Sunteți pe pagina 1din 5

Factorul reumatoid

Generalitati
Testul de factor reumatoid masoara cantitatea de anticorpi ai acestuia din plasma sangvina,
prezenti la majoritatea celor afectati de artrita reumatoida.
Anticorpii sunt produsi de sistemul imunitar pentru a ajuta la distrugerea bacteriilor si virusurilor ce
pot cauza diferite afectiuni. Totusi, factorul reumatoid este un anticorp, ce se poate atasa de
celulele sanatoase ale organismului, rezultand distrugerea acestora.
Un titru crescut al factorului reumatoid poate fi dat de o serie de afectiuni autoimune (inclusiv artrita
reumatoida) si de o serie de infectii severe. In mod ocazional, o crestere a factorului reumatoid
poate aparea si in cazul persoanelor sanatoase.
Cuprins articol
1.

Generalitati

2.

Metode de masurare">Metode de masurare

3.

Scopul investigatiei">Scopul investigatiei

4.

Modul de efectuare a testelor">Modul de efectuare a testelor

5.

Riscuri">Riscuri

6.

Rezultate">Rezultate

7.

Factorii ce pot modifica rezultatele testului">Factorii ce pot modifica


rezultatele testului

Metode de masurare

Titrul de factor reumatoid poate fi masurat prin doua metode:


- metoda aglutinarii. In aceasta metoda a aglutinarii sangele ce urmeaza a fi testat este amestecat
cu niste picaturi de latex ce sunt acoperite cu anticorpi umani. Daca factorul reumatoid este
prezent, picaturile de latex se strang in gramajoare (aglutinare). Aceasta metoda este cea mai
folosita in screeningul primar pentru artrita reumatoida. O alta metoda de aglutinare consta in
amestecarea sangelui ce urmeaza a fi testat cu hematii de la oaie ce au fost acoperite cu anticorpi
de iepure. Daca factorul reumatoid este prezent, hematiile aglutineaza. Aceasta metoda este
folosita deseori pentru confirmarea prezentei factorului reumatoid
- nefelometria. Aceasta metoda consta in amestecarea sangelui ce urmeaza a fi analizat cu
anticorpi ceea ce duc la aglutinare, daca factorul reumatoid este prezent. In timp ce un laser trece
prin tubul ce contine aceasta mixtura, un instrument masoara cat de mult este blocata lumina de
mostra din tubul respectiv. Pe masura ce titrul de factor reumatoid creste apar tot mai multe zone
de aglutinare, mostra devine din ce in ce mai tulbure si trece tot mai putina lumina prin tub.
Scopul investigatiei
Aceasta examinare este facuta pentru a ajuta la stabilirea diagnosticului de artrita reumatoida.
Pregatirea pentru investigatie
Nu este nevoie de nici o pregatire speciala inainte de a se face aceasta examinare.
Modul de efectuare a testelor
Asistenta medicala care va recolta sangele va face urmatoarele lucruri:
- va pune o banda elastica (garou) in jurul bratului pentru a opri fluxul sangvin. Aceasta face ca
venele situate sub garou sa apara mai evidente astfel incat acul este introdus mult mai usor
- va curata cu alcool locul unde va fi introdus acul
- va introduce acul in vena. Uneori este nevoie de mai mult de un ac
- va atasa un tub de ac ce va fi umplut cu sange
- va indeparta garoul in momentul in care este suficient sange colectat la nivelul tubului
- va aplica un tampon peste locul unde a fost introdus acul, dupa ce acesta a fost retras
- se va apasa locul intepaturii iar apoi va fi aplicat un bandaj usor.
Cum se va simti pacientul in timpul interventiei
Pacientul poate sa nu simta nimic sau poate simti o durere ca o piscatura in momentul in care acul
strapunge pielea. Unii pacienti pot simti o senzatie de arsura cand acul este in vena. Totusi, multi
pacienti nu simt deloc durere (sau doar un disconfort usor) in momentul in care acul este in vena.
Gradul de durere ce poate fi simtit depinde de dexteritatea asistentei medicale, de starea venelor si
de sensibilitatea la durere.

Riscuri
Testul de sange
Exista foarte putine riscuri de aparitie a complicatiilor in momentul recoltarii sangelui:
- poate aparea o mica vanataie la locul punctiei. Pacientul poate reduce riscul aparitiei vanataii prin
apasarea cu putere pe locul punctiei pentru cateva minute, dupa ce acul a fost retras
- rar, dupa recoltare, se poate produce inflamatia venelor. Aceasta poarta numele de flebita si de
obicei, se trateaza prin aplicarea de comprese calde de cateva ori pe zi
- sangerarea care nu se opreste poate fi o problema pentru cei cu afectiuni ale sangelui. Aspirina,
warfarina si alte medicamente anticoagulante pot, de asemenea, duce la o sangerare mai mare.
Daca persoanele au deseori sangerari sau probleme cu coagularea sangelui sau iau tratament cu
medicamente anticoagulante trebuie sa discute cu medicul inainte de a-i fi recoltat sangele.
Rezultate
Testul de factor reumatoid masoara cantitatea de anticorpi ai acestuia, din plasma sangvina,
prezenti la majoritatea celor afectati de artrita reumatoida. Rezultatul testului poate fi raportat in
titru sau in unitati:
- titrul este o masura a cat de mult poate fi diluat sangele aglutinat pana cand factorul reumatoid nu
mai este detectat. Un titru de 1 la 20 (1:20) inseamna ca factorul reumatoid poate fi detectat cand o
parte din proba de sange este diluata cu pana la 20 de parti de solutie salina. Cu cat al doilea
numar este mai mare cu atat factorul reumatoid este prezent in cantitate mai mare. Astfel, un titru
de 1:80 indica prezenta unui factor reumatoid mai ridicat decat un titru 1:20
- unitatile de nefelometrie releva cata lumina este blocata de mostra de sange din tub. Un nivel
crescut de factor reumatoid face ca mostra de sange sa fie mai tulbure astfel ca trece mai putina
lumina prin tub decat in cazul cand factorul reumatoid este scazut. Asadar, un nivel de 100 de
unitati de factor reumatoid este mai mare decat unul de 40.
Valori normale
Valorile normale pot varia de la un laborator la altul.
Factorul reumatoid (FR)
Titru:

1 la 20 sau mai putin

Unitati:

23 sau mai putin

Valori crescute

Desi artrita reumatoida este cea mai intalnita cauza pentru un nivel de factor reumatoid peste 23 de
unitati sau un titru mai mare de 1:20, exista si alte afectiuni ce determina un test pozitiv. Cele mai
frecvente sunt lupus eritematos sistemic (LES - boala autoimuna cu evolutie cronica si episoade
acute, consecinta a inflamatiei tesutului conjuctiv), sclerodermia (afectiune cronica de etiologie
incerta, caracterizata prin induratia profunda a tegumentelor), sindromul Sjogren (sindrom complex,
aparand la femei in a doua jumatate a perioadei adulte, implicand xeroftalmie, xerostomie si
hipertrofia glandelor parotide.
Se asociaza frecvent cu poliartrita reumatoida si vasculitele (denumire generica pentru toate
inflamatiile vasculare - arterita, flebita, limfangita).
Afectiuni mai putin intilnite ce pot avea factor reumatoid crescut sunt: tuberculoza (boala
infectioasa provocata de bacilul Koch), mononucleoza (cresterea numarului de leucocite
mononucleare in sange), sifilisul (boala venerica contagioasa, al carui agent etiologic este
treponema pallidum), leucemia (termen generic pentru un grup de boli caracterizate prin prezenta
in exces in maduva osoasa si uneori in sange a leucocitelor sau precursorilor acestora), ciroza
(grup de afectiuni hepatice cronice ce evolueaza catre insuficienta hepato-celulara si hipertensiune
portala), hepatitele cronice active (afectiune inflamatorie a ficatului ce evolueaza de cel putin sase
luni), endocardita (leziune inflamatorie exudativa si proliferativa a endocardului), sarcoidoza (stare
patologica cu etiologie si patogenie nedeterminate) si unele infectii cauzate de virusuri sau paraziti
(cum ar fi malaria).
Factorii ce pot modifica rezultatele testului
Factori care pot interfera cu testul sau cu acuratetea rezultatelor sunt:
- un sange cu un continut mare in grasimi poate da un fals rezultat pozitiv
- varsta intre 5% si 10 % din persoanele peste 65 ani au factorul reumatoid crescut.
De retinut!
- aproximativ 3% din persoanele ce nu au artrita reumatoida au un nivel ridicat de factor reumatoid.
Dintre acestia, doar 5% vor dezvolta, in viitor, artrite reumatoide. In plus, 25% din persoanele cu
artrita reumatoida nu au factor reumatoid crescut. Intotdeauna, medicul specialist va folosi
rezultatul testului impreuna cu o serie de informatii privind istoricul medical al pacientului si un
examen fizic complet inainte de a pune diagnosticul de artrita reumatoida
- adultii ce nu au artrita reumatoida pot avea, ocazional, un titru usor crescut. De aceea, nivelele
usor crescute de factor reumatoid devin mai putin importante in cazul unor persoane varstnice
- unele persoane ce sufera de artrita reumatoida au un titru normal de factor reumatoid.
Examinarea poate fi repetata daca se suspicioneaza diagnosticul de artrita reumatoida, in cazul in

care la prima examinare titrul a fost normal. Absenta unui titru crescut de factor reumatoid nu
exclude diagnosticul de artrita reumatoida
- nivelul de factor reumatoid poate fi masurat si din lichidul de la nivelul articulatiei (lichid sinovial).
Totusi, aceasta examinare este efectuata rar
- factorul reumatoid este prezent doar la 30% dintre copii cu artrita reumatoida juvenila.