UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIE MANAGERIALĂ

SISTEME INTEGRATE DE PRODUCȚIE

REFERAT:

FLUXURILE MATERIALE

Coordonator:

1
 FLUXURILE MATERIALE

Fluxurile materiale reprezintă mişcarea progresivă în cadrul procesului de fabricaţie a

materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, subansamblelor etc. între depozitele de materiale
şi secţiile de producţie şi între secţiile de finisare şi depozitele de produse finite. În cazul
proceselor de fabricaţie complet automatizate, precum şi în procesele de aparatură, fluxul de
materiale se suprapune cu fluxul tehnologic.

În organizarea fluxului de materiale trebuie să se ţină seama de sensul şi lungimea

traseului pe care circulă materialele, de caracteristicile de depozitare şi de transport ale
materialelor (volum, greutate, gabarit etc.), de durata de stocare în diferite puncte şi durata totală
de imobilizare a materialelor în procesele de producţie.

Fluxurile material se formează în rezultatul transportării, depozitării şi executării altor

operaţii cu materia primă, semifabricatele şi produsele finite, începând de la sursa primară a
materiei prime 310 până la consumatorul final. În literatura de specialitate sunt abordate două
criterii de cuantificare (măsurare) a fluxurilor materiale: volumul fluxului material al unei
operații logistice și volumul fluxului material al unui echipament . Fluxul material al unei
operații logistice. În procesul circulaţiei încărcăturii se realizează operaţii variate: descărcarea,
aranjarea pe suporturi cu fund dublu, deplasarea, despachetarea, aranjarea la stocare etc. adică
operaţii logistice. Volumul lucrărilor pe fiecare operaţie, calculat pentru un anumit interval de
timp (o lună, un an) reprezintă fluxul material al operaţiei corespunzătoare. În depozitele
întreprinderii comerciale angro, fluxurile materiale se calculează, de regulă, în anumite sectoare.
Pentru aceasta se sumează volumul lucrărilor la toate operaţiile logistice, realizate pe sectorul
dat. Fluxul material al unui echipament.

În sistemele productive, fluxurile materiale pot fi definite ca o mulțime de entități

circulante care se deplasează în interiorul unei arhitecturi de fabricație (centru de producție) care

2
conține elemente structurale conectate între ele printr-o serie de reguli de relaționare. Regulile de
relaționare între elementele structurale determină traiectoriile posibile ale entităților circulante în
cadrul arhitecturii de fabricație. Dacă în interiorul unui sistem entitățile circulante sunt distincte
și numărabile putem afirma că avem un flux material cu valori discrete. Volumul lucrărilor
efectuate de un echipament tehnologic de producție fără necesitatea implicării altor operațiuni de
întreținere (întreruperi, alimentări, aprovizionări, reparații curente etc.) reprezintă volumul
fluxului material al unui ehipament.

O arhitectură de producție conține patru tipuri principale de elemente structurale:

 puncte de lucru,

 sisteme de transport,

 sisteme de transfer,

 sisteme de depozitare.

Sistemele cu o astfel de structura pot fi: entitățile circulante (semifabricatele care urmează a
fi prelucrate, piesele, sculele etc.) şi resursele umane. Punctele de lucru sunt elementele
structurale prin intermediul cărora sunt îndeplinite toate operaţiile din fişa tehnologică în scopul
obţinerii unui anumit produs. Fluxuri materiale sunt numite încărcăturile, piesele, mărfurile şi
materialele supuse diferitelor operaţii logistice şi raportate la un anumit interval . În raport cu
sistemul logistic, fluxul material poate fi: extern, intern, de intrare şi de ieşire.

Fluxul material extern decurge în mediul extern al întreprinderii. La această categorie se

referă nu orice încărcătură, care circulă în afara întreprinderii, dar numai acele, la organizarea
cărora participă întreprinderea.

Fluxul material intern se formează în rezultatul realizării operaţiilor logistice cu

încărcătura în interiorul sistemei logistice.

Fluxul material de intrare se include în sistemul logistic din mediul extern. El se

determinăca suma valorilor fluxurilor materiale la operaţiile de descărcare, T/an.

Fluxul material de ieşire părăseşte sistemul logistic şi este destinat mediului extern pentru
întreprinderea comercială angro. El poate fi determinat, adunând fluxurile materiale, care au loc

3
la executarea operaţiilor de încărcare a tuturor mijloacelor de transport. După structura materială
fluxurile materiale se împart în fluxuri cu un singur sortiment şi fluxuri cu multiple sortimente. O
astfel de clasificare este necesară, întrucât structura sortimentului fluxului determină esenţial
operaţiile cu acesta. După principiul cantitativ fluxurile materiale se împart în fluxuri de masă,
mari, medii şi mici. Fluxurile de masă apar în procesul transportării încărcăturii cu un grup de
mijloace de transport, de exemplu, garnitură feroviară sau câteva zeci de vagoane, o coloană de
automobile, sau o caravan de vase navale etc. Fluxurile mari se referăla câteva vagoane,
automobile. Fluxurile mici sunt formate din încărcăturile, care nu permit utilizarea completă a
capacităţii mijlocului de transport şi care trebuie combinate cu alte încărcături în aceeaşi direcţie.
Fluxuri medii se situează între fluxurile mari şi mici. Acestea sunt fluxurile formate din
încărcături, ce vin într-un singur vagon sau automobil.

După greutatea specifică a încărcăturilor fluxurile materiale se impart în fluxuri cu

greutate mare şi fluxuri cu greutate mică. Fluxurile cu greutate mare asigură utilizarea completăa
tonajului mijloacelor de transport. Pentru păstrare sunt necesare spaţii de depozitare reduse.
Fluxuri cu greutate mare se formează din încărcături cu greutatea unui colet de peste 1 tonă
(pentru transport naval) şi 0,5 tone (pentru transportul feroviar) - de exemplu, metalele. Fluxurile
cu greutate mică sunt reprezentate prin încărcături, care nu permit utilizarea completă a tonajului
transportului. O tonă de încărcătură a fluxului cu greutate uşoară ocupă un volum mai mare de 2
m3 de exemplu, articolele de tutungerie. După gradul de compatibilitate fluxurile materiale, se
împart în fluxuri compatibile şi incompatibile. De acest criteriu se ţine cont la transportarea,
stocarea şi prelucrarea încărcăturilor cu mărfuri alimentare.

După consistenţa încărcăturilor fluxurile materiale se împart în fluxuri în vrac, cu bucata şi

lichide. Încărcăturile în vrac (de exemplu cerealele) sunt transportate fără ambalaj. Proprietatea
lor principal constă în friabilitate (sfărâmicioase). Pot fi transportate cu mijloace speciale de
transport: în vagoane de tip buncăr, în vagoane descoperite, pe platforme, în containere,
automobile.

Încărcăturile de a valma (în grămadă) (sare, cărbune, minereu, nisip etc.), ca regulă, sunt de
provenienţă minerală. Sunt transportate fără ambalaj, unele pot să se încleie prin îngheţare, prin
presare, prin coagulare. Tot aşa, ca şi grupa precedentă ele sunt friabile. Încărcăturile în ambalaj

4
individual posedă proprietăţi fizico-chimice, greutate specifică, volum diferit. Acestea pot fi
ambalate în containere, lăzi, saci etc.

Încărcăturile lichide sunt transportate în cisterne şi nave. Operaţiile logistice cu încărcăturile

lichide, de exemplu, transportarea, păstrarea etc., se execută cu ajutorul mijloacelor tehnice
speciale. Industria serviciilor crește mereu iar la dezvoltarea ei participă numeroși actori, cum ar
fi: companiile de transport, companiile de comerț en-gross, dealeri, distribuitori, etc. Datorită
faptului că numeroase companii nu doar produc producția finită dar și acordă servicii
corespunzătoare a apărut noțiunea de service logistic care este definit drept procesul coordonării
operațiunilor logistice necesare pentru minimizarea cheltuielilor și satisfacerea necesităților
consumatorilor de servicii.

Particularitățile serviciilor care însoțesc circulația fluxului material determină dinamica

calității acestora și prezintă câteva particularități specifice:

 Cumpărătorul participă direct în procesul dinamic al acordării serviciilor.

 Acordarea serviciilor de însoțire a fluxului material reprezintă un proces asupra

căruia nu pot fi efectuate testări până când cumpărătorul nu a achitat plata pentru serviciul dat.

 Calitatea și atractivitatea serviciilor aferente fluxului material depind de

capacitatea cumpărătorului de a aprecia acțiunile privind acordarea serviciilor.

Aceste particularități joacă un rol important în procesul logistic iar dinamica calității
fluxului material este determinată de devierea parametrilor reali ai serviciului de cei așteptați.
Calitatea circulației fluxurilor materiale este procesul de management care coordonează,
supraveghează și execută sarcinile asociate cu fluxul de materiale la, prin, și dintr-o organizație
întro manieră integrată.

Principalele obiective ale acestuia sunt:

 achizițiile economice de materiale;

 fabricarea și distribuirea în timp util;

 contabilitatea depozitelor;

5
  evidența datelor;

 controlul depozitelor;

 căutarea de noi surse de aprovizionare;

 dezvoltarea de vânzători;

 ingineria valorii;

 coordonarea fluxului de bună derulare a materialelor;

Factori precum globalizarea și îmbunătățirile tehnologice din ultimii ani au schimbat

logisticianului punctul de vedere privind rolul transportului în circulația fluxului material.
Managerul logist trebuie să fie mai proactiv în identificarea combinației dorite de servicii de
transport, precum și a structurilor tarifare adecvate pentru a îndeplini obiectivele firmei.
Transportul, atunci când este gestionat independent de alte operațiuni logistice cu valoare
adăugată, reprezintă, adesea, elementul cel mai slab iar deciziile de transport, care sunt realizate
în cooperare cu funcțiile relaționate, elimină această problemă. Cele două principii fundamentale
principale în dinamica calității circulației fluxului material și operațiunilor de transport sunt
economia de scară și economia de distanță.

Economia de scară înseamnă: costul transportului pe unitatea de greutate care scade odată
cu creșterea volumului expedierii.

Economia de distanță implică faptul că există o scădere a costului de transport pe unitate

odată cu creșterea distanței. Aceste principii sunt esențiale în evaluarea strategiilor alternative de
transport sau a practicilor operaționale .

Astfel, logistica transporturilor este o activitate importantă pentru organizație care implică
următorul proces:

 Analiza și înțelegerea mediului. Există o necesitate de a înțelege mediul de transport,

pentru a lua decizii de transport solide.

Acesta este format din cinci părți: expeditor, destinatar, transportor, guvern și public.

6
  Claritatea obiectivelor. Este necesar să se decidă ordinea de preferință în executarea
funcțiilor de transport.

Producătorul trebuie să-și determine obiectivele la un nivel la care se pot efectua și la care
se așteaptă clienții, valoarea schimburilor comerciale care pot fi realizate.

O astfel de setare a obiectivelor poate permite companiei să aleagă un mod eficient de

transport.

 Modul de selectare a transportului.

Pentru atingerea obiectivelor în mod eficient este necesară o alegere între transportul unic
sau inter modal.

 Intern sau externalizare.

După selectarea modului, compania trebuie să decidă dacă să îl realizeze prin resurse
proprii sau să externalizeze către terțe părți.

 Evaluare și control.

Eficiența sistemului de transport poate fi determinată prin măsurarea satisfacției clienților.

Transportul modern a trecut printr-o schimbare mare, cu o modificare în viziune, de la o funcție
operațională la una strategică. În noua eră, transportul necesită o căutare constantă pentru metode
pentru a se asigura că produsele clienților vor ajunge la ușa lor, atunci când este necesar, în
cantitățile corecte și în stare intactă. În plus, transportul trebuie să îmbunătățească în mod
continuu flexibilitatea și capacitatea de a răspunde cerințelor pieței, într-un timp scurt, oferind în
același timp căi mai bune de comunicare și, de asemenea, de reducere a costurilor. Acest lucru
face din transportul o activitate continuă, mai degrabă decât un exercițiu de o singură dată.
Prognoza fluxurilor materiale este o tehnică științifică de determinare în avans a cerințelor de
materii prime, părți și componente auxiliare, piese de schimb etc. date de programul de
producție.

Sistemul global de planificare și control al managementului reprezintă o perspectivă mai

largă, în care funcțiile de planificare ale materialelor și întocmirea bugetului pentru materiale
sunt niște exerciții traduse în bani pentru funcționarea, controlul și execuția eficiente ale acestuia.

7
Planificarea efectivă începe cu informațiile culese prin previziunile anuale ale vânzărilor,
producție și previziunile generale de afaceri. Previziunile generale de afaceri furnizează
mijloacele necesare pentru a estima în prealabil tendințele prețurilor, salariile și costurile
serviciilor. După desfacerea previziunilor generale în planuri specifice, următorul pas este de a
face prețul și aprovizionarea disponibile pentru a confirma planul specific.

Estimarea consumului de materiale este defalcat în anumite perioade. Cantitățile sunt

verificate cu procedura de control al inventarului, luând în considerație cerințele privind stocurile
de siguranță și timpul de producție.

Cerințele față de prognoza fluxului material trebuie să fie exprimate astfel încât să fie
evitate erorile în precierile corespunzătoare. Pentru a crește importanța preveziunilor în procesul
de gestiune a sistemulu logistic, prognozele sunt orientate spre alcătuirea planurilor
calendaristice de 313 lungă durată privind circulația fluxurilor materiale. Este important ca
perioada preveziunii să fie suficientă pentru elaborarea deciziei corespunzătoare privind
gestiunea sistemului logistic și implimentarea practică a acestei decizii.

Sarcina princiapă constă în previziunea volumului fluxului material la întreprinderile

comerciale și a cantității mijloacelor de transport pentru deservirea sferei de producție pe termen
lung. Previziunea stabilește câmpul posibil în limita căruia pot fi puse sarcini și scopuri reale
adică pot fi delimitate zonele de piață pentru deservirea consumatorilor și a mijloacelor de
transport din ramurile respective.

Pentru efectuarea previziunilor strategice e necesară utilizarea unei informații autentice

vizând viitorul probabil al dezvoltării sistemului logistic la care se raportează această decizie. În
fiecare caz se va selecta variata optimă a previziunii și metodele științific fundamentate pentru
planificarea activității logistice.

Activitatea de comerţ a cunoscut o evoluţie spectaculoasă în ultimii ani, producătorii şi

distribuitorii fiind nevoiţi să utilizeze strategii, canale de distribuţie, sisteme logistice, metode de
stocare, depozitatre şi gestiune moderne, pentru a opera cu costuri cât mai mici şi a putea face
faţă concurenţei.

Logistica ocupă, în entității economice, o poziţie unică ce-i permite să coordoneze

relaţiile care inflenţează atât fluxul de informaţii, cât şi pe cel fizic de mărfuri, având ca scop

8
final executarea comenzilor primite. Fluxul începe atunci când clientul se decide să facă o
comandă şi se încheie atunci când comanda este onorată și este recepționat fluxul financiar
corespunzător.