AMG I ELEV: ESCARU MIHAEL A RAMONA

SEMESTRUL II

VIRUSOLOGIE
ROTAVIRUS
Rotavirus

Rotavirus este un virus contagios care provoaca gastroenterita (inflamatia stomacului si a

intestinelor). Simptomele includ diareea apoasa severa, varsaturile, febra si durerea
abdominala. Rotavirusul este cea mai fecventa cauza de diaree severa la nou-nascuti si la
copiii sub 2 ani. Se impune spitalizarea in cazurile de deshidratare severa, aceasta fiind o
cauza frecventa de deces.

Boala diareică acută încă reprezintă o cauză importantă de mortalitate infantilă, în lume
fiind raportate aproximativ 5–10 milioane decese anual. Dacă în trecut bolile cu etiologie
bacteriană (holera, dizenteria bacilară, febra tifoidă) ocupau o poziţie dominantă, prin
epidemii cu rată crescută de răspândire şi mortalitate ridicată, odată cu elevarea gradului
de sanitaţie şi a introducerii pe scară largă a tratamentelor antibiotice specifice, rolul
acestora a scăzut, devenind predominante, în ultimele decenii, afecţiunile virale. Astfel, în
prezent, gastroenterocolitele acute virale au devenit principalele afecţiuni infecţioase
digestive la grupele mici de vârstă (sugar–preşcolar), cel mai frecvent între trei luni şi doi
ani. Această patologie reprezintă nu numai o importantă cauză de mortalitate infantilă, ci
şi una de creştere a morbidităţii prin alte boli, secundar deshidratării şi malnutriţiei
produse de diaree în multe cazuri.

Gastroenterocolitele acute virale sunt determinate, în principal, de rotavirusuri,

calicivirusuri, adenovirusuri şi astrovirusuri. O varietate de alte virusuri (toravirusuri,
coronavirusuri, picornavirusuri) pot cauza diaree, dar importanţa acestora în producerea
bolii rămâne neclară, în special din cauza dificultăţilor de diagnostic pe scară largă.
Rotavirusul rămâne cauza cea mai importantă de boală diareică la sugar şi copilul mic,
toţi autorii fiind de acord că, până la vârsta de cinci ani, aproape orice copil din lume a
fost infectat cu acest virus cel puţin o dată.

Rotavirusul face part din familia Reoviridae, ce reuneşte un grup larg de virusuri, agenţi
patogeni ai animalelor, insectelor şi plantelor, dar şi ai omului, determinând sindroame
clinice variate.

Primele ipoteze cu privire la existenta unui agent infecţios filtrabil au fost emise încă din
1943, de Hodes, care a evidenţiat o posibilă etiologie comună a unor cazuri de enterită la
sugari şi bovine, dar abia în 1973–1974, separat, Ruth Bishop şi Thomas Henry Flewett
au reuşit izolarea şi identificarea virusului prin microscopie electronică, acesta fiind
denumit după aspectul de „roată“ pe care îl avea la examinarea microscopică.
 Virusul are diametrul de 70 nm, are genom ARN cu 11 segmente dublu spiralat, este
neanvelopat, cu o capsulă icosaedrică în trei straturi: stratul exterior (capsida externă),
stratul intermediar (capsida internă), stratul intern (core). Prezintă 60 de capsomere
organizate sub forma unor spiţe, radiind dinspre regiunea core spre capsida externă, dând
virusului aspectul caracteristic la examinarea prin microscopie electronică. În funcţie de
proteinele structurale, rotavirusurile sunt clasificate în şapte grupe (de la A la G), subgrupe
(I, II) şi serotipuri. Dintre acestea, grupul A este cauza majoră a infecţiei umane. Grupul B
a fost raportat în izbucniri epidemice la adulţi în China şi cazuri sporadice în India şi
Bangladesh, iar grupul C determină rareori infecţie la om. Celelalte grupe sunt patogene
doar pentru animale.

Rotavirusul face prate din familia Reoviridae, ce reuneşte un grup larg de virusuri, agenţi
patogeni ai animalelor, insectelor şi plantelor, dar şi ai omului, determinând sindroame
clinice variate.

Virusul se transmite pe cale fecal-orala.

Perioada de contagiozitate ridicata este de la aparitia simptomelor si timp de 3 zile

dupa vindecare. Virusul poate fi transmis si cateva zile inainte de debutul simptomelor.

Daca particulele de rotavirus ajung in cavitatea bucala, se produce imbolnavirea - in

urmatoarele situatii:

• Copilul duce la gura mainile contaminate cu materii fecale

 • Copilul atinge obiecte (jucarii) sau suprafete contaminate, apoi duce degetele la
gura
• Consuma alimente contaminate
Infectia cu rotavirus se transmite cu usurinta in randul sugarilor si copiilor mici. Acestia
transmit la randul lor rotavirusul membrilor familiei si persoanelor cu care au contact
apropiat.

Igiena temeinica a mainilor si a corpului sunt importante, insa nu suficiente pentru a

controla transmiterea virusului. Vaccinarea este singura modalitate eficienta de a
proteja copilul de infectia cu rotavirus.

Infectia cu rotavirus este mai frecventa la copii iarna si primavara (din decembrie pana
in iunie).
Cel mai des, infectia cu rotavirus este intalnita in colectivităţile de la grădiniţă,
în centrele de îngrijire ori în mediile sociale mai sărace, unde regulile de igienă
nu sunt respectate. Deoarece transmiterea se face prin contactul cu saliva
persoanei infectate, gastroenterita infecţioasă provocata de acest virus este
specifică sugarilor sau copiilor mici.
Climatul de iarna, igiena individuala si ambientala deficitara,nivelul scazut de
educatie al membrilor unei comunitati la care se adauga conditii improprii de
locuit,surse de ape contaminata, saracia,climatul cald si colectivitatile
aglomerate sunt factori ce faforizeaza infectiile cu acest virus.
Factorii dederminanti sunt reprezentati in special de bacterii,virusii si parazitii.
Periuada de incubatie a virusului rotavirus are o durata de 1-3 zile
Simptome a virusului rotavirus;
Infectia cu rotavirus este frecventa la nou-nascuti si la copiii mici. Si copiii mai mari sau
adultii se pot imbolnavi. Simptomele apar la 2 zile de la expunerea la virus.

Copiii infectati pot avea diaree apoasa severa, varsaturi, febra sau durere abdominala.
Varsaturile si diareea apoasa pot dura 3 pana la 8 zile. Alte simptome pot fi pierderea
apetitului si deshidratarea (pierderea fluidelor corporale) care este perculoasa in cazul
sugarilor si copiilor mici.

Adultii infectati cu rotavirus prezinta simptome mai usoare.

Deoarece exista mai multe tipuri de rotavirus, copiii, chiar si cei vaccinati, se pot infecta
si imbolnavi de mai multe ori, deoarece nici infectarea si nici vaccinarea nu ofera
imunitate completa fata de infectiile viitoare. Copiii care nu sunt vaccinati au de obicei
simptome mai severe la prima contaminare. Infectiile ulterioare sunt mai putin severe.
Copiii vaccinati au un risc scazut sa se imbolnaveasca in urma infectiei cu rotavirus.

Complicatii

Deshidratarea poate fi periculoasa in special pentru sugari si copiii mici. In caz de

deshidratare severa, se poate produce decesul, indiferent de cauza care a produs
deshidratarea.
Diagnostic

Infectia cu rotavirus este frecvent diagnosticata pe baza simtomelor si examenului fizic.

Diagnosticul se poate pune pe baza depistarii rapide a antigenelor virale in probele de

scaun. Tulpinile de rotavirus pot fi investigate prin teste speciale, precum testele
imunologice enzimatice sau reactia de polimerizare in lant (PCR), insa aceste teste nu sunt
efectuate de rutina.

Tratamentul infecţiei cu rotavirus trebuie adaptat în funcţie de gradul de deshidratare,

dar şi de afecţiunile preexistente ale pacientului. Nu există un tratament antiviral
specific. Dacă în majoritatea cazurilor cu deshidratare uşoară sau medie este suficient
doar un tratament simptomatic, antisecretor, dietetic şi de rehidratare orală cu soluţii
electrolitice (de tip gesol), în cazul deshidratărilor severe sau în contextul vârstelor mici
cu potenţial de evoluţie spre forme severe se impun spitalizarea şi instituirea unui
tratament susţinut de reechilibrare hidroelectrolitica, alături de celelalte modalităţi de
tratament: adsorbante, antisecretorii, antitermice, dar şi susţinerea homeostaziei altor
sisteme, în cazul în care acestea sunt implicate, uneori chiar prin măsuri de terapie
intensivă. În ţările în care sistemul sanitar este bine pus la punct, cu adresabilitate
rapidă la medic, deshidratările devin severe în foarte puţine cazuri. Ca în orice boală
diareică infecţioasă, rămân controversate tratamentele cu medicamente ce reduc
motilitatea intestinală (de tip loperamid). Unele studii au evidenţiat rolul benefic al
tratamentului cu lactobacili, care a scurtat perioada bolii diareice. In cazul persoanelor
cu sistem imunitar sanatos, infectia cu rotavirus trece de la sine in 3-7 zile. Antibioticele
nu ajuta, fiindca nu au efect asupra virusurilor. Nou-nascutii, copiii mici, varstnicii si
persoanele diagnosticate cu alte boli au risc crescut de deshidratare. Da-i copilului sa
bea cat mai multe lichide – este singura modalitate prin care poti preveni deshidratarea.
Daca alaptezi sau folosesti formula, continua sa-ti hranesti copilul ca de obicei. Cere
sfatul medicului in legatura cu cea mai buna varianta de saruri de rehidratare orala.

Deshidratarea severa necesita spitalizare pentru tratament perfuzabil.

Prognostic

Infectia cu rotavirus este autolimitanta si trece de la sine in 3-7 zile de la debutul

simptomelor. Rar, deshidratarea severa care insoteste infectia duce la deces.
Recunoasterea bolii si tratamentul suportiv (rehidratarea) pot preveni complicatiile
severe.
Preventie

Igiena temeinica a mainilor si a corpului sunt importante, insa nu suficiente pentru a

controla transmiterea virusului.
Vaccinarea impotriva infectiei cu rotavirus este singura modalitate eficienta de a proteja
copilul.

Majoritatea copiilor (9 din 10) care sunt vaccinati sunt imunizati pentru infectia severa
cu rotavirus. Aproximativ 7 din 10 copii vor fi imunizati pentru infectia cu rotavirus
indiferent de gradul de severitate a acesteia.

Exista doua tipuri de vaccin. Nou-nascutii trebuie sa primeasca toate dozele de vaccin
pana cand implinesc 8 luni.

Puncte cheie

• Rotavirus este un virus contagios care provoaca gastroenterita (inflamatia

stomacului si a intestinelor).
• Infectia cu rotavirus este frecventa la nou-nascuti si la copiii mici.
• Simptomele apar la 2 zile de la expunerea la virus. Acestea includ diareea
apoasa, varsaturile si febra.
• Complicatia majora o reprezinta deshidratarea severa, care poate duce la deces.
• Infectia cu rotavirus este autolimitanta si trece de la sine in 3-7 zile de la debutul
simptomelor.
• Vaccinarea impotriva infectiei cu rotavirus este singura modalitate eficienta de a
proteja copilul.
 Bibliografie
1. Arias C, Torres D. Fisiopatología de la infección por rotavirus. Paediatrica 2001;4(1):21-27
2. Ball JM, Mitchell DM, Gibbons TF, Parr RD. Rotavirus NSP4: a multifunctional viral enterotoxin.
Viral Immunol. 2005;18(1):27-40
3. Bishop RF, Davidson GP, Holmes IH, Ruck BJ. Virus particles in epithelial cells of duodenal
mucosa from children with acute non-bacterial gastroenteritis. Lancet. 1973 Dec 8;2(7841):1281-3
4. Bresee J, Fang ZY, Wang B, Nelson EA, Tam J, Soenarto Y, Wilopo SA, Kilgore P, Kim JS, Kang JO,
Lan WS, Gaik CL, Moe K, Chen KT, Jiraphongsa C, Ponguswanna Y, Nguyen VM, Phan VT, Le TL,
Hummelman E, Gentsch JR, Glass R; Asian Rotavirus Surveillance Network. First report from the
Asian Rotavirus Surveillance Network. Emerg Infect Dis. 2004 Jun;10(6):988-95
5. Ciofu E, Ciofu C. Esenţialul în pediatrie. Editura Medicală Amaltea. Bucureşti, 2002
6. Estes MK. Rotaviruses and their replication. In: Fields BN, Knipe DM, Howley PM, Chanock RM,
Monath TP, Melnick JL (editors). Fields virology, 3rd edition. Vol. 2. Raven Press. New York, 1996