Rotavirusul (caracteristici, complicatii)

Rotavirusul este un virus cu ARN dublu catenar din familia Reoviridae. Virusul este compus din
trei invelisuri concentrice, cu un genom format din 11 segmente. Invelisul exterior contine doua
proteine importante VP7, sau proteina G si VP4, sau proteina P. VP7 si VP4 definesc serotipul
virusului si induc anticorpii de neutralizare care sunt probabil implicati in protectia imuna. In
perioada 1996-2005, in Statele Unite cinci tulpini de rotavirus (G1-4, G9) au fost responsabile
pentru 90% din culturile de la copii cu varsta de pana la 5 ani. Dintre acestea, tulpina G1 a fost
responsabila pentru mai mult de 75% din culturi.

Rotavirusul este foarte stabil si poate ramane viabil in mediu timp de saptamani sau luni, daca nu
este dezinfectat.
Rotavirusurile cauzeaza infectia la numeroase specii de animale, inclusiv la vaci si maimute.
Aceste tulpini animale sunt antigenic distincte de cele care cauzeaza infectia la om si rar
cauzeaza infectia la om.

Patogeneza
Virusul intra in corp prin cavitatea bucala. Replicarea virusului are loc in epiteliul vilos al
intestinului subtire. Replicarea in afara intestinului subtire si raspandirea sistemica a virusului
(viremia) sunt considerate rare la persoanele imunocompetente. Infectia poate avea ca rezultat
scaderea absorbtiei intestinale a sodiului, glucozei si apei si niveluri scazute de activitate a
lactazei intestinale, fosfatazei alcaline si sucrazei si poate duce la diaree izotonica.

Corelatiile imune privind protectia impotriva rotavirusului nu sunt pe deplin intelese. Anticorpii
serici si de la nivelul mucoasei impotriva VP7 si VP4 sunt probabil importanti pentru protectia
impotriva bolii. Imunitatea mediata de celule joaca, probabil, un rol in recuperarea dupa infectie si
in cadrul protectiei.

Recuperarea dupa o prima infectie cu rotavirus nu duce, de obicei, la imunitate permanenta.

Dupa o singura infectie naturala, 38% dintre copii sunt protejati impotriva oricarei infectii
ulterioare cu rotavirus, 77% sunt protejat impotriva diareei cauzate de rotavirus, iar 87% sunt
protejati impotriva diareei severe.

Reinfectarea poate aparea la orice varsta. Infectiile ulterioare confera, progresiv, o protectie mai
ridicata si sunt, in general, mai putin severe decat prima. Infectiile recurente cu rotavirus
afecteaza persoanele de toate varstele. Infectiile recurente sunt, de obicei, asimptomatice sau au
ca rezultat diareea usoara, care poate fi precedata sau insotita de varsaturi sau febra usoara.

Caracteristici clinice
Perioada de incubatie pentru diareea cauzata de rotavirus este scurta, de obicei sub 48 de ore.
Manifestarile clinice ale infectiei variaza si depind daca este vorba de prima infectie sau de
reinfectare. Prima infectie dupa varsta de 3 luni este, in general, cea mai severa. Infectia poate fi
asimptomatica, poate cauza diaree apoasa auto-limitata sau poate avea ca rezultat diaree
dezhidratanta severa cu febra si varsaturi. Pana la o treime dintre copii pot avea temperatura mai
mare de 102F (39C). Simptomele gastrointestinale dispar, in general, in 3-7 zile.

Caracteristicile clinice si caracteristicile scaunului la diareea cauzata de rotavirus sunt non-

specifice, iar afectiunea similara poate fi cauzata de alti patogeni. Drept urmare, confirmarea unei
afectiuni diareice ca fiind cauzata de rotavirus necesita testare in laborator.

Complicatii
Infectia cu rotavirus la nou nascuti si copii poate duce la diaree severa, deshidratare,
dezechilibru electrolitic si acidoza metabolica. Copiii cu imunitate compromisa datorita
imunodeficientei congenitale sau unui transplant de maduva sau de organe pot suferi
gastroenterite severe sau prelungite cauzate de rotavirus si pot prezenta semne de anormalitate
la nivelul mai multor sisteme ale organismului, in special la nivelul rinichilor si al ficatului.

sus
Diagnosticul de laborator

Cea mai utilizata metoda pentru confirmarea infectiei cu rotavirus este detectia antigenului
rotavirus in scaun prin EIA (enzyme immunoassay). Sunt disponibile mai multe kituri de teste
comerciale pentru detectarea unui antigen comun rotavirusurilor umane. Aceste kituri sunt usor
de utilizat, sunt ieftine si foarte sensibile.

Alte tehnici (cum ar fi microscopia electronica, transcrierea inversa a reactiei de polimerizare in

lant, hibridizarea acidului nucleic, analiza secventiala si cultura) se utilizeaza mai ales in
cercetare. Antigenul rotavirus a fost identificat in serul pacientilor si la 3-7 zile de la debutul bolii,
dar in prezent, testele diagnostice de rutina se bazeaza in principal pe testarea probelor de
materii fecale.

sus
Epidemiologie

Ocurenta
Rotavirusul apare peste tot in lume. Prevalenta tupinilor de rotavirus variaza in functie de zona
geografica, iar in unele zone sunt prezente tulpinile care nu sunt incluse in vaccin.

Sursa
Sursa rotavirusului este tractul gastrointestinal si scaunul persoanelor infectate. Desi infectia cu
rotavirus apare la mai multe mamifere, transmiterea rotavirusurilor animale la om este rara si,
probabil, nu duce la afectiunea clinica. Desi persoanele cu imunodeficienta pot raspandi virusul o
perioada mai lunga de timp, starea de transport reala nu a fost descrisa.

Transmitere
Rotavirusurile sunt transmise in concentratie ridicata in scaunul persoanelor infectate.
Transmiterea se face pe cale fecal-orala, prin contact direct cu persoana infectata si prin
debridate (cum ar fi jucarii si alte suprafete contaminate cu materii fecale). Rotavirusurile sunt,
probabil, transmise si prin alte moduri decat prin mancare si apa contaminata cu materii fecale si
nuclei in picatura proveniti din tractul respirator.

Diagrama temporala
In tarile cu clima temperata, boala este mai frecventa toamna si iarna. In Statele Unite, nivelurile
superioare progreseaza, de obicei, din sud vest in noiembrie si decembrie catre nord este in
aprilie si mai. Motivul care sta la baza aceastei diagrame in functie de anotimp nu este cunoscut.
In tarile cu clima tropicala, boala nu depinde atat de mult de anotimpuri, ca in zonele temperate.

Comunicabilitate
Rotavirusul este extrem de contagios, dupa cum se dovedeste prin infectia aproape universala la
copiii cu varsta de pana la 5 ani. Persoanele infectate elimina mari cantitati de virus in scaun
incepand cu 2 zile inainte de aparitia diareei si pana la 10 zile dupa instalarea simptomelor.
Rotavirusul poate fi detectat in scaunul persoanelor cu imunodeficienta timp de peste 30 de zile
dupa infectare. Este frecventa transmiterea in cadrul familiei, institutiilor, spitalelor si institutiilor de
ingrijire a copilului.

sus
Vaccinurile anti-rotavirale

Primele vaccinuri anti-rotavirale au fost cu virus de origine bovina (vaca) sau rhesus (maimuta).
Studiile au demonstrat ca aceste vaccinuri orale vii puteau sa previna diareea cauzata de
rotavirus la copii, dar eficacitatea acestora a variat destul de mult. Deoarece imunitatea la
proteinele G (VP7) sau P (VP4) a fost asociata cu protectia bolii si recuperarea, au fost
dezvoltate noi vaccinuri cu virus viu care incorporeaza proteinele G, sau si proteine G si proteine
P pentru fiecare din serotipurile predominante.

In 1998, in Statele Unite a fost autorizat si recomandat un vaccin anti-rotaviral tetravalent cu virus
rhesus (RRV-TV, Rotashield) pentru imunizarea nou nascutilor. Cu toate acestea, RRV-TV a fost
retras de pe piata din Statele Unite la 1 an de la introducere, datorita asocierii sale cu invaginatia
intestinala.

Riscul de invaginatie intestinala a fost cel mai ridicat (crestere de peste 20 de ori) la 3-14 zile de
la administrarea primei doze de RRV-TV, cu o crestere mai mica a riscului (de aproximativ 5 ori)
la 3-14 zile de la a doua doza. In general, s-a estimat ca riscul asociat cu prima doza de RRV-TV
este de un caz la 10.000 de persoane vaccinate. Unii cercetatori au sugerat ca riscul de
invaginatie intestinala asociat cu RRV-TV a depins de varsta si ca numarul absolut al
evenimentelor de invaginatie intestinala si, posibil, riscul relativ de invaginatie intestinala asociat
cu prima doza de RRV-TV au crescut odata cu cresterea varstei de vaccinare.
Caracteristici
In prezent in Statele Unite exista doua vaccinuri anti-rotavirale autorizate. RV5 (RotaTeq) este un
vaccin oral viu fabricat de Merck si autorizat de FDA in februarie 2006. RV5 contine cinci
rotavirusuri reasortante dezvoltate din tulpini provenite de la om si bovine.

Fiecare fiola de vaccin de 2-mL contine aproximativ 2 x 106 unitati de virus din fiecare dintre cele
cinci tulpini reasortante. Virusurile din vaccin sunt suspendate intr-o solutie tampon care contine
sucroza, citrat de sodiu, fosfat de sodiu monobazic, monohidrat, hidroxid de sodiu, polisorbat 80
si medii de cultura de tesuturi. Pot fi prezente cantitati infime de ser fetal bovin. Vaccinul nu
contine conservanti sau timerosal.

S-a evaluat raspandirea pe cale fecala a virusului din vaccin la un subset de persoane
inregistrate in testele de faza III. Virusul din vaccin a fost eliminat de 9% din 360 de nou nascuti
dupa doza 1, dar de nici unul dintre 249 si respectiv 385 de nou nascuti dupa doza 2 si, respectiv,
doza 3. Eliminarea a fost observata chiar la 1 zi si chiar la 15 zile dupa o doza. Potentialul de
transmitere a virusului din vaccin nu a fost evaluat.

RV1 (Rotarix), un vaccin oral viu fabricat de GlaxoSmithKline, a fost autorizat de FDA in aprilie
2008. RV1 contine o tulpina din tulpina 89-12 (tip G1P1A[8]) a rotavirusului uman viu atenuat.
RV1 este prezentat sub forma de pulbere liofilizata care este reconstituita inainte de administrare.
Fiecare doza de 1-mL de vaccin reconstituit contine cel putin 106 unitati de virus din cultura
infectanta. Vaccinul contine aminoacizi, dextran, mediu Dulbecco Eagle modificat, sorbitol si
sucroza. Diluantul contine carbonat de calciu, apa sterila si xanthan. Vaccinul nu contine
conservanti sau timerosal.

Raspandirea prin materii fecale a antigenului rotavirus a fost evaluata la toti sau la un subset de
nou nascuti din sapte studii din diverse tari. Dupa doza 1, raspandirea antigenului rotavirus s-a
detectat cu ELISA la 50%-80% (in functie de studiu) din nou nascuti in aproximativ ziua 7 si 0%-
24% in aproximativ ziua 30. Dupa doza 2, raspandirea antigenului rotavirus a fost detectata la
4%-18% din nou nascuti in aproximativ ziua 7, si 0%-1,2% in aproximativ ziua 30. Nu a fost
evaluat potentialul de transmitere a virusului din vaccin.

Eficacitatea vaccinului
Testele clinice faza III privind eficacitatea RV5 (Rotateq) au implicat peste 70.000 de nou nascuti
cu varsta intre 6-12 saptamani din 11 tari.

Dupa finalizarea unui set de trei doze de RV5, eficacitatea vaccinului anti-rotaviral impotriva
gastroenteritei de orice grad de severitate, provocate de rotavirus, a fost de 74%, iar impotriva
gastroenteritei severe provocate de rotavirus (definita prin severitatea febrei, varsaturilor, diareei
si modificarilor comportamentale) a fost de 98%. Eficacitatea vaccinului a variat in functie de
serotipul rotavirusului.
Intr-un studiu vast, s-a evaluat eficacitatea vaccinului RV5 impotriva gastroenteritei provocate de
rotavirus si care necesita vizite la medic la 5.673 de copii, iar eficacitatea impotriva gastroenteritei
provocate de rotavirus si care necesita vizite la urgenta si spitalizare a fost evaluata la 68.038 de
copii in primii 2 ani de viata. Vaccinul RV5 a redus incidenta vizitelor la medic cu 86%, a vizitelor
la urgenta cu 94% si a spitalizarilor pentru gastroenterita cauzata de rotavirus cu 96%.
Eficacitatea administrarii a mai putin de 3 doze nu este cunoscuta.

Testele clinice faza III privind eficacitatea RV1 (Rotarix) au implicat mai mult de 21.000 de nou
nascuti cu varsta intre 6-12 saptamani in cadrul a doua studii din America Latina si Europa.

Dupa finalizarea unui set de doua doze de RV1, eficacitatea vaccinului anti-rotaviral impotriva
gastroenteritei severe cauzate de rotavirus (studiul din America Latina) a fost de 85%, iar
impotriva oricarei gastroenterite cauzate de rotavirus (studiul din Europa) a fost de 87%. RV1 a
redus spitalizarea pentru gastroenterita cauzata de rotavirus cu 85%-100% (in functie de studiu).
Eficacitatea administrarii a mai putin de 2 doze nu este cunoscuta.

Durata imunitatii
Durata imunitatii oferite de vaccinul anti-rotaviral nu este cunoscuta. S-a studiat eficacitatea
ambelor vaccinuri pe durata a doua sezoane de infectii cu rotavirus. In general, eficacitatea este
mai scazuta in cel de-al doilea sezon fata de primul.

sus
Programarea si utilizarea vaccinurilor

Recomandarile ACIP revizuite privind utilizarea vaccinului anti-rotaviral au fost publicate in

MMWR in februarie 2009. Datorita datelor estimative similare privind eficacitatea si siguranta, nici
Comitetul Consultativ privind Practicile de Imunizare (ACIP) si nici Academia de Pediatrie sau
Academia Medicilor de Familie nu si-au afirmate preferinta pentru un anumit vaccin.
ACIP recomanda vaccinarea anti-rotavirala periodica a tuturor nou nascutilor, fara contraindicatii.

Vaccinul trebuie administrat ca serii de doua sau trei doze, pentru RV1 si, respectiv, RV5,
incepand de la varsta de 2 luni. Seriile de vaccinare pentru ambele vaccinuri pot incepe inca de
la varsta de 6 saptamani. Dozele din serie trebuie separate de dozele anterioare prin intervale de
1-2 luni. Vaccinul anti-rotaviral trebuie administrat in aceeasi vizita cu alte vaccinuri care se
administreaza la aceasta varsta.

Varsta maxima pentru orice doza de RV1 aprobata de FDA este de 24 de saptamani, in timp de
varsta maxima aprobata de FDA pentru orice doza de RV5 este de 32 de saptamani. Aceasta
diferenta, precum si numarul diferit de doze din serie ar putea complica deciziile luate de
clinicienii care intalnesc copii care au fost vaccinati cu o marca de vaccin anti-rotaviral, alta decat
marca pe care clinicianul o are in stoc. In prezent nu exista date privind programele care includ si
RV1 si RV5.

ACIP a stabilit recomandari privind varsta de vaccinare, care variaza fata de cele ale fabricantilor.
Recomandarile ACIP au stabilit ca varsta maxima pentru prima doza a ambelor vaccinuri este de
14 saptamani si 6 zile. Aceasta este o recomandare off-label pentru RV5, deoarece varsta
maxima aprobata pentru prima doza din acest vaccin este de 12 saptamani. Intervalul minim
dintre doze pentru ambele vaccinuri anti-rotavirale este de 4 saptamani.

Varsta maxima pentru oricare din dozele oricaruia dintre vaccinurile anti-rotavirale este de 8 luni
si 0 zile. Nici unul din vaccinurile anti-rotavirale nu trebuie administrat la nou nascutii cu varsta
mai mare de 8 luni si 0 zile. Aceasta este o recomandare off-label pentru ambele vaccinuri,
deoarece varsta maxima aprobata pentru RV1 este de 24 de saptamani, iar varsta maxima
recomandata pentru RV5 este de 32 de saptamani.

ACIP NU a definit un interval maxim intre doze. Este de preferat sa se respecte intervalul
recomandat de 8 saptamani. Dar daca intervalul este prelungit, nou nascutul inca mai poate fi
vaccinat atat timp cat vaccinul este administrat la sau inainte de implinirea varstei de 8 luni. Nu
este necesara reinceperea seriei sau adaugarea de doze daca intervalul dintre doze a fost
prelungit.

Exista putine date privind siguranta sau eficacitatea administrarii a mai mult de o doza, chiar si a
dozelor partiale cumulate. ACIP recomanda ca furnizorii sa nu repete doza daca nou nascutul
scuipa sau regurgiteaza vaccinul. Orice doza ramasa trebuie administrata conform programului.
Dozele din vaccinul anti-rotaviral trebuie separate de un interval de cel putin 4 saptamani.

ACIP recomanda ca seriile de vaccin anti-rotaviral sa fie finalizate cu acelasi produs, daca este
posibil. Cu toate acestea, vaccinarea nu trebuie amanata daca produsul utilizat pentru o doza
sau doze prealabila/e nu este disponibil sa nu este cunoscut. In aceasta situatie, furnizorul
trebuie sa continue sau sa completeze seria cu produsul disponibil. Daca oricare doza din serie a
fost RV5 (RotaTeq) sau daca marca de vaccin utilizata pentru oricare din dozele anterioare nu
este cunoscuta, trebuie administrat un total de trei doze de vaccin anti-rotaviral.

Alaptarea nu pare sa diminueze raspunsul imun la vaccinul anti-rotaviral. Nou nascutii care sunt
alaptati trebuie vaccinati conform programului.

In Statele Unite exista cel putin 5 serotipuri de rotavirus care pot cauza boala diareica. In plus,
nou nascutii pot prezenta episoade multiple de diaree cauzata de rotavirus, deoarece infectia
initiala poate asigura numai imunitate partiala. Nou nascutii la care se poate certifica experienta
unei gastroenterite cauzate de rotavirus inainte de administrarea seriei complete de vaccinari
anti-rotavirale tot trebuie sa inceapa sau sa termine programul de 2 sau de 3 doze.

sus
Contraindicatii si precautii la vaccinare

Vaccinul anti-rotaviral este contraindicat la nou nascutii despre care se stie ca au avut reactii
alergice severe (anafilactice) la una din componentele vaccinului sau dupa administrarea unei
doze de vaccin. Aplicatorul oral pentru RV1 contine cauciuc latex, astfel ca nou nascutii cu alergie
severa la latex nu trebuie sa fie vaccinati cu RV1. Tubul de dozare pentru RV5 nu contine latex.

Conditiile de precautie sunt acelea care pot creste sansa de aparitie a unei reactii adverse la
vaccin sau pot reduce eficacitatea vaccinului. In general, nou nascutii cu precautii la vaccinare,
asa cum se descrie mai jos, nu trebuie sa primeasca vaccinul pana cand nu se recupereaza,
daca beneficiul vaccinarii nu depaseste riscul de aparitie a unei reactii adverse. Cu toate acestea,
clinicienii pot lua in calcul utilizarea vaccinului de la caz la caz.

Copiii cu imunitate compromisa datorita imunodeficientei congenitale, sau transplantului de celule

stem hematopoietice sau de organe, pot prezenta, uneori, gastroenterita severa, prelungita sau
chiar fatala, cauzata de rotavirus. Cu toate acestea, nu sunt disponibile date privind siguranta sau
eficacitatea la administrarea vaccinului anti-rotaviral la copiii care au sau pot avea imunitate
compromisa datorita bolii sau medicamentelor. Clinicienii vor trebui sa isi foloseasca uzul ratiunii
in aceasta situatie.

Nu exista date privind utilizarea vaccinului anti-rotaviral la nou nascutii care sunt expusi la sau
sunt infectati cu HIV. Exista, totusi, doua consideratii care sprijina vaccinarea la acesti nou
nascuti. Mai intai, diagnosticul HIV poate sa nu fie stabilit la nou nascutii ai caror mame sunt
infectate cu HIV pana cand acestia nu ajung la varsta de administrare a primei doze de vaccin
anti-rotaviral. In Statele Unite numai 3% sau mai putin din nou nascutii expusi la HIV vor fi
diagnosticati cu infectie HIV. In al doilea rand, tulpinile de rotavirus din vaccin sunt considerabil
atenuate, iar expunerea la un rotavirus atenuat este preferabila expunerii la un rotavirus salbatic.

Vaccinul anti-rotaviral nu trebuie, in general, sa fie administrat la nou nascutii cu gastroenterita

acuta, moderata sau severa, sau cu alta afectiune acuta pana cand nu se recupereaza. Cu toate
acestea, nou nascutii cu gastroenterita acuta sau cu alta afectiune acuta usoara pot fi vaccinati,
in special daca amanarea vaccinarii va amana prima doza de vaccin dupa varsta de 15
saptamani si 0 zile.

Datele disponibile sugereaza ca nou nascutii cu istoric de invaginatie intestinala pot prezenta risc
mai ridicat de repetare a episodului decat alti nou nascuti. Pana cand vor fi disponibile datele
post-autorizare privind siguranta vaccinului anti-rotaviral, riscurile si beneficiile vaccinarii trebuie
luate in considerare la vaccinarea nou nascutilor cu episod anterior de invaginatie intestinala.

Nu exista date disponibile privind raspunsul imun la vaccinul anti-rotaviral la nou nascutii care au
primit recent un produs sanguin. Teoretic, nou nascutii care au primit recent un produs sanguin
care contine anticorpi ar putea avea un raspuns imunologic redus la o doza de vaccin anti-
rotaviral oral. Cu toate acestea, in seria completa de vaccin anti-rotaviral se administreaza 2 sau
3 doze si nu se estimeaza risc crescut de evenimente adverse. ACIP recomanda acum ca
vaccinul anti-rotaviral poate fi administrat oricand inainte de, simultan cu sau dupa administrarea
oricarui produs sanguin.

Datele disponibile sugereaza ca nou nascutii prematur (i.e. nou nascutii nascuti inainte de
termenul de 37 de saptamani) prezinta risc ridicat de spitalizare cauzata de rotavirus in primii 1-2
ani de viata. In testele clinice, vaccinul anti-rotaviral este, in general, bine tolerat la nou nascutii
prematur, desi s-a evaluat doar un numar redus de nou nascuti prematur.

ACIP considera ca beneficiile vaccinarii anti-rotavirale a nou nascutilor inainte de termen

depasesc riscurile de evenimente adverse. ACIP sustine vaccinarea unui nou nascut prematur in
conformitate cu acelasi program si aceleasi precautii ca si cele valabile pentru nou nascutul la
termen, cu conditia respectarii urmatoarelor conditii: varsta cronologica a nou nascutului este de
cel putin 6 saptamani, nou nascutul este stabil clinic, iar vaccinul este administrat la momentul
externarii sau dupa externarea din unitatea de terapie intensiva neonatala sau din incubator.

Desi nivelul mai scazut al anticorpilor maternali la nou nascutii foarte prematur ar putea, teoretic,
creste riscul de reactii adverse cauzate de vaccinul anti-rotaviral, ACIP considera ca beneficiile
vaccinarii nou nascutului cu varsta eligibila, clinic stabil si care nu se mai afla in spital, depasesc
riscurile teoretice.

Tulpinile de rotavirus din vaccin sunt raspandite in materiile fecale ale nou nascutilor vaccinati.
Astfel ca, daca un nou nascut ar urma sa fie vaccinat cu vaccin anti-rotaviral in timp ce inca mai
necesita ingrijire medicala in spital, exista un risc teoretic ca virusul din vaccin sa fie transmis la
nou nascutii din aceeasi unitate care sufera de o afectiune acuta, precum si la nou nascutii
prematur care nu au varsta eligibla pentru vaccinare. ACIP considera ca, in situatii obisnuite,
riscul de raspandire depaseste beneficiul vaccinarii unui nou nascut care va ramane in spital si
recomanda ca acesti nou nascuti sa nu fie vaccinati pana nu se intrunesc conditiile descrise
anterior.

Desi rotavirusul este raspandit in materiile fecale ale nou nascutilor vaccinati, transmiterea
virusului din vaccin nu a fost documentata. Nou nascutii aflati in locuinte in care exista persoane
care au sau sunt suspectate ca prezinta o imunodeficienta sau status imun deteriorat pot fi
vaccinati. ACIP considera ca protectia indirecta a membrilor cu imunitate compromisa ai unei
familii, asigurata prin vaccinarea unui nou nascut din acea familie si, prin urmare, prevenirea bolii
cauzate de rotavirusul salbatic, depaseste riscul scazut de transmitere a virusului din vaccin la
membrii respectivei familii care au imunitatea compromisa.

Nou nascutii din familii unde exista femei insarcinate trebuie vaccinati conform aceluiasi program
ca si nou nascutii din familii in care nu exista femei insarcinate. Deoarece majoritatea femeilor
aflate la varsta la care pot avea un copil au imunitate pre-existenta la rotavirus, riscul de infectie
cu virusul atenuat din vaccin este considerat a fi foarte scazut. Desi transmiterea virusului din
vaccin nu a fost documentata, este prudent ca toti membrii familiei sa ia masuri cum ar fi
spalarea frecventa a mainilor dupa schimbarea scutecelor sau orice alte cai de contact cu
materiile fecale ale nou nascutului vaccinat.

sus
Reactii adverse dupa vaccinare

Invaginatia intestinala
Testele clinice faza 3 ale ambelor vaccinuri au fost foarte vaste, in principal pentru a se putea
studia ocurenta invaginatiei intestinale la persoanele vaccinate si placebo. Testele pentru RV1 au
inclus peste 63.000 de nou nascuti, din care jumatate au fost vaccinati, iar cealalta jumatate au
primit placebo. In cele 30 de zile care au urmat dupa doza din oricare dintre vaccinuri, au existat
7 cazuri de invaginatie intestinala la persoanele vaccinate si 7 cazuri diagnosticate la persoanele
cu placebo.

Testele pentru RV5 au inclus peste 69.000 de nou nascuti, din care jumatate au fost vaccinati, iar
cealalta jumatate au primit placebo. In cele 42 de zile de dupa vaccinare, au fost diagnosticate 6
cazuri de invaginatie intestinala la nou nascutii vaccinati si 5 cazuri la cei care au primit placebo.

Aceste date demonstreaza incidenta de fond a invaginatiei intestinale la nou nascuti, asa cum
este dovedita prin ocurenta acesteia la nou nascutii care au primit placebo. Datele demonstreaza
si ca, in timp ce invaginatia intestinala a fost anticipata la cei care au primit vaccinul anti-rotaviral,
riscul nu a fost mai ridicat la copiii care nu au fost vaccinati.

Alte evenimente adverse

In testele clinice s-au raportat diferite reactii adverse in perioada de 7-8 zile de la vaccinarea anti-
rotavirala, inclusiv varsaturi la 15%-18%, diaree la 9%-24%, iritabilitate la 13%-62% si febra la
40%-43%. Cu toate acestea, rata acestor simptome la copiii vaccinati a fost similara cu rata la
copiii nevaccinati. Nu s-au raportat reactii adverse grave atribuibile vaccinului anti-rotaviral.

Depozitarea si administrarea vaccinurilor

Ambele vaccinuri trebuie depozitate la temperaturi de refrigerare (3546F [28C]) si protejate
de lumina. Diluantul pentru RV1 poate fi depozitat la temperatura camerei. Vaccinurile nu trebuie
congelate. Valabilitatea la raft a vaccinurilor depozitate in conditii corecte este de 24 de luni. RV5
trebuie administrat cat mai curand posibil dupa ce a fost scos din frigider. RV1 trebuie administrat
in 24 de ore de la reconstituire. RV1 reconstituit poate fi depozitat la temperatura de refrigerare
sau la temperatura camerei.

Personalul medical poate fi preocupat de expunerea la virusul din vaccin in timpul administrarii
vaccinului anti-rotaviral sau contactului cu nou nascuti vaccinati. Spalarea frecventa cu sapun a
mainilor sau utilizarea dezinfectantilor pe baza de alcool trebuie sa fie practici de baza in toate
institutiile in care se administreaza vaccinuri. Aceasta practica trebuie sa minimizeze riscul de
transmitere a virusului din vaccinul anti-rotaviral in timpul administrarii. De aceea, nu exista
restrictii in privinta personalului cu imunitate suprimata sau a gravidelor din cadrul personalului
care administreaza vaccinul.

Sursa: Centrul National de Supravegherea si Controlul Bolilor Transmisibile (vaccinet.ro)