, trupele revolutionare au obtinut prima victorie mpotriva fortelor
interventioniste la Valmy. Noua putere n stat, Conventia, aleasa prin vot universal, a desfiintat
monarhia si a proclamat Republica Franceza, una si indivizibila (21 sept. 1792).

Anii Conventiei
CONVENIA GIRONDIN (1792-1793). n istoria Conventiei se disting trei etape: girondina,
iacobina si thermidoriana. Situatia revolutionara din 1792 a impus la conducerea Frantei o adunare
alcatuita exclusiv din republicani. Doua grupuri si disputa preponderenta n Conventie: girondinii
(condusi de Roland, Brissot, Condorcet) si montagnarzii sau iacobinii, numiti asa dupa pozitia

17
ocupata pe bancile asezate n partea de sus a salii de sedinta (n fruntea lor aflndu-se Robespierre,
Danton, Marat).
Pentru nceput, Conventia, n care girondinii detineau putere, a trebuit sa hotarasca soarta regelui.
Desi ar fi dorit sa-l salveze, sub presiunea probelor care i-au dovedit complicitatea cu monarhiile
absolutiste mpotriva revolutiei, acestia au fost obligati sa-l trimita pe esafod, la 21 ianuarie 1792.
Decizia a avut pe termen scurt grave consecinte. mpotriva Frantei revolutionare s-a constituit o
coalitie de puteri (Austria, Prusia, Anglia, Rusia), cu scopul de a restaura vechiul regim. Razboiul
care continua, si pentru care au fost mobilizati 300 000 de soldati, tulburarile din Vendeea
(regiunile din NV tarii), unde taranii instigati de nobili, s-au ridicat impotriva noii puteri, situatia
economica n continua degradare au alimentat conflictul dintre girondini si montagnarzi. n urma
unor noi manifestatii a parizienilor (31 mai - 2 iunie 1793), girondinii sunt ndepartati de la Putere
si din Conventie si ghilotinati (2 iun. 1793). Eliminarea lor a dat o lovitura grea
parlamentarismului care a nvrajbit Parisul revolutionar cu tara.
CONVENIA IACOBIN (1793-1794). Ca sa salveze revolutia, iacobinii au fost nevoiti sa
recurga la masuri exceptionale. Au folosit dictatura puterii executive si teroarea pentru combaterea
contrarevolutionarilor.Comitetul Salvarii Publice, condus de Robespierre, actiona ca putere
executiva, iar Comitetul Sigurantei Generalealaturi de Tribunalul revolutionar i urmareau pe
dusmanii revolutiei. Puterea legislativa si autoritatea suprema apartineau Conventiei Nationale
dominate de iacobini. A fost elaborata Constitutia anului I (1793). Ea stabilea ca "scopul
societatii este fericirea generala". Nu a fost aplicata niciodata datorita razboiului. n plan
economic, au fost desfiintate toate obligatiile feudale, au fost mproprietariti taranii fara
rascumparare, s-au fixat produse maximale la produsele de prima necesitate, n vreme ce cresterea
salariilor a fost blocata. Organizatorul victoriei n plan militar a fost Lazare Carnot. n cteva luni,
teritoriul Frantei este eliberat si se trece la ofensiva n Belgia. Paradoxal, marile victorii vor
dezbina tabara iacobinilor. Hbert, partizan al terorismului n guvernare, staruia sa se mearga "cu
ghilotina n frunte". Hebertistii erau puternici n clubul cordelierilor si n foburgurile (=cartier
marginas ntr-un mare oras) Parisului, unde conduceau sectiile de sanchiloti (=revolutionari
proveniti din cartierele marginase ale oraselor). Legea suspectilor, adoptata la 17 septembrie 1793,
a permis arestarea numai la Paris a peste 5000 de persoane din rndul vechii aristocratii si a
burgheziei, dar si dintre oamenii de rnd, multi sfrsind pe esafod. Se estimeaza ca peste 1600 de
persoane au fost executate n provincie. Pentru a lovi n preotime si n catolicism, ei au initiat
miscarea ateista, au impus introducerea Cultului Ratiunii si au nceput descrestinarea. Catedrala
Notre-Dame din Paris a fost transformata n Templul Ratiunii. Au introdus calendarul republican n
7 octombrie 1793. Danton, Hbert si alti adversari ai lui Robespierre au fost ghilotinati. Marea
Teroare din ultimele saptamni ale dictaturii iacobine a ngustat pna la disparitie sprijinul popular
pentru Robespierre. Prin complotul de la 9 thermidor / 27 iulie 1794 acesta si sustinatorii ei au fost
ghilotinati.
CONVENIA THERMIDORIAN (27 iulie 1794-26 octombrie 1795). Aceasta Conventie a fost
dominata de cei proaspat mbogatiti. Thermidorienii, adepti ai spiritului republican moderat, au
ridicat restrictiile impuse de iacobini presei, economiei, culturii sau religiei catolice. Anularea
Legii maximului (dec. 1794) a redat comertului libertatea ceruta de burghezie. S-a renuntat la
rigorismul iacobin si viata cotidiana a celor bogati a revenit la efervescenta din timpul Vechiului
Regim. Tonul l dadeau celebre curtezane, precum Tereza Cabarrus (Notre Dame de Thermidor),
devenita doamna Tallien etc. Doua erau pericolele care amenintau Conventia Thermidoriana:
iacobinii si regalistii. Ultimele ncercari ale adeptilor iacobinilor de a rasturna noua putere au fost
nabusite de armata n mai 1795. Emigrantii regalisti sprijiniti de Anglia au debarcat n Bretania n
iunie 1795, dar vor fi nfrnti de trupele generalului Hoche. O alta rascoala regalista, octombrie
1795, i-a oferit prilejul tnarului general N. Bonaparte sa se remarce si sa candideze cu succes la
comanda unei armate a Directoratului.

18
Politica externa a thermidorienilor o continua pe cea initiata de iacobini. Olanda a fost cucerita
(ianuarie 1795) si transformata n Republica Batava, una dintre numeroasele republici-surori cu
care se va nconjura Franta. Prusia, dorind sa participe la a III-a mpartire a Poloniei (1795), va
ncheia pacea de la Basel (1795), recunoscnd Rinul ca hotar cu Franta si neutralitatea Germaniei
de nord. Tot la Basel se semneaza pacea cu Spania, tara care paraseste coalitia antifranceza. Printre
ultimele masuri luate de thermidorieni a fost adoptarea Constitutiei anului III, care organiza Franta
sub forma Directoratului.

19