REFERAT:

MODELUL DE AUTOÎNGRIJIRE OREM

1
 Modelul de autoîngrijire Orem

Dorothea Elizabeth Orem (1914 – 2007), nascuta in Baltimore, Maryland, a fost o

teoreticiană a nursingului și creatoare a teoriei deficitului în îngrijirea proprie. Dna. Orem a primit
diploma de nursing din partea Școlii de Nursing a Spitalului Providenței din Washington. Ea a mai
urmat, de asemenea Universitatea Catolică Americană, de unde și-a luat licența în educția
nursingului în 1939 și masterul în educația nursingului în anul 1945. Elizabeth Orem a primit, ca și
distincție onorifică, titlul de doctor din partea Universității Georgetown, Colegiul Cuvântul Întrupat
și Universitatea Wesleyan din Illinois. Orem a fost unul dintre membrii grupului de teoreticieni ai
nursingului care au prezentat Tiparele Omului Unitar (Oamenii), scheletul inițial al diagnozei în
nursing, către Asociația Nord Americană a Diagnozei în Nursing, din 1982. În 1980 primește din
partea Universității Catolice Americane premiul de alumni pentru teorie în nursing, pentru realizările
sale. Iar în 1991, împreuna cu alte asistente medicale din Canada, Belgia, Olanda și America a creat
"Societatea internațională Orem pentru Știițta Nursingului și Bursa".
În cariera sa ea a susținut că omul și mediul înconjurator interacționează unul cu celălalt ca un
sistem de îngrijire personală. Iar, orice schimbare în sistemul uman sau al mediului ambiant va afecta
sistemul de îngrijire personală.
Dar ce înseamnă îngrijirea personală după Orem? Îngrijirea personală este practica activităților
inițiate și realizate independent de persoane mature într-un anumit timp pentru a promova și a
menține starea de bine, funcționare sănătoasă si dezvoltarea continuă de-a lungul vieții.
Cu această informație ea a ajuns la bazele conceptuale ale acestei teorii: îngrijirea proprie, agenția
de îngrijire proprie, cerințele de îngrijire proprie și cererea terapeutică a îngrijirii proprii. În acest caz
"agenția de îngrijire personală" este formată din capacitățile individului. Ea este formată din 2
agenții: agentul îngrijirii proprii și agentul îngrijirii dependente, atunci când e vorba de copiii îngrijiți
de parinți.
Astfel, relația dintre "agenția de îngrijire personală" (abilitatea de a te îngriji singur) și cererea
terapeutică de îngrijire personală în care agenția nu este suficientă în a întâmpina nevoile personale
este deficitul în îngrijirea proprie.
Teoria în nursing a lui Orem impune îngrijirea personală ca și nevoie umană, iar asistenta
medicală creează intervențiile de a oferi sau ajuta în acțiunile de îngrijire proprie pentru ca
persoanele sa-și recupereze sănătatea sau să își mențină sănătatea.
Totuși această teorie s-a bucurat de adoptarea ei în mod deosebit în cazurile de reabilitare și de
ajutorare medicală de prima mână, cazuri în care pacienții sunt încurajați să fie cât mai independenți
posibil. Asta și datorită faptului că ea se bazează pe filosofia că "toți pacienții doresc să se
îngrijească singuri". Pacienții își pot reveni mai rapid și mai complet dacă li se permite să își
realizeze propriile îngrijiri la nivelul la care le pot îndeplini. Astfel, ea pleacă de la presupunerea că:
Oamenii ar trebui să fie independenți în îngrijirea personală și a celor din familie care necesită
îngrijiri

2
 Oamenii sunt ființe individuale
Nursingul este o forma de acțiune - interacțiune între două sau mai multe persoane
Întampinarea cu succes a necesităților universale și de dezvoltare este o componentă importantă în
sănătatea bolnavului și a îngrijirii preventive
Cunoștințele unei persoane a potențialelor probleme de sănatate sunt necesare în promovarea
activităților de îngrijire proprie
Îngrijirea proprie și a minorilor aflați sub tutela sunt activități învățate într-un context socio-
cultural
Necesitățile îngrijirii proprii sunt grupuri de nevoi sau cerințe identificate de Orem. Ele sunt
clasificate în:
Necesități universale ale îngrijirii proprii - nevoi întalnite la toți oamenii; aici amintim: nevoia de
aer, apă, hrană, nevoia de a elimina, nevoia de activitate și odihnă, solitudine și interacțiune socială,
de prevenire a pericolelor si promovarea normalității.
Necesități de dezvoltare în îngrijirea proprie
- maturizantă: progresul către un nivel superior al maturizării
- situațională: prevenirea efectelor negative legate de dezvoltare
Necesități ale devierii sanătății - acele nevoi care apar ca rezultat al afecțiunii pacientului;
amintim:
- căutarea și obținerea asistenței medicale
- luarea la cunoștință și îngrijirea efectelor și rezultatelor condițiilor patologice
- îndeplinirea efectivă a măsurilor medicale prescrise
- modificarea conceptelor proprii în acceptarea unuia ca având o anumită stare de sănătate și
aflându-se într-o formă specifică de îngrijire medicală.
- educarea cu scopul de acomoda pacientul cu efectele condițiilor patologice în viața cotidiană.
Când un individ nu mai este capabil sa își întâmpine necesitățile îngrijirii proprii, apare un deficit
al îngrijirii proprii. Și este de datoria asistentului medical să determine aceste deficite și să definească
o modalitate de susținere. Astfel, această teorie specifică momentul în care asistentul medical este
necesar. Orem identificând 5 metode de ajutorare:
acționând pentru și făcând pentru ceilalti
ghidarea celor din jur
susținerea celuilalt
realizarea unui mediu ce promovează dezvoltarea personală în întampinarea cererilor viitoare
educarea celor din jur

3
 Pe lângă acestea există și teoria sistemelor de nursing care descriu modul în care nevoile proprii
ale pacientului vor fi întampinate de pacient sau asistentul medical sau de amândoi. Identificand 3
clasificări ale sistemului:
- sistemul integral compensator
-sistemul parțial compensator
-sistemul educativ și al susținerii
Printre acestea Orem a observat importanța tehnologiilor, chiar când acestea nu se referă la un
aparat sau instrument medical. Unele fiind de tip social sau interpersonal:
-comunicarea ajustată la varsta si starea de sanatate a pacientului
-menținerea relațiilor interpersonale, intragrup sau intergrup cu rolul de a coordona eforturile
-menținerea relațiilor terapeutice în lumina modurilor de funcționare psihosociale în sănătate și
boală
-acordarea de asistență umană adaptată nevoilor umane, acțiunilor, abilităților și limitărilor
sau alte tehnici de tip regula
-menținerea și promovarea proceselor vieții
-regularizarea modurilor de funcționare psihofiziologice în sănătate și boală
-promovarea dezvoltării umane
-regularizarea poziției și a mișcării în spațiu

Proces de nursing Procesul de nursing al lui Orem

 Analiză  Diagnoză si interpretare; determinarea de ce este nevoie de nursing.
Analizarea și interpretarea - explorarea posibilităților pentru îngrijire
 Designul unui sistem de nursing și planificarea acordării îngrijirii
 Realizarea și managementul sistemelor de nursing

Pasul 1 - culegerea datelor din 6 surse:

 Starea de sănătate a persoanei

 Perspectiva medicului asupra stării de sănătate a persoanei
 Perspectiva persoanei asupra sănătății proprii
 Obiectivele în contextul istoricului, stilului de viață și stării de sănătate
 Necesitățile persoanei de a se îngriji
 Capacitatea persoanei de a se îngriji

 Diagnoza în nursing  Asistentul medical dezvoltă un sistem care este compensator integral sau
 Planuri cu bază parțial sau este suportiv-educativ pentru pacient
științifică
Pasul 2

4
  Realizarea unei organizări ale componențelor terapeutice ale cerințelor
îngrijirii personale
 Selecționarea unor combinații de modalități de ajutorare care vor avea
efect și vor fi eficiente în compensarea sau depășirea deficitelor îngrijirii
proprii a pacientului

 Implementare Pasul 3
 Evaluare
 Asistentul medical asistă pacientul sau familia în problema îngrijirii
personale pentru a atinge rezultatele identificate și descrise anterior.De
asemenea se practică o colectare a evidențelor având rol în compararea
rezultatelor obținute împotriva rezultatelor specificate în designul
sistemului de nursing
 Acțiunile sunt conduse de componenta etiologică a diagnozei în nursing
 Evaluare

Teoria lui Orem reușește sa interrelaționeze concepte într-un mod în care creează un mod diferit
de a privi un anumit fenomen, este de asemenea de natură logică și totuși, simplă și ușor de
generalizat. Deoarece este logică această teorie, baza ei sau ipotezele ei pot fi testate și pot, chiar
contribui și asista la dezvoltarea corpului general de cunoștințe din cadrul unei discipline prin
cercetarea implementată pentru validarea anumitor ipoteze. Acest concept putând fi folosit de către
practicanți pentru a se ghida și a-și îmbunătăți serviciile medicale.
Punctele tari ale acestei teorii sunt faptul că pune o bază ușor de înțeles în practica medicală, ea
poate fi folosită în nursingul profesional în acele arii ale nursingului, precum: practica nursingului,
curiculumul nursingului, educarea și administrarea în nursing și chiar cercetarea în nursing. Acest
concept specifică momentele în care nursingul este o necesitate, iar abordarea ei în materie de
îngrijire personală este contemporană cu acele concepte promovatoare a sănătății și a menținerii
sănătății.
Ca și limitări ale teoriei lui Orem putem menționa faptul că îngrijirile de sănătate sunt văzute ca
un mediu dinamic și mereu schimbător, iar principiile ei vor putea să nu fie valabile în viitor și poate
cel mai important aspect negativ este acela că teoria ei este orientată spre boală și nu asupra
bolnavului.