Alimentatia artificiala a sugarului

Creşterea şi dezvoltarea optimă a organismului necesită o nutriţie corespunzătoare. Aportul

alimentar trebuie să cuprindă toate principiile nutritive şi să fie echilibrat, astfel încât să asigure
nevoile energetice ale copilului, dependente de vârstă, greutate, stare de sănătate.

Nevoile energetice ale sugarului trebuie să acopere necesarul pentru metabolismul de întreţinere,
creştere, termoreglare şi activitate fizică. Acestea explică unele particularităţi nutritive la sugar:

 nevoi calorice foarte crescute, în special în primele luni de viaţă;

 nevoi crescute de apă;

 nevoi crescute de proteine, raportat la greutatea corporală, necesară creşterii;

 nevoi crescute de nutrienţi semiesenţiali (substanţe care sunt esenţiale la sugar, dar nu şi la
vârsta de copil mare, datorită terminării creşterii sau faptului că sinteza lor a devenit
posibilă; ex: vitamina D, unii aminoacizi).

Necesarul de apă. Apa este cel mai important constituent al organismului, reprezentând 72-75% la
nou-născut. Necesarul de apă creşte odată cu creşterea temperaturii mediului ambiant, în condiţii
de febră sau pierderi rapide prin vărsături şi diaree. Necesarul de apă este de 180-200 ml/kg/zi la
nou-născut şi de 150-170 ml/kg/zi la sugar.

Necesarul caloric este de 110-120 kcal/kg/zi în trimestrul I de viaţă, 100-110 kcal/kg/zi în trimestrul
al II-lea şi 90-100 kcal/kg/zi în trimestrele III-IV.

Din punct de vedere calitativ, nevoile nutriţionale trebuie să cuprindă:

Proteine – nu sunt stocate în organism, de aceea este necesar raportul lor zilnic. Au rol plastic (intră
în componenţa tuturor celulelor organismului, a hormonilor, enzimelor, imunoglobulinelor, etc.), dar
uneori pot constitui şi sursă energetică. Necesarul de proteine este:

 în alimentaţia naturală: 2 g/kg/zi (au valoare biologică mare şi digestibilitate uşoară);

 în alimentaţia artificială: 3-3,5 g/kg/zi în primul semestru de viaţă şi 2 g/kg/zi în semestrul al

doilea.

Lipide – reprezintă cea mai importantă sursă de energie, având şi rol plastic (mielinizarea sistemului
nervos prin acizii graşi esenţiali). Necesarul de lipide la sugar este de 4-6 g/kg/zi.
Glucide – reprezintă o importantă sursă energetică, dar au şi rol plastic (biosinteza glicogenului,
galactocerebrozidelor creierului, glucoproteinelor, glucolipidelor, aminoacizilor şi acizilor graşi).
Necesarul de glucide este de10-12 g/kg/zi la sugar şi copilul mic.

Pentru a exista un echilibru alimentar, raportul dintre principiile nutritive trebuie să fie, la nou-
născut şi sugar: proteine:lipide:glucide = 1:2:4.

Sărurile minerale – au rol structural şi reglator, fiind indispensabile organismului.

ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ

Alimentaţia artificială constă în alimentarea copilului exclusiv cu laptele altei specii în primele 4 luni
de viaţă. Cel mai utilizat este laptele de vacă şi pulberile sale.
COMPOZIŢIA LAPTELUI DE VACĂ

Laptele de vacă este bogat în proteine şi săruri minerale şi sărac în glucide, fiind impropriu pentru
alimentaţia sugarilor mici. Valoarea sa calorică este de 650-700 kcal/l.

Proteinele

Se găsesc în cantitate de 34 g/l, de trei ori mai mare decât în laptele matern. Conţinutul crescut în
proteine suprasolicită funcţiile digestivă, hepatică şi renală ale sugarului, imature la această vârstă.

Sunt reprezentate de proteinele din lactoser, 6 g/l şi cazeină, 28 g/l, proporţia crescută a celei de-a
doua conferindu-i caracterul de lapte cazeinos. În stomacul sugarului, cazeina precipită în cheaguri
mari, greu accesibile enzimelor digestive; tratarea termică îi ameliorează digestibilitatea. Conţinutul
crescut de aminoacizi incomplet metabolizaţi în perioada de sugar, determină acidoză metabolică de
lungă durată, cu agresiune chimică asupra creierului.

Proteinele din lactoser:

Beta-lactoglobulina este componenta majoritară a lactoserului şi principala fracţiune antigenică,

implicată în patogenia alergiei respiratorii la sugar, exemei, hemoragiilor oculte, refluxului gastro-
esofagian şi colicilor abdominale.

Lactoferina se găseşte în cantitate mică, ceea ce explică absorbţia redusă a fierului din lapte şi
rezistenţa redusă la infecţii enterale a sugarului alimentat cu lapte de vacă.

Ig sunt în cantitate mică, se inactivează în cursul sterilizării şi nu rezistă la acţiunea enzimelor

proteolitice ale sugarului;
Alte fracţiuni proteice: alfa-lactalbumina, albuminele serice (cu rol de liganzi), enzime (se inactivează
în cursul sterilizării).

Conţinutul crescut de proteine favorizează dezvoltarea florei intestinale de putrefacţie, în special a

colibacililor patogeni.

Lipidele

Se găsesc în cantitate similară cu cea din laptele matern, 36 g/l, dar sunt inferioare calitativ prin
conţinutul crescut în acizi graşi saturaţi, iritanţi pentru mucoasa digestivă a sugarului. Conţinutul în
acizi graşi esenţiali este foarte redus.

Glucidele

În cantitate redusă faţă de cea din laptele uman, 48 g/l, sunt reprezentate de alfa-lactoză, care
eliberează mai puţină galactoză pentru mielinizarea sistemului nervos. Oligozaharidele sunt absente.

Sărurile minerale

Se găsesc în cantitate mare, 8 g/l, de 4 ori mai mare faţă de cea din laptele uman. Alături de
proteine, contribuie la realizarea unei osmolarităţi crescute în laptele de vacă faţă de laptele uman,
considerată factor favorizant în patogenia enterocolitei ulceronecrotice. Unele minerale: sodiu,
potasiu, calciu, fosfor se găsesc în concentraţii mult mai mari faţă de laptele uman. Cu toate acestea,
absorbţia calciului din laptele de vacă este mult mai redusă datorită raportului neadecvat cu fosforul
(Ca:P=1,3) şi sărurilor insolubile pe care le formează cu cazeina şi lipidele, favorizând apariţia
rahitismului şi tetaniei.
Fierul se găseşte în concentraţie de două ori mai mică decât în laptele uman; are biodisponibilitate
redusă datorită cantităţii mici de lactoferină şi concentraţiei mari de cazeină şi calciu, favorizând
apariţia anemiei.

Vitaminele

Conţinutul în vitamine variază în funcţie de hrana animalului. Predomină vitaminele din grupul B şi
vitamina K, dar se inactivează la sterilizare.

Din punct de vedere bacteriologic, laptele de vacă are un conţinut microbian crescut, datorită
condiţiilor de recoltare şi manipulare, riscul de contaminare cu bacil dizenteric, bacil Kooch,
stafilococi, streptococi impunând sterilizarea.

Rezumând, laptele de vacă prezintă numeroase dezavantaje prin compoziţia sa biochimică şi

încărcătura microbiană:

 conţinutul crescut de proteine şi săruri minerale îi conferă osmolaritate, care suprasolicită

funcţia de excreţie a sugarului, predispunându-l riscului de deshidratare hipertonă, prin
incapacitate de a concentra urina;

 concentraţia crescută de proteine produce hiperamoniemie, acidoză metabolică şi retenţie

azotată;

 conţinutul scăzut în glucide reprezintă şi un aport redus de galactoză, cu mielinizare mai

lentă a sistemului nervos;

 conţinut redus în acizi graşi esenţiali;

 absorbţia unor minerale este redusă din cauza raportului inadecvat (Ca:P)sau formării de
săruri insolubile ori datorită cantităţii scăzute de liganzi (lactoferină);

 absenţa factorilor de protecţie imunologică explică frecvenţa mai mare a infecţiilor digestive
la sugarii alimentaţi artificiali;

 risc crescut de apariţie a manifestărilor alergice;

 dezavantaje economice, confort redus (procurare, sterilizare, etc.);

Pentru corectarea acestor dezechilibre, s-au adoptat o serie de soluţii:

 diluarea laptelui de vacă: 1/2 în prima lună de viaţă, 2/3 în lunile a 2-a şi a 3-a, 3/4 în luna a
4-a; ulterior integral;

 corectarea exceselor şi a insuficienţelor prin crearea de lapte praf, al cărui conţinut să fie cât
mai aproape de cel al laptelui matern.

CONSERVAREA LAPTELUI DE VACĂ

Are ca scop împiedicarea fermentaţiei lactice şi se realizează prin frig, căldură şi substanţe
conservante.

Cele mai uşoare metode de conservare care se pot aplica la domiciliu sunt:

 refrigeraţia, la + 5 C;
  fierberea, la + 102 C, timp de 5 minute iarna şi 10 minute vara, după îndepărtarea peliculei
pe care laptele de vacă o formează la temperatura de aproximativ 80 C. După fierbere,
laptele se răceşte brusc în apă rece şi se păstrează la rece timp de 24 ore;

Celelalte metode: pasteurizarea, tindalizarea şi transformarea în lapte praf se realizează în mediu

industrial, iar soxhletizarea se poate practica în spitale.

PREPARATE DE LAPTE PRAF

Modificările aduse laptelui de vacă în scopul adaptării compoziţiei lui la posibilităţile digestive ale
sugarului sunt:

 deshidratarea pe cale termică prin care se obţine lapte praf steril şi cu unele transformări
fizico-chimice care îi facilitează digestia;

 reducerea conţinutului de proteine, săruri minerale şi, implicit, a presiunii osmotice;

 ameliorarea calitativă a proteinelor şi aminoacizilor;

 înlocuirea parţială a lipidelor cu uleiuri vegetale pentru echilibrarea raportului dintre acizii
graşi.

 adaosul de glucide, vitamine şi oligoelemente.

Produsele de lapte praf preparate pe bază de lapte de vacă se clasifică în:

1. Preparate (formule) de început - recomandate sugarului în primele 4-6 luni, dar

administrarea lor poate continua până la un an, alături de alimentele din diversificare;

2. Preparate (formule) de continuare – recomandate sugarilor cu vârsta peste 5-6 luni, până la
un an; se mai numesc „laits de suite”, „folow-up formula”;

3. Preparate pentru copii de vârstă mică - recomandate copiilor cu vârsta de 1-3 ani („laits de
croissance”).

PREPARATE DE ÎNCEPUT

Acoperă nevoile nutriţionale minime ale sugarului în primele 4 luni. În funcţie de compoziţia lor, ele
se împart în preparate adaptate şi preparate parţial adaptate.

Preparate adaptate

Compoziţia biochimică a laptelui praf adaptat este apropiată de cea a laptelui uman. Termenul
adaptat înlocuieşte pe cel impropriu de umanizat. Se prepară instant, prin resuspendarea în apă
fiartă şi răcită, în concentraţie specifică fiecărui preparat.

Laptele praf adaptat se prepară din laptele de vacă diluat cu lactoser demineralizat la care se adaugă
uleiuri vegetale, lactoză, vitamine, fier, cupru.

La rândul lor, preparatele adaptate se împart în:

 formule adaptate pentru sugarul născut la termen

Au compoziţia apropiată de cea a laptelui uman matur şi asigură necesităţile nutriţionale ale
sugarului în primele 4-6 luni de viaţă. Aceste preparate pot fi folosite şi ulterior, ca formule de
continuare până la vârsta de 1 an, alături de alimente introduse pentru diversificare.
Compoziţia biochimică a acestor preparate este:

 proteine: 14-17 g/l, raportul cazeină:proteine din lactoser = 4:6 (similar cu cel din laptele
uman); sunt suplimentate cu taurină, cisteină; raportul dintre unii aminoacizi este modificat;

 lipide: 27-36 g/l; calităţile lor sunt modificate prin înlocuirea parţială cu uleiuri vegetale,
sursă de acizi graşi polinesaturaţi, inclusiv acid linoleic; astfel, proporţia dintre acizii graşi
saturaţi şi cei nesaturaţi este egală;

 glucide – reprezentate exclusiv de lactoză – 67-75 g/l;

 săruri minerale: 3,4-4 g/l, sigură o osmolaritate sub 400 mOsm/l;

 raportul Ca:P îmbunătăţit;

 sunt suplimentate cu vitamine, fier, cupru.

Laptele praf adaptat este recomandat sugarului eutrofic şi dismatur, dar nu asigură nevoile
nutriţionale ale prematurului şi sugarului malnutrit. Din punct de vedere comercial, ele corespund
variantei „1”.

Exemple: Similac; Humana 1; Morinaga BF 1; Nutricare special; SMA 1; Nan; Beba 1; Aptamil 1;
France lait 1; Enfamil 1.

 formule adaptate pentru prematuri (preterm infant formula).

Se apropie de compoziţia colostrului şi conţin o concentraţie mai mare de proteine (19-23 g/l),
raportul cazeină: lactoser în favoarea ultimei, sunt suplimentate cu cistină şi taurină, trigliceride cu
lanţ mediu (uşor de digerat), acizi graşi esenţiali şi polimeri ai glucozei, raportul Ca:P optimizat, săruri
minerale 4 g/l, fiind adaptat fiziologiei prematurului. Toate acestea îi determină o osmolaritate de
300 mOsm/l şi valoare energetică de 750 kcal/l.

Aceste preparate se pot administra prematurului, nou-născutului şi sugarului malnutrit, datorită

conţinutului crescut de proteine; dismaturul nu poate însă metaboliza încărcătura proteică.

Cu toate îmbunătăţirile aduse compoziţiei, laptele adaptat prezintă încă o serie de dezavantaje:

 diluarea cazeinei cu lactoser creşte cantitatea de beta-lactoglobulină şi de alfa- lactalbumină,

surse de intoleranţă sau alergie la laptele de vacă

 absenţa proprietăţilor antiinfecţioase;

 fierul din lapte favorizează multiplicarea unor germeni;

 compoziţia uniformă în cursul prânzului nu permite reglarea apetitului;

 ambalajele din pungi, plastic, staniol, tablă prezintă risc teratogen şi toxic.

Preparate parţial adaptate (semiadaptate)

 conţinutul în proteine (20 g/l) şi săruri minerale (4 g/l) este mai ridicat decât în laptele uman;

 raportul dintre cazeină şi proteinele din lactoser este unitar (mai mare decât în laptele
uman);

 este suplimentat cu glucide diferite de lactoză şi cu uleiuri vegetale;

 raportul Ca:P=1,5, osmolaritatea = 300 mOsm /l, valoare calorică 710-740 kcal/l.
Compoziţia sa nu atinge performanţa laptelui praf adaptat. Este indicat sugarului malnutrit căruia îi
asigură necesităţile proteo-calorice mari, dar fără a-i solicita funcţia renală, având osmolaritate
scăzută. Poate fi administrat prematurului şi sugarului eutrofic, dar este contraindicat dismaturului.
Exemple: Milumil; Bebelac; Robebi A, B; Beba; Humana Baby Fit; Guicoz; pentru prematuri –
Robolact.

FORMULE DE CONTINUARE

Se adresează sugarilor peste vârsta de 4-6 luni, până la 1 an, la care majoritatea enzimelor digestive,
precum şi capacitatea de excreţie renală sunt maturate. Ele se folosesc ca parte a alimentaţiei
diversificate şi au compoziţia intermediară între formulele de început şi laptele de vacă:

 conţinut crescut de proteine: 24-33 g/l, raportul albumină: cazeină = 20:80 (similar cu laptele
de vacă);

 conţin acizi graşi din uleiuri vegetale;

 glucidele sunt reprezentate de lactoză (minim 50%) şi polimeri de glucoză;

 conţinutul în săruri minerale este mai mic decât în laptele de vacă (5-6 g/l);

 sunt suplimentate cu fier şi vitaminele D, E;

 conţin calciu şi fosfor în cantitate optimă;

Valoarea calorică = 67-68 kcal/100ml. Din punct de vedere comercial, corespund variantei „2”.
Exemple: France lait 2; Beba 2; Eufamil 2; Guicoz 2; Aptamil 2; Milumil 2; Nan 2; SMA 2.

PREPARATE PENTRU COPII DE VÂRSTĂ MICĂ

Sunt destinate copiilor cu vârsta cuprinsă între 1-3 ani, care trebuie să primească minim 500 ml lapte
/ zi. Se numesc „lait de croissance” (lapte de creştere).

LAPTE CONVENŢIONAL

Este neadaptat, având compoziţia similară cu a laptelui de vacă. Se obţine prin deshidratarea laptelui
de vacă la temperaturi înalte. În urma procesului tehnologic, rezultă unele îmbunătăţiri:

 conţinut microbian mai scăzut;

 omogenizarea lipidelor;

 coagularea cazeinei;

 inactivarea unor alergeni.

Se administrează sugarului sănătos, în lipsa preparatelor adaptate şi se prepară prin resuspendare în

decoct de orez (2% pentru nou-născut în săptămânile 3-4) sau mucilagiu de orez (2% în luna a 2-a,
3% în luna a 3-a, 5% în luna a 4-a), în concentraţii diferite, în funcţie de vârsta sugarului: 8% în prima
lună de viaţă, 10% în lunile 2-4, 12,5-14% după luna a patra. Necesită adaos de zahăr 5%.

Anumite categorii de sugari necesită formule speciale de lapte praf, aşa-numite „aliment-
medicament”:

Preparate hipo- sau delactozate: au conţinut redus de lactoză (1-2 g/l) sau sunt complet delactozate
(urme), glucidele sunt reprezentate de glucoză sau polimeri de glucoză, zaharoză; conţinutul în
proteine, lipide, săruri minerale, raportul cazeină/lactoser sunt similare celor din formulele adaptate.
Sunt indicate în alimentaţia sugarului cu intoleranţă la lactoză. Exemple: All 110; Milupa HN25;
Humana H, alte preparate „lactose-free”.

Formule bazate pe proteine din soia: nu conţin lactoză, glucidele sunt reprezentate de zaharoză,
dextrine, amidon de tapioca, melasă de porumb; proteinele sunt izolate din proteine din soia tratate
termic pentru ameliorarea digestibilităţii şi suplimentate cu carnitină, metionină, taurină; lipide
exclusiv vegetale şi sunt fortifiate cu fier. Sunt recomandate sugarului cu galactozemie, intoleranţă la
lactoză sau la proteinele laptelui de vacă (deşi frecvent există alergie încrucişată), diete vegetariene.
Exemple: Isomil, Nutrilon-Soya, All-soy.

Formule cu proteine hidrolizate din lapte de vacă (diete elementale/semielementale,

hipoalergenice): sursa proteică este reprezentată de aminoacizi obţinuţi prin hidroliza enzimatică a
cazeinei laptelui de vacă, suplimentaţi cu carnitină, cisteină, tirozină,taurină; nu conţin lactoză,
lipidele sunt exclusiv vegetale. Sunt preparate costisitoare, destul de greu acceptate de către sugari.
Sunt recomandate în intoleranţa severă la proteinele laptelui de vacă sau din soia, sindroame de
malabsorbţie. Exemple: Alfaré, Nutramigen, Pregestimil, alte preparate „HA” (hipoalergenice).

TEHNICA ALIMENTAŢIEI ARTIFICIALE

Preparatele de lapte de vacă se administrează cu biberonul şi tetina, cu linguriţa sau căniţa,

sterilizate prin fierbere înainte de fiecare masă. Laptele se prepară înaintea fiecărei mese, cu
precauţii maxime de igienă.

Tetina biberonului se perforează în trei puncte cu un ac înroşit în flacăra; orificiile trebuie să fie
punctiforme, astfel încât laptele să picure, nu să curgă jet. După perforare, tetina se freacă cu sare
de bucătărie pentru a se îndepărta mirosul de cauciuc, se spală, apoi se fierbe timp de 3-5 minute.

Sugarul este schimbat în lenjerie curată, care se protejează cu babeţică. Se aplică tetina pe biberon şi
se verifică temperatura laptelui prin picurarea lui pe faţa anterioară a antebraţului mamei Poziţia
sugarului este asemănătoare cu cea din alimentaţia la sân, ridicat sau semişezând, cu capul sprijinit
pe braţul mamei, niciodată culcat. Suptul în poziţie orizontală favorizează producerea otitei medii
prin scurgerea laptelui din faringe de-a lungul trompei lui Eustachio (1;6). Biberonul trebuie ţinut
astfel încât tetina şi gâtul biberonului să fie pline cu lapte, pentru a limita aerofagia. Prânzul durează
10 15 minute, după care sugarul este ţinut vertical pentru a eructa, apoi va fi culcat în decubit lateral
drept. Dacă raţia este insuficientă, sugarul plânge după golirea biberonului.

După alimentaţie, tetinele şi biberoanele se spală şi se păstrează în apă, până la sterilizare.

STABILIREA RAŢIEI ÎN ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ

Datorită efectului benefic asupra peristaltismului intestinal, a activităţii enzimelor digestive şi asupra
florei intestinale, alimentaţia enterală trebuie să înceapă precoce, în primele 6 ore de la naştere.
Atunci când nu se poate asigura laptele matern, nou-născutul primeşte 10-15 ml apă sterilă sau
glucoză 5% în primele 3-4 ore după naştere, urmând ca ulterior să fie alimentat cu 15-20 ml lapte
(adaptat) la fiecare 3 ore, în prima zi de viaţă. În ziua a doua va primi 7 prânzuri a 20 ml lapte,
urmând ca raţia să crească progresiv, în primele 10 zile, cu câte 10 ml la fiecare masă, zilnic, calculul
raţiei efectuându-se cu ajutorul formulei Finkelstein:

 ml lapte/24 ore = (Z – 1) x 70-80, unde:

 Z = vârsta în zile;

 70 = cantitatea pe prânz pentru nou-născutul cu greutatea la naştere sub 3250 grame;

  80 = cantitatea pe prânz pentru nou-născutul cu greutatea la naştere peste 3250 grame.

După vârsta de 10 zile, raţia de lapte pentru 24 ore trebuie să asigure necesarul de lichide (160-180
ml/kg/zi în trimestrul I, 150-170 ml/kg/zi în trimestrul II, etc) şi calorii (120 Kcal/kg/zi în trimestrul I,
110 kcal /Kg/zi în trimestrul II, etc). Cantitatea astfel calculată se împarte la numărul de mese,
respectiv 7 pe zi în prima lună (la 3 ore interval), 6 pe zi în lunile a doua şi a treia, 5 din luna a 4-a, cu
un interval de 3-4 ore între ele şi pauză nocturnă de 6-8 ore. Rezultă că în săptămânile a 3-a şi a 4-a
nou-născutul va primi 7 prânzuri X 90-100 ml lapte praf adaptat, în luna a 2-a sugarul va primi 6
prânzuri X 120-130 ml lapte praf, ş.a.m.d.

Se impune o precizare pentru cazul în care sugarul este alimentat cu lapte de vacă: laptele de vacă
integral sau corespondentul său, laptele praf convenţional (concentraţie 12,5-14%) se administrează
în cantitate de 100-120 ml/kg/zi, fără a depăşi 700 ml/zi, completându-se necesarul de lichide până
la 150-180 ml/kg/zi (respectiv 30-50 ml/kg/zi) cu apă fiartă şi răcită, decoct sau mucilagiu de orez în
diferite concentraţii în funcţie de vârstă, fără a depăşi 1000 ml lichide/zi. În cazul în care se folosesc
diluţii de lapte de vacă (1/2 în prima lună, 2/3 în lunile a 2-a şi a 3-a, 3/4 în luna a 4-a, apoi integral),
cantitatea calculată pentru 24 ore se împarte la numărul de mese. Lichidul de diluţie folosit depinde
de vârstă: apă fiartă în primele 2 săptămâni de viaţă, decoct de orez 2% în săptămânile a 3-a şi a 4-a,
mucilagiu de orez 2% în luna a 2-a, respectiv 3% în luna a 3-a şi 5% în luna a 4-a.

Concentraţia de lapte praf convenţional depinde, de asemenea, de vârstă: 8% în săptămânile a 3-a şi

a 4-a, 10% în lunile a 2-a şi a 3-a, 12% în luna a 4-a.

Toate preparatele din lapte de vacă (diluţii) şi respectiv, lapte praf convenţional, se zaharează 5%.

În concluzie, alimentaţia naturală este ideală pentru sugar, laptele matern fiind perfect adaptat
necesităţilor sale.