Sunteți pe pagina 1din 17

Caracteristicile principale ale unui marker tumoral (3, 12) ar trebui sa fie:

acuratete 100%, in diferentierea intre celulele normale si cele canceroase ale


organismului;

- capacitatea de a depista toate tumorile pacientului in stadii incipiente;


- specificitate de organ;
- corelatie directa intre valoarea markerului si stadiul bolii;
- capacitatea de a indica raspunsul pacientului la tratament;
- valoare prognostica.

Validitatea markerilor tumorali depinde de o serie de parametrii, pe care acestia trebuie


sa ii indeplineasca:
- sensibilitatea reprezinta probabilitatea ca rezultatul testului sa fie pozitiv in prezenta
formatiunii tumorale; ea reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat pozitive si
suma dintre numarul rezultatelor adevarat pozitive si numarul rezultatelor fals negative.
- specificitatea: probabilitatea ca rezultatul negativ al testului sa corespunda starii de
sanatate a pacientului. Ea reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat negative
si suma dintre numarul rezultatelor adevarat negative si numarul rezultatelor fals positive.
- valoarea predictiva pozitiva (VPP) reprezinta probabilitatea prezentei formatiunii
tumorale la pacientii, ale caror teste au avut rezultate pozitive. VPP reprezinta raportul
dintre numarul rezultatelor adevarat pozitive si suma dintre numarul rezultatelor adevarat
positive si numarul rezultatelor fals positive.
- valoarea predictiva negativa (VPN) reprezinta probabilitatea ca tumora sa fie absenta,
in prezenta valorilor negative ale testului. VPN reprezinta raportul dintre numarul
rezultatelor adevarat negative si suma dintre numarul rezultatelor adevarat negative si
numarul rezultatelor fals negative (3, 12).

ROLUL MARKERILOR TUMORALI IN ONCOLOGIE


1. Valoare de screening. Pentru ca tratamentul este cu atat mai eficace, cu cat cancerul
este depistat in stadii timpurii, s-a incercat utilizarea markerilor tumorali cu rol de
semnalizatori ai unei stari patologice, determinarea lor facandu-se la un numar mare de
persoane sanatoase sau la persoane cu risc crescut, in incercarea de a detecta o neoplazie
intr-un stadiu cat mai timpuriu. Aceasta metodologie se inscrie in randul altor teste nontumorale, cum ar fi mamografia pentru cancerul de san sau colonoscopia pentru cancerul
colorectal.

2. Valoare diagnostica. Markerii tumorali, alaturi de alte date culese de catre clinician,
cum ar fi localizarea tumorii, anumite manifestari, anumite teste de laborator alterate, pot
uneori sa ajute la diagnosticul anumitor tipuri de cancer, aratand daca tumora este benigna
sau maligna.
3. Valoare prognostica. Markerii tumorali pot fi uneori folositi (alaturi de alte investigatii)
ca markeri de prognostic, in aprecierea evolutiei unui cancer sau a raspunsului la tratament.
Ei pot ajuta terapeutul in stadializarea bolii neoplazice si in elaborarea planului terapeutic
adecvat persoanei si tipului de cancer studiat.
S-a constatat ca niveluri crescute ale markerilor tumorali determinate preoperator au fost
asociate cu recidive locale sau metastaze precoce, fata de cazurile cu niveluri moderate.
Postoperator, persistenta unor niveluri crescute are semnificatia neextirparii in intregime a
tumorii sau prezenta metastazelor.
4. Rol in monitorizarea terapeutica. Nivelul markerilor tumorali poate ajuta la
monitorizarea tratamentului, in sensul ca un nivel scazut al valorii markerilor tumorali poate
semnifica un tratament eficient, iar o valoare crescuta un tratament ineficient, deci o
extindere a tumorii. Acest rol al markerilor tumorali nu trebuie absolutizat, ci el trebuie
interpretat si coroborat cu alte date clinice si paraclinice.
5. Valoare predictiva. Markerii tumorali, care se asociaza cu anumite tipuri de celule
tumorale, cum ar fi receptorii hormonali si HER-2/neu, pot sa indice faptul ca un anume tip
de cancer va raspunde mai bine la un anumit tip de tratament.
6. Indice de supraveghere. Dupa terminarea schemelor terapeutice, pacientii pot primi in
continuare ingrijiri medicale sau pot fi supravegheati cu scopul detectarii precoce a
recidivelor. Markerii tumorali pot aduce informatii in legatura cu posibilitatea recidivei
tumorale sau metastazarea, daca valorile acestora prezinta o crestere semnificativa (3, 12).
PRINCIPALELE CATEGORII DE MARKERI TUMORALI
Principalele categorii de markeri tumorali, ca si indicatiile acestrora sunt
prezentate in tabelele I si II.
1. CEA (ANTIGEN CARCINOEMBRIONAR - CARCINOGENIC EMBRYONIC ANTIGEN)
Celulele canceroase produc mari cantitati de CEA, dar acest marker se gaseste in mod
normal (in mici cantitati) in sangele persoanelor sanatoase. Valori mari de CEA se gasesc la
persoane cu cancer sau cu anumite afectiuni benigne.
CEA se recomanda a se utiliza, in principal, in monitorizarea cancerului colorectal, in
special cand se pune problema metastazarii acestuia. CEA poate fi folosit si dupa
tratamentul cancerului colorectal, pentru detectarea unei recidive a acestuia.
CEA poate, totusi, sa se gaseasca la valori mari si in alte tipuri de cancer, cum ar fi:
melanomul, limfomul, cancerul de san, cancerul pulmonar, cancerul pancreatic, cancerul
gastric, tiroidian, renal, hepatic, ovarian, cancerul de vezica urinara si de col uterin (2, 4, 8,
10, 11).
Valori mari ale CEA se pot gasi si in unele afectiuni benigne, incluzand inflamatii osoase,
pancreatita, afectiuni hepatice. De remarcat faptul ca si fumatul poate determina cresterea
valorilor CEA peste normal.

2. AFP (ALPHA-FETOPROTEINA)
AFP este un antigen oncofetal, care este util in monitorizarea pacientilor cu cancer
testicular nonseminomatos (in diagnosticul si stadializarea acestuia) si in cancerul
primar hepatocelular (in momentul unei astfel de suspiciuni). El poate fi util si in
monitorizarea tratamentului aplicat.
Pentru cancerul testicular non-seminomatos, AFP se foloseste impreuna cu -HCG.
AFP poate prezenta valori crescute si in metastaze hepatice secundare altor cancere
primare. Valori fara semnificatie maligna pot fi gasite si in cazul unor anomalii congenitale,
amniocenteza, hepatite si ciroze (3, 12).
3. b-HCG (BETA-HUMAN CHORIONIC GONADOTROPHIN)
HCG este produs in mod normal de placenta in timpul sarcinii, fiind folosit uneori ca test de
sarcina, deoarece valorile HCG cresc devreme in timpul primului trimestru.
b-HCG este folosit ca marker tumoral pentru afectiunile trofoblastice
gestationale (mola hidatiforma si coriocarcinomul) si tumori cu celule germinale de
ovar sau testicul. Ca si in cazul AFP, este deosebit de utila determinarea preterapeutica a
nivelului bHCG. Utilizarea majora in practica medicala a acestui marker este reprezentata
de monitorizarea raspunsului terapeutic a pacientilor cu tumori testiculare (3, 12). In aceasta
situatie, determinarea in paralel a AFP si b-HCG ar trebui sa se faca lunar timp de 2 ani.
Valori mari ale b-HCG se pot intalni si in alte cancere (cancerul de san, cancerul pulmonar,
cancerul pancreatic, cancerul gastric, cancerul renal si cerebral), dar si in afectiuni benigne
(afectiuni osoase, ulcer duodenal, ciroza, sarcina).
Opioidele (marijuana) pot determina cresterea valorilor HCG.
4. PSA (ANTIGEN PROSTATIC SPECIFIC - PROSTATE SPECIFIC ANTIGEN) TOTAL SI LIBER (FREE
PSA)
PSA este un antigen produs atat de celulele unei prostate normale, cat si patologice.
Niveluri crescute ale PSA pot fi gasite in sangele barbatilor cu afectiuni
prostatice benigne (prostatite si hiperplazii prostatice benigne - BPH) sau maligne. In
conditiile in care clinicianul nu poate face distinctia intre o afectiune prostatica benigna
(foarte frecventa la varstnici) si cancerul prostatic, un nivel crescut al PSA poate indica
faptul ca sunt necesare alte teste pentru explorarea prostatei in scop diagnostic (3, 12).
Valorile PSA sunt utile in managementul cancerului de prostata. El poate fi folosit cu
valoare diagnostica, alaturi de Free PSA si raportul Free PSA/Total PSA. De asemenea, este
util in detectarea metastazelor sau persistenta bolii dupa tratament (persistenta unor valori
crescute postterapeutic sau cresterea valorilor PSA postterapeutic poate indica recidiva sau
boala reziduala).
Utilizarea PSA cu rol de marker de screening pentru detectarea cancerului de prostata (la
barbati fara simptome clinice) este incerta. Se recomanda ca screening pentru cancerul de
prostata tuseul rectal si determinarea PSA efectuate in mod repetat, la anumite intervale de
timp, la barbati cu varste intre 55-74 ani.

In acelasi scop, se indreapta si eforturile cercetatorilor de a creste acuratetea tehnicilor de


detectare a PSA, ceea ce ar permite clinicienilor efectuarea distinctiei intre BPH si cancerul
de prostata, evitand astfel alte investigatii sau manopere, incusiv biopsia.
5. FOSFATAZA ACIDA PROSTATICA (PAP)
Fosfataza acida prostatica se gaseste in mod normal doar in mici cantitati in sange, dar
poate fi gasita la valori mari la unii pacienti cu cancer de prostata, mai ales daca cancerul
se afla intr-unstadiu avansat cu metastaze.
PAP poate fi gasita la valori ridicate si in afectiuni benigne ale prostatei, dar si in alte
afectiuni (osteoporoza, ciroza hepatica, embolism pulmonar, hiperparatiroidism, boala
Gaucher, boala Paget), ca si in alte cancere (cancerul testicular, leucemii, limfoame nonHodgkiniene).
6. CA125 (CANCER ANTIGEN 125)
CA125 este produs de catre o varietate de celule, dar in mod particular de catre celulele
canceroase ovariene. CA125 este folosit, in principal, in managementul tratamentului
cancerului de ovar. Detectarea dupa chimioterapie, la femei cu cancer ovarian, a unor
niveluri scazute ale CA125 indica faptul ca tumora raspunde la tratament. Cresterea valorilor
CA125, in timpul sau dupa tratament, poate indica o lipsa de raspuns la tratament sau
raspuns partial (boala reziduala). CA125 poate fi folosit si pentru monitorizarea femeilor cu
cancer ovarian tratate in vederea depistarii unei recidive.
Niveluri crescute ale CA125 s-au depistat si in alte stari canceroase (cancer de corp uterin,
cancer de col uterin, cancer pancreatic, cancer hepatic, de colon, cancer pulmonar, cancer
de san, cancer de tract digestiv)(1, 7).
Valori mari ale CA125 pot fi gasite si in unele afectiuni benigne (endometrioza, chist
ovariaan, afectiuni inflamatorii pelvine, peritonite, pancreatite, afectiuni inflamatorii ale
pleurei, pericardului si peritoneului). Menstruatia si sarcina pot determina si ele cresterea
valorilor CA125 .
7. CA15-3 (CANCER ANTIGEN 15-3)
Tehnicile folosite pentru masurarea acestui marker detecteaza 2 site-uri antigenice asociate
cu celulele canceroase mamare. CA15-3 este folosit, in principal, ca marker in cancerul de
san, valori foarte mari ale acestuia semnificand un stadiu avansat de boala sau un cancer
in stadiu metastatic.
CA15-3 se foloseste si pentru monitorizarea terapeutica a cancerului de san. Valori
mari postterapeutic ale CA15-3 pot indica o recidiva locala sau o lipsa de raspuns la
tratament, deci o extindere a bolii (4, 15).
Valori crescute ale CA15-3 pot fi gasite si in alte neoplazii (cancerul ovarian, cancerul
pulmonar, cancerul gastric, cancer pancreatic, cancerul de prostata).
Unele afectiuni benigne (endometrioza, afectiuni inflamatorii pelvine, hepatita, afectiuni
benigne ale sanului, ovarului, sarcina sau alaptarea) pot determina cresteri ale CA15-3.
8. CA27-29 (CANCER ANTIGEN 27-29)

In mod similar cu CA15-3, CA27-29 se gaseste in sange cel mai frecvent la paciente
cu cancer de san (4, 5). El este folosit, in asociere cu alte metode (cum ar fi mamografia
sau determinarea valorii altor markeri tumorali) pentru monitorizarea postterapeutica a
pacientelor cu cancer de san stadiile II si III (valori crescute ale CA27-29 semnaland recidiva
sau boala reziduala).
Valori crescute ale CA27-29 pot fi semnalate si in alte neoplazii (cancer de colon, cancer
gastric, cancer pancreatic, cancer renal, cancer pulmonar, cancer hepatic, cancer uterin),
dar si in unele afectiuni benigne (sarcina-primul trimestru, endometrioza, chist ovarian,
afectiuni benigne ale sanului, rinichiului, ficatului).
9. CA19-9 (CARBOHYDRAT ANTIGEN 19-9)
CA19-9 este prezent in tesutul epitelial fetal al stomacului, intestinului, ficatului si
pancreasului. La adult, poate fi gasit in pancreas, ficat, plaman si tract biliar. Este folosit in
principal ca marker pentru cancerul de pancreas, gasindu-se la valori crescute mai ales in
stadii avansate (2, 7, 8).
CA19-9 poate fi crescut si in alte cancere (cancerul hepatic, cancerul pulmonar, cancerul de
san, cancerul uterin, cancerul ovarian mucinos, cancerul colorectal).
Unele afectiuni benigne (ciroza hepatica, hepatite, pancreatite, colecistite, boli autoimune,
fibroza chistica sau alte afectiuni benigne ale pulmonului, rinichiului sau tractului
gastrointestinal) se pot asocia cu valori crescute ale CA19-9.
10. CA50 sI CA242 (CARBOHYDRATE ANTIGEN 50; CARBOHYDRATE ANTIGEN 242)
CA50 si CA242 sunt markeri tumorali, care se folosesc pentru diagnosticul cancerului
colorectal. Specificitatea lor creste in cazul pacientilor cu cancer colorectal cu metastaze, in
timp ce pentru diagnostic precoce specificitatea lor este scazuta (2, 6, 15).
CA242 se poate folosi si pentru diagnosticul cancerului pulmonar, cu o specificitate
diferita in functie de tipul histologic (mai mare pentru adenocarcinom si mai mica pentru
cancerul pulmonar cu celule scuamoase si cancerul pulmonar cu celule scuamoase mici). In
diferentierea acestor tipuri histologice CA242 trebuie sa se asocieze cu determinarea NSA
(cu cea mai mare senzitivitate pentru cancerul pulmonar cu celule mici scuamoase SCLC)
sau cu determinarea CEA.
11. CA72-4 (TAG-72)
CA72-4 este markerul tumoral cel mai specific pentru cancerul gastric. Determinarea lui in
perioada preoperatorie in sangele pacientilor poate servi la stadializarea bolii, dar nu poate
fi un indicator de predictie al recidivei clinice independent, ci asociat altor markeri tumorali
(CEA, TPA).
Valori semnificative ale markerului au fost semnalate in cazurile de cancer gastric cu
metastaze ganglionare sau cu invazia seroaselor (7, 8, 10, 14).
El poate sa apara la valori crescute si in unele afectiuni benigne (endometrioza).
12. CYFRA21-1

Este markerul tumoral cu un indice de susceptibilitate deosebit de mare pentru cancerul


pulmonar, in special pentru cancerul pulmonar altul decat cel cu celule mici (NSCLC).
Poate avea un nivel ridicat si in alte afectiuni neoplazice (cancerul de vezica urinara,
cancerul laringian, formatiuni pulmonare de origine necunoscuta) (1, 9, 11, 13).
13. NSE (NEURON SPECIFIC ENOLASE)
NSE a fost detectat la pacienti cu neuroblastom si cancer pulmonar cu celule mici (small cell
lung cancer-SCLC), dar si la pacienti cu tumora Wilms, melanom, cancer de tiroida, rinichi,
testicul si pancreas (3, 12).
NSE se foloseste mai ales pentru monitorizarea tratamentului si evolutiei cancerului
pulmonar cu celule mici, a neuroblastomului, a cancerului tiroidian medular.
14. SCC (SQUAMOS CELL CARCINOMA ASSOCIATED ANTIGEN)
SCC este un marker tumoral obtinut din celulele canceroase ale tesutului uman scuamos al
cavitatii uterine (11). El este folosit ca marker tumoral principal pentru cancerul de col sau
corp uterin cu celule scuamoase, atat pentru diagnostic, cat si pentru monitorizareaa
raspunsului terapeutic.
15. b2-M (BETA 2-MICROGLOBULINA)
Este o proteina care se gaseste pe suprafata celor mai multe celule nucleate, in mod
particular in concentratii crescute pe suprafata limfocitelor.
b2-M se gaseste frecvent crescuta in boli limfoproliferative (mielom multiplu, limfom cu
celule B, leucemia limfatica cronica) (3, 12).
Valori crescute ale b2-M se pot gasi si in alte cancere (cancerul gastro-intestinal, cancerul
pulmonar, cancerul de san, cancerul de col uterin), dar si in alte afectiuni (limfadenopatia
AIDS, boala Crohn s, artrita reumatoida, lupus eritematos sistemic, transplant renal).
16. LDH (LACTATE DEHYDROGENASE)
LDH este o proteina care se gaseste in organism in concentratii crescute in diverse stari
patologice maligne (cancerul de testicul, sarcomul Ewing, limfoame non-Hodgkiniene,
leucemii) saubenigne (cardiace, anemie, hipotiroidism, afectiuni pulmonare sau hepatice).
LDH nu poate fi folosita pentru a diagnostica un anumit tip de cancer.
ALTE DETERMINARI
Alaturi de acesti markeri tumorali, trebuie remarcat faptul, ca pot fi folosite si alte
determinari, cum ar fi: determinarea cantitatii ADN in celulele tumorale (ADN ploidia), studiul
unor receptori hormonali pentru estrogeni si progesteron, detectarea supraproductiei de
proteina si/sau amplificarea genei HER-2/neu (c-erbB-2), cercetarea unor gene supresor
(p53), a unor oncogene (ras), detectarea nivelului unor enzime (cathepsin-D), masurarea
cantitatii de acid sialic (LASA-Lipid Associated Sialic Acid) in sange.
CONCLUZII

1. Exista un numar mare de markeri tumorali, dar pentru practica medicala ei nu pot fi
folositi singulari cu rol diagnostic, mai ales in stadiile precoce ale neoplaziilor. Valorile lor
crescute corespund unor stadii avansate ale neoplaziei.
2. Markerii tumorali sunt utili, in special pentru monitorizarea tratamentului (valori scazute
ale markerilor semnificand un tratament eficace, persistenta unor valori mari sau cresterea
valorilor markerilor in timpul sau postterapeutic semnalizeaza un tratament cu efecienta
redusa sau lipsa de raspuns la tratament, ceea ce impune schimbarea tratamentului).
3. Markerii tumorali pot fi folositi si ca markeri de prognostic pentru o neoplazie (detectarea
unor valori mari ale markerilor tumorali la anumite intervale de timp, dupa incheierea
tratamentului, are semnificatia unei evolutii nefavorabile cu posibilitatea aparitiei unei
recidive sau extinderea tumorii cu metastazare).
4. Nu trebuie absolutizata valoarea markerilor tumorali. Markerii tumorali pot fi gasiti la
valori crescute in anumite tipuri de cancer, dar valorile pot fi crescute si in unele afectiuni
benigne. Din aceasta cauza, markerii tumorali trebuie corelati cu tabloul clinic si cu alte
teste de laborator sau cu explorari imagistice, crescand astfel valoarea lor in diagnostic,
stadializare sau monitorizarea terapeutica sau evolutiva a pacientilor cu diverse neoplazii.
BIBLIOGRAFIE
1. Ando S, Kimura H si colab. - Positive reactions for both Cyfra21-1 and CA125 indicate
worst prognosis in non-small cell lung cancer, Anticancer Res, 2003 Maz-Jun; 23(3C): 286974
2. Banfi G, Bravi S, Ardemagni A, Zerbi A - CA19-9, CA242 and CEA in the diagnosis and
follow-up of pancreatic cancer. Int J Biol Markers, 1996 Apr-Jun; 11(2): 77-81
3. Badulescu F - Oncologie generala - Elemente de curs. Reprografia Univ. Craiova, 1997:
110-192
4. Camizares F, Sola J, Perez M - Preoperator values of CA15-3 and CEA as pronostic factors
in breast cancer: a multivariate analysis. Tumor Biol, 2001 Sep-Oct; 22(5): 273-281
5. Ebeling FC, Schmitt UM - Tumour markers CEA and CA15-3 as pronostic factors in breast
cancer - univariate and multivariate analysis. Anticancer Res, 1999 Jul-Aug; 19(41): 25452550
6. Huang CW, Bai I - Clinical value of carbohydrate antigen 50 and carbohydrate antigen 242
in the diagnosis of colorectal carcinoma. Di Yi Jun Yi Da Xue Xue Bao, 2002 Dec; 22(12):
1116-8
7. Imai A, Horibe S si colab. - Drastic elevation of serum CA125, CA72-4 and CA19-9 levels
during menses in a patient with probable endometriosis. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol,
1998 May; 78(1): 79-81
8. Lai IR, Lee WJ si colab. - Comparison of serum CA72-4, CEA, TPA, CA19-9 and CA125 levels
in gastric cancer patients and correlation with recurrence. Hepatogastroenterol, 2002 JouleAug; 49(46): 1157-60
9. Luo R, Li G, Zhu C - Detection and clinical significance of Cyfra21-1 in serum of laryngeal
carcinoma patients. Lin Chuang Er Bi Yan Hou Ke Za Zhi, 2002 Jun; 16(6): 289-91

10. Mandorwski S, Laurenco LG, Forones NM - CA72-4 and CEA in serum and peritoneal
washing in gastric cancer. Arch Gastroenterol, 2002 Jan-Mar; 39(1): 17-21
11. Mao YS, Zhang DC si colab. - Significance of CEA, SCC and Cyfra21-1 serum test in
esophageal cancer. Zhonghua Zhong Liu Za Zhi, 2003 Sep; 25(5): 457-60
12. Ochi Y, Okabe H si colab. - Tumor marker - present and future. Rinsho Byori, 1997 Sep;
45(9): 875-83
13. Trape J, Buxo J, Perez de Olaguer J, Vidal C - Tumor markers as pronostic factors in treated
non-small cell lung cancer. Anticancer Res, 2003 Sep-Oct; 23(5b): 4277-81
14. Ubukata H, Katano M si colab. - Evaluation of CA72-4 as a tumor marker in patients with
gastric cancer. Gan To Kagaku Ryoho, 2003 Oct; 30(11): 1821-4
15. Zhang S, Ma Y, Yang X - The diagnostic values of CA242 combining other tumor markers
for lung cancer. Zhonghua Jie He He Hu Xi Za Zhi, 1999 May; 22(5): 271-273.

Tabel I Inventarul principalilor markeri tumorali si indicatiile acestora


Marker

CA 19-9

Indicatii

**Suspiciune de cancer pancreatic, hepatic, biliar sau


gastric; monitorizarea pacientilor cu aceste tipuri de
neoplazii.
*Diagnosticarea si monitorizarea cancerului colorectal si
ovarian.

CA 125

**Suspiciune de cancer ovarian; monitorizarea


tratamentului si a evolutiei acestui tip de
neoplazie.pacientilor cu aceste neoplazii.
*Suspiciune de cancer pancreatic.

CA 72-4
(TAG-72)

**Marker de prima linie in monitorizarea tratamentului si


evolutiei bolii in cancerul gastric.
*Marker secundar pentru tumorile ovariene mucinoase.

CA 15-3

**Monitorizarea tratamentului si a evolutiei bolii in cancerul


mamar.

CEA

Monitorizarea pacientilor (raspuns la tratament, posibil


indicator al recurentei tumorale si al prognosticului) cu
diverse neoplazii (cancer colorectal, mamar, pulmonar,
gastric, pancreatic, ovarian).

CYFRA 21-1

Suspiciune de cancer pulmonar; diagnosticul diferential al


formatiunilor pulmonare de origine necunoscuta; controlul
terapeutic si monitorizarea evolutiei bolii in cancerul
pulmonar altul decat cel cu celule mici (non-small cell lung
cancer-NSCLC); monitorizarea evolutiei bolii la pacientii cu
cancer de vezica urinara.

NSE

**Monitorizarea tratamentului si evolutiei bolii in cancerul


pulmonar cu celule mici (small cell lung cancer-SCLC) si in
neuroblastom.
*Monitorizarea tratamentului si evolutiei bolii in cancerul
tiroidian medular.

PSA

**Suspiciune de cancer prostatic; monitorizarea


tratamentului si a evolutiei cancerului de prostata.

PAP

**Cancer de prostata, in special in faze avansate cu


metastaze.

CA27-29

**Monitorizarea tratamentului si a evolutiei bolii in cancerul


mamar.

CA50;
CA242

**Monitorizarea tratamentului si a evolutiei cancerului


colorectal; suspiciune de cancer pulmonar
(adenocarcinom) - CA242

SCC

**Monitorizarea tratamentului si a evolutiei cancerului de


col si corp uterin cu celule scuamoase.

Beta 2microglobulin
a

**Monitorizarea tratamentului si a evolutiei bolilor


limfoproliferative.

AFP

**Suspiciune de cancer hepatocelular; tumori cu celule


germinale (testiculare, ovariene, tumori extragonadale);
monitorizarea pacientilor cu aceste tipuri de neoplazii.
*Monitorizarea pacientilor cu ciroza hepatica pentru
depistarea precoce a cancerului hepatic; monitorizarea
pacientilor cu risc de tumori cu celule germinale.

Beta-HCG

**Tumori cu celule germinale (mola hidatiforma,


coriocarcinom, cancer testicular, tumori extragonadale).
*Monitorizarea pacientilor cu risc de tumori cu celule
germinale.

** Indicatie majora si * Indicatie relativa


Tabel II Importanta markerilor tumorali in diverse neoplazii

Marker

CEA

AFP

CA19
-9

CA12
5

CA15
-3

CA72
-4

Tumora

Colon

++
+

++

Pancrea
s

+++

Stomac

++

Ficat

Cai
biliare

++
+

+++

+++

CYFRA2
1-1

NS
E

Beta
-hCG

San

++
+

Ovar

Celule
germina
le

+++

+++

++

++
+

Plamancelule
mici
(SCLC)

Plaman
altul
decat
cel cu
celule
mici
(NSCLC)

+++

++

Vezica
urinara

** Indicatie majora si * Indicatie relativa

+++

++
+

PROFIL ONCOLOGIE (MARKERI TUMORALI)


SynevoTeste specialitatiEndocrinologieProfil oncologie (markeri tumorali)

n rile industrializate, neoplaziile reprezint a doua cauz de mortalitate dup afeciunile


cardiovasculare. Incidena afeciunilor maligne crete dramatic cu naintarea n vrst. Diferitele
tipuri de neoplazii variaz semnificativ ca inciden ntre diferite grupuri populaionale, sub influena
mai multor factori: factori de mediu, obiceiuri alimentare, stil de via, status socioeconomic i religie.
Natura malign a diferitelor formaiuni tumorale se bazeaz pe abilitatea lor de metastazare.
Aceast abilitate este influenat de tipul esutului de origine, organul n care este localizat i
mrimea
tumorii.
Determinarea markerilor tumorali i a unor enzime din ser este relevant pentru diagnosticul i
monitorizarea evoluiei tumorilor metastatice. Enzimele sunt importante n special n cazul
metastazelor osoase i hepatice (ex. sensibilitatea clinic a fosfatazei alcaline n metastazele
osoase
solitare
este
20%,
iar
n
cele
multiple
70%).
Markerii tumorali sunt substane produse direct de celulele tumorale sau de celule non-tumorale sub
influena celulelor tumorale.
Markerii
tumorali
se
pot
clasifica
n:

antigene
oncofetale
i
oncoplacentare
ex.
CEA,
AFP,
hCG;
molecule carbohidrat cu epitopi recunoscui prin anticorpi monoclonali ex. CA 19-9, CA 125, CA
15-3;

antigeni
de
difereniere
i
proliferare
ex.
NSE,
PSA,
beta2-microglobulin;
hormoni produi ectopic ex. ACTH n neoplasmul pulmonar, calcitonin n neoplasmul tiroidian;
proteine produse ectopic ex. imunoglobuline monoclonale i proteine Bence Jones n mielomul
multiplu.
Concentraia i/sau modificrile n concentraia markerilor tumorali n snge i n alte fluide din
organism este influenat de multipli factori: numrul total de celule productoare de markeri, rata de
sintez i de eliberare a markerilor tumorali, expresia markerilor tumorali, tipul tumorii non-secretor,
rata de perfuzie sanguin a tumorii, extinderea necrozei esutului tumoral, prezena anticorpilor.
Indicaiile
utilizrii
markerilor
tumorali
sunt:
detecia precoce a tumorilor maligne, n grupurile cu risc crescut pacienii cu istoric de afeciune
malign n familie sau pacienii simptomatici cu probabilitate mare de afeciune malign; n acest
caz, urmtoarele teste screening sunt recomandate: AFP la pacieni cu ciroz hepatic, AFP i HCG
dac se suspecteaz tumori ale celulelor germinale, PSA la pacienii >50 ani cu adenom de
prostat, calcitonin, dac este suspectat neoplasm medular tiroidian sau dac exist istoric familial;
utilizare n dignosticul primar diagnosticul primar al afeciunii maligne este rareori stabilit prin
determinarea markerilor tumorali, n schimb determinarea markerilor tumorali anterior primului
tratament al afeciunii este util pentru c: servete ca baseline pentru monitorizarea

postterapeutic a neoplaziei, unii markeri permit predicia prognosticului, scderea concentraiei


markerilor dup ncheierea tratamentului permite o estimare preliminar a esutului tumoral rezidual
versus
eradicarea
tumorii;
utilizare n scop prognostic n general, concentraia foarte nalt preterapeutic a markerilor
tumorali (baseline) tinde s se asocieze cu stadii avansate ale neoplaziei i n consecin cu
prognostic
prost;
monitorizarea tratamentului scderea postoperatorie a concentraiei markerilor tumorali (crescui
preoperator) este un indicator important prognostic; lipsa/scderea prea mic a concentraiei
sugereaz rezecie tumoral incomplet sau prezena de tumori multiple cu implicaii
corespunztoare
terapeutice
i
prognostice;
detecia precoce a recurenei tumorale dup rezecia tumorii, determinarea markerilor tumorali
este o form important, neinvaziv de monitorizare; n funcie de viteza de cretere, o cretere
recurent n concentraia markerilor tumorali, urmnd normalizrii postoperatorii, este nalt indicativ
pentru
progresia
tumorii.
Markerii tumorali nu sunt potrivii pentru screeningul pacienilor asimptomatici, pentru c au o prea
mic specificitate tumoral i de organ, de asemenea o valoare predictiv pozitiv prea scazut a
testelor.
Marker tumoral Indicaii
AFP Suspiciune de cancer hepatocelular; tumori cu celule germinale(testiculare, ovariene, tumori
extragonadale); monitorizarea pacienilor cu aceste tipuri de neoplazii; monitorizarea pacienilor cu
ciroz hepatic pentru depistarea precoce a cancerului hepatic; monitorizarea pacienilor cu risc de
tumori cu celule germinale.
CA 19-9 Diagnosticul i monitorizarea adenocarcinomului pancreatic. Diagnosticul i monitorizarea
altor tumori maligne: biliare, ovariene, colorectale.
CA 125 Diagnosticul, monitorizarea tratamentului i aprecierea prognosticului n cancerul ovarian. n
prezena unei mase tumorale pelvine poate face distincia ntre un proces benign i o boal malign.
Nivelul su seric poate crete i n alte tumori maligne: pancreatice, de endometru i trompe uterine.
CA 72-4 (TAG-72) Marker de prim linie n monitorizarea tratamentului i evoluiei bolii n cancerul
gastric. Marker secundar pentru tumorile ovariene mucinoase.
CA 15-3 Monitorizarea tratamentului i evoluiei bolii in cancerul mamar.
Calcitonina Screening-ul familial al cancerului tiroidian medular. Diagnosticul diferenial al unui
nodul tiroidian rece. Monitorizarea postoperatorie a pacienilor cu carcinom tiroidian medular.
CEA Monitorizarea pacienilor (rspuns la tratament, posibil indicator al recurenei tumorale i al
prognosticului) cu diverse neoplazii (cancer colorectal, mamar, pulmonar, gastric, pancreatic,
ovarian).
CYFRA 21-1 Confirmarea diagnosticului de cancer pulmonar; diagnosticul diferenial al formaiunilor
pulmonare de origine necunoscut; controlul terapeutic i monitorizarea evoluiei bolii n cancerul
pulmonar altul dect cel cu celule mici (non-small cell lung cancer-NSCLC); Monitorizarea evoluiei
bolii la pacienii cu cancer de vezic urinar.
HCG total Diagnosticul i monitorizarea tratamentului n boala trofoblastic gestational (mola
hidatiform, coriocarcinomul) precum i n tumori germinale (mai ales testiculare i extragonadale);
Monitorizarea pacienilor cu risc de tumori cu celule germinale.
NSE(Neuron specific enolase) Monitorizarea tratamentului i evoluiei bolii n cancerul pulmonar
cu celule mici (small cell lung cancer-SCLC) i n neuroblastom; Monitorizarea tratamentului i
evoluiei bolii n cancerul tiroidian medular.
PSA/free PSA Screening-ul adenocarcinomului de prostat mpreun cu tueul rectal. Utilizarea
free PSA este recomandat pentru diferenierea adenocarcinomului de prostat, de hiperplazia
benign de prostat, la pacienii cu valori ale PSA total aflate n intervalul 4-10ng/ml i cu tueu
rectal negativ. Monitorizarea tratamentului n adenocarcinomul de prostat.
S 100 Monitorizarea tratamentului i a progresiei bolii n melanomul malign.
SCC Evaluarea prognosticului, monitorizarea tratamentului i depistarea precoce a recidivelor
tumorale n cancerul de col uterin. Monitorizarea tratamentului i depistarea recidivelor tumorale n

alte carcinoame cu celule scuamoase localizate pulmonar, esofagian, zona cap-gt, endometrial,
ovarian, vaginal, vulvar.
Tiroglobulina TG/anticorpii antitiroglobulina Monitorizarea recurenei dup tireidectomie n
cancerul tiroidian difereniat.
Bibliografie:
1. Lothar Thomas, Petra Stieber, Tumor markers. Malignant diseases, In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical
Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 936-940.

Teste disponibile n laboratorul Synevo:


Profil melanom malign
* Proteina S100
Profil monitorizare neoplasm testicular
*
* Beta-HCG
Profil neoplasm ci biliare
* CA 19-9
Profil neoplasm colorectal
*
* CA 19-9
Profil neoplasm col uterin
*
* CEA
Profil neoplasm esofagian
*
* SCC
Profil neoplasm gastric
*
*
* CA19-9
Profil neoplasm hepatic
* AFP
Profil neoplasm ovarian
*
*
* CA19-9
Profil neoplasm pancreatic
*
* CEA
Profil neoplasm prostatic
*
* Free PSA
Profil neoplasm pulmonar
*
*
* CYFRA 21-1
Profil neoplasm sn
*
* CEA
Profil neuroblastom
* NSE
Profil oncologic tiroid
*
*
* Tiroglobulina TG

AFP

CEA
SCC
CEA
CA

72-4
CEA

CA125
CA15-3
CA

19-9
PSA
CEA
NSE

CA

15-3

Calcitonina
CEA

SCC (ANTIGEN TUMORAL)


SynevoServicii i tarifeMarkeri tumoraliSCC (Antigen tumoral)

59 Lei

Informaii generale i recomandri pentru determinarea SCC


Antigenul cancerului cu celule scuamoase (SCC) constituie un grup de
glicoproteine ce aparin familiei inhibitorilor de serin/cistein proteaze .
SCC este un marker serologic pentru carcinoamele cu celule scuamoase
localizate la nivelulcolului uterin, vulvei, plmnului, esofagului i zonei capgt .
Utilitatea marker-ului n funcie de localizarea carcinomului cu celule
scuamoase:
A. Cancerul de col uterin
Sensibilitatea clinic a SCC este de 45-85% n cancerul primar i de 66-84%
n cancerul recurent. Concentraia seric de SCC se coreleaz cu gradul de
extindere a bolii (manifestri clinice i afectare ganglionar). Nivelul pretratament constituie un indicator precoce al prognosticului. Dup tratamentul
chirurgical radical sau radioterapie concentraia seric de SCC se
normalizeaz de obicei in 2-7 zile. Persistena nivelurilor anormale dup 2-6
sptmni de la tratament se coreleaz cu o rat nalt de recidive. Reapariia
nivelurilor crescute, dup o normalizare iniial, se asociaz cu recidiva bolii,
chiar n absena manifestrilor clinice, marker-ul fiind astfel util n detectarea
precoce a recurenelor tumorale. Din punct de vedere al sensibilitii clinice,
markerul CEA este inferior Ag SCC n cancerul de col uterin cu celule
scuamose .
B. Cancerul pulmonar
In cancerul pulmonar cu celule scuamoase prevalena concentraiilor crescute
de SCC variaz ntre 39 i 78%. Nivelurile de SCC sunt crescute n direct
corelaie cu stadiul bolii i clasificarea TNM. Dup 2 zile de la rezecia tumorii
1

2;3

valorile SCC trebuie s se normalizeze; n cazul tumorilor reziduale declinul


valorilor se produce mai greu. Dac dup 4-5 luni nivelul SCC va crete
semnificativ, aceasta indic recidiv tumoral. Dup unele studii,
determinarea combinat de SCC i CEA crete sensibilitatea clinic pentru
acest tip de cancer de la 35 la 50-82% .
C. Carcinoamele din zona cap-gt
In aceste forme de cancer sensibilitatea clinic a SCC variaz de la 34 la
78%, fiind dependent de stadiul bolii i clasificarea TNM. Rata de detecie n
diverse tumori este: 49% n leziunile sinusului maxilar, 34% n leziunile
cavitii bucale, 23% n leziunile limbii, 19% n leziunile laringelui i 11-33% n
leziunile faringelui. In ceea ce privete detectarea recidivelor tumorale, se
descrie o sensibilitate clinic de 60-75% .
D. Cancerul esofagian
In cancerul de esofag sensibilitatea clinic medie a SCC este de 30-39%,
aceasta fiind dependent de stadiul bolii. Dup o intervenie chirurgical
reuit nivelurile de SCC se normalizeaz. Persistena nivelurilor crescute se
asociaz cu prezena tumorilor reziduale, iar creterea valorilor, dup o
normalizare iniial, indic recidiv tumoral .
E. Alte tumori genito-urinare
In tumorile ginecologice (altele dect cancerul de col uterin) s-au descris
sensibiliti clinice variate ale SCC: 8-30% n cancerul de endometru, 4-20%
n cancerul ovarian, 19-42% n cancerul vulvar i 17% n cancerul vaginal.
Valori crescute de SCC se nregistreaz i la pacienii avnd carcinom
metastatic cu celule scuamoase de penis i uretr n aproximativ 45% din
cazuri .
Pregtire pacient jeun (pe nemncate) sau postprandial .
Specimen recoltat snge venos .
Recipient de recoltare vacutainer fr anticoagulant, cu/fr gel separator .
Prelucrare necesar dup recoltare se separ serul prin centrifugare; se
lucreaz serul proaspt n maxim 2 ore; dac acest lucru nu este posibil, serul
se pstreaz la 2-8C, la -20C sau la -70C .
Volum prob minim 0.5 mL ser .
Cauze de respingere a probei
specimen hemolizat;
specimen expus la temperatur ridicat;
specimen contaminat bacterian .
Stabilitate prob serul separat este stabil 1 zi la 2-8C; timp ndelungat la
-20C sau la -70C . Evitai decongelarea/recongelarea .
2;3

Metod imunochimic cu detecie prin electrochemilumiscen (ECLIA) 1.


Valori de referin < 2.7 ng/mL1.
Limita de detecie 0.1 ng/mL1.

Limite i interferene

Antigenul SCC este prezent n epiteliile scuamoase normale astfel ncat


niveluri crescute pot fi ntlnite n afeciuni cutanate asociate cu
hiperkeratinizare (psoriazis, eczem). Concentraii crescute mai pot s apar
n afeciuni inflamatorii pulmonare, insuficien hepatic sau renal.
SCC nu trebuie utilizat n screening-ul cancerului la pacieni asimptomatici .
Interferene analitice
Antigenul SCC este prezent n piele, sudoare i saliv, fiind distribuit cu
uurin n aerosoli (ca rezultat al strnutului). Pentru a evita valorile fals
crescute datorit contaminrii este obligatoriu s se utilizeze bariere
protectoare (ex. mnui, masc) n timpul efecturii testului.
1

Pot produce interferene cu unele componente ale kit-ului i conduce la rezultate neconcludente
urmtoarele:
tratamentul cu biotin n doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomand ca recoltarea de snge s
se fac dup minimum 8 ore de la ultima administrare;
titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidin i anti-ruteniu 1.

Bibliografie
1. Laborator Synevo. Referinele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2016. Ref Type:
Catalog.
2. Lothar Thomas. Tumor Markers. In Clinical Laboratory Diagnostics, 1998, 986-989.
3. The National Academy of Clinical Biochemistry. Practice Guidelines and
Recommendations for Use of Tumor Markers in the Clinic (Laboratory Medicine
Practice Guidelines), 2002, 19.