Bariere ale comunicării interculturale (stereotipuri și prejudecăți)

Oamenii fără adăpost în fața coronavirusului

Persoanele fără adăpost reprezintă una dintre cele

mai vulnerabile categorii. Hrana precară pe care au avut-o
de-a lungul timpului, bolile care sunt tratate doar în sistem
de urgență, deci când sănătatea lor este în stare critică,
igiena precara în condițiile în care nu au acces la materiale
de igienă sau apă sunt lucruri care îi fac extrem de
vulnerabili la infectarea cu COVID-19. Sunt persoane care
timp de mai bine de zece ani au fost complet ignorate.

Nu au unde să se adăpostească și nici nu au cum să respecte măsurile de distanțare

socială impuse de autorități. Pentru că stau sub cerul liber, sunt amendați de poliție. În plus, nu
mai au unde și nici cine să le dea câte ceva de mâncare, atâta vreme cât centrele de ajutor s-au
închis. Unii dintre ei au probleme respiratorii preexistente, iar infectarea cu COVID-19 devine
automat fatală.

Pentru cei aproximativ 5.000 de oamenii care trăiesc pe străzi e aproape imposibil să
respecte recomandările privind COVID-19. Izolarea recomandată de autorități înseamnă că
românii care trăiau din mila altora riscă să nu mai primească nimic. Primăria Capitalei a anunțat
că, pe durata stării de urgență, va asigurarea condiţiilor de cazare permanentă în regim de urgenţă
pentru persoane fără adăpost, precum şi suplimentarea numărului de locuri pentru victime ale
violenţei domestice. In aceste centre se organizează sesiuni de instruire pentru personal şi
beneficiari privind măsurile de prevenţie, se monitorizează temperatura celor cazaţi şi se
distribuie substanţe dezinfectante şi produse de igienă personală.

Numărul este insuficient pentru toți oamenii de pe stradă, însă, pe de altă parte, sunt mulți
care refuză cazarea în centre. Lipsa de încredere pe care persoanele fără adăpost o au față de
autoritățile publice complica adăpostirea acestor oameni.