Bilete Imuno!!!!

UNIVERSITATEA “APOLLONIA” DIN IASI
DISCIPLINA DE IMUNOLOGIE CLINICA – ALERGOLOGIE

AN II MODUL 2 – AN UNIVERSITAR 2014-2015
Bilet nr. 1
Cum tratam urticaria acuta si angioedemul?
Prima masura terapeutica este evitarea expunerii la alergenul/ factorul declansator
atunci cand se reuseste identificarea acestuia. In acest caz fericit evitarea expunerii este
si singura masura necesara pentru ca episoadele sa nu se mai repete.
Pentru remisiunea episodului acut se administreaza antihistaminice (loratadina,

cetirizine, fexofenadine etc.), eventual si corticosteroizi sistemici oral sau injectabil
(prednisone, metilprednisolon, dexametazona / hemisuccinat de hidrocortizon, etc.) in
doza si combinatia corespunzatoare fiecarui caz in parte.
In cazul urticariei cronice idiopatice tratamentul antihistaminic se administreaza timp

indelungat pentru a controla simptomele, administrarea de corticosteroizi facandu-se
intermitent, pe perioada scurta de timp (cateva zile), daca apar agravari ale urticariei sau
angioedem.
Exista si forme foarte severe la care administrarea de corticoizi trebuie facuta continuu
in doza minima necesara, eventual o data la 2 zile, sau se administreaza medicamente
de tipul imunosupresoarelor (metotrexat sau ciclosporina).
Ce determinam prin curba Heidelberg?

Tehnicile de precipitare permit determinarea de antigene sau anticorpi.
Pot fi efectuate:
- imunodifuzie radiala sau imunoelectroforeza (in faza solida)
- turbidimetrie sau nefelometrie (in faza lichida)
Curba Heidenberg:
- in caz de exces de anticorpi (raport slab antigen – anticorp).
- Complexe imune se formeaza, iar cantitatea este proportionala cu concentratia de
antigen.
O concentratie crescuta de antigen, regiunea de echivalenta este atinsa.
Formarea de complexe imune insolubile care precipita si pot fi vizualizate.
Daca antigenul este in exces formarea de complexe imune solubile la concentratia
corespunzatoare antigenului; dar poate da impresia falsa de concentratie antigenica slaba.
Diluarea concentratiei esantioanelor de analiza este necesara si mentinerea unei curbe
ascendente a concentratiei antigenice numita curba Heidenberg, si obtinerea unui rezultat
proportional cu concentratia sa.
Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi

Bilet nr. 2
Care este tratamentul angioedemului ereditar?
Prevenţia primara
Este important de a rezolva factorii tratabili şi evitabili ai atacurilor de angioedem, de

exemplu evitarea pilulelor contraceptive cu estrogeni (vor fi preferate cele numai cu
progesteron), a inhibitorilor de enzimă de conversie a angiotensinei (antagoniştii de
receptori de angiotensina II pot induce de asemenea angioedem), deşi majoritatea
pacienţilor cu angioedem indus de IECA tolerează antagoniştii de receptori de
angiotensina II).
Este recomandat ca pacienţii care primesc produse din sânge să fie vaccinaţi pentru
hepatita B.
Tratamentul preventiv de durata
Angioedemul periferic nu este periculos şi de obicei nu necesită profilaxie pe termen

îndelungat. Se consideră că profilaxia cu acid tranexamic, androgeni sau concentrat de
C1-INH este necesară în cazul în care pacientul are mai mult de un acces sever pe lună
sau simptome deranjante mai mult de 5 zile pe luna
a) Agenţii fibrinolitici. Acidul tranexamic este preferat acidului epsilonaminocraproic,
deşi nu este la fel de eficient ca tratamentul cu androgeni. Este indicat mai mult în
cazurile în care profilaxia este necesară înainte de pubertate. Se utilizează o doză între 1
şi 1,5 g administrată în 2 sau 3 prize zilnice, în funcţie de severitatea bolii, reducând la
0,5 g o dată sau de două ori pe zi după remisiunea atacului
b) Androgenii atenuaţi pot fi mai eficienţi decât agenţii fibrinolitici. Este important ca
avantajele şi dezavantajele acestui tratament să fie explicate, să fie discutate cu pacientul
în detaliu posibilele efecte adverse şi să se monitorizeze regulat acceptabilitatea acestor
efecte secundare. Utilizarea profilactică a androgenilor atenuaţi este o decizie de excepţie
la copil şi în cazul în care acidul tranexamic este ineficient trebuie luată în considerare
administrarea regulată de concentrat de C1-INH (33, 34).
Unii autori administrează doze mai mari de inducţie (până la 400-600 mg danazol zilnic
timp de o lună) urmată de scăderea lentă a dozei până la 50 mg/zi 5 zile pe săptămâna (5,
17, 27). Alţii dau o doză de inducţie mică (200 mg danazol zilnic timp de o luna) şi cresc
sau reduc doza, în funcţie de răspunsul obţinut (3, 18).
c) Posesia de către pacient a concentratului de C1-INH. Este recomandat ca pacientul
cu deficit de C1-INH să posede concentrat de C1-INH pentru a fi administrat la nevoie la
domiciliu sau în deplasări, deoarece 50-75% dintre aceştia au în decursul existenţei un
atac cu potenţial
Tratamentul preventiv pe termen scurt
Dacă sunt planificate intervenţii sau proceduri uşoare, o perfuzie de concentrat de C1-
INH, ce variază de la 500 la 1.500 U, poate fi administrată cu până la 24 de ore înainte de
procedură În cazul în care concentratul de C1-INH nu este disponibil se poate administra
ca alternativă fibrinolitice sau androgeni atenuaţi, cu 5 zile înainte de procedură şi 2 zile
după aceasta: danazol 10 mg/kg/zi (maxim 600 mg/zi) sau acid tranexamic 75 mg/kg/zi,
divizat în 2 sau 3 prize pe zi
În caz de intubare sau de intervenţii majore opţiunea cea mai bună este administrarea
concentratului de C1-INH cu o oră înainte de intervenţia chirurgicala (500-1500 U, în
funcţie de greutate) şi o doză similară în timpul operaţiei. Trebuie repetată la nevoie până
nu mai exista riscul atacului. Dacă concentratul de C1-INH nu este disponibil, este
recomandat danazol sau acid tranexamic ca mai sus.
Tratamentul atacului acut
Dacă este disponibil, concentratul de C1-INH este tratamentul de prima linie al

evenimentelor severe (atacuri laringiene sau abdominale). Localizarea respiratorie
superioară se derulează lent, dar au fost relatate şi evoluţii rapide, în 20 de minute;
disfonia şi disfagia semnalează riscul ridicat de obstrucţie laringiană totală Administrarea
de concentrat de C1-INH scurtează durata atacului cu aproximativ o treime (5, 36, 37).
Dacă atacul abdominal este sever, trebuie administrat concentratul de C1-INH. Rezoluţia
completă a simptomelor durează peste 24 ore Dacă simptomele au intensitate mare la 2
ore după administrare, doza trebuie repetată şi un diagnostic alternativ trebuie avut în
vedere.
În cazul în care concentratul de C1-INH nu este disponibil se poate recurge la creşterea
dozelor de danazol, de acid tranexamic, administrare precoce de adrenalină (aceasta poate
fi ineficientă), analgetice, lichide intravenos sau intubare. Administrarea de plasmă
congelată poate agrava atacurile .
Precipitarea si aglutinarea in determinarea reactiilor antigen-anticorp

Precipitarea inseamna:formarea de complexa immune cu antigenele moleculare
-se mentine constanta concentratiei de anticorpi
-antigenul este diluat prin difuzie
-formarea unui precipitant daca este atinsa regiunea de echivalenta
Aglutinarea inseamna formarea de complexe immune cu antigene particulare
Se disting:
Teste de aglutinare directa (teste de aglutinare pentru determinarea grupelor sanguine;
teste de aglutinare a bacteriilor Widal)
Teste de aglutinare indirecta (test de aglutinare latex/ test hemaglutinare pasifa Bogdan)

Bilet nr. 3
Ce este edemul angioneurotic ereditar?
Afectiune ereditara care atinge sistemul de activare a complementului
(sistem enzimatic care participa ladistrugerea antigenelor ) si se traduce prin
crize de edem al tesuturilor subcutanate, al mucoaselor si al unorviscere.
Crizele afecteaza fata si membrele. Edemul care apare se prezinta ca o
umflatura moale care creste indecurs de cateva ore, apoi dispare spontan in
rastimp de 24 pana la 48 ore.
Atunci cand edemul afecteaza mucoasa laringelui sau bronhiile, el
poate provoca un rau respirator si o asfixie. Administrarea de produse
antifibrinolitice (care servesc la evitarea obturarii vaselor) si prescrierea
de hormoniandrogeni (inclusiv la barbati) constituie principiile de baza ale
tratamentului. Acesta, eficace, este prescris fie deo maniera permanenta, fie
in momentul crizelor.
Tehnici de precipitare in faza lichida: turbidimetrie si nefelometria
Turbidimetria: Turbidimetria se numește metoda bazată pe măsurarea slăbirii intensității

unui flux luminos care a trecut printr-o soluție ce conține particulele solide datorită
absorbției şi difuziunii fluxului luminos. Antigene in esantionare se pun in contact cu un
exces de Ac specifici si sunt depozitati intr-o cuva de analiza. Formarea complexelor
immune solubile schimba absorbtia solutiilor (masurabil prin fotometrie). Cresterea
absorbtiei intr-o perioada data = concentratia antigenica.
Nefelometria: tehnica care masoara formarea de complexe immune intre antigen in

esantionare si un antiser specific. Complexele immune dispersate de razele laser trec
printr-o cuva; razele dispersate sunt localizate printr-un sistem optic catre un fotodetector,
iar concentratia de antigen este determinata dupa o curba calibrate.

Bilet nr. 4
Ce este sindromul oral alergic, sindromul Lyell si sindromul Steven Johnson?
Sindromul alergiei orale reprezintă o reacţie imunologică mediată prin anticorpi IgE, limitată de
obicei la nivelul orofaringelui, care este declanşată imediat după contactul cu anumite fructe,
legume, nuci şi condimente la persoane sensibilizate faţă de polenuri.
Din punct de vedere clinic, consumul unor cantităţi mici de fructe sau legume proaspete
determina simptome cantonate la nivelul cavităţii bucale (prurit, înţepături, senzaţie de contracţie
a mucoasei jugale, gingivale, palatine şi labiale + micropapule şi vezicule) sau care se pot
extinde atât la tegumentele periorale şi ale feţei, cât şi la nivelul altor organe de şoc: tract
respirator superior sau inferior, conjunctivă, tract digestiv. În cazuri rare se poate instala chiar şoc
anafilactic. Localizarea orofaringiană a simptomelor şi frecvenţa redusă a manifestărilor sistemice
este explicată probabil de faptul că proteinele implicate în aceste reacţii nu pătrund în circulaţie
fiind digerate de enzímele din sucul gastric. Este important de menţionat că reacţiile alergice apar
în majoritatea cazurilor la ingestia de legume şi fructe crude; prelucrarea termică sau
conservarea acestora elimină de obicei manifestările.
Lyell (sindromul lui)
Este o afectiune dermatologica grava caracterizata printr-o dezlipire a

intregului epiderm. sindromul lui Lyell survine la adult, cu ocazia luarii anumitor medicamente sau
la copil ca urmare a unei infectii cu stafilococ. Acest sindrom se manifesta prin aparitia brusca a
unei roseli cutanate generalizate, pe care apar basicute/umplute cu lichid, care se rup foarte
repede, lasand dezvelite tesuturile subiacente si dand bolnavului un aspect caracteristic de
oparit. Se mai observa febra, dureri articulare, deshidratare, oboseala intensa. Tratamentul se
realizeaza de urgenta, in mod intensiv, intr-un serviciu specializat de reanimare. Pe langa
antibioticele pentru prevenirea riscului de suprainfectie, tratamentul mai consta in stavilirea
simptomelor, ingrijiri cutanate repetate, alimentatie artificiala, rehidratare cu perfuzie
intravenoasa.
Iniţial, sindromul Stevens-Johnson se manifestă prin aceleaşi simptome ca şi gripa, după care
pacienţii prezintă o erupţie dureroasăde culoare roşiatică care se răspândeşte şi dă o senzaţie
de usturime. În cele din urmă, este posibil ca stratul epitelial să moară şi să se
decojească. Sindromul Stevens – Johnson reprezintă o urgenţă medicală care necesită
spitalizare, de cele mai multe ori. Tratamentul se focusează pe eliminarea cauzei de bază şi apoi
pe controlul simptomelor şi ameliorarea complicaţiilor.
Recuperarea după sindromul Stevens – Johnson poate dura de la câteva săptămâni la câteva
luni şi depinde de severitatea afecţiunii. Dacă medicul stabileşte că sindromul a fost cauzat
de medicamente va trebui ca pacientul să evite administrarea medicaţiei şi tot ce este corelat
cu aceasta.
Ce inseamna imunodifuzia radiala simpla Mancini?

Imunodifuzia radială simplă sau imunodifuzia simplă bidimensională a fost imaginată de
Mancini, Carbonara și Heremans în 1965.[1] Metoda constă în difuzia radială pasivă a unui
reactant în fază lichidă (antigenele de ser) într-un gel de agaroză în care este inglobat celalalt
reactant (anticorpii specifici) cu formarea unei zone (halou) de precipitare.
Dimensiunea haloului este direct proporțională cu concentrația antigenului ce difuzează și invers

proporțională cu concentrația anticorpilor și înălțimea stratului de gel în care sunt înglobați.
Diametrele se măsoară la 48 și 72 de ore după începerea difuziei. Rezultatele obținute se
compară cu cele dintr-o curbă standard.
Existența unei proporționalități directe între concentrația antigenului și diametrul zonei de

precipitare pentru difuzia completă Mancini permite trasarea curbei etalon prin măsurarea
diametrelor de precipitare a cel puțin trei concentrații ale unui antigen de referință.
Imunodifuzia radială simplă efectuată în condiții optime prezintă coeficientul de variație sub 10%,
iar sensibilitatea este de 2 µg/ml.
Concentrația antigenului (proteinei) se stabilește în funcție de curba etalon trasată cu trei diluții
ale serului de referință. Rezultatele metodei se exprimă în mg/dl. Aplicații posibile sunt
determinările cantitative pentru: imunoglobuline (IgG, IgA, IgM), complement (C3), alfa-1
antitripsină, siderofilină, proteina C-reactivă (CRP)
SAU Imunodifuzia radială simplă Mancini constă în difuzia radială pasivă a unui
reactant în fază lichidă (antigenele de ser) într-un gel de agaroză în care este inglobat
celalalt reactant (anticorpii specifici) cu formarea unei zone (halou) de precipitare.
Dimensiunea haloului este direct proporțională cu concentrația antigenului ce difuzează și
invers proporțională cu concentrația anticorpilor și înălțimea stratului de gel în care sunt
înglobați. Aceasta proportionalitate permite trasarea curbei etalon prin măsurarea
Imunodifuzia radială simplă prezintă coeficientul de variație sub 10%, iar sensibilitatea
este de 2 µg/ml.
Aplicații posibile sunt determinările cantitative pentru: imunoglobuline (IgG, IgA,
IgM), complement (C3), alfa-1 antitripsină, siderofilină, proteina C-reactivă (CRP), etc
Bilet nr. 5
Cum tratam socul alergic?
Tratamentul socului alergic se trateaza astfel :
-bolnavul este culcat in decubit dorsal cu gambele ridicate
- se administreaza subcutanat/intramuscular/intravenous 0,5 ml adrenalina cu prinderea
precoce a venei
-se administreaza o perfuzie intravenoasa cu seruri glucozate,fiziologic,plasma;
-se administreaza cortizonice solubile injectabil,antihistaminice injectabil
Electroforeza in gel cu continut de anticorpi

In aceasta tehnica se face migrarea antigenelor intr un gel continand anticorpii cate anod;
Se observa formarea de precipitatii (in “rocket”) care pot fi colorate.
Daca o preparare de antigene de referinta este analizata simultan, aceasta tehnica permite
determinarea concentratiei de antigen.

Bilet nr. 6
Care sunt cauzele socului alergic si care sunt medicamentele si alimentele
sensibilizante?
Socul allergic sau mjarea anfilaxie cuprinde toate manifestarile determinae
prin degranularea intense a mastocitelor si bazofilelor. Cauzele socului
allergic sunt cel mai adesea medicamentele, veninul de Himenoptere
(albine , viespi) alimentele , extracte alergenice,(accidente terapeutice sau
diagnostic) . Medicamentele sensibiizante care produc cel mai frecvet soc
allergic sunt :antibioticele ( pe primul loc penicilina) anestezicele (locale si
generale ) , mai ales combinate : analgesic, barbituric, miorelaxant ;
substante iodate de contrast : antiinflamtorii nesteroidiene . In general orice
medicament administrat cu reptitie la o persoana atopica poate prezenta
riscul unei hipersensibilizari, manifestarea cea mai grava fiind socul.
ALIMENTELE : Ouale , pestele , alunele, crustaceele , laptee de vaca,
telina, capsuni ,fragi, zmeura, kiwi. D. A. Moneret Vautrin releva o
multiplicare cu 5 a frecventei socului alimentar fata de cel a venin de
Himenoptere.
Ce este imunoelectroforeza?
Aceasta metoda este o continuare a electroforezei proteinelor si
imunoprecipitare . un esantion si un standard de referinta sun abordate
separta prin electroforeza . apoi se face difuzarea antiserului perpendicular la
separarea electroforetica. In regiunea de echivalenta formarea de complexe
immune duc la aparitia linilor de orecipitare precise. Intensitatea forma si
arculrile de precipitare servesc pentru identificarea proteinelor. Imun-
electroforeza este folosita in caz de gamapatii mono sau policlonale.
Imunoglobulinele monoclonale formeaza un “pic” local in fractiunile de
gamaglobuline (gradient m). gradientul M se manifesta sub o forma in arcul
de precipitare.

Bilet nr. 7
Care sunt manifestarile clinice din socul alergic si cum se clasifica?
Manifestarile clinice ale socului alergic sunt comune, indiferent de etiologie. Semnele
premonitoare sunt pruritul palmar, plantar, axilar, roseata fetei si a gatului, colaps cardio-
vascular precoce, secundar unei vasodilatatii capilare diferite, determinata de actiunea
directa a unor substante, cum ar fi histamina.
Crescand permeabilitatea capilara, creste si exudatia capilara ducand la ischemie tisulara
progresiva.
Edemul laringian este concomitent cu bronhospasmul si aparitia manifestarilor
respiratorii.
In continuare, pot aparea convulsii si pierderea cunostintei.
Clasificarea manifestarilor clinice din socul alergic:
Stadiul I
 Urticarie generalizata
 Prurit cutanat
 Stare de rau general
 Anxietate
Stadiul II(unul/mai multe simptome din stadiul I asociate cu cel putin 2 din stadiul II)
 Edem angioneurotic
 O presiune toracica
 Dureri abdominale
 Ameteli,vertije, diaree
Stadiul III(unul/mai multe simptome din stadiul II asociate cu 2 simptome din stadiul III)
 Dispnee
 Disfagie
 Disfonie
 Confuzie
 Senzatie de moarte iminenta
Stadiul IV (unul sau mai multe simptome din stadiul III asociate cu doua din stadiul
IV)
 Cianoza
 Hipotensiune
 Colaps
 Pierderea cunostintei
 Sincopa
 Incontinenta sfincterelor
Ce este migrarea electroforetica in sens opus?

- Antigenele si anticorpii poseda schimburi diferite si migreaza in sens opus in
campul electric la un plidat (ex: la pH8, 2 pt. Antigenele nucleare solubile).
- Daca serul bolnavului analizat contine anticorpi contra antigenului evaluat
complexele imune se formeaza la punctul de intalnire.
- Aceste complexe sunt detectabile sub forma de arcuri de precipitare colorate.

Bilet nr. 8
Ce este socul alergic si care sunt mecanismele de producere?
Socul alergic cuprinde toate manifestarile determinate prin degranularea intensa a
mastocitelor bazofile.
Mecanismele de producere ale socului alergic:
 Medierea lgE- mediatorii eliberati in mod masiv sunt responsabili de modificarile
preinflamatorii spasmogene,chimiotactice, localizate la nivel pulmonar, vascular,
cutanat, neurologic, digestiv.
 Activarea de complement : cu formare de anafilatoxine cu putere
histaminoeliberatoare directa
 Actiune directa asupra degranularii a numeroase substante: opiacee,
miorelaxante,dextran, chimioterapice,produse de contrast iodate
Ce este dubla difuzie radiala (Ouchterlony)?

Metoda certifica prezenta sau absenta proteinei cercetate.
Aplicatii:
- determinarea α-fetoproteinei, proteina C reactiva, β-2 microglobulina, proteine Bence-
Jones tip kappa si lambda, produsi de degradare ai fibrinogenului
- in micologie, pentru determinarea exoantigenelor fungice (Histoplasma capsulatum,
Blastomyces dermatidis, Coccidioides immitis etc) sau prezenta Ac fata de Ag fungice, in
diagnosticul serologic al aspergilozelor invazive
- determinarea specificitatii Ac antinucleari sau a altor Ac
-antigenele si anticorpii difuzeaza intr-un gel de agaraza apoasa in aceasta tehnica

-arcurile de precipitare sunt formate si pot fi colorate in zonele de reactie intre antigene si
anticorpi
-aceasta metoda este adaptata detectiei antigenelor necunoscute care pot fi fondate pe
principiul simetriei de probabill de precipitare
-in cazul similaritatii a doua antigene arcurile de precipitare fuzioneaza in timp ce pot
creste daca sunt doua antigene diferite
-in caz de asimilaritate partiala se observa formarea de operon.

Bilet nr. 9
Care sunt urgentele alergologice?
Socul alergic
Edemul angioneurotic si urticaria acuta cu edem glotic
Sindromul oral alergic ( Lessof ) cu edem glotic si asfixie
Sindromul Stevan Johnson cu manifestari periorificiale
Sindromul Lyell ( epidermoliza toxica )
Edemul angioneurotic ereditar
Astmul allergic agravat prin axpunere masiva alergenica
Tehnici de aglutinare in determinarea Ag-Ac

Aglutinarea inseamna formarea de complexe immune cu antigene particulare.
I. Teste de aglutinare directa :
a. Hemaglutinarea
-Detectarea anticorpilor aglutinati in serul pacientilor
-Anticorpi complecti
-Sunt imunoglobuline de clasa Ig M care se leaga sub forma de parametrii cu
determinantii antigenici ai eritrocitelor si se pot aglutina .
-Se califica completi pt ca structuta pentainemica le permite aglutinarea fara
factorii suplimentari
-Anticorpii incompleti (Ig G ) sunt legati de determinanti antigenici ai
eritrocitelor, dar nu pot forma un punct intrea doua celule.
-Hemaglutinarea, in revansa devine posibila daca se scade cu ajutorul unei
albumine ca supliment, sau o salutie slab concentrata ionica.
-Anticorpii incompleti pot face punti intre cele doua celule.
-Anticorpii produsi prin pacientii Rh- contra eritrocitelor Rh+ sunt un exemplu de
Ac incompleti (ex : dupa o transfuzie Rh- incompatibila).
b. Aglutinare la latex
-antigenul recunoscut prin anticorpii cercetati este fixat de particulele de latex
-Ig G legat de particulele de latex , de ex in cercetarea factorului reumatoid.
-daca serul analizat contine ( IgM – anti IgG) particulelel sunt aglutinate – atunci
testul este pozitiv.
Aglutinarea bacteriilor :
Detectarea anticorpilor ( reactia Widal)
-suspensiile de bacterii (Ag) sunt incubate cu o dilutie serial a serului pacientului
-in caz de aglutinare, serul contine un anticorp specific antigenului
-detectarea antigenelor ( reactia Gruber )
-incubarea culturii de bacterii cu Ac specific de clasa sau tip de bacerie
-este folosita pt tipul de bacterie

Bilet nr. 10
Care sunt reactiile de tip IV (intarziat sau hipersensibilitate intarziata)?
Celula responsabila pentru reactiile intarziate este limfocitul T specific.
Substantele cu greutate moleculara mica cum sunt conservantii, metalele, se
transforma intr-un antigen complet daca se leaga de proteinele organismului.
Micobacteriile pot produce si ele reactii de tip IV.
 LT sunt activate dupa contactul cu antigenul care prin celulele dendritice,
monocitele si macrofagele (CPA). Citokinele eliberate sunt responsabile de
raspunsul inflamator cu infiltrat celular corespondent.
Exemple de manifestari clinice
 eczeme de contact
Ce este aglutinarea la latex?

Aglutinarea unui antigen ca rezultat al cross-linking-ului de către anticorpi
depinde de proporţia corectă de antigen şi anticorp. Pentru măsurarea nivelului de
anticorpi serici specifici pentru antigene particulate este uneori utilizată o metodă care se
bazează pe aglutinare.
Reacţia de aglutinare poate fi utilizată şi în cazul unor antigene particulate, dar şi
al unor antigene solubile, cu condiţia ca acestea din urmă să fie ataşate ferm la suprafţta
unor particule insolubile. De ex., antigenul solubil numit tiroglobulină poate fi ataşat la
particule de latex, astfel încât adăugarea de anticorpi anti-tiroglobulina să producă
agregarea particulelor.
Adăugarea de antigen solubil peste anticorpi (ser) înainte de adăugarea
particulelor de latex tapetate cu tiroglobulină va determina legarea celor două
componente şi aglutinarea nu se va mai produce – test de inhibiţie a aglutinării.

Bilet nr. 11
Ce sunt reactiile tip III prin complexe imune?
Anticorpii Ig G sunt in aceste cazuri dirijate contra antigenelor solubile.
Acestea pot fi:
 administrate sub forma de serum;
 componente ale microorganismelor patologice, exemplu in cadrul unei
endocardite sau hepatite virale;
 date de o inhalare repetata a componentelor din mucegaiurile din fan.
Complexele antigen-anticorp care rezulta, pot activa mecanismele efectoare, cum este
formarea de complement sau activa granulocitele sau monocitele provocand leziuni
tisulare sau vasculare.
Procesele inflamatorii se manifesta sub forma:
 boala serului
 reactia Arthus localizata la o injectie
 vascularita la nivelul pielii, articulatiilor, muschiului, hepatita virala cronica,
alveolite (pulmonul fermierului)
Ce este reactia de fixare a complementului?

Detectarea anticorpilor in ser sau in LCR al pacientului prin fixarea si activarea
complementului prin complexe antigen-anticorp.
- Dupa inactivarea complementului in serul pacientului se agata de complement si
antigenul corespondent in anticorpii cercetati
- Daca acesti anticorpi sunt prezenti in serum, complementul va fi fixat si consumat
- Eritrocitele cu complexe imune sunt un sistem indicator.
- Absenta unei hemolize dependente de complement a sistemului indicator indica
consumul de complement si corespund unui test pozitiv
- Un test negativ: complementul este disponibil pentru liza eritrocitelor sistemului
indicator.
- Aceasta metoda furnizeaza uneori rezultatele fals pozitive, ex: factorii inhibitori
in ser (factorul reumatoid sau complexe imune)
Reactia fara ajutorul antigenului este pozitiva.
Alti reactivi pot construi antigene si formeaza complexe care fixeaza
complementul cu anticorpi in ser.
Aceste rezultate fals pozitive pot fi relevate de o reactie pozitiva obtinuta cu un
antigen.

Bilet nr. 12
Ce sunt reactiile de tip II citotoxice?
Reactiile citotoxice de tip II se caracterizeaza printr-o interactiune de anticorpi Ig G
cu antigene care sunt situate la nivelul membranei celulare.
Medicamentele legate la suprafata celulara a eritrocitelor (penicilina).
Componentele celulare precum antigenul rhesus D (RhD) unde componenta
membranei bazale sunt tinte Ig G.
Efectele citotoxice sunt mediate in aceste cazuri de complement si mecanismele de
fagocitoza.
Anticorpii Ig G dirijati contra receptorilor de suprafata pot perturba transmisia
semnalelor.
Exemple clinice: hemoliza indusa prin medicamente, sau prin antigen RhD,
glomerulonefrita, urticaria indusa prin anticorpi dirijati contra receptorului Fc ε.
Care sunt coloratiile imunohistologice in reactiile antigen-anticorp?

- esantioanele de tesuturi destinate evaluarii histologice sunt fixate in
formol;
- aceasta procedura altereaza determinantii antigenici a numeroase structuri
celulare;
- se prefera sectiuni preparate la criostat, plecand de la esantioanele
congelate rapid prin imunohistologie;
- aceste sectiuni sunt apoi incubate timp de 20-30 minute la 4ºC cu anticorpi
monoclonali de soarece, specifici antigenului cautat;
- dupa etapele de spalare se incubeaza cu anticorpi secundari contra Ig G de
soarece;
- anticorpii secundari se cupleaza pe biotina. Biotina poseda o afinitate
extrem de crescuta pentru proteina streptavidina. Aceasta este ajutata sub
forma unei enzime: peroxidaza marcand antigenul tinta prin aceasta
enzima;
- substratul cromogen este diaminobenzidina sau aminoetilcarbazolul;
- se declanseaza o reactie colorata care reflecta precis distributia
antigenelor in tesuturi;
- dupa fixarea anticorpilor primari la antigeni, se ajuta cu un anticorp anti
Ig de soarece, se formeaza un complex prin enzima fosfataza alcalina si
un anticorp monoclonal de soarece contra fosfatazei alcaline.
Complexul se leaga de antigenul tinta.
Reactia enzimatica cu substrat cromogen provoaca o precipitare colorata
dependenta de antigenele din tesuturi.
Sensibilitatea de detectie poate fi crescuta prin repetitia reactiei (anticorpi anti Ig
G).
Substratul cromogen poate fi diaminobenzidina sau amino-etilcarbozolul, o reactie
coloranta se declanseaza si reflecta precis distributia antigenelor in tesuturi.
Metoda APAAP este folosita des: dupa fixarea anticorpilor anti IgG de soarece, apoi
complexul format prin enzima fosfataza alcalina si un anticorp monoclonal de soarece
contra fosfatazei alcaline.
Prin intermediul anticorpilor “de pont” (anticorpi anti Ig) si primar, acest complex se
leaga de “antigenul tinta”.
Reactia enzimatica cu substrat cromogen provoaca o precipitare colorata dependenta de
antigenul in tesuturi. Sensibilitatea detectarii poate fi crescuta printr-o repetitie a reactiei
“de pont”.

Bilet nr. 13
Ce se produc in reactiile de tip I?
 eliberarea de mediatori imediati (histamina)
 sinteza de leucotriene si prostaglandine
 sinteza de citokine pro-alergice cum sunt IL4 si IL5
Ce rezulta: rinita, astm alergic, urticarie, soc anafilactic.
Ce este hibridarea fluorescenta in situ (FISH) in reactiile antigen-anticorp?

Hibridarea fluorescenta este o metoda care permite detectarea specifica a moleculei de
ADN sau ARN.
Un tratament cu unii reactivi chimici, o temperatura crescuta, sau un ph alcalin vor
disocia doua lanturi ADN.
Se poate sintetiza sau obtine sonde specifice asa-zis din fragmente ADN complementare a
unei secvente, care se cupleaza cu un fluorocrom si astfel hibridarea devine vizibila.
Se dispun sonde specifice ARN: este posibil detectarea ARN corespondent la unele
produse celulare (citokinele fiind la nivelul unei celule individuale).
La alte molecule fluoresceina si biotina se utilizeaza la alte complexe imune ca markeri
(exemplu digoxigenina-anti-digoxigenina).

Bilet nr. 14
Ce sunt reactiile imun alergice de tip I?
Reactia imunologica de tip I este mediata prin Ig E.
Este dirijata contra antigenelor proteinice – alergene.
Sursele tipice de alergeni sunt polenurile, acarienii, perii de animale, alimente,
veninuri de albine, viespi, bondari.
O reexpunere la un alergen si un interval liber, Ig E legate de membrana mastocitelor
sau bazofilelor declanseaza un mecanism efector tipic:
1. reactia tip I
2. producerea Ig E
3. mecanisme efectoare: faza imediata
4. mecanisme efectoare: faza intarziata – de inflamatie persistenta.
Determinari de imunitate celulara: izolarea celulelor mononucleate in sangele

periferic
Celulele mononucleate din sangele periferic pot fi separate de alte componente ale
sangelui prin densitatea lor.
Se depun in sangele diluat cu un anticoagulant. Dupa centrifugare celulele cu densitate
slaba, limfocitele si monocitele floteaza deasupra, in timp ce toate alte componente ale
sangelui formeaza un depozit la fundul tubului.
Celulele mononucleate pot fi recuperate cu pipeta.
Dupa o incubare in flaconul de cultura celulara, monocitele adera la plastic, permitand
inca imbogatirea cu limfocite non-aderente.

Bilet nr. 15
Care sunt tipurile de reactii alergice dupa clasificarea Gell-Coombs?
 tip I – reactii alergice de tip imediat
 tip II – reactii de tip citotoxic
 tip III – boli prin complexe imune
 tip IV – reactii de mediatie celulara (tip intarziat)
Separarea LT si B: formarea de rozete in imunitatea celulara

Limfocitele T exprima molecule de adeziune ca LCD2.
Acest antigen interactioneaza cu LFA-3 (CD58) la suprafata eritrocitelor de berbec.
Tratamentul enzimatic cu neuraminidaza sau cu 2 – aminoetil – izotiouronium -
bromide raman molecule de adeziune asupra eritrocitelor mai accesibile in
interactiune cu LT.
Acestea permit formarea de rozete compuse din: o celula T si mai multe eritrocite de
berbec.
Celulele care formeaza rozete pot fi izolate prin centrifugare intr-un gradient Ficoll.
Urmeaza o liza hipotonica de eritrocite, se obtin LT cu puritate de 95 – 100 %.
Celulele nu formeaza rozete (majoritatea LB si monocite) floteaza deasupra si pot fi
recuperate.

Bilet nr. 16
Ce inseamna idiosincrazie, intoleranta, toxicitate?
Idiosincrazia este o reactie de hipersensibilitate innascuta si nonimunologica, dirijata
contra unei substante exogene.
In cauza, este adesea un deficit enzimatic.
Simptomele sunt dependente de doza si survin dupa primul contact cu substanta data.
Tabloul clinic poate fi asemanator cu cel din alergie.
Deficitul de lactaza si favismul sunt exemple.
Termenul de intoleranta este folosit in diferite circumstante.
Se foloseste de exemplu pentru un deficit enzimatic cum este intoleranta la galactoza,
fiind sinonim cu reactiile pseudo-alergice, de exemplu intoleranta la AINS.
Termenul de intoleranta se foloseste pentru a descrie incapacitatea organismului de a
raspunde in mod adecvat la un stimul extern specific.
Toxicitatea este folosita pentru a descrie efectele nocive ale unei substante chimice
sau un factor fizic pentru organism. Ea este dependenta de doza.
Separarea populatiilor celulare de anticorpi in imunitatea celulara

Flacoanele sau cutiile de culturi celulare pot fi reacoperite cu anticorpi in prezenta unui
ph alcalin.
Daca suprafetele acoperite de anticorpi sunt puse in contact cu un amestec celular,
celulele exprimand antigenul specific sunt retinute de plastic; in timp ce, celulele
negative sunt eliminate si decantate prin spalare.
Celulele care exprima antigenul sunt recuperate prin manipulari mecanice sau o digestie
enzimatica.
Cuplajul anticorpilor de bule feromagnetice, disponibile in diverse diametre, permit
imbogatirea populatiilor celulare, exprimand sau nu antigenul. (separare
imunomagnetica)

Bilet nr. 17
Ce este pseudo-alergia?
Pseudoalergia trebuie a fi distinsa de alergie pentru ca adesea au tablou clinic identic.
Mecanismul patogenic adesea este necunoscut, in pseudoalergie si este diferit.
Pseudoalergia o intalnim avand drept cauza medicamente sau alimente, fara a se
proba insa alergia.
Importanta reactiei-doza-dependenta este posibila si apare la primul contact cu o
substanta exogena.
Alimentele care pot provoca reactii pseudo-alergice sunt aceleasi care contin amine
biogene (histamina, serotonina, tiramina).
Citam: branzeturi fermentate, vin rosu, aditivi alimentari de asemeni pot produce si
alergii si false alergii.
Separarea celulara prin citometria de flux in imunitatea celulara

Diferentierea de o citometrie de flux “normal”, se triaza prin celulele activate cu
fluorescenta (“fluorescence activated cell sorter” – FACS) dispunand de un sistem pentru
a da schimburi electrice cu picaturi continand celule fluorescente obtinand un schimb
pozitiv si celule non fluorescente, cu schimb negativ.
Fluxul celular trece printre placile electrice in deviatie: celule pozitive si negative sunt
deviate in directii opuse si pot fi recoltate separat.
Aceasta metoda permite obtinerea de populatii celulare cu puritate de 99 % → 100 %.

Bilet nr. 18
Ce este alergia?
Alergia este o reactie imunitara specifica, dar exagerata si nociva, contra unei
substante exogene (alergen).
Reactia specifica este castigata de sistemul imunitar si are o importanta capitala
pentru reactia alergica: dupa un contact cu alergenul potential, organismul se
sensibilizeaza, dar nu are inca simptome clinice.
Se formeaza limfocite si anticorpi specifici contra alergenului.
Dupa reexpunerea la alergen, apare reactia alergica (dupa clasificarea Gell –
Coombs, reactiile tip I, II, III, IV).
Reactiile alergice de tip I sunt cele anafilactice.
Atopia se foloseste pentru descrierea tendintei de a deveni alergic in familie-
transmiterea ereditara.
Manifestari clinice alergice: rinita, conjunctivita, bronsita, astm bronsic, urticaria,
angioedemul, dermatita atopica.
Valoarea testelor de activare in imunitatea celulara

Celulele T sunt activate si stimulate pentru a prolifera in contact cu antigenul
specific.
O fractiune infima de LT din sangele periferic (de ordinul unei celule de
10.000 sau, mai putin, actioneaza cu un antigen individual.
Pentru evaluarea starii functionale de LT in vitro se utilizeaza in consecinta
activatori policlonali.
Acesti reactivi, exemplu lecitine fotohemaglutinine si concavalina A,
stimuleaza toate celulele T independente de TCR.
Anticorpii specifici complexului CD3 asociate cu TCR pot induce formarea
de complexe de molecule CD3 (cross-linking) si inca simularea recunoasterii
fiziologice de antigen, stimuland mai multe celule.
Activarea LT este evaluata prin masurarea citokinelor ca GM-CSF, IL2, IL4
sau IFN γ si in cultura.
Cresterea concentratiei citosalice de calciu este un eveniment precoce si
poate fi observat la cateva secunde dupa legarea TCR.
Cresterea concentratiei calcice este detectata cu reactivi colorati (ex INDO):
legatura cu calciu schimba spectrul luminei fluorescente emisa prin reactivi.
Aceasta schimbare poate fi cuantificata precis prin citometria de flux.
Citometria de flux este utila pentru analiza expresiei markerilor de activare
la suprafata celulara.
Expresia unor molecule precum CD69 sau CD71 (receptor de
transferina/creste cateva ore dupa activare, iar dupa trei zile pot creste CD25
sau moleculele CMH.
Analiza ciclului celular este o metoda costisitoare de evaluare a activitatii
celulare.
Ea permite calcularea numarului de celule in repaos, activare sau divizie.

Bilet nr. 19
Care sunt reactiile de intoleranta?
Reactiile de intoleranta, dirijate contra unei substante exogene pot fi:
 de natura alergica
 pseudo-alergica, data de un deficit enzimatic sau un efect toxic al unei
substante
 idiosincrazie (intoleranta) care este o reactie de hipersensibilitate innascuta,
nonimunologica, dirijata contra unei substante exogene
 toxica – efecte nocive ale unei substante chimice
Testele de proliferare in imunitatea celulara

Capacitatea de proliferare celulara este adesea studiata ca un parametru functional a
limfocitului T (test de stimulare limfocitara sau test de transformare).
Ea este evaluata printr-o cultura de celule intr-un incubator in timp de 72 – 96 ore la 37ºC
si intr-o atmosfera de 5 % de CO2.
Diviziunea celulara incepe dupa 48 ore: ea este asociata la continuarea ADN.
Ajutat si mediu de cultura de timidina radiomarcata la tritium, incorporeaza tritium
radioactiv in ADN celulelor in diviziune.
Dupa o perioada de incubare suplimentara de 16 – 24 ore, celulele sunt recoltate de
aparate automatice. Suspensia celulara este recuperata si filtrata prin fibre de sticla.
Se retin pe celule si ADN radiomarcat de greutati moleculare crescute.
Radioactivitatea retinuta prin filtre este in final cuantificata intr-un computer beta.
Ea este corelata la valorile de repliere ADN si deci la proliferare.

Bilet nr. 20
Se poate interveni la copil pentru a scadea riscul infectiilor?
Sistemul imunitar la copil este in parte imatur.
Contactele cu agentii infectiosi vor creste. Se vor descrie cresterea imunitatii specifice
iar infectiile vor fi usoare.
Exista o inegalitate in fata agentilor infectiosi care vor scadea datorita urmatorilor
factori:
 maturarea Ig A care se face mai mult sau mai putin rapid;
 mediul climatic, viata in colectivitate, tabagismul pasiv, ereditatea si unele
deficite nutritionale (carenta de fier).
La copii mai fragili repetitia si gravitatea infectiei poate antrena sechele si
compromite revenirea la starea de sanatate.
Rinofaringitele, otitele prea frecvente pot lasa sechele.
Este necesar sa se intervina la acesti copii intervenind asupra starii de sanatate.
Stimularea apararii imunitare poate conduce la o aparare imunitara normala.
Functia LT in vivo: Multitest Merieux
Multitestul Merieux este un timbru folosind 8 echipe care contin mici puncte cu antigene
de bacterii sau ciuperci in gelatina.
Se aplica pistoane introduse in piele cu antigene, la care individul este expus.
Dupa 48 de ore se masoara reactia cutanata, care corespunde unei reactii de
hipersensibilitate intarziata.
O induratie mai mare de 2 mm este considerata pozitiva.

Bilet nr. 21
Care sunt modalitatile de maturare a sistemului imunitar?
Nou nascutul in primele luni de viata este protejat prin Ig G matern, iar in cazul
alaptarii la san prin factori de protectie antiinfectioasa nonspecifici (lizozim,
lactoferina) si specifici (Ig A secretor) continuti in laptele matern.
La copilul de 4-6 luni, Ig G matern dispare progresiv si nou nascutul incepe sa
sintetizeze propriile Ig G.
Aceasta perioada de viata se caracterizeaza prin hipogamaglobulinemie fiziologica,
care poate, prin amploare sau durata sa favorizeze multiplicarea infectiilor.
Sinteza de Ig A la copil este mai lenta cu alte clase de Ig si nu atinge valorile
adultului decat catre 3-5 ani varsta.
Deci, exista la n.n. un deficit fiziologic de Ig A seric si secretor, explicand aparitia
bronsitelor si bronsiolitelor, ca si frecventa fenomenelor alergice.
Activarea celulelor B in imunitatea umorala

Analiza cantitativa de Ig este un bun parametru functional de celule B in vivo.
Daca este un defect anticorpic, trebuie efectuate alte teste functionale.
Anticorpii dirijati contra imunoglobulinelor de suprafata se pot lega (cross-linking) si
simuleaza stimularea fiziologica pentru un antigen.
Pentru acest test fragmentele Fab din anticorpi anti IgM se seteaza pentru a evita efectul
inhibitor de legare al Ig la receptorul Fc.
Un cross-linking foarte eficace este provocat de o bacterie, Stafilococus aureus din grupa
Cowan C, lofilizat.
Pentru analogie la LT, legatura cu antigenul provoaca o crestere de calciu, dupa cateva
secunde si o expresie crescuta antigenica CD69 si CD71 (receptori de transferina, dupa
cateva ore; dupa 2-3 zile, expresia marcherilor CD25 si CD23 este crescuta.

Bilet nr. 22
Cum ne aparam contra virusurilor?
Mecanismele imunologice eficace sunt variabile dupa:
- tipul de virus;
- modul de prezentare a antigenelor virale
- faza de infectie (invazie locala a unei suprafete epiteliale, viremie, infectia
organului tinta)
Prima linie de aparare este constituita prin:
- Ig A secretorii de suprafata a mucoaselor, care se pot fixa pe unele virusuri
care se repliaza pe aceste suprafete
- interferonii care joaca rol protector pentru ca virusul sa nu patrunda in celula,
inducand o stare de rezistenta la multiplicarea virala.
Virusul extracelular sau faza de viremie (poliovirus de ex) va putea fi distrus prin
anticorpi serici de clasa IgM si IgG.
Virusul strict intracelular (virusul herpetic ex) este atacat prin diverse mecanisme
celulare:
 cand virusul induce antigene virale asupra membranei celulei infectate,
limfocitele T8 citotoxice (specifice) si celulele NK (non specifice) sunt
eficace.
Raspunsul la antigene virale este practic in intregime T – dependent (producerea de
Ac).
Liza celulelor infectate este benefica pentru organism.
Mecanismele imunitare pot uneori sa se ambaleze si sa conduca la fenomene
imunopatologice cronice, mai nefaste decat infectia originala.
Proliferarea celulelor B in imunitatea umorala

Urmarea activarii prin cross-linking de Ig, celule B au nevoie de al doilea stimul de
proliferare: de exemplu citokine precum IL2, IL6 sau IL14 (factori de crestere a LB),
receptori solubili (fragmente solubile CD23) sau legate de CD40 prin ligand.
Prin analogie la LT, se masoara proliferarea prin incorporarea de timidina tritiata in
culturi de 72 ore.
In prezenta cross-linking de Ig de suprafata, celulele B produc factori de crestere
autocrini, ramanand independenti fata de stimuli exogeni.

Bilet nr. 23
Cum se apara organismul contra bacteriilor prin mediatie celulara?
In raspunsul prin mediatie celulara, sistemul imunitar raspunde in doua mari
moduri:
- un raspuns inflamator in care mecanismul este dat de producerea de
citokine; aceasta este o reactie inflamatorie cronica, caracterizata printr-un
infiltrat de celule mononucleate (limfocite, macrofage) dispuse in manson
perivascular care apare in jur de 48 de ore fara trecerea prealabila prin stadiul
de inflamatie acuta.
Acest raspuns de mediatie celulara este sub responsabilitatea LT-CD4 auxiliare care
constituie infiltratul limfocitar al acestui tip de reactie.
Afluxul macrofagelor in sita inflamatorie creste numarul de celule fagocitare.
- fie raspuns citotoxic, asigurat prin celule limfoide care distrug celulele-tinta
infectate printr-o bacterie intracelulara (Mycobacterium, Listeria, Brucella) si
cu care se intalnesc in contact direct.
Intervin in aceste cazuri limfocite T citotoxice (LT-CD8) si celule NK (natural killer).
Diferentierea celulelor B: secretia de anticorpi
Dupa incubarea in vitro de 5 pana la 7 zile, LB pot sa se diferentieze in plasmocite si
produc anticorpi detectabili prin ELISA sau RIA.
Aceste tehnici nu releva numarul de LB producatoare de anticorpi.
Acest numar poate fi determinat prin teste de formare a unor plase de liza celulara
(plaque forming cell – PFC).
1 – In PFC – esai hemolitique invers eritrocitele de berbec sunt schimbate de
imunoglobuline anti-umane de capra sau iepure si incubate in prezenta LB pe placi de
agaroza.
Plasmocitele secreta Ig care intra prin difuziune in agaroza si formeaza complexe imune
cu J de la suprafata eritrocitelor.
Ajutate de complement eritrocitele acumulate in jurul LB secretate de anticorpi, sunt
lizate.
Numarul de plaje de liza corespunde cu numarul de plasmocite B.
Se pot analiza subpopulatiile de celule producatoare de anticorpi.
Eritrocitele neacoperite de antigen permit a se detecta LB care secreta un anticorp
specific.
2 – in testul ELISPOT, se etaleaza celulele B in cutii de cultura acoperite de
antigen.
Dupa fixarea de anticorpi, produsi in cultura de antigen se elimina supernatantul
continand anticorpi nonfixati si celule.
Se folosesc anticorpi anti Ig cuplate de o enzima, apoi un gel cu cromogen corespondent:
reactia enzimatica se efectueaza o cale unde Ac specifici sunt fixati.
Rezulta colorarea unui numar corespondent de celule producatoare de anticorpi specifici.
Bilet nr. 24
Cum se apara organismul contra bacteriilor si in raspunsul umoral?
Răspunsul imun UMORAL este mediat de limfocitele B.
Etapele activării imunităţii umorale:
- recunoaşterea Ag prelucrat şi prezentat de macrofage de către receptori
specifici de pe membrana limfocitelor B
- limfocitul B selecţionat se multiplică printr-o serie de mitoze (formare de
clone)
- se produce astfel o armată de limfocite B (LB) specifice pentru acest
antigen
- limfocitele B sunt activate de limfocitele T helper şi se diferenţiază în
plasmocite
- plasmocitele secretă anticorpi specifici agenţilor patogeni
- o anumită proporţie de limfocite B activate se vor transforma în limfocite B
cu memorie:
o rămân în sânge timp îndelungat, spre deosebire de plasmocite
o sunt mai rapid activate dacă antigenul reintră în sânge, iar anticorpii
produşi de acestea sunt mai eficienţi
o aceasta este memoria imună (de ex., nu facem varicelă de două ori
datorită limfocitelor cu memorie).
Ce este testul Southern-blot?

Southern blot (analiza) - tehnică pentru identificarea formelor specifice de ADN
în celule. ADN-ul este extras din celule şi este secţionat în fragmente mici cu
ajutorul enzimelor de restricţie. Fragmentele sunt separate prin electroforeză în
gel, apoi sunt transferate prin presare pe o membrană de nylon sau de
nitroceluloză;

Bilet nr. 25
Care este rolul Ig A in imunitatea mucoaselor?
IgA reprezinta 10-15% din totalul imunoglobulinelor. IgA sunt anticorpii secretori
majori; se gasesc in lacrimi, saliva, secretii respiratorii, gastrointestinale si
urogenitale. In forma dimerica (IgA) contin suplimentar 2 lanturi oligopeptice: unul
jonctional si altul secretor (o glicoproteina). IgA este rezistenta la actiunea
proteolitica si are rol in aglutinarea bacteriilor, impiedicand astfel penetrarea
mucoaselor.
Concentratii crescute de IgA monoclonale apar in afectiuni limfoproliferative, in
special mielomul multiplu IgA si limfomul „mediteranean” cu localizare intestinala.
Un varf monoclonal >2g/dL constituie un criteriu major de diagnostic pentru
mielomul multiplu.
Cresteri ale IgA pot fi intalnite in numeroase afectiuni ale suprafetelor mucoase.
Scaderi ale IgA se inregistreaza la pacientii cu boala sinopulmonara cronica,
ataxie-telengiectazie si deficit congenital. Unele deficite clinic semnificative de
IgA sunt insotite de un deficit concomitent de IgG 2 si IgG4.
Pacientii cu deficit congenital de IgA sunt predispusi la afectiuni autoimune si pot
dezvolta anticorpi fata de IgA, avand risc de anafilaxie daca sunt transfuzati cu
sange ce contine IgA.
Ce este testul Northern-blot?
Separarea de secvenţe sau fragmente de ARN, partial digerat de endonucleaza,
pe un gel electroforetică. A blot constând dintr-o foaie de nitrat de celuloza sau
nailon care conţine pete de ARN-ului pentru identificarea printr-o sondă
moleculara potrivite.Northern blot este o tehnică de laborator utilizate pentru a
detecta o secvenţă RNA specifice într-o probă de sânge sau ţesut. Molecule de
ARN probă sunt separate de dimensiune prin electroforeză în gel. RNA
fragmente sunt transferate din gelul la suprafata de o membrană. Membrana
este expus la o sondă de ADN etichetate cu o etichetă radioactive sau chimice.
În cazul în care sonda se leagă de membrana, atunci secvenţa RNA
complementare este prezent în probă.

Bilet nr. 26
Care este structura Ig A secretorii?
Ig A secretor sunt sub forma de doua monomere de Ig A reunite intre ele, odata prin piesa
J si printr-o glicoproteina, zisa piesa sau componentul secretor.
Reactia de polimeraza a lanturilor (PCR)

PCR (polimerase chain reaction) permite multiplicarea enzimatica a secventelor de
interes inaintea detectiei.
Principiul reactiei consta in repetarea ciclului de amplificare al etapelor individuale care
se efectueaza la temperatura precizata.
Apoi, denaturarea ADN, se obtine transcriptia inversa ARN.
Secventele mentin hibridarea prin produse simple.
In etapa urmatoare printr-o polimeraza termostabila la 3' se amorseaza.
Etapele de denaturare, hibridare, elongatie se pot repeta de 30 ori.
Cantitatea secventei cercetate este inca multiplicata in mod exponential.
Produsele PCR sunt separate prin electroforeza si vizualizate sub lumina ultravioletelor
cu un reactiv: bromura de etilium.

Bilet nr. 27
Care sunt proprietatile sistemului imunitar mucos?
Acest sistem imunitar mucos poseda proprietati caracteristice constituind un sistem
interconectat.
LB si LT au puterea de a transporta informatia imunitara catre formatiile limfoide
mucoase pe cale limfatica sau sangvina.
Aceasta capacitate de mobilitate celulara numita ecotaxie permite o buna difuzie de
informatie imunitara si asigura un raspuns rapid contra antigenelor bacteriene si virale
care penetreaza in organism prin ingestie sau inhalare.
Ca si sistemul imunitar in general imunitatea mucoaselor raspunde repede la
reintroducerea agentului infectios.
Secventierea AND
Sinteza enzimatica de fragmente ADN este metoda cea mai raspandita de secventiere
ADN.
Sunt astazi mai multe sisteme de secventiere automatizata care servesc de “amorsa”:
dideoxinucleotide terminale a lantului, marcat cu un reactiv fluorescent.
Putin reactivi fluorescenti emit lumina undelor de diferite lungimi.
Detectorii unei masini echipate cu un laser si argon inregistreaza semnalele emise de
diferiti reactivi in timpul migrarii electroforetice.

Bilet nr. 28
Ce este imunitatea si imunologia?
Imunitatea defineste capacitatea organismului de a se apara contra oricarui agent
strain (natura infectioasa: bacterie, virus, parazit; natura toxica: veninuri animale,
poluanti chimici.)
Imunologia este stiinta care studiaza nu numai apararea contra agentilor infectiosi
dar face si distinctia intre “self” (individul) si “non self” (tot ce este in exterior).
Sistemul imunitar este singurul sistem in afara sistemului nervos central, care
situeaza individul in raport cu lumea exterioara
Secventierea AND
Secvenţierea ne oferă informaţii precise privind succesiunea nucleotidelor în cadrul
moleculei de ADN. La ora actuală există mai multe metode de secvenţiere clasificate în
funcţie demomentul apariţiei lor în metode clasice şi metode de generaţia a doua (next
generation). Din prima categorie fac parte metoda chimică a lui Maxam şi Gilbert şi
metodaenzimatică sau metoda dideoxy a lui Sanger care vor fi prezentate succint în cele
ce urmeză. Metoda chimică ţine mai mult de istoria secvenţierii deoarece este relativ
greoaie şi nu se pretează la automatizări. In prezent este utilizată metoda dideoxy cu
multiplele ei variante dintre care electroforeza de capilaritate este cea mai uzuală
deoarece se pretează la automatizare. Metoda chimică utilizează chimicale pentru a rupe
molecula de ADN în dreptu anumitor nucleotide. După marcarea capetelor 5 cu 32 P,
ADN-ul de secvenţiat se denaturează (este făcut monocatenar) şi se împarte în patru
mostre. Fiecare din cele patru mostre este tratată chimic (cu piperidină) pentru a produce
rupturi la nivelul unor nucleotide cu baze specifice, care sunt deasemenea modificate în
prealabil chimic într-un anumit fel. Condiţiile sunt astfel reglate ca rupturile să nu se
producă la toate nucleotidele din fragment astfel că se obţin populaţii de fragmente de
dimensiuni diferite pentru fiecare mostră, unele marcate la capătul 5`. Fragmentele sunt
separate prin electroforeză şi sunt identificate prin autoradiografie. Menţionăm faptul că ,
în funcţie de pretratamentul aplicat, rupturile la cele patru mostre se produc în dreptul
unei anumite baze, astfel la o mostră
ruptura se produce în dreptul guaninei (G) , la alta în dreptul adeninei sau guaninei
(A+G), la alta în dreptul citozinei sau timinei (C+T) iar la alta in dreptul în dreptul
timinei (T).
SAU PUR SI SIMPLU (Sinteza enzimatica de fragmente ADN este metoda cea mai
raspandita de secventiere ADN.
Sunt astazi mai multe sisteme de secventiere automatizata care servesc de “amorsa”:
dideoxinucleotide terminale a lantului, marcat cu un reactiv fluorescent.
Putin reactivi fluorescenti emit lumina undelor de diferite lungimi.
Detectorii unei masini echipate cu un laser si argon inregistreaza semnalele emise de
diferiti reactivi in timpul migrarii electroforetice.)

Bilet nr. 29
Ce este raspunsul imunitar?
Raspunsul imunitar se face prin doua mari sisteme de aparare:
- imunitatea non-specifica (sau naturala)
- imunitatea specifica (cu memorie)
Aceste doua sisteme sunt intricate.
In cursul reactiilor imunitare, imunitatea non-specifica este prima care intervine.
Ea constituie o bariera initiala de aparare capabila de a opri cei mai multi agenti
patogeni inainte de a se stabili o adevarata infectie.
Daca primele mijloace de aparare sufara un esec intervine imunitatea specifica.
Mijloacele de protectie dirijate electiv contra unui agent patogen responsabil, permit
organismului eliminarea acestuia in cele mai multe cazuri.
Mecanismele de imunitate specifica privesc “memoria” acestei agresiuni si aparitia
ulterioara a unei noi infectii prin acelasi germen, poate fi evitata adesea.
Imunitatea non specifica raspunde prin:
- bariere naturale: piele, mucoase
- procese de fagocitoza: inglobeaza si distruge prin polinucleare neutrofile
- reactii inflamatorii.
Imunitatea specifica este sub dependenta sistemului limfoid si celulele din linia
monocite – macrofage.
Ea este subdivizata in doua parti:
- imunitatea umorala, legata de actiunea anticorpilor produsi plecand de la
limfocitele B si plasmocite.
- imunitatea celulara, legata de actiunea limfocitelor T efectoare, capabile de a
secreta mediatorii inflamatiei si/sau de a distruge specific celulele tinta.
Reactia de polimeraza a lanturilor (PCR)

PCR (polimerase chain reaction) permite multiplicarea enzimatica a secventelor de
interes inaintea detectiei.
Principiul reactiei consta in repetarea ciclului de amplificare al etapelor individuale care
se efectueaza la temperatura precizata.
Apoi, denaturarea ADN, se obtine transcriptia inversa ARN.
Secventele mentin hibridarea prin produse simple.
In etapa urmatoare printr-o polimeraza termostabila la 3' se amorseaza.
Etapele de denaturare, hibridare, elongatie se pot repeta de 30 ori.
Cantitatea secventei cercetate este inca multiplicata in mod exponential.
Produsele PCR sunt separate prin electroforeza si vizualizate sub lumina ultravioletelor
cu un reactiv: bromura de etilium.

Bilet nr. 30
Ce este sistemul major de histocompatibilitate HLA?
Sistemul major de histocompatibilitate (HLA) este un sistem genetic care controleaza
sistemul imunitar, constituind “o adevarata “ carte de identitate” care este purtata pe
bratul scurt al cromozomului sase.
A fost descris de Jean Dousset in 1958.
Genele care codeaza pentru moleculele HLA (Human Leucocyte Antigen) sunt
exprimate pe membrana celulara. Se disting:
- molecule HLA de clasa I (HLA-A, HLA-B, HLA-C) se situeaza pe celulele
nucleate ale organismului.
- moleculele HLA de clasa II (HLA-DR, HLA-DQ, HLA-DP) sunt prezentate de
“celulele prezentatoare de antigene” (monocite – macrofage, celule dendritice),
de limfocitele B si limfocitele T activate.
Moleculele HLA de clasa I si II poseda un buzunar extern, foarte polimorf de la un
individ la altul, care poate fi legat de o peptida. (sita de legatura peptidica).
Exista o mare varietate de gene, au un numar de combinatii posibile importante (frate,
sora) iar gasirea unui individ identic este mai mare de unul la un milion.
Descoperirea sistemului a permis intelegerea mecanismelor de rejet – grefa si
punerea la punct a metodelor de evidentiere doneur – receptor pentru transplante de
organe si grefa de maduva osoasa.
Rolul fiziologic al sistemului HLA rezida in controlul raspunsului imunitar.
 molecule HLA de clasa II prezinta peptide antigenice (bacteriene si virale)
limfocitelor T - CD4 auxiliare.
 molecule HLA de clasa I prezinta peptide antigenice (mai ales virale)
limfocitelor T - CD8 citotoxice.
Exista un nivel anume de complementaritate intre un peptid dat si o molecula HLA
data.
Ce este testul Northern-blot?

Testul Northern-Blot este un test de electroforeză pentru identificarea prezenței sau
absenței anumitor molecule de ARNm și hibridizarea acidului nucleic.
SAU - Hibridarea prin ARN-fixat se numeste Northern-blot.

Se determina talia si numarul de molecule de ARN m specific intr-o preparare de ARN
total sau poliA.
ARN este separat prin electroforeza si transferat pe o membrana.
ARN-ul este detectat dupa hibridare cu o sonda marcata.

Bilet nr. 31
Care sunt celulele implicate in raspunsul imunitar?
In cursul reactiei imunitare intervin in mod preponderent doua tipuri de celule:
 “celulele prezentatoare de antigen”
 limfocitele.
“Celulele prezentatoare de antigen” sunt monocite – macrofage diseminate in tot
organismul (arborele respirator, tubul digestiv, celulele Langerhans din piele,
ganglioni limfatici) si celulele dendritice.
Ele capteaza antigenele, le fagociteaza, le desfac in mici peptide si le prezinta
limfocitelor.
Macrofagele la fel, participa la eliminarea antigenelor straine. (inflamatia cronica,
fenomene citotoxice).
Limfocitele se subdivideaza in:
 limfocite T auxiliare (LT – CD4) veritabile sefe de orchestra a raspunsului
imunitar, in centrul oricaror forme de imunitate
 limfocite T citotoxice (LT – CD8)
 limfocite B care se diferentiaza in plasmocite.
Ce este testul Southern-blot?

Intr-un Southern-blot se separa fragmente de ADN prin electroforeza, apoi se transfera
prin forte capilare sau electroforetice de gel asupra membranei imobiliare unde se pot
hibrida cu sonde specifice.
Fragmente de ADN pot fi produse plecand de la ADN genomic avand loc o digestie prin
enzime de restrictie sau prin reactii de polimerizare.
Detectia fragmentelor de ADN se face cu sonde marcate (radioactive sau nu) care
formeaza hibride cu secvente complementare prin punti de hidrogen.
Hibridarea sondelor marcate este final detectata printr-o autoradiografie sau cromogen.

Bilet nr. 32
Care sunt functiile celulelor implicate in raspunsul imunitar?
Limfocitele T – CD4 recunosc peptidele straine, prolifereaza si secreta mesagerii
intercelulari, numiti citokine, care declanseaza raspunsurile imunitare umorale si
celulare.
Limfocitele T – CD8 recunosc mai multe peptide virale si sunt citotoxice.
Limfocitele T poseda memoria imunologica.
Limfocitele B recunosc antigenele particulare, si sub actiunea citokinelor, devin
plasmocite, secretand imunoglobuline (Ig) si anticorpi de clasa IgM, apoi IgG, IgA,
IgE.
Diferentierea celulelor B: secretia de anticorpi

Dupa incubarea in vitro de 5 pana la 7 zile, LB pot sa se diferentieze in plasmocite si
produc anticorpi detectabili prin ELISA sau RIA.
Aceste tehnici nu releva numarul de LB producatoare de anticorpi.
Acest numar poate fi determinat prin teste de formare a unor plase de liza celulara
(plaque forming cell – PFC).
1 – In PFC – esai hemolitique invers eritrocitele de berbec sunt schimbate de
imunoglobuline anti-umane de capra sau iepure si incubate in prezenta LB pe placi de
agaroza.
Plasmocitele secreta Ig care intra prin difuziune in agaroza si formeaza complexe imune
cu J de la suprafata eritrocitelor.
Ajutate de complement eritrocitele acumulate in jurul LB secretate de anticorpi, sunt
lizate.
Numarul de plaje de liza corespunde cu numarul de plasmocite B.
Se pot analiza subpopulatiile de celule producatoare de anticorpi.
Eritrocitele neacoperite de antigen permit a se detecta LB care secreta un anticorp
specific.
2 – in testul ELISPOT, se etaleaza celulele B in cutii de cultura acoperite de
antigen.
Dupa fixarea de anticorpi, produsi in cultura de antigen se elimina supernatantul
continand anticorpi nonfixati si celule.
Se folosesc anticorpi anti Ig cuplate de o enzima, apoi un gel cu cromogen corespondent:
reactia enzimatica se efectueaza o cale unde Ac specifici sunt fixati.
Rezulta colorarea unui numar corespondent de celule producatoare de anticorpi specifici.

Bilet nr. 33
Cum recunoaste sistemul imunitar antigenele?
Recunoasterea antigenelor straine (non-self) se insoteste obligator de recunoasterea
“selfului”.
Unele limfocite sunt, nonsensibilizate in prealabil, sunt capabile sa fixeze un antigen
strain care n-a fost niciodata intalnit inainte, si il recunoaste.
Exista la nastere familii de limfocite, sau clone, fiecare este purtator de receptori
specifici pentru un antigen dat.
O bacterie, un virus, penetreaza intr-un organism, este recunoscut imediat ca strain
printr-o clona si este singurul programat genetic (teoria secretiei clonale).
Proliferarea celulelor B in imunitatea umorala

Urmarea activarii prin cross-linking de Ig, celule B au nevoie de al doilea stimul de
proliferare: de exemplu citokine precum IL2, IL6 sau IL14 (factori de crestere a LB),
receptori solubili (fragmente solubile CD23) sau legate de CD40 prin ligand.
Prin analogie la LT, se masoara proliferarea prin incorporarea de timidina tritiata in
culturi de 72 ore.
In prezenta cross-linking de Ig de suprafata, celulele B produc factori de crestere
autocrini, ramanand independenti fata de stimuli exogeni.

Bilet nr. 34
Care este rolul Limfocitelor T si Limfocitelor B in recunoasterea antigenica?
Fenomenul de recunoastere antigenica este sub dependenta principala de limfocite T.
Recunoasterea antigenica este posibila doar daca este prezentata de moleculele HLA
date de “self” (fenomen de restrictie antigenica).
Acest fenomen capital probeaza ca sistemul imunitar este destinat de fapt diferentierii
intre “self” si “non-self”.
Limfocitele T poseda o structura de recunoastere, ventabil “sistem vizual”, constituit
de receptorul pentru antigen, (sau TCR) capabil de a se lega de antigenul strain si de
“self” (moleculele HLA).
Natura sa biochimica si genetica este bine cunoscuta.
Genele care codeaza pentru TCR asambleaza cele doua lanturi grele de
imunoglobuline si exprima o foarte mare diversitate.
Bineinteles ca, in teorie, avand TCR diferite, care au o specificitate HLA cunoscuta.
Limfocitele B sunt legate de antigen prin receptori specifici, care sunt imunoglobuline
de suprafata.
Proprietatile imunoglobulinelor de suprafata permit limfocitelor B sa se fixeze de un
antigen particular intreg, nu obligatoriu manupulat, nici prezentat de macrofage.
Celulele limfocitare B nu recunosc moleculele HLA.
Activarea celulelor B in imunitatea umorala

Analiza cantitativa de Ig este un bun parametru functional de celule B in vivo.
Daca este un defect anticorpic, trebuie efectuate alte teste functionale.
Anticorpii dirijati contra imunoglobulinelor de suprafata se pot lega (cross-linking) si
simuleaza stimularea fiziologica pentru un antigen.
Pentru acest test fragmentele Fab din anticorpi anti IgM se seteaza pentru a evita efectul
inhibitor de legare al Ig la receptorul Fc.
Un cross-linking foarte eficace este provocat de o bacterie, Stafilococus aureus din grupa
Cowan C, lofilizat.
Pentru analogie la LT, legatura cu antigenul provoaca o crestere de calciu, dupa cateva
secunde si o expresie crescuta antigenica CD69 si CD71 (receptori de transferina, dupa
cateva ore; dupa 2-3 zile, expresia marcherilor CD25 si CD23 este crescuta.

Bilet nr. 35
Care este rolul timusului in recunoasterea peptidelor antigenice prin
specificitatea HLA a unui individ?
Limfocitele pre – T, venind de la maduva osoasa, sunt atrase in timus.
Limfocitele timice, exprimate prin receptorul pentru antigen (TCR) foarte repede, duc
la clone de limfocite T, fiecare cu un TCR specific, si este posibila specificitatea
HLA.
Limfocitele T mor in timus, in proportie de 99 %, nu cer recunoasterea moleculelor
HLA specifice si vor prolifera si vor putea recunoaste orice antigen strain prezentat
printr-o specificitate HLA.
Este astfel un fenomen de selectie pozitiva.
Timusul are rol principal de educator fata de limfocitele T.
Functia LT in vivo: Multitest Merieux

Multitestul Merieux este un timbru folosind 8 echipe care contin mici puncte cu antigene
de bacterii sau ciuperci in gelatina.
Se aplica pistoane introduse in piele cu antigene, la care individul este expus.
Dupa 48 de ore se masoara reactia cutanata, care corespunde unei reactii de
hipersensibilitate intarziata.
O induratie mai mare de 2 mm este considerata pozitiva.

Bilet nr. 36
Ce sunt moleculele de adeziune?
Primele celule embrionare secretate de substantele glicoproteice vor servi la
organizarea celulelor intre ele si constituie matricea extracelulara absolut necesara
structurarii tesuturilor.
Fibronectinele asigura jonctiunea intre celule si matricea extracelulara.
Aceasta jonctiune, sau adeziune se face prin intermediul unui adeziotrop.
Fibronectinele, care se comporta ca molecule de adeziune sunt glicoproteine
regrupate in mai multe mari familii.
Testele de proliferare in imunitatea celulara

Capacitatea de proliferare celulara este adesea studiata ca un parametru functional a
limfocitului T (test de stimulare limfocitara sau test de transformare).
Ea este evaluata printr-o cultura de celule intr-un incubator in timp de 72 – 96 ore la 37ºC
si intr-o atmosfera de 5 % de CO2.
Diviziunea celulara incepe dupa 48 ore: ea este asociata la continuarea ADN.
Ajutat si mediu de cultura de timidina radiomarcata la tritium, incorporeaza tritium
radioactiv in ADN celulelor in diviziune.
Dupa o perioada de incubare suplimentara de 16 – 24 ore, celulele sunt recoltate de
aparate automatice. Suspensia celulara este recuperata si filtrata prin fibre de sticla.
Se retin pe celule si ADN radiomarcat de greutati moleculare crescute.
Radioactivitatea retinuta prin filtre este in final cuantificata intr-un computer beta.
Ea este corelata la valorile de repliere ADN si deci la proliferare.

Bilet nr. 37
Care este clasificarea moleculelor de adeziune (a fibronectinelor)?
Moleculele de adeziune se clasifica astfel:
 Integrine
- “ lymphocyte function – associated antigen 1 sau CD11a” (LFA – 1) exprimate prin
limfocite T
- receptori pentru complement exprimate prin polinucleare si macrofage
- molecule care faciliteaza tintarea pe limfocite catre organele limfoide.
 Superfamiliile de imunoglobuline:
- CD2 – exprimate prin LT
- ICAM1(sau CD54) exprimate prin macrofage si celulele endoteliale
 Selectinele – purtate pe plachete
 Caderinele
Valoarea testelor de activare in imunitatea celulara

Celulele T sunt activate si stimulate pentru a prolifera in contact cu antigenul specific.
O fractiune infima de LT din sangele periferic (de ordinul unei celule de 10.000 sau, mai
putin, actioneaza cu un antigen individual.
Pentru evaluarea starii functionale de LT in vitro se utilizeaza in consecinta activatori
policlonali.
Acesti reactivi, exemplu lecitine fotohemaglutinine si concavalina A, stimuleaza toate
celulele T independente de TCR.
Anticorpii specifici complexului CD3 asociate cu TCR pot induce formarea de complexe
de molecule CD3 (cross-linking) si inca simularea recunoasterii fiziologice de antigen,
stimuland mai multe celule.
Activarea LT este evaluata prin masurarea citokinelor ca GM-CSF, IL2, IL4 sau IFN γ si
in cultura.
Cresterea concentratiei citosalice de calciu este un eveniment precoce si poate fi observat
la cateva secunde dupa legarea TCR.
Cresterea concentratiei calcice este detectata cu reactivi colorati (ex INDO): legatura cu
calciu schimba spectrul luminei fluorescente emisa prin reactivi.
Aceasta schimbare poate fi cuantificata precis prin citometria de flux.
Citometria de flux este utila pentru analiza expresiei markerilor de activare la suprafata
celulara.
Expresia unor molecule precum CD69 sau CD71 (receptor de transferina/creste cateva
ore dupa activare, iar dupa trei zile pot creste CD25 sau moleculele CMH.
Analiza ciclului celular este o metoda costisitoare de evaluare a activitatii celulare.
Ea permite calcularea numarului de celule in repaos, activare sau divizie.

Bilet nr. 38
Care este rolul moleculelor de adeziune?
Au rol important in:
 inflamatie – aderenta de polinucleare, apoi de monocite si limfocite la
endotelium vascular
 recunoasterea antigenelor straine si mentinerea limfocitelor si macrofagelor de
contact
 fenomenele de citotoxicitate, contactele intre limfocitele ucigase si celulele
tinta.
Separarea celulara prin citometria de flux in imunitatea celulara

Diferentierea de o citometrie de flux “normal”, se triaza prin celulele activate cu
fluorescenta (“fluorescence activated cell sorter” – FACS) dispunand de un sistem pentru
a da schimburi electrice cu picaturi continand celule fluorescente obtinand un schimb
pozitiv si celule non fluorescente, cu schimb negativ.
Fluxul celular trece printre placile electrice in deviatie: celule pozitive si negative sunt
deviate in directii opuse si pot fi recoltate separat.
Aceasta metoda permite obtinerea de populatii celulare cu puritate de 99 % → 100 %.

Bilet nr. 39
Care este mecanismul inflamatiei?
Inflamatia apartine mijloacelor de aparare non-specifice ale organismelor.
Aceasta notiune este particular exacta in ceea ce priveste inflamatia acuta, dar de fapt
eronata in ce priveste inflamatia cronica care face parte din raspunsul imunitar
specific.
Inflamatia acuta si cronica debuteaza totdeauna in trei faze clasice:
 O faza de initiere, cu dilatatie venulara, apoi dupa o accelerare a
fluxului sangvin, la o incetinire circulatorie.
 O faza vasculara, caracterizata prin cresterea permeabilitatii vasculare
date de agenti histaminici (histamina, serotonina) eliberati prin mai
multe tipuri celulare.
O faza celulara caracterizata prin aderenta de mai multe categorii de celule asupra
endoteliului capilar, urmata de diapedeza si migrare a celulelor catre sita de reactie
inflamatorie
Separarea populatiilor celulare de anticorpi in imunitatea celulara

Flacoanele sau cutiile de culturi celulare pot fi reacoperite cu anticorpi in prezenta unui
ph alcalin.
Daca suprafetele acoperite de anticorpi sunt puse in contact cu un amestec celular,
celulele exprimand antigenul specific sunt retinute de plastic; in timp ce, celulele
negative sunt eliminate si decantate prin spalare.
Celulele care exprima antigenul sunt recuperate prin manipulari mecanice sau o digestie
enzimatica.
Cuplajul anticorpilor de bule feromagnetice, disponibile in diverse diametre, permit
imbogatirea populatiilor celulare, exprimand sau nu antigenul. (separare
imunomagnetica)

Bilet nr. 40
Care sunt etapele mecanismelor din reactia inflamatorie?
Reactia inflamatorie pune in joc mai multe celule si molecule diferite si au numeroase
interactiuni.
Cele cinci etape ale mecanismelor implicate in reactia inflamatorie sunt:
 Eliberarea de amine vasoactive de catre mastocite, producand granule
celulare care contin histamine si serotonina.
 Activarea de mediatori plasmatici
Sunt activate trei sisteme: kinine, complement si coagulare.
Activarea complementului pe cale alterna furnizeaza fragmente de clivaj care ating
polinuclearele neutrofile, eozinofilele si monocitele.
 Apare aderenta si diapedeza leucocitara.
Chimiotactismul monocitelor provoaca activarea si secretia citokinelor, adesea
preformate, cum sunt interleukina 1 si interleukina 6, factorul de necroza
tumoral, care provoaca expresia moleculelor de adeziune asupra celulelor
endoteliale.
Polinuclearele si monocitele pot veni sa adere gratie moleculelor de adeziune asupra
celulelor endoteliale.
Polinuclearele si monocitele pot adera gratie adezinelor complementare care sunt
exprimate.
Moleculele de adeziune permit migrarea trans-endoteliala (diapedeza) leucocitelor.
 A patra etapa a mediatorilor celulari intervine eliberarea si secretarea prin
polinucleare sau prin monocite: enzime lipozomiale, derivati de acid
arahidonic (prostaglandine, leucotriene si PAF - aceter), radicali liberi de
oxigen.
Monocitele secreta interleukine 6 a caror tinte sunt hepatocitele care vor produce
proteine de faza acuta a inflamatiei (proteina C reactiva si altele).
 Ultima etapa, cu sosirea la monocite, inflamatia devine cronica.
Monocitele se transforma in macrofage care capteaza agentul agresiv si dreneaza
catre vasele limfatice, apoi la ganglionul loco-regional unde demareaza raspunsul
imunitar specific.
Inflamatia cronica este cel mai adesea perpetua dupa o perioada acuta care dureaza
normal in cateva ore pana la cateva zile cand agresorul este eliminat.
In unele cazuri raspunsul imunitar celular, reactia inflamatorie, pot demara in mod
cronic.
Separarea LT si B: formarea de rozete in imunitatea celulara

Limfocitele T exprima molecule de adeziune ca LCD2.
Acest antigen interactioneaza cu LFA-3 (CD58) la suprafata eritrocitelor de berbec.
Tratamentul enzimatic cu neuraminidaza sau cu 2 – aminoetil – izotiouronium - bromide
raman molecule de adeziune asupra eritrocitelor mai accesibile in interactiune cu LT.
Acestea permit formarea de rozete compuse din: o celula T si mai multe eritrocite de
berbec.
Celulele care formeaza rozete pot fi izolate prin centrifugare intr-un gradient Ficoll.
Urmeaza o liza hipotonica de eritrocite, se obtin LT cu puritate de 95 – 100 %.
Celulele nu formeaza rozete (majoritatea LB si monocite) floteaza deasupra si pot fi
recuperate.

Bilet nr. 41
Ce este memoria imunologica?
Memoria imunologica este capacitatea sistemului nostru imunitar de a raspunde mai
repede la un rapel vaccinal sau la al doilea atac la un agent infectios, traducand
existenta unei memorii imunologice.
Aceasta este independenta de valorile anticorpilor care pot fi foarte joase, sau nule, in
timp ce memoria exista totdeauna.
Raspunsul imunitar secundar legat de memorie este caracterizat printr-un timp de
reactie a sistemului limfoid mai scurt, o ascensiune rapida a valorilor anticorpilor care
ating nivele crescute si o persistenta mai buna a anticorpilor produsi.
Determinari de imunitate celulara: izolarea celulelor mononucleate in sangele

periferic
Celulele mononucleate din sangele periferic pot fi separate de alte componente ale
sangelui prin densitatea lor.
Se depun in sangele diluat cu un anticoagulant. Dupa centrifugare celulele cu densitate
slaba, limfocitele si monocitele floteaza deasupra, in timp ce toate alte componente ale
sangelui formeaza un depozit la fundul tubului.
Celulele mononucleate pot fi recuperate cu pipeta.
Dupa o incubare in flaconul de cultura celulara, monocitele adera la plastic, permitand
inca imbogatirea cu limfocite non-aderente.

Bilet nr. 42
Ce este memoria imunitara zisa specifica?
Memoria imunitara este foarte specifica.
Efectul nu se poate numi daca nu este cunoscut.
Se poate creste raspunsul imunitar fata de o susa a unui virus al gripei, daca a fost
intalnit cu mai multi ani in urma, fara a reactiva anticorpii dirijati contra unei alte suse
mai recente.
Ce este hibridarea fluorescenta in situ (FISH) in reactiile antigen-anticorp?

Hibridarea fluorescenta este o metoda care permite detectarea specifica a moleculei de
ADN sau ARN.
Un tratament cu unii reactivi chimici, o temperatura crescuta, sau un ph alcalin vor
disocia doua lanturi ADN.
Se poate sintetiza sau obtine sonde specifice asa-zis din fragmente ADN complementare a
unei secvente, care se cupleaza cu un fluorocrom si astfel hibridarea devine vizibila.
Se dispun sonde specifice ARN: este posibil detectarea ARN corespondent la unele
produse celulare (citokinele fiind la nivelul unei celule individuale).
La alte molecule fluoresceina si biotina se utilizeaza la alte complexe imune ca markeri
(exemplu digoxigenina-anti-digoxigenina).

Bilet nr. 43
Ce inseamna memorie imunitara de durata?
Ca si pentru memoria psihologica, memoria imunologica depinde de intensitatea
informatiei sistemului imunitar.
De exemplu, reinnoim memoria imunitara la 6-10 ani pentru a ramane vaccinat la
tetanos.
Persoana varstnica are o mai buna memorie imunitara la agresiunile vechi decat la
cele recente.
Care sunt coloratiile imunohistologice in reactiile antigen-anticorp?

- esantioanele de tesuturi destinate evaluarii histologice sunt fixate in
formol;
- aceasta procedura altereaza determinantii antigenici a numeroase structuri
celulare;
- se prefera sectiuni preparate la criostat, plecand de la esantioanele
congelate rapid prin imunohistologie;
- aceste sectiuni sunt apoi incubate timp de 20-30 minute la 4ºC cu anticorpi
monoclonali de soarece, specifici antigenului cautat;
- dupa etapele de spalare se incubeaza cu anticorpi secundari contra Ig G de
soarece;
- anticorpii secundari se cupleaza pe biotina. Biotina poseda o afinitate
extrem de crescuta pentru proteina streptavidina. Aceasta este ajutata sub
forma unei enzime: peroxidaza marcand antigenul tinta prin aceasta
enzima;
- substratul cromogen este diaminobenzidina sau aminoetilcarbazolul;
- se declanseaza o reactie colorata care reflecta precis distributia
antigenelor in tesuturi;
- dupa fixarea anticorpilor primari la antigeni, se ajuta cu un anticorp anti
Ig de soarece, se formeaza un complex prin enzima fosfataza alcalina si
un anticorp monoclonal de soarece contra fosfatazei alcaline.
Complexul se leaga de antigenul tinta.
Reactia enzimatica cu substrat cromogen provoaca o precipitare colorata
dependenta de antigenele din tesuturi.
Sensibilitatea de detectie poate fi crescuta prin repetitia reactiei (anticorpi anti Ig
G).
Substratul cromogen poate fi diaminobenzidina sau amino-etilcarbozolul, o reactie
coloranta se declanseaza si reflecta precis distributia antigenelor in tesuturi.
Metoda APAAP este folosita des: dupa fixarea anticorpilor anti IgG de soarece, apoi
complexul format prin enzima fosfataza alcalina si un anticorp monoclonal de soarece
contra fosfatazei alcaline.
Prin intermediul anticorpilor “de pont” (anticorpi anti Ig) si primar, acest complex se
leaga de “antigenul tinta”.
Reactia enzimatica cu substrat cromogen provoaca o precipitare colorata dependenta de
antigenul in tesuturi. Sensibilitatea detectarii poate fi crescuta printr-o repetitie a reactiei
“de pont”.

Bilet nr. 44
Ce inseamna memoria imunitara zisa a limfocitelor?
Acestea sunt clone de limfocite T si B, purtatoare de informatii antigenice, care
conserva memoria.
Limfocitele cu memorie recircula in sange, organele limfoide, vasele limfatice,
capabile de a indeparta intruzia unui antigen strain.
Daca ele au loc, limfocitele cu memorie reactiveaza, se adapteaza la recunoasterea
unui nou antigen si raspunde specific contra lui.
Ce este reactia de fixare a complementului?

Detectarea anticorpilor in ser sau in LCR al pacientului prin fixarea si activarea
complementului prin complexe antigen-anticorp.
- Dupa inactivarea complementului in serul pacientului se agata de complement si
antigenul corespondent in anticorpii cercetati
- Daca acesti anticorpi sunt prezenti in serum, complementul va fi fixat si consumat
- Eritrocitele cu complexe imune sunt un sistem indicator.
- Absenta unei hemolize dependente de complement a sistemului indicator indica
consumul de complement si corespund unui test pozitiv
- Un test negativ: complementul este disponibil pentru liza eritrocitelor sistemului
indicator.
- Aceasta metoda furnizeaza uneori rezultatele fals pozitive, ex: factorii inhibitori
in ser (factorul reumatoid sau complexe imune)
Reactia fara ajutorul antigenului este pozitiva.
Alti reactivi pot construi antigene si formeaza complexe care fixeaza
complementul cu anticorpi in ser.
Aceste rezultate fals pozitive pot fi relevate de o reactie pozitiva obtinuta cu un
antigen.

Bilet nr. 45
Ce sunt citokinele?
Citokinele sunt o familie de mesageri ai sistemului imunitar. (sunt evidentiate din
1975)
Ele constituie mijloace de comunicare, de transfer a informatiilor, isi pot schimba
intre ele informatiile si pot emite mesageri intercelulari.
- natura
Citokinele sunt glicoproteine cu greutate moleculara in jur de 15.000.
Se cunoaste in general structura bine precizata, genele care guverneaza sinteza si se
pot fabrica prin genie genetica.
Fac parte din familia citokinelor:
 interleukinele (1 – 19)
 interferon α si γ
 factor de stimulare hematopoietica (CSF – colony stimulating factors)
 factor de necroza tumoral (TNF – tumor necrosis factors)
 unii mediatori de inflamatie acuta.
Originea este variata.
Fiziopatologic sunt monocite – macrofage, limfocite T4, celule endoteliale, fibroblaste.
Tintele sunt foarte diferite.
Citokinele actioneaza la multiple nivele ale organismului, nu numai la sistemul imunitar.
Citokinele sunt elementele capitale pentru schimburile existente intre diferitele sisteme
imunitare, nervos si endocrin.
Toate celulele tinta au citokine care poarta pe membrana lor receptori specifici care
permit un mesager legat de celulele care vor astepta.
Rolul citokinelor in organism este capital. Descoperirea citokinelor suscita interes, unele
citokine sunt folosite in clinica umana in tratamentul tumorilor, infectiilor virale, aplazii
medulare, SIDA.
Ele constituie imunoterapia de azi si de maine.
Ce este aglutinarea la latex?

Aglutinarea unui antigen ca rezultat al cross-linking-ului de către anticorpi
depinde de proporţia corectă de antigen şi anticorp. Pentru măsurarea nivelului de
anticorpi serici specifici pentru antigene particulate este uneori utilizată o metodă care se
bazează pe aglutinare.
Reacţia de aglutinare poate fi utilizată şi în cazul unor antigene particulate, dar şi
al unor antigene solubile, cu condiţia ca acestea din urmă să fie ataşate ferm la suprafţta
unor particule insolubile. De ex., antigenul solubil numit tiroglobulină poate fi ataşat la
particule de latex, astfel încât adăugarea de anticorpi anti-tiroglobulina să producă
agregarea particulelor.
Adăugarea de antigen solubil peste anticorpi (ser) înainte de adăugarea
particulelor de latex tapetate cu tiroglobulină va determina legarea celor două
componente şi aglutinarea nu se va mai produce – test de inhibiţie a aglutinării.

Bilet nr. 46
Care este originea citokinelor si care sunt tintele?
 Originea este variata.
Fiziopatologic sunt monocite – macrofage, limfocite T4, celule endoteliale,
fibroblaste.
 Tintele sunt foarte diferite.
Citokinele actioneaza la multiple nivele ale organismului, nu numai la sistemul
imunitar.
Hipotalamusul, ficatul, osul, pielea, maduva osoasa, metabolismul lipidic sunt tinte,
ale mesagerilor intercelulari care sunt citokinele.
Aceeasi citokina poate avea mai multe tinte si o aceeasi tinta poate fi atinsa de mai
multe citokine.
Citokinele sunt elementele capitale pentru schimburile existente intre diferitele
sisteme imunitare, nervos si endocrin.
Toate celulele tinta au citokine care poarta pe membrana lor receptori specifici care
permit un mesager legat de celulele care vor astepta.
Tehnici de aglutinare in determinarea Ag-Ac

Aglutinarea inseamna formarea de complexe immune cu antigene particulare.
II. Teste de aglutinare directa :
c. Hemaglutinarea
-Detectarea anticorpilor aglutinati in serul pacientilor
-Anticorpi complecti
-Sunt imunoglobuline de clasa Ig M care se leaga sub forma de parametrii cu
determinantii antigenici ai eritrocitelor si se pot aglutina .
-Se califica completi pt ca structuta pentainemica le permite aglutinarea fara
factorii suplimentari
-Anticorpii incompleti (Ig G ) sunt legati de determinanti antigenici ai
eritrocitelor, dar nu pot forma un punct intrea doua celule.
-Hemaglutinarea, in revansa devine posibila daca se scade cu ajutorul unei
albumine ca supliment, sau o salutie slab concentrata ionica.
-Anticorpii incompleti pot face punti intre cele doua celule.
-Anticorpii produsi prin pacientii Rh- contra eritrocitelor Rh+ sunt un exemplu de
Ac incompleti (ex : dupa o transfuzie Rh- incompatibila).
d. Aglutinare la latex
-antigenul recunoscut prin anticorpii cercetati este fixat de particulele de latex
-Ig G legat de particulele de latex , de ex in cercetarea factorului reumatoid.
-daca serul analizat contine ( IgM – anti IgG) particulelel sunt aglutinate – atunci
testul este pozitiv.
Aglutinarea bacteriilor :
Detectarea anticorpilor ( reactia Widal)
-suspensiile de bacterii (Ag) sunt incubate cu o dilutie serial a serului pacientului
-in caz de aglutinare, serul contine un anticorp specific antigenului
-detectarea antigenelor ( reactia Gruber )
-incubarea culturii de bacterii cu Ac specific de clasa sau tip de bacerie
-este folosita pt tipul de bacterie

Bilet nr. 47
Care este modul de actiune al citokinelor si rolul lor?
Sunt multiple moduri de actiune al citokinelor.
Citokinele actioneaza in mod autocrin, paracrin si endocrin.
Odata legata de receptorul membranar, o citokina poate activa celula subiacenta gratie
unei cascade de evenimente membranare apoi citoplasmatice si apoi secundare.
Efectul obtinut, dupa celula tinta si citokina in cauza, are explicatie fiziologica:
reglarea termica, rezorbtia osoasa, cicatrizare, crestere celulara, hematopoieza sau
patologica: inflamatie acuta si cronica, aparare contra agentilor infectiosi si
tumorilor, soc septic, atopie.
Rolul citokinelor in organism este capital. Descoperirea citokinelor suscita interes,
unele citokine sunt folosite in clinica umana in tratamentul tumorilor, infectiilor
virale, aplazii medulare, SIDA.
Ele constituie imunoterapia de azi si de maine.
Ce este dubla difuzie radiala (Ouchterlony)?

Metoda certifica prezenta sau absenta proteinei cercetate.
Aplicatii:
- determinarea α-fetoproteinei, proteina C reactiva, β-2 microglobulina, proteine Bence-
Jones tip kappa si lambda, produsi de degradare ai fibrinogenului
- in micologie, pentru determinarea exoantigenelor fungice (Histoplasma capsulatum,
Blastomyces dermatidis, Coccidioides immitis etc) sau prezenta Ac fata de Ag fungice, in
diagnosticul serologic al aspergilozelor invazive
- determinarea specificitatii Ac antinucleari sau a altor Ac
-antigenele si anticorpii difuzeaza intr-un gel de agaraza apoasa in aceasta tehnica

-arcurile de precipitare sunt formate si pot fi colorate in zonele de reactie intre antigene si
anticorpi
-aceasta metoda este adaptata detectiei antigenelor necunoscute care pot fi fondate pe
principiul simetriei de probabill de precipitare
-in cazul similaritatii a doua antigene arcurile de precipitare fuzioneaza in timp ce pot
creste daca sunt doua antigene diferite
-in caz de asimilaritate partiala se observa formarea de operon.

Bilet nr. 48
Care sunt proprietatile interferonului?
Interferonul este o citokina si sunt doua tipuri de interferoni:
 interferon α
 interferon γ
Toti interferonii sunt dotati cu proprietati imunomodulatoare, antivirale si
antiproliferative, de grade variabile.
Interferonul γ poate fi considerat ca un adevarat interferon imunologic.
Interferonul γ este o citokina, secretata de LT care amplifica functiile macrofagelor si
stimuleaza activitatea citotoxica a unor limfocite (celule NK sau Natural Killer).
Interferonul amplifica expresia antigenelor HLA ca “celule prezentatoare de antigen”
purtand pe suprafata lor si fiind indispensabile pentru recunoasterea antigenica.
Interferonii pot modula schimbarile dintre limfocitul B si limfocitul T si intre
limfocite si macrofage.
Importanta terapeutica a interferonilor este centrata in principal pe proprietatile
anticanceroase ale interferonului α.
Trei indicatori:
 leucemiile ca tricholeucocite
 sarcomul Kaposi asociat cu SIDA
 melanomul malign metastazat.
Interferonul α este folosit in hepatitele postvirale B si C.
Obstacole:
 toleranta
 costul
Ce este migrarea electroforetica in sens opus?

- Antigenele si anticorpii poseda schimburi diferite si migreaza in sens opus in
campul electric la un plidat (ex: la pH8, 2 pt. Antigenele nucleare solubile).
- Daca serul bolnavului analizat contine anticorpi contra antigenului evaluat
complexele imune se formeaza la punctul de intalnire.
- Aceste complexe sunt detectabile sub forma de arcuri de precipitare colorate.

Bilet nr. 49
Ce sunt imunoglobulinele, care este structura, rolul si mecanismele de actiune
ale Ac?
Imunoglobulinele (Ig) sunt glicoproteine fabricate de LB si plasmocite. Ele sunt
capabile de a se lega specific de antigen, avand functia de anticorpi.
Anticorpii reprezinta unul din mijloacele de aparare esentiale contra agentilor
infectiosi de multiplicare extracelulara.
Imunoglobulinele sunt constituite din lanturi polipeptidice legate intre ele prin punti
disulfurice, avand lanturi grele si lanturi usoare.
Moleculele de Ig cele mai simple sunt constituite din doua lanturi usoare identice si
doua lanturi grele identice.
Molecula de Ig G are doua parti:
 un fragment Fab purtator al sitei de anticorpi
 un fragment Fc responsabil de proprietati biologice:
- timp de injumatatire
- fixare de complement pe cale clasica
- citofilie (fixare la suprafata diferitelor celule)
- transfer placentar.
Exista cinci clase de anticorpi: Ig G, Ig M, Ig A, Ig E, Ig D.
Ig G – reprezinta 70-80 % din ansamblul Ig din serul uman: cei mai multi anticorpi
antibacterieni si antivirali sunt Ig E.
Ig G traverseaza placenta si confera nou-nascutului o imunitate pasiva care ii permite
rezistenta la un numar mare de infectii bacteriene.
Ig M reprezinta 6-10 % din Ig. Sunt anticorpi aglutinanti si fixatori de complement.
Ig M sunt primii anticorpi care apar in raspunsul imunitar umoral.
Ig D reprezinta 0,2 % din Ig. Rolul lor este necunoscut, dar este stabilit ca numeroase
LB prezinta la suprafata lor si Ig D.
Ig A reprezinta 10-20 % din Ig.
Sunt:
- Ig A serice (circulante) – sunt si in secretii
- Ig A secretorii cu actiune protectoare
Ig E constituie 0,01 din totalul Ig.
Mecanismele de actiune de Ac a Ig
Anticorpii participa la distrugerea agentilor infectiosi, favorizeaza fagocitoza prin
polinucleare si macrofage.
Ac intervin, recunosc germenii in prezenta complementului, astfel ingestia germenilor
este mai usoara de catre celulele fagocitare.
Acest proces se numeste opsonizare.
Anticorpii intervin in procesul de comunicare intre limfocite.
Ac prin functia de mediatori joaca rol important in reglarea procesului imun.
Ce este imunoelectroforeza?
Aceasta metoda este o continuare a electroforezei proteinelor si imunoprecipitare.
Un esantion si un standart de referinta sunt abordate separat. Prin electroforeza.
Apoi se face difuzarea antiserului perpendicular la separarea electroforetica.
In regiunea de echivalenta formarea de complexe imune duc la aparitia liniilor de
precipitare precise.
Intensitatea, forma si arcurile de precipitare servesc pentru identificarea proteinelor.
Imun-electroforeza este folosita in caz de gamapatii mono sau policlonale.
Imunoglobulinele monoslonale formeaza un “pic” local in fractiunile de gama globuline
(gradient M).
Gradientul M se manifesta sub o forma in arcul de precipitare.

Bilet nr. 50
Cum este controlata producerea diferitelor imunoglobuline?
Producerea diferitelor imunoglobuline este controlata :

Ca raspuns la agresiunea unui antigen, sistemul imunitar poate fabrica diferiti
anticorpi in functie de:
- natura antigenului
- calea de patrundere
Dupa prima infectie (sau vaccinare) apar Ig M, apoi Ig G.
Dupa contacte ulterioare, se produc mai multe Ig G.
In secretii, anticorpii predominanti sunt Ig A.
La atopic, ca raspuns la alergen cresc Ig E.
 Clasele de anticorpi produse sunt dependente de echilibrul dintre
subpopulatiile de LT-CD4 secretate in mod secvential de diferite citokine.
 Debutul intrarii LB in calea de sinteza de Ac necesita interleukina 4 (IL4) –
produsa de LT-CD4 (numiti LTh2)
 A 2-a stimulare – in mod normal e data de IL2 (produsa de LT-CD4, numit
LTh1) si diferentierea terminala in plasmocite producand Ig M, Ig G si Ig A,
dependente de IL6 produse de macrofage
 La subiectul atopic, a doua stimulare este furnizata prin IL4 care orienteaza
catre producerea de Ig E.
 La individul non alergic, LTh1, produc interferon α care blocheaza calea Ig
E.
 Echilibrul produs intre diferiti anticorpi produsi este in functie de citokine.
 Productia exagerata de Ig E este rezultatul unei anomalii al acestui echilibru.
Electroforeza in gel cu continut de anticorpi

In aceasta tehnica se face migrarea antigenelor intr un gel continand anticorpii cate anod;
Se observa formarea de precipitatii (in “rocket”) care pot fi colorate.
Daca o preparare de antigene de referinta este analizata simultan, aceasta tehnica permite
determinarea concentratiei de antigen.

Bilet nr. 51
Care este rolul complementului?
Complementul reprezinta alaturi de anticorpi elementul esential al sistemului umoral
de aparare contra agentilor infectiosi.
Complementul completeaza actiunea anticorpilor.
Complementul actioneaza ca un element nonspecific al raspunsului imunitar si exista
in toata imunizarea.
A fost descoperit in 1895 de catre Bordet si este important in:
- in apararea organismului;
- procesele inflamatorii;
- in procesul de hipersensibilitate;
- in bolile auto-imune.
Complementul este constituit din 21 proteine plasmatice, exista in ser in forma
inactiva, este dotat cu activitate enzimatica daca este sub forma activa.
Aceste proteine sunt activate in lanturi, in ordine determinata, fie pe cale clasica, fie
pe cale alterna.
- calea clasica este activata prin complexe antigen-anticorp, daca anticorpul
este Ig M sau Ig G
- calea alterna este activata prin alte Ig G, Ig A si substante de origine
infectioasa
- placa turnanta a celor doua cai de activare este fractiunea C3.
Ce inseamna imunodifuzia radiala simpla Mancini?

Imunodifuzia radială simplă Mancini constă în difuzia radială pasivă a unui reactant în
fază lichidă (antigenele de ser) într-un gel de agaroză în care este inglobat celalalt
reactant (anticorpii specifici) cu formarea unei zone (halou) de precipitare.
Dimensiunea haloului este direct proporțională cu concentrația antigenului ce difuzează și
invers proporțională cu concentrația anticorpilor și înălțimea stratului de gel în care sunt
înglobați. Aceasta proportionalitate permite trasarea curbei etalon prin măsurarea
Imunodifuzia radială simplă prezintă coeficientul de variație sub 10%, iar sensibilitatea
este de 2 µg/ml.
Aplicații posibile sunt determinările cantitative pentru: imunoglobuline (IgG, IgA,
IgM), complement (C3), alfa-1 antitripsină, siderofilină, proteina C-reactivă (CRP), etc
SAU- Imunodifuzia radială simplă sau imunodifuzia simplă bidimensională a fost

imaginată de Mancini, Carbonara și Heremans în 1965.[1] Metoda constă în difuzia radială pasivă
a unui reactant în fază lichidă (antigenele de ser) într-un gel de agaroză în care este inglobat
celalalt reactant (anticorpii specifici) cu formarea unei zone (halou) de precipitare.
Dimensiunea haloului este direct proporțională cu concentrația antigenului ce difuzează și invers

proporțională cu concentrația anticorpilor și înălțimea stratului de gel în care sunt înglobați.
Diametrele se măsoară la 48 și 72 de ore după începerea difuziei. Rezultatele obținute se
compară cu cele dintr-o curbă standard.
Existența unei proporționalități directe între concentrația antigenului și diametrul zonei de

precipitare pentru difuzia completă Mancini permite trasarea curbei etalon prin măsurarea
Imunodifuzia radială simplă efectuată în condiții optime prezintă coeficientul de variație sub 10%,
iar sensibilitatea este de 2 µg/ml.
Concentrația antigenului (proteinei) se stabilește în funcție de curba etalon trasată cu trei diluții
ale serului de referință. Rezultatele metodei se exprimă în mg/dl. Aplicații posibile sunt
determinările cantitative pentru: imunoglobuline (IgG, IgA, IgM), complement (C3), alfa-1
antitripsină, siderofilină, proteina C-reactivă (CRP)

Bilet nr. 52
Care sunt activitatile complementului?
Activitatile principale ale complementului sunt:
 opsonizarea, asa-zisa sensibilizare a bacteriilor si virusurilor la fagocitoza
care vor conduce la anticorpi si complement
 citoliza, asa zisa capacitate de a liza un antigen particular
 activitate anafilatoxica si chimiotactica, asa zisa posibilitate de a creste
permeabilitatea vasculara si a polinuclearelor
 neutralizarea virusurilor
 intervine in procesele de hipersensibilitate imunologica, in particular in
reactiile citotoxice sau in fenomenele de hipersensibilitate date de complexele
imune
Tehnici de precipitare in faza lichida: turbidimetrie si nefelometria

Turbidimetria: Turbidimetria se numește metoda bazată pe măsurarea slăbirii intensității
unui flux luminos care a trecut printr-o soluție ce conține particulele solide datorită
absorbției şi difuziunii fluxului luminos. Antigene in esantionare se pun in contact cu un
exces de Ac specifici si sunt depozitati intr-o cuva de analiza. Formarea complexelor
immune solubile schimba absorbtia solutiilor (masurabil prin fotometrie). Cresterea
absorbtiei intr-o perioada data = concentratia antigenica.
Nefelometria: tehnica care masoara formarea de complexe immune intre antigen in

esantionare si un antiser specific. Complexele immune dispersate de razele laser trec
printr-o cuva; razele dispersate sunt localizate printr-un sistem optic catre un fotodetector,
iar concentratia de antigen este determinata dupa o curba calibrate.

Bilet nr. 53
Ce este imunitatea mucoaselor?
Mucoasele sunt in contact permanent cu numerosi agenti straini care se gasesc in
mediul ambiant: bacterii, virusuri, toxine.
Pielea poate constitui si ea o bariera eficace pentru patrunderea germenilor mucoasele
nefiind acoperite decat de un epitelium fin, relativ permeabil.
Este deci necesar ca organismul sa fie dotat cu mijloace de protectie eficace pentru a
se apara contra riscului infectios la care sunt supuse constant mucoasele.
 Primele mijloace de protectie sunt non-imunologice: cili vibratili ai epiteliului
respirator, substantele bactericide continute in secretiile mucoase, flora
intestinala.
 Altele sunt imunologice si sunt constituite prin imunitatea mucoaselor.
Ele raspund esential prin sinteza de Ig A secretorii.
Precipitarea si aglutinarea in determinarea reactiilor antigen-anticorp

Precipitarea inseamna.
Formarea de complexe imune cu antigenele moleculare
- Se mentine constanta concentratia de anticorpi
- Antigenul este diluat prin difuzie
- Formarea unui precipitat daca este atinsa regiunea de echivalenta
Aglutinarea
Aglutinarea inseamna formarea de complexe imune cu antigene particulare.
Se disting:
- Teste de aglutinare directa
(teste de aglutinare pentru determinarea grupelor sanguine;
teste de aglutinare a bacteriilor Widal).
- Teste de aglutinare indirecta
(test de aglutinare latex/test hemaglutinare pasiva Bogdan).

Bilet nr. 54
Ce este sistemul imunitar asociat mucoaselor?
Sistemul imunitar asociat mucoaselor a ramas mult timp necunoscut.
El reprezinta o masa tisulara importanta prin tesutul limfoid format, odata prin
formatiile limfoide formate, a doua prin formatiile limfoide organizale cum este
inelul Waldeyer in orofaringe si placile Peyer in intestin, celulele limfocitare
diseminate in interiorul acoperisului mucoaselor (MALT - Mucosal Associated
Lymphoid Tissue).
Cele doua principale componente a MALT sunt asociate:
 bronhiilor: BALT (Bronhus Associated Lymphoid Tissue)
 intestinului: GALT (Gut Associated Lymphoid Tissue)
Ce determinam prin curba Heidelberg?

Tehnicile de precipitare permit determinarea de antigene sau anticorpi.
Pot fi efectuate:
- imunodifuzie radiala sau imunoelectroforeza (in faza solida)
- turbidimetrie sau nefelometrie (in faza lichida)
Curba Heidenberg:
- in caz de exces de anticorpi (raport slab antigen – anticorp).
- Complexe imune se formeaza, iar cantitatea este proportionala cu concentratia de
antigen.
O concentratie crescuta de antigen, regiunea de echivalenta este atinsa.
Formarea de complexe imune insolubile care precipita si pot fi vizualizate.
Daca antigenul este in exces formarea de complexe imune solubile la concentratia
corespunzatoare antigenului; dar poate da impresia falsa de concentratie antigenica slaba.
Diluarea concentratiei esantioanelor de analiza este necesara si mentinerea unei curbe
ascendente a concentratiei antigenice numita curba Heidenberg, si obtinerea unui rezultat
proportional cu concentratia sa.

Bilete Imuno!!!!

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bilete Imuno!!!!

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA “APOLLONIA” DIN IASI

DISCIPLINA DE IMUNOLOGIE CLINICA – ALERGOLOGIE

Pentru remisiunea episodului acut se administreaza antihistaminice (loratadina,

In cazul urticariei cronice idiopatice tratamentul antihistaminic se administreaza timp

Ce determinam prin curba Heidelberg?

Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi

Este important de a rezolva factorii tratabili şi evitabili ai atacurilor de angioedem, de

Tratamentul preventiv de durata

Angioedemul periferic nu este periculos şi de obicei nu necesită profilaxie pe termen

Tratamentul atacului acut

Dacă este disponibil, concentratul de C1-INH este tratamentul de prima linie al

Precipitarea si aglutinarea in determinarea reactiilor antigen-anticorp

Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi

Tehnici de precipitare in faza lichida: turbidimetrie si nefelometria

Turbidimetria: Turbidimetria se numește metoda bazată pe măsurarea slăbirii intensității

Nefelometria: tehnica care masoara formarea de complexe immune intre antigen in

Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi

Este o afectiune dermatologica grava caracterizata printr-o dezlipire a

Ce inseamna imunodifuzia radiala simpla Mancini?

Dimensiunea haloului este direct proporțională cu concentrația antigenului ce difuzează și invers

Existența unei proporționalități directe între concentrația antigenului și diametrul zonei de

Electroforeza in gel cu continut de anticorpi

Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi

UNIVERSITATEA “APOLLONIA” DIN IASI

Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi

UNIVERSITATEA “APOLLONIA” DIN IASI

Ce este migrarea electroforetica in sens opus?

Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi

UNIVERSITATEA “APOLLONIA” DIN IASI

Ce este dubla difuzie radiala (Ouchterlony)?

-antigenele si anticorpii difuzeaza intr-un gel de agaraza apoasa in aceasta tehnica

Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi

UNIVERSITATEA “APOLLONIA” DIN IASI

Tehnici de aglutinare in determinarea Ag-Ac

Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi

UNIVERSITATEA “APOLLONIA” DIN IASI

Ce este aglutinarea la latex?

Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi

UNIVERSITATEA “APOLLONIA” DIN IASI

Ce este reactia de fixare a complementului?

Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi

UNIVERSITATEA “APOLLONIA” DIN IASI

Care sunt coloratiile imunohistologice in reactiile antigen-anticorp?

Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi

UNIVERSITATEA “APOLLONIA” DIN IASI

Ce este hibridarea fluorescenta in situ (FISH) in reactiile antigen-anticorp?

Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi

UNIVERSITATEA “APOLLONIA” DIN IASI

Determinari de imunitate celulara: izolarea celulelor mononucleate in sangele

Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi

Separarea LT si B: formarea de rozete in imunitatea celulara

Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi

UNIVERSITATEA “APOLLONIA” DIN IASI

Separarea populatiilor celulare de anticorpi in imunitatea celulara

Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi

UNIVERSITATEA “APOLLONIA” DIN IASI

Separarea celulara prin citometria de flux in imunitatea celulara

Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi

Valoarea testelor de activare in imunitatea celulara

Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi

UNIVERSITATEA “APOLLONIA” DIN IASI

Testele de proliferare in imunitatea celulara

Prof. univ. dr. Georgeta Sinitchi