ENTEROCOLITELE

ACUTE VIRALE
Enterocolita este o boală inflamatorie digestivă, care afectează atât
intestinul subțire cât și intestinul gros.   
Enterita reprezintă inflamația intestinului subțire, iar colita,
inflamația colonului. 
Boala diareică acută este, în general, autolimitată în țările
industrializate, dar poate avea o morbiditate semnificativă pentru pacienții
sensibili, inclusiv copiii mici, pacienții vârstnici și cei imunocompromiși. 
 În țările subdezvoltate, bolile diareice virale reprezintă o cauză
semnificativă de deces, în special la sugari, cu peste 200.000 de
decese pe an la nivel mondial din cauza lipsei terapiei de rehidratare și
a malnutriției.
 Enterocolita virală este o cauză cunoscută de greață, vărsături,
diaree, anorexie, scădere în greutate și deshidratare severă.
Enterocolitele acute virale sunt
frecvent întâlnite în întreaga lume,
fiind produse de agenți patogeni virali ca: 

 Rotavirus

 Norovirus

 Adenovirus

 Astrovirus
 DIAREEA PRODUSA DE ROTAVIRUSURI
- Cea mai frecventa cauza a diareilor virale acute la copii cu varsta
intre 6 luni si 3 ani.
Epidemiologie: au fost izolate 3 serotipuri de rotavirusuri (A, B si
C) patogene la om (majoritar este grupul A).
Sursa de infectie: bolnavii cu forme manifeste si cu forme
asimptomatice, care pot excreta cantitati mari de virus, mai ales in
zilele 3-4 de infectie , cu persistenta pana la 3 saptamani.
Transmitere : prin apa contaminata sau prin contact direct cu
bolnavul, pe cale fecal orala.
Nou nascutii sunt protejati de Ac specifici materni.
Tablou clinic:
Incubatia: 24 ore (1-4 zile).
Debut brusc cu vome, dureri abdominale, cefalee, diaree apoasa.
Scaunele sunt galben verzui sau de culoare alba.
Febra este moderata (1-2 zile) si uneori apar eruptii maculopapuloase.
Manifestarile respiratorii – coriza, tuse – pot preceda manifestarile
digestive- dar nu se poate sustine replicarea virusului la acest nivel.
Dupa o evolutie de 2-6 zile chiar si formele severe se remit.
Imunitatea este durabila si nu au fost observate recidive de boala.
Diagnostic: tehnica PCR este cea mai precisa pentru determinarea tulpinilor
prevalente de antigene virale.
Tratament:
 Rehidratare orala / parenterala
 Alaptarea copiilor infectati, dupa primele 24 ore de boala, reduce
permeabilitatea intestinala si favorizeaza regenerarea enterocitelor
 Dupa faza acuta a bolii poate sa apara intoleranta la lactoza, manifestata prin
reaparitia diareei la alimentatia lactata, ceea ce impune alimentarea cu lapte
delactozat.
 Nicun alt fel de medicatie – antibiotice, antisecretorii, de reducere a motilitatii
intestinale nu este eficienta in acest tip de diaree.
Profilaxia se face prin administrare de vaccinuri cu virusuri vii (umane sau
animale), administrate pe cale orala.
- Alaptarea naturala confera rezistenta la infectie ca si alimentarea cu lapte de
vaca , cu continut ridicat in Ac fata de virusuri asemanatoare rotavirusurilor.
 ENTEROCOLITA CU NOROVIRUS
 Virusul a fost izolat pentru prima dată într-un focar școlar în Norwalk, Ohio,
SUA în anul 1968, fiind primul virus identificat în etiologia sindromului
diareic acut.

 Norovirusul este un virus ARN monocatenar neanvelopat, membru al

familiei Caliciviridae clasificat până în prezent în 5 genogrupuri dintre care
GI și GII sunt responsabile de infecția la om.

 Infecția cu Norovirus cauzează aproximativ o treime din toate cazurile de

gastroenterită virală, infecții ce apar pe tot parcursul anului, în toate țările,
indiferent de gradul de dezvoltare, fiind principala cauză a enterocolitelor
virale sporadice la toate grupele de vârstă.
 EPIDEMIOLOGIE
TRANSMITEREA
• fecal-orală prin contaminarea fecală a apei și a alimentelor. Apa este cea mai
frecventă sursă de focare și poate include apă din aprovizionarea municipală, fântâni,
lacuri, bazine și apă stocată la bordul navelor de croazieră. Consumul de scoici și stridii
crude sau insuficient aburite prezintă un risc ridicat de infecție cu virusul Norwalk.
• indirect prin obiecte contaminate.

Norovirusul poate rezista la îngheț, încălzire și produse dezinfectante obișnuite care

conțin alcool sau clor.

Imunitatea post-infecție durează între 6-24 luni și este protectoare doar pentru același
genotip viral. 
Procentul indivizilor din țările în curs de dezvoltare care sunt imuni la o vârstă fragedă
este foarte mare, însă imunitatea este de scurtă durată.
 PATOGENIE

•Infecția cu Norovirus provoacă modificări histopatologice în jejun cu

scurtarea vilozităților, mucoasa rămânând intactă. Aceste modificări
apar rapid și se rezolvă la două săptămâni de la debutul bolii. ​

•Absorbția grăsimilor și a d-xilozei este alterată, la fel că

și activitatea periferică enzimatică, rezultând diaree. Norovirusul este
rezistent la pH-ul acid gastric și se replică în intestinul subțire, fară
să invadeze colonul. Spre deosebire de rotavirus, nu pare să existe
producție de enterotoxine.
Genotipurile norovirale umane
leagă antigenele grupului de
histocompatibilitate sanguină
AB0, preferențial, astfel:
• genotipul GI leagă antigenele
grupelor sanguine A și 0,
• iar GII leagă antigenele
grupelor sanguine A și B.
Tablou clinic :

Perioada de incubație: 24-48 de ore

Perioada de stare
Boala Norwalk este o boală ușoară și scurtă care se dezvoltă la 1-2 zile după
consumarea alimentelor sau apei contaminate și durează 24-60 de ore. 
Boala severă care necesită spitalizare este neobișnuită, decesele apar în cazul
deshidratării severe cu dezechilibre acido-bazice necorectate la timp, în rândul
vârstelor extreme și al pacienților imunocompromisi. 
La acești pacienți durata bolii este mai lungă, cu excreție virală persistentă, infecția
cronicizându-se. 

Pot să apară și manifestări extradigestive cu: 

- infecții respiratorii
- Hepatocitoliză
- encefalopatie și convulsii.
DIAGNOSTIC 

Diagnostic etiologic
 Criteriile Kaplan diferențiază între diareea produsă de Norovirus și cea de cauză
bacteriană, însă diagnosticul de certitudine se stabilește doar prin biologie moleculară.
 Aceste criterii au fost propuse doar pentru diagnosticul epidemiilor cu Norovirus din
comunități și cuprind:
1. Vărsături la 50% dintre persoanele afectate
2. Incubația medie de 24-48 de ore
3. Durata medie de 12-60 de ore
4. Lipsa identificării unui patogen bacterian în cultura scaunului.
 ENTEROCOLITA CU ADENOVIRUS
ETIOLOGIE
• Adenovirusul a fost descoperit și izolat în celulele adenoidiene umane și produce
numeroase infecții acute respiratorii, amigdalite, gastroenterocolite,
keratoconjunctivite, encefalite sau cistite.
• Face parte din familia Adenoviridae, genul Mastadenoviridae și sunt particule de 70-100
nm cu genom viral cu ADN dublu catenar. 
 Adenovirusurile umane sunt împărțite în 7 specii, cu peste 60 de serotipuri, serotipurile
40 și 41 din grupul F fiind agenții etiologici ai enterocolitelor și cea mai prevalentă cauză
de enterocolită non-bacteriană la nou-născuți și copii mici. 
 La aceste populații sunt al doilea cel mai întâlnit agent etiologic în gastroenteritele severe,
fară a fi agenți patogeni importanți și pentru populația adultă.
EPIDEMIOLOGIE
  Infecția apare de-a lungul întregului an, cu
o ușoară creștere în timpul verii. 
Serotipul 40 are o incidență mai mare la copiii sub 1
an, iar serotipul 41 este mai întâlnit în jurul vârstei de 2 ani. 
Receptivitatea Transmiterea are loc pe cale:
• universală • aeriană
afectează cu precădere copiii su • fecal-orală
b 2 ani • indirect prin alimente sau apă contaminate

 Spre deosebire de Rotavirusuri, Adenovirusurile nu
sunt atât de rezistente în mediul extern și pe suprafețe, însă pot
fi întâlnite în piscine insuficient clorinate.
PATOGENIE

Adenovirusul 

• infectează celulele epiteliale

intestinale producând liza
celulară 
• se cantonează în celulele
limfoide din corp, cu infecție
latentă
Perioada de incubație este de 3-10 zile

Perioada de stare
Manifestările infecției enterice adenovirale sunt similare manifestărilor
rotavirale, dar mult mai ușoare, diareea și vărsăturile rar provoacă deshidratare
care să necesite terapie de rehidratare orală sau intravenoasă. 
Simptomul dominant este diareea apoasă cu o durată mai lungă, de 8-14 zile,
însoțită de febră moderată și vărsături după primele 1-5 zile.

În general evoluția este favorabilă și simptomele se remit spontan după 1-2

săptămâni, fară tratament. În cazul persoanelor imunodeprimate, infecția
compromite și alte organe, cu evoluție gravă și excreție virală prelungită. 
La copiii subnutriți din țările în curs de dezvoltare, diareea persistentă agravează
malnutriția.
ENTEROCOLITA CU ASTROVIRUS

 Astrovirusul a fost identificat în 1975 în

scaunele copiilor cu sindrom diareic acut,
are dimensiuni de 28-30 nm și aspect
caracteristic de stea cu 5-6 colțuri. 
 Fac parte din familia Astroviridae (grec.
astron = stea) și infectează multiple specii
 Au fost identificate 8 serotipuri umane
dar există și alte serotipuri non-clasice ce
determină manifestări extraintestinale. 
 PATOGENIE
Natura infecției astrovirale nu a fost clar definită, însă există asemănări cu infecția norovirală în sensul că
replicarea virală are loc în epiteliul intestinal fară să determine distrucții tisulare sau inflamație.
Apare diaree de tip secretor prin:
 perturbarea absorbției de sodiu și apă 
 perturbarea barierei epiteliale a intestinului. 

Perioada de incubație este de 4-5 zile.

Perioada de stare: 2-3 zile, fără să apară deshidratare. 
 La copiii mari și la adulți infecția trece neobservată, vârstele mici și imunodeprimatii fiind cei cu risc de c
omplicații extraintestinale.
 La persoanele imunodeprimate evoluția este mai severă și prelungită, cu apariția manifestărilor
respiratorii, meningitelor sau encefalitelor.
TABLOU CLINIC 

- greață

- vărsături

- diaree apoasă

- dureri abdominale

- cefalee 

- febră moderată
Diagnostic de laborator

 Gold standard pentru diagnostic este detecția

moleculară prin RT-PCR, această metodă are o
sensibilitate înaltă și poate determina
genogrupul viral, în practică utilizându-se
paneluri Multiplex. 
 Pentru diagnosticul rapid sunt folosite metode
imunocromatografice pentru detecția
antigenică a genotipurilor I și II, utile în focare
pentru izolarea rapidă a vectorilor.
TRATAMEN Tratamentul enterocolitelor virale este pur
T simptomatic, neexistând un tratament etiologic. 
 Acesta cuprinde reechilibrarea hidro-
electrolitică și controlul simptomelor cu:

 Antivomitive - Metoclopramid
 Antidiareice - Diosmectita
 Antipiretice - Paracetamol
Tratament igieno-dietetic

 In primele 24 de ore este

recomandată alimentația hidrică
pe bază de supe, ceaiuri, apă cu
săruri de rehidratare orală. 
 Ulterior, este esențială reducerea
aportului de grasimi, lactoză și
zaharuri, 
 cât și evitarea alimentelor iritante
sau greu digerabile. 
 PROFILAXIE ȘI COMBATERE
1.  Masuri față de sursa de infecție: izolarea cazurilor grave în spital 
2.  Masuri față de căile de transmitere:
• igiena riguroasă a mâinilor prin spălare cu apă și săpun minim 20 de secunde,
metodă superioară dezinfectanților pe bază de alcool
• prepararea alimentelor în condiții de igienă sanitară și la temperaturi adecvate
• curățenia în zonele în care se pregătesc alimentele 
• dezinfectarea suprafețelor cu soluții de hipoclorit

3.  Masuri față de receptivi

În prezent se încearcă elaborarea unui vaccin multivalent care să acopere multiple
genogrupuri și genotipuri virale, proces anevoios din cauza dificultății de a cultiva
enterovirusurile  in vitro și din cauza evoluției virale continue.