Hemogram cu formul leucocitar, Hb,Ht,indici i

reticulocite (Hemoleucogram)
31 Lei
Informaii generale

Hemoleucograma complet const din msurarea urmtorilor parametrii:

numr de leucocite;

numr de eritrocite;

concentraia de hemoglobin;

hematocrit;

indici eritrocitari: volumul eritrocitar mediu (VEM), hemoglobin

eritrocitar medie (HEM), concentratia medie de hemoglobin (CHEM) si
lrgimea distribuiei eritrocitare (RDW);

numr de trombocite si indici trombocitari: volumul trombocitar mediu

(VTM) i lrgimea distribuiei trombocitare (PDW);

formul leucocitar;

+/- numr de reticulocite.

Hemograma este un test screening de baz, fiind unul din cele mai frecvent cerute
teste de laborator, reprezentnd adesea primul pas in stabilirea statusului
hematologic i diagnosticul diverselor afectiuni hematologice i nehematologice.
Cuantificarea parametrilor hematologici asociat uneori cu examinarea frotiului de
snge aduce informaii preioase, orientnd in continuare spre efectuarea altor teste
specifice9.
Pregtire pacient
Hemograma se poate recolta jeun (pe nemncate) sau postprandial (trebuie totui
evitate mesele bogate in lipide care pot interfera cu anumii parametri ai
hemogramei).
Sexul, vrsta pacientului, precum i anumite condiii cum ar fi: starea de oc,
varsturi incoercibile, administrarea masiv de lichide i.v. etc., care pot duce la

deshidratarea, respectiv hiperhidratarea pacientului, precum i anumite tratamente

urmate de pacient trebuie comunicate laboratorului.
Este de preferat evitarea pe ct posibil a stresului in momentul recoltarii.
In cazul monitorizrii regulate (zilnic sau la dou zile) a anumitor parametrii, proba
de snge pentru efectuarea hemogramei trebuie obinut n acelai moment al zilei
(datorit fluctuaiilor fiziologice circadiene ale unor parametri) 4;6;9;19.
Specimen recoltat, recipient i cantitate recoltat snge venos recoltat pe
anticoagulant: EDTA tripotassium/dipotasium/disodium (vacutainer cu capac
mov/roz K3 EDTA); la copii mici se poate recolta snge capilar din deget/clci
pe heparin (microtainer).
Se amestec continuul prin inversiunea uoar a tubului de circa 10 ori.
Tubul trebuie s fie umplut cel puin trei sferturi pentru ca raportul
snge/anticoagulant s fie optim (concentraia recomandat de EDTA este de 1.2
2.0 mg/mL de snge) 4;6;9;19.
Cauze de respingere a probei

tub incorect;

specimen coagulat;

specimen hemolizat;

cantitate insuficient9.

Prelucrare necesar dup recoltare dac proba nu este trimis imediat la

laborator trebuie refrigerat9.
Stabilitate prob 36-48 ore la temperatura camerei (18-26C) sau la frigider (2
8C) pentru determinarea hemoglobinei i numrtorilor de celule. Este
recomandat ca probele s fie analizate n primele 6 ore de la recoltare. Nu se
recomand depirea acestui interval pentru determinarea indicilor eritrocitari i
hematocritului. Dac proba a fost refrigerat, trebuie echilibrat la temperatura
camerei inainte de a fi analizat9.
Metod de determinare analizor automat pe principiul citometriei in flux cu
fluorescenta utiliznd LASER semiconductor i focusare hidrodinamic9.
Numrul de eritrocite (numrul de celule roii)

Numrul de eritrocite reprezint testul de baz pentru evaluarea eritropoiezei.

Eritrocitele sunt investigate n continuare prin msurarea concentraiei de
hemoglobin i a hematocritului, iar pe baza lor analizorul calculeaz indicii
eritrocitari: VEM, HEM, CHEM i RDW, care caracterizeaz, din punct de vedere
calitativ, populaia eritrocitar.
Eritrocitele sunt cele mai numeroase celule din snge, sunt anucleate, fiind necesare
pentru respiraia tisular. Eritrocitele sunt cele mai specializate celule ale
organismului, principala funcie constnd n transportul 0 2 de la plmn la esuturi
i transferul CO2 de la esuturi la plmn. Acest lucru se realizeaz prin intermediul
hemoglobinei coninute n eritrocite. Forma eritrocitelor de disc biconcav confer
raportul volum/suprafa optim pentru schimbul de gaze i le asigur acestora
deformabilitatea n timpul traversrii microcirculaiei.
Indicaii n combinaie cu hematocritul i concentraia de hemoglobin, numrul
de eritrocite este util n detectarea i monitorizarea anemiei i
eritrocitozei/policitemiei.
Metod de determinare eritrocitele sunt numrate de analizorul automat n timpul
trecerii acestora printr-un orificiu prin care sunt dirijate ntr-un singur rnd prin
metoda de focusare hidrodinamic4;6-8;9;14;16;19.
Valori de referin valori diferite n funcie de vrst i sex (vezi anexa 7.1.1); se
exprim n numr de eritrocite x106/L (mm3) sau numr de eritrocite x1012/L9.
Semnificaie clinic
Numrul de eritrocite ca singur parametru are valoare diagnostic mic; o evaluare
corect a masei de eritrocite a organismului poate fi obinut doar n corelaie cu
hematocritul. Numrul de eritrocite este influenat de modificrile volumului
plasmatic, ca de exemplu n sarcin sau n tulburri ale echilibrului hidroelectrolitic4;6;14.
1. Scderea numrului de eritrocite: determin anemie. Anemia este definit din
punct de vedere funcional printr-o mas eritrocitar insuficient pentru asigurarea
unei cantiti adecvate de oxigen esuturilor periferice. In practic, se consider
anemie atunci cnd concentraia de hemoglobin, hematocritul i/sau numrul de
eritrocite sunt sub valorile de referin 7. Diagnosticul este dificil dac doar unul din
parametri este sub valorile limit; n acest caz hemograma trebuie monitorizat n
continuare pentru stabilirea unui diagnostic corect.
In anemia acut datorat hemoragiei, numrul de eritrocite i concentraia de
hemoglobin rmn nemodificate n primele ore datorit pierderii concomitente de
plasm; ele ncep s scad pe msur ce se produce corecia deficitului volumic.

In anemiile cronice volumul sanguin este aproape normal prin creterea

compensatorie a volumului plasmatic, iar numrul de eritrocite i hematocritul sunt
de obicei sczute. Totui, n condiiile asociate cu microcitoza marcat (anemie
feripriv sever, talasemie), numrul de eritrocite poate rmne n limite normale
sau poate fi chiar crescut.
Anemia relativ este o condiie caracterizat prin masa normal de eritrocite, dar cu
volum sanguin crescut prin creterea volumului plasmatic, ca de exemplu n
sarcin, splenomegalie masiv. In aceast situaie proteinele totale plasmatice sunt
la limita inferioar a normalului, spre deosebire de anemia cronic n care
proteinele totale sunt n limite normale19.
Pentru a identifica cauza anemiei, informaiile privind istoricul bolii i examinarea
fizic trebuie integrate cu cteva teste de laborator cheie, cum ar fi determinarea
numrului de reticulocite, indicilor eritrocitari, examinarea frotiului de snge
colorat i eventual a mduvei osoase. Prezena altor anomalii hematologice
(trombocitopenie, anomalii ale leucocitelor) orienteaz diagnosticul spre o posibil
insuficien medular datorat anemiei aplastice, unei boli hematologice maligne
sau dislocrii mduvei osoase prin procese patologice de cauza extrahematologic.
Pancitopenia poate aprea i ca urmare a distruciei periferice sau sechestrrii
celulare prin hipersplenism.
2. Creterea numrului de eritrocite (concentraiei de hemoglobin i/sau
hematocritului) determin eritrocitoza. Eritrocitoza poate fi rezultatul creterii
masei eritrocitare totale (policitemie/eritrocitoza absoluta) ori poate fi consecina
reducerii volumului plasmatic (eritrocitoza relativ/fals) 14.
Clasificarea eritrocitozei14
A. Eritrocitoza/policitemie
sindromul Gaisbck.

relativ

(peudoeritrocitoza):

hemoconcentratie;

B. Policitemie (eritrocitoz absolut)

1. Policitemie primar: policitemia vera; policitemia primar familial
2. Policitemie secundar:

Secundar scderii oxigenrii tisulare (eritrocitoza fiziologic/hipoxic):

o eritrocitoz de altitudine;
o boli pulmonare: cord pulmonar cronic; hipertensiune pulmonar

primar;
o boli congenitale de cord cianogene;
4

o sindroame

de hipoventilatie: hipoventilatie alveolar primar;

sindromul Pickwick; apneea de somn;

o hemoglobine anormale: ereditare/dobandite (medicamente, substante

chimice, fumat: carboxihemoglobin);

o policitemia familial.

Secundar produciei aberante de eritropoietin (eritrocitoz nefiziologic):

o boli renale: carcinomul renal i alte tumori renale; rinichiul

polichistic; rinichiul in potcoav; hidronefroz; stenoz de arter

renal;
o carcinomul hepatocelular i alte tumori hepatice;
o tumori vasculare cerebeloase;
o leiomiomul i tumori fibroide uterine;
o boli endocrine: sindrom Cushing, hiperaldosteronism primar, tumori

ovariene virilizante, sindrom Barter, feocromocitom;

o medicamente: androgeni, abuz de eritropoietina;
o policitemia familial.

3. Policitemie idiopatic.
Interferene 4;6;8;16;19
1. Recoltarea cu pacientul in poziie culcat determin scderea numrului de
eritrocite (i hematocritului) cu 5 10% (prin redistribuirea lichidului din spaiul
interstiial spre circulaie datorit modificrii presiunii hidrostatice la nivelul
membrelor inferioare).
2. Stresul poate determina creterea numrului de eritrocite.
3. Staza venoas prelungit >2 minute in timpul venopunciei determin creterea
numrului de eritrocite cu ~10% (i creterea semnificativ a hematocritului). De
asemenea, recoltarea dup efort fizic intens determin creterea numrului de
eritrocite cu pn la 10% (ca i creterea concentraiei de hemoglobin). Toate
acestea se datoreaz hemoconcentraiei.
4. Deshidratarea cu hemoconcentraie consecutiv (oc, arsuri severe, obstrucie
intestinal, vrsturi/diaree persistente, abuz de diuretice) poate masca prezena
5

anemiei. De asemenea, hiperhidratarea pacientului (administrarea masiv de

lichide i.v.) poate determina niveluri fals sczute ale numrului de eritrocite.
5. Prezena aglutininelor la rece in titru mare determin, dac sngele este pstrat la
temperatura camerei, niveluri fals sczute ale numrului de eritrocite iun VEM fals
crescut; n consecin hematocritul este fals sczut, iar HEM i CHEM sunt
crescute.
6. Prezena de crioglobuline n concentraie mare poate interfera cu determinarea
numrului de eritrocite.
7. Trombocitele mari/macrotrombocitele (ex.: din trombocitemia esenial) pot fi
numrate ca eritrocite.
8. Numeroase medicamente pot determina creterea sau scderea numrului de
eritrocite:

pot scdea numrul de eritrocite aproape toate clasele de medicamente;

pot determina creteri ale numrului de eritrocite: corticotropina,

glucocorticoizii, danazolul, eritropoietina, antitiroidienele, hidroclorotiazida,
pilocarpina, mycophenolatul6.

Hematocritul (volumul pachetului de celule)

Hematocritul msoar raportul dintre volumul ocupat de eritrocite i volumul
sanguin total.
Indicaii detectarea i monitorizarea anemiei i policitemiei.
Metoda de determinare analizorul automat calculeaz hematocritul prin
determinarea numrului de eritrocite/L de sange i msurarea amplitudinii
impulsurilor in eritrocite prin metoda luminii dispersate 9.
Valori de referin diferite n funcie de vrst i sex (vezi anexa 7.1.1).
Hematocritul se exprim ca fracie decimal/ca procent 9.
Semnificaie clinic
Hematocritul depinde de masa eritrocitar, volumul eritrocitar mediu i volumul
plasmatic.
De obicei, atunci cand hematiile sunt de mrime normal, modificrile
hematocritului le urmeaz pe cele ale numrului de eritrocite. Totui n anemia
micro-/macrocitar relaia poate s nu se pstreze. De exemplu, n talasemie
6

hematocritul scade deoarece hematiile microcitare ocup un volum mai mic, n

timp ce numrul de eritrocite poate fi normal/crescut 8;16.
1. Scderea hematocritului:
anemie; la un Hct <30% (0.30) un pacient este moderat sever anemic
creterea volumului plasmatic (sarcin)
2. Creterea hematocritului:
eritrocitoz/policitemie
hemoconcentratie (ex.: oc; aport insuficient de lichide: copii mici, varstnici;
poliurie etc.)8
Valori critice -un Hct <20% poate determina insuficien cardiac i deces
-un Hct >60% se asociaz cu coagularea spontan a sngelui 6
Interferene
1. Excesul de anticoagulant (cantitate insuficient de snge) determin scderea
volumului eritrocitar i n consecin scderea Hct determinat manual (efect mai
pronunat pentru K3-EDTA dect pentru K2-EDTA).
2. In sngele arterial Hct este cu ~2% mai mare dect n sngele venos.
3. In reticulocitoz, leucocitoz marcat, prezena de crioglobuline sau
macrotrombocite analizorul automat poate determina valori fals crescute ale Hct
(volumele mai mari ale reticulocitelor i leucocitelor intr in calculul Hct).
4. Valori fals sczute ale Hct pot aprea n cazuri de hemoliza in vitro,
autoaglutinare, microcitoz4;6;8;16;19.
Hemoglobina
Hemoglobina reprezint componentul principal al eritrocitelor (95% din proteinele
citoplasmatice eritrocitare) i servete ca vehicul pentru transportul O 2 i CO2.
Hemoglobina este o protein conjugat constnd dintr-un tetramer format din 2
perechi de lanuri polipeptidice (globine), fiecare dintre acestea fiind conjugat cu un
grup hem, un complex al unui ion de fier cu pigmentul rou, porfirina, care confer
sngelui culoarea roie. Fiecare gram de hemoglobin poate transporta 1.34 mL O 2
per 100 mL de snge.

Hemoglobina servete de asemenea ca tampon n lichidul extracelular. In tesuturi,

la pH sczut, O2 se disociaz de Hb; Hb deoxigenat se leag de ionii de hidrogen;
n eritrocite anhidraza carbonic convertete CO 2 n bicarbonat i ioni de hidrogen.
Pe msura ce ionii de hidrogen se leag de hemoglobin, ionii bicarbonat prsesc
celula; pentru fiecare ion bicarbonat care prsete celula intr un ion de clor 6.
Formele de hemoglobin prezente n mod normal n circulaie includ:
deoxihemoglobina (HHb), oxihemoglobina (O2Hb), carboxihemoglobina (COHb)
i methemoglobina (MetHb), toate acestea fiind determinate mpreun n sngele
total. In anumite situaii clinice diferitele forme de Hb pot fi determinate
individual19.
Indicatii mpreun cu Hct i numrul de eritrocite, este util pentru detectarea i
monitorizarea anemiei i policitemiei.
Metoda de determinare Hb este determinat automat prin metoda fotometric n
urma conversiei n SLS-Hb cu ajutorul unui surfactant Sodium Lauryl Sulfate 9.
Valori de referint diferite n funcie de vrst i sex (vezi anexa 7.1.1). Hb se
exprim n g/L sau g/dL. In cazul exprimrii ca i concentraie n mmol/L se
utilizeaz urmtorii factori de conversie 19:
mmol/L = g/L x 0.0621
mmol/L = g/dL x 0.621
g/dL= mmol/L x 1.61
g/L= mmol/L x 16.1
Numrul de eritrocite, Hb i Hct pot fi analizate aplicand regula lui trei 4: dac
eritrocitele sunt normocitare/normocrome: nr. Er x3 ~ valoarea Hb.
Hematocritul poate fi estimat din hemoglobin utilizand urmtoarea formula:
Hct = Hb (g/dL) x 2.8 + 0.8 sau Hct = Hb x 3
Dac exist o deviere semnificativ de la aceast regul trebuie verificat existenta
de anomalii ale indicilor eritrocitari i aspectul frotiului de sange 9.
Semnificatie clinic
1.Scderea hemoglobinei sub nivelurile de referint determin aparitia anemiei. Hb
trebuie evaluat impreun cu Hct, numrul de eritrocite, indicii eritrocitari i
morfologia celular pe frotiu pentru clasificarea anemiei. O valoare normal a
concentratiei de Hb nu exclude anemia datorat hemoragiei acute.
8

In sarcin concentratia de hemoglobin scade cu 23 g/dL datorit unei creteri

disproportionate a volumului plasmatic fat de masa eritrocitar 19.
La nou-nscut masa eritrocitar este mai mare la natere decat la adult i scade
continuu in prima sptman de viat, Hb putand ajunge pan la 9 g/dL in
sptmanile 1112 de viat (anemie fiziologic). Scderea apare mai precoce i este
mai pronuntat la prematuri. Nivelurile de la adult sunt atinse in jurul varstei de 14
ani; la varstnici apare o scdere gradual a concentratiei de hemoglobin.
2. Creterea hemoglobinei apare in eritrocitoz/policitemie. Dup convietuirea un
timp indelungat la altitudine survine o cretere a Hb corespunztoare la 1 g/dL
pentru 2000 m.
Valori critice la Hb <5g/dL apare insuficienta cardiac i poate surveni decesul;
o concentratie de Hb >20 g/dL poate duce la blocarea
capilarelor ca urmare a hemoconcentratiei 6.
Interferente
1. Turbiditatea serului datorat hiperlipemiei (hipertrigliceridemiei), leucocitozei
>50000/L, trombocitozei >700000/L sau hiperproteinemiei determin valori fals
crescute ale hemoglobinei.
2. Prezenta de crioglobuline in concentratie mare poate afecta determinarea Hb
(prin fenomenul de floculare).
3. Efortul fizic intens poate determina creterea Hb.
4. Interferente medicamentoase6
-numeroase medicamente pot scdea Hb;
-pot creste Hb: gentamicina, methyldopa 4;6;8;16;19.
Indici Eritrocitari
Evaluarea eritrocitelor din punct de vedere al volumului i continutului in
hemoglobin se realizeaz prin msurarea sau calcularea urmtorilor parametrii:
Volumul eritrocitar mediu (VEM) reprezint volumul ocupat de un singur
eritrocit.
Metoda de determinare VEM este calculat dup urmtoarea formul:
Hct (%) x 10
9

VEM =

Nr.Er.(x106/L)

VEM este determinat prin imprtirea sumei volumelor eritrocitare la numrul de

eritrocite9.
Valori de referint VEM se exprim in micrometri cubi sau femtolitri (fL). La
adult este cuprins intre 80 100 fL (valori mai mari la nou-nscuti, precum i la
varstnici; valori mai mici la copii pan la 18 ani vezi anexa 7.1.1)9.
Semnificatie clinic
VEM este un indice util pentru clasificarea anemiilor i poate sugera mecanismul
fiziopatologic al afectrii eritrocitare. Impreun cu ceilalti indici eritrocitari, poate
permite detectarea precoce a unor procese care vor cauza anemie. VEM depinde de
osmolaritatea plasmatic i numrul diviziunilor eritrocitare.
1. VEM normal: anemie normocitar (dac se asociaz cu RDW <15).
Clasificarea anemiilor normocitare
I. Anemie asociat cu rspuns eritropoietic adecvat:

Anemie posthemoragic

Anemie hemolitic (poate fi i uor macrocitar)

II. Anemie asociat cu secretie sczut de eritropoietin:

Afectarea sursei de eritropoietin:

o Renal: anemia din insuficienta renal
o Hepatic: anemia din bolile hepatice

Reducerea stimulului (scderea nevoilor tisulare de oxigen):

o Anemia din insuficientele endocrine

Malnutritia protein-caloric

Anemia din bolile cronice (poate fi i microcitar) 7

III. Anemie asociat cu rspuns medular inadecvat:

10

Aplazia eritroid pur, anemia aplastic (pancitopenie)

Boli medulare infiltrative: primare hematologice sau secundare (anemia

mieloftizic)

Anemii mielodisplazice

Anemii diseritropoietice (anemia diseritropoietic congenital tip II)

Deficit de fier precoce

2. VEM sczut (<80 fL): anemie microcitar. Majoritatea anemiilor microcitare se

datoreaz sintezei deficitare de hemoglobin, adesea asociat cu deficitul de fier
sau cu alterarea utilizrii fierului, precum i cu unele conditii ereditare. Datorit
acestei deficiente precursorii eritroizi parcurg mai multe diviziuni decat in mod
normal, ducand la formarea de eritrocite mature de dimensiuni mai mici. RDW este
>157;19.
Clasificarea anemiilor microcitare
I. Afectiuni ale metabolismului fierului:

Anemia feripriv

Anemia din bolile cornice

Atransferinemia congenital

Anemia microcitar hipocrom congenital cu supraincrcare cu fier

(sindromul Shahidi-Nathan-Diamond).

II. Boli ale sintezei moleculelor de globin:

Alfa- i beta- talasemia

Sindroamele de hemoglobin E (AE, EE, E-beta-talasemia)

Sindroamele de hemoglobin C (AC, CC).

Hemoglobinele instabile

III. Boli ale sintezei de hem i porfirin:

Anemia sideroblastic ereditar (X-linkata, autosomala)

11

Anemia sideroblastic dobandit (anemia sideroblastic idiopatic cu

sideroblasti inelari, anemia sideroblastic asociat cu boli mieloproliferative
sau alte boli maligne)

Anemia sideroblastic dobandit reversibil (din alcoolism, indus de

medicamente: izoniazida, cloramfenicol, din intoxicatia cu plumb de obicei
normocitar)

Cea mai frecvent cauz este deficitul de fier, anemia feripriv fiind cea mai
intalnit form de anemie de pe glob 7.
3. VEM crescut (>100 fL): anemia macrocitar. Pe baza criteriilor biochimice i
morfologice anemiile macrocitare se pot imparti in dou grupuri: anemii
megaloblastice i non-megaloblastice3.
In anemiile megaloblastice3 marca morfologic este reprezentat de prezenta
precursorilor eritroizi anormali in mduva osoas, caracterizati prin dimensiuni
crescute i alterri specifice in aspectul cromatinei nucleare. Aceste celule distincte
reprezint expresia morfologic a unei anomalii biochimice, respectiv intarzierea
sintezei de ADN. Rata sintezei hemoglobinei, respectiv sinteza ARN, nu este
afectat in timp ce rata diviziunilor celulare este redus, in consecint
componentele citoplasmatice, in special Hb sunt sintetizate in exces in timpul
intarzierii intre diviziunile celulare, ducand la formarea unor eritrocite de
dimensiuni crescute. Cele dou modificri caracteristice de pe frotiul de sange care
permit diferentierea anemiilor megaloblastice sunt prezenta macroovalocitelor i a
neutrofilelor cu nucleu hipersegmentat. In anemia megaloblastic VEM este de
obicei >110 fL (110 130 fL, chiar pan la 160 fL).
Clasificarea patogenic a anemiilor megaloblastice
I. Deficitul de vitamin B12
A. Dieta deficitar (rar: vegetarianismul strict, de lung durat, fr ou i produse
lactate; mai frecvent la copiii nscuti din mame strict vegetariene sau la cei cu
diete restrictive in fenilcetonurie).
B. Malabsorbtie de vitamin B12:

Anemia pernicioas (boala autoimun caracterizat prin atrofie gastric i

pierderea factorului intrinsec)

Deficienta ereditar de factor intrinsec (anemia pernicioas ereditar)

Malabsorbtia vitaminei B12 din alimente (chirurgia gastric, pacienti cu

gastrit i aclorhidrie, infectia cu Helicobacter Pylori)
12

Insuficient pancreatic

Sindromul Zollinger-Ellison

Competitia biologic pentru vitamina B12: proliferarea bacterian a

intestinului subtire (anomalii structurale: diverticuli, stricturi, fistule, ansa
oarb sau ale motilitatii: disfunctia autonom din diabet); infestarea cu
Diphyllobothrium Latum

Boli ileale: sprue tropical, boli intestinale inflamatorii, boala celiac, rezectii
ileale, by-pass jejuno-ileal pentru obezitate, radioterapia cu afectarea
ileonului, boli ileale infiltrative (limfom, sclerodermie).

Malabsorbtia familial selectiv a vitaminei B12 (Sindromul ImerslundGrsbeck)

Malabsorbtia vitaminei B12 indus de toxice si medicamente: alcool,

colchicina, metformin, neomicina, colestiramina, acid paraaminosalicilic

C. Defecte in tranportul i metabolismul intracelular al vitaminei B12:

Boli genetice: mutatii genetice care afecteaz metabolismul intracelular al

cobalaminei (aciduria metilmalonica i hiperhomocisteinemia); deficienta de
transcobalamina II

Toxicitatea oxidului nitros3;7

II. Deficitul de folati

A. Dieta deficitar (prematuri, dieta exclusiv lactat la sugari fr suplimentare cu
folati, dieta restrictiv din fenilcetonurie, abuzul de alcool)
B. Nevoi crescute: sarcin, alptare, copii in perioada de crestere, anemia
hemolitica cronic, boli neoplazice, hipertiroidism
C. Pierderi crescute: dializ cronic
D. Malabsorbtie de folati:

Boli intestinale: sprue tropical, boala celiac, boli intestinale inflamatorii,

rezectii jejunale

Dermatita herpetiform

Aclorhidria endogen sau iatrogenic

13

Insuficienta pancreatic in care se administreaz terapie de substitutie oral

E. Deficit de folati indus toxic/medicamentos: abuzul de alcool, sulfasalazina,

anticonvulsivante (in special hidantoinele; acidul valproic), antifolati (metotrexat,
trimetoprim-sulfametoxazol, pirimetamina), contraceptivele orale.
F. Defecte mostenite ale transportului i metabolismului:

Deficitul de tetradidrofolat reductaza

Malabsorbtia ereditar de folat

III. Boli motenite ale sintezei de ADN: aciduria orotica, sindromul Lesch-Nyhan,
anemia megaloblastic responsiv la tiamin
IV. Defecte ale sintezei ADN induse toxic/medicamentos:

Antagonisti purinici (6-mercaptopurina, 6-tioguanina, azatioprina)

Antagonisti pirimidinici (citozinarabinozida)

Hidroxiuree

Agenti alchilanti (ciclofosfamida)

Zidovudina (AZT)

Arsenic

V. Cauze diverse:
mielodisplazic3;7

eritroleucemie,

leucemie

acut

mieloida,

sindrom

Anemiile macrocitare non-megaloblastice7 nu au un mecanism patogenic comun;

ele reprezint anemiile macrocitare in care precursorii eritroizi medulari sunt
normali; sinteza ADN nu este afectat; VEM este de obicei, uor crescut (100 110
fL).
Clasificarea anemiilor macrocitare non-megaloblastice7
I. Asociate cu eritropoieza accelerat: anemia hemolitic i posthemoragic
II. Alcoolism (creterea medie este ~5 fL, adic 5-10% peste valoarea medie a
subiectilor de control; normalizarea VEM se produce dupa 3-4 sptmani de
abstinent); VEM reprezint un test screening util pentru depistarea alcoolismului
ocult.
14

III. Boli hepatice

IV. Sindroame mielodisplazice
V. Anemia mieloftizic
VI. Anemia aplastic
VII. Anemia sideroblastic dobandit
VIII. Anemia diseritropoietic ereditar (tipurile I i III)
IX. Anemia Diamond-Blackfan
X. Hipotiroidism
Interferente
1. Prezenta de dubl populatie eritrocitar (micro- i macrocitar, cand se asociaz
anemia feripriv cu anemia megaloblastic) poate determina un VEM normal. In
aceast situatie RDW este >15, pe histograma efectuat de analizorul automat se
observ aspectul caracteristic de curb cu dou cocoae, iar confirmarea
prezentei dublei populatii eritrocitare se face prin examinarea frotiului de sange.
Dubla populatie este caracteristic pentru anemiile sideroblastice (o populatie
microcitar hipocrom i una relativ normocitar) i anemiei feriprive dup
inceperea terapiei de substitutie cu fier.
2. VEM fals crescut: reticulocitoza marcat (>50%), leucocitoza marcat
(>50000/L) hiperglicemie marcat (>600 mg/dl), prezenta de aglutinine la rece,
intoxicatia cu metanol (i, in consecint crete Hct, iar CHEM scade).
3. VEM fals sczut: hemoliza in vitro, prezenta de eritrocite fragmentate, excesul
de EDTA.
4. Dac pragul inferior al analizorului este fixat prea sus, este calculat un VEM mai
mare deoarece eritrocitele mai mici nu sunt msurate, iar dac pragul superior este
prea mare sunt msurate i leucocitele, iar VEM este crescut 4;6;8;15;18.
Hemoglobina eritrocitar medie (HEM) este o msura a continutului mediu de
hemoglobin pe eritrocit
Metoda de determinare HEM este calculat de analizorul automat conform
formulei:
Hb(g/dL) x 10

15

HEM =

Nr.Er.(x106/L)

Valori de referint HEM se exprim in picograme (pg/10 -12g). Valorile normale la

adult sunt 2634 pg sau 0.4-0.53 fmol (valori mai mari la nou-nscut; vezi anexa
7.1.1).
Semnificatie clinic in majoritatea anemiilor HEM se coreleaz cu VEM, astfel
anemiile microcitare sunt de obicei hipocrome (uneori hipocromia poate preceda
microcitoza), cele normocitare sunt de obicei normocrome, iar conditiile care cresc
HEM determin in general, dac nu intotdeauna, VEM crescut, deoarece continutul
eritrocitar normal de Hb este ~95% din concentratia de Hb maxim posibil
(anemiile macrocitare, anemia regenerativa observat de exemplu in timpul
substitutiei cu fier a anemiei feriprive, la nou-nscut)
Interferente
1. Hiperlipidemia, leucocitoza >50000/L determin HEM fals crescut (Hb fals
crescut)
2. Concentratie crescut de heparin determin HEM fals crescut
3. Prezenta aglutininelor la rece determin HEM fals crescut4;6;8;15;18
Concentratia eritrocitar medie de hemoglobin (CHEM) msoar
concentratia medie de Hb dintr-un volum dat de eritrocite (sau raportul dintre mas
de Hb i volumul de eritrocite)
Metoda de determinare CHEM este calculat de analizorul automat conform
formulei9:
Hb (g/dL) x 100
CHEM =

Hct (%)

Valori de referint CHEM se exprim in g/dL. Valorile normale la adult sunt 3236 g/dL (320-360 g/L) (vezi anexa 7.1.1)9.
Semnificatie clinic VEM este un indice extrem de valoros in clasificarea
anemiilor, dar HEM i CHEM, de obicei, nu aduc in plus informatii relevante
clinic. Totui, au un rol important in controlul de calitate al laboratorului, deoarece
aceti indici variaz foarte putin de la o zi la alta pentru un specimen dat, dac
pacientul nu este transfuzat.
16

Datorit comportamentului similar al volumului eritrocitar i continutului in Hb al

fiecrui eritrocit in parte, CHEM rmane constant in multe afectiuni
hematopoietice4;6;8;16;19.
1. CHEM sczut (<30g/dL): apare in anemiile hipocrome (anemia feripriv, unele
talasemii)
2. CHEM crescut: cu exceptia sferocitozei ereditare i a unor cazuri homozigote de
siclemie i hemoglobina C, CHEM nu depaeste valoarea de 37 g/dL; aceast
valoare este aproape de nivelul de solubilitate a Hb i creterea in continuare a
concentratiei de Hb poate duce la cristalizarea ei. Acuratetea determinrii CHEM
depinde de factorii care afecteaz msurarea fie a Hct, fie a Hb.
Interferente
1. CHEM poate fi fals crescut in hiperlipemie, prezenta de aglutinine la rece in titru
mare, prezenta de rulouri
2. In hiperglicemia marcat (>600 mg/dL) CHEM poate fi fals sczut (VEM si Hct
fals crescute) 4;6;8;16;19
Lrgimea distributiei eritrocitare (RDW) este un indice eritrocitar care
cuantific heterogenitatea volumului celular (gradului de anizocitoz)
Metoda de determinare RDW este calculat de analizorul automat in functie de
prezenta de anomalii ale frecventei relative la anumite niveluri de discriminare,
existenta a dou sau a mai multor peak-uri i lrgime de distributie anormal.
Distributia VEM intr-o proba este prezentat sub forma unui grafic in care pe
abscisa se proiecteaz volumul eritrocitar, iar pe ordonat frecventa relativ 9.
Deviatia standard a mrimii eritrocitelor x 100
RDW (CV%) = VEM
Valori de referint 11.6-14.8 coeficient de variatie (CV) a volumului eritrocitar 9
Semnificatie clinic
RDW este util in caracterizarea initial a anemiilor, in particular a anemiei
microcitare, dei alte teste sunt de obicei necesare pentru confirmarea
diagnosticului. Astfel RDW este util in diferentierea beta-talasemiei minore
necomplicate, in care VEM este sczut, iar RDW normal de anemia feripriv, in
care VEM este sczut, iar RDW crescut (creterea RDW este un semn precoce in
deficitul de fier)7. RDW este usor crescut in beta-talasemia minor cu anemie
17

uoar4 . Unele studii au artat c RDW nu diferentiaz beta-talasemia minor de

anemia feripriv decat dac este utilizat un cut-off mai mare (17%) 4. De asemenea
permite diferentierea intre anemia din bolile cronice (VEM normal/sczut, RDW
normal) i anemia feripriv incipient (VEM normal/sczut, RDW crescut) 7;16.
RDW crescut: anemia feripriv, anemia megaloblastic, diferite hemoglobinopatii
(S, S-C, S--talasemia), anemia hemolitic imun, reticulocitoza marcat, prezenta
de fragmente eritrocitare, aglutinare, dimorfism eritrocitar (inclusiv pacientii
transfuzati sau cei tratati recent pentru deficiente nutritionale)
RDW normal: anemia din bolile cronice, beta-talasemia heterozigota, anemia
hemoragic acut, anemia aplastic, sferocitoza ereditar, boala cu Hb E, siclemia
Nu exist o cauz cunoscut pentru RDW sczut 4;6;8;16;19.
Interferente:
1. Alcoolismul crete RDW
2. Prezenta aglutininelor la rece4;6;8;16
Reticulocitele
Reticulocitele sunt eritrocite anucleate tinere, imature, care contin acizi nucleici
reziduali (ARN). Dup expulzarea nucleului eritrocitele rman in mduv pan la 4
zile, timp in care are loc o scdere continu a numrului de poliribozomi (care
contin ARN) i a sintezei de hemoglobin. Aceste eritrocite tinere se maturizeaz
complet in circulatia periferic in circa 1-2 zile dup ce prsesc mduva osoas,
timp in care pierd complet capacitatea de sintez proteic (respectiv poliribozomii
care contin ARN), iar sinteza de Hb inceteaz. Reticulocitele apar pe frotiul colorat
Wright-Giemsa ca celule policromatofile (materialul nucleic reticular se coloreaz
in albastru-gri) de volum mai mare decat cel al eritrocitelor mature. Materialul
reticular se coloreaz cu coloranti supravitali ca albastru cresil briliant/albastru de
metilen. In mod normal, in absenta anemiei, un numr mic de reticulocite este
prezent in circulatie (in fiecare zi ~1% din eritrocite sunt inlocuite cu eritrocite
tinere eliberate din mduv). Determinarea numrului de reticulocite ofer
informatii despre capacitatea medular de a sintetiza celule rosii ca rspuns la o
suprasolicitare fiziologic, cum este anemia 4;6-8;16;19.
Indicatii:
1. Diferentierea tipurilor de anemii in: neregenerative i regenerative/hiperregenerative
2. Monitorizarea rspunsului la tratamentul de sustitutie cu fier, acid folic/vitamina
B12
18

3. Evaluarea eritropoiezei dup transplant medular, in anemia aplastic indus de

medicamente citotoxice/sau in tratamentul cu eritropoietin
Metoda de determinare
1. Metoda manual numrare microscopic
2. Numrarea automat analizor automat pe principiul citometriei in flux cu
fluorescent i LASER semiconductor
Valori de referint
Adult: 0.5-2% din nr. total de Er.
Nou-nscut: 2.5-6.5% din nr. total de Er (scade la nivelul de la adult din a doua
sptman de viat)
Nr. absolut = 30-120 x 103/L sau x 109/L.
In prezenta anemiei nr. de Rt trebuie corectat deoarece este fals crescut cand se
raporteaz la nr. sczut de Er al pacientului anemic 5;7:
`

%Rt x Hct pacientului

% Rt corectat = 45
In continuare trebuie fcut o corectie suplimentar deoarece Rt eliberate sub
stimularea intens a eritropoietinei rman in circulatie un timp aproximativ dublu
fat de timpul de supravietuire al Rt normale (aproximativ o zi). Se calculeaz
astfel indicele de productie reticulocitar (IPR)5 din %Rt corectat i un factor de
corectie care depinde de Hct pacientului:
Hct (%)

Factor de corectie

40-45

1.0

35-39

1.5

25-34

2.0

15-24

2.5

<15

3.0

IPR = % Rt corectat/factorul de corectie

19

Un IPR <2 indic un rspuns medular inadecvat, in timp ce un IPR >2 sugereaz c
mduva osoas rspunde adecvat gradului de anemie 5.
Semnificatie clinic determinarea nr. relativ sau absolut de Rt reprezint un
indicator important al activittii eritropoietice medulare, furnizand o apreciere
initial dac anemia se datoreaz alterrii productiei eritrocitare sau pierderii de
eritrocite in circulatie (prin sangerare sau hemoliz) 1;4;5.
1. Numr crescut de reticulocite (reticulocitoza): este indicator de eritropoiez
regenerativ (cresterea productiei eritrocitare medulare sub actiunea eritropoietinei;
sub stimulare maxim mduva poate produce eritrocite de 6-8 ori mai mult fat de
rata normal).

Hemoragia acut: debutul i gradul reticulocitozei depind de cantitatea de

sange pierdut; de obicei, reticulocitoza apare in a 2 a a 3a zi i ajunge pan
la 5-15%

Anemia hemolitic: anemia hemolitic imun (test Coombs +) idiopatic sau

secundar, transfuzii de sange incompatibil, boli hemolitice ereditare
(defecte membranare eritrocitare: sferocitoz ereditar, eliptocitoz ereditar
etc.; defecte enzimatice: deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaz, deficit de
piruvat kinaz etc.), hemoglobinopatii (siclemie, sindroame talasemice etc.),
anemii hemolitice dobandite (anemia hemolitic microangiopatic; infectii:
malarie, clostridii; agenti chimici si medicamente oxidante/neoxidante;
hemodializ; veninuri; hemoglobinuria paroxistica nocturn; anemia
hemolitic cu acantocite din bolile hepatice)

Sindroamele hemolitice usoare se pot asocia cu concentratii normale de Hb i

reticulocitoz de 2-5%.
Anemiile hemolitice acute se pot asocia cu reticulocitoz de >50%.
In hipersplenism este prezent o anemie hemolitic uoar cu numr de Rt uor
crescut.

Tratamentul de substitutie cu fier, acid folic/vitamina B12 al anemiilor

deficitare in aceti factori: regenerarea eritropoiezei este marcat intr-o
sptman de tratament de creterea numrului de Rt, iar o reticulocitoz
maxim de 10-20% apare dup 2-4 sptmani de tratament

Tratamentul cu eritropoietin: o cretere uoar a nr. de Rt apare dup 24 ore

(cu eliberarea din mduv de Rt imature, mari, cu continut mare de ARN),
nivelul maxim este atins dup 4-6 zile, iar normalizarea survine dup 8-10
zile

20

Aplazia medular indus de medicamente citotoxice: o cretere a nr. de Rt

poate precede alti parametrii hematologici cu cateva zile

2. Numr sczut de reticulocite (reticulocitopenia): apare in anemii nonregenerative, cum ar fi deficitul de fier/folat/vitamina B12, aplazia medular
(deficitul persistent de Rt sugereaz un prognostic prost), anemia din bolile cronice,
insuficienta medular (anemia mieloftizica).
Determinarea numrului de Rt are important in special in anemia normocitar.
Anemia microcitar cu feritin i saturatie a transferinei normale i nr. de Rt crescut
sugereaz o hemoglobinopatie. Reticulocitoza in combinatie cu anemia macrocitar
sugereaz deficit de folat/vitamina B12 partial tratat, iar anemia hemolitic poate fi
uor macrocitar4;5.
Unele analizoare furnizeaz un parametru suplimentar: fractia reticulocitelor
imature (IRF). Stabilirea indexului de maturitate a reticulocitelor furnizeaz
informatii complementare numrului de reticulocite in evaluarea activittii
eritropoietice.
IFR reprezint procentul de reticulocite care au un continut crescut sau intermediar
de ARN.
Valorile de referint specifice metodei de lucru a laboratorului nostru sunt diferite
in functie de sex:
brbati: 2.3-13.4%
femei: 3.0-15.9%.
Studiile efectuate au artat faptul c IRF constituie un indicator mai sensibil i mai
specific decat numrul de reticulocite determinat izolat, in urmtoarele situatii
clinice:

monitorizarea regenerrii medulare post transplant sau chimioterapie (ex.

IRF scade la 2-3 zile dup incheierea chimioterapiei i crete inainte de o
noua cur);

monitorizarea succesului transplantului renal (instalarea productiei de

eritropoietina);

monitorizarea tratamentului anemiilor cu fier, vitamina B12 i folati;

monitorizarea tratamentului cu eritropoietina la copii, pacienti cu

insuficient renal cronic, sindrom mielodisplazic, SIDA;

monitorizarea efectelor toxice medulare induse de AZT;

21

evaluarea anemiilor normocrome de diverse etiologii;

diagnosticul i monitorizarea anemiilor aplastice;

detectia crizei aplastice in anemiile hemolitice;

stabilirea momentului prelevrii de celule stem dup tratamentul cu factori

de cretere sau chimioterapie;

detectia hemoragiilor oculte sau a anemiilor hemolitice compensate;

estimarea hipoxiei cronice in afectiuni pulmonare sau cardiopatii cianogene

(este indus o activitate eritropoietic crescut);

clasificarea anemiilor.

Referitor la clasificarea anemiilor, in tabelul de mai jos sunt prezentate modificrile

numrului absolut de reticulocite i al FRI in diverse tipuri de anemie:
Conditii clinice
Aplazie medulara, criza
aplastica in anemii
hemolitice
Anemii hipoplazice
Regenerare medulara
Boli cronice
Deficit de fier
Deficit de folat sau vit.
B12
Talasemii
Mielodisplazii
Anemii hemolitice
Hemoragie sau anoxie

Numar reticulocite

Fractia reticulocitelor
imature

sau N
sau N
sau N

sau N

N sau
Variabil

N sau

N sau
N sau

In concluzie, IRF corelat cu numrul de reticulocite constituie un indicator util al

activittii eritropoietice, furnizand informatii similare cu indicele productiei
reticulocitare (IPR), care fiind ins un parametru calculat i nu un rezultat al
msurrii directe poate fi inlocuit de acestea 9.
Numarul de trombocite (numarul de plachete)

22

Trombocitele sunt fragmente citoplasmatice anucleate bogate in granule, rotundovalare, plate, in form de disc, cu diametrul de 2-4. Trombopoieza are loc in
mduva osoas incepand cu celula progenitoare multipotent, continu cu
megakariocitopoieza care include proliferarea megakariocitar imaturarea
megakariocitelor cu formarea de trombocite. In mod normal, dou treimi din
trombocite se gsesc in circulatie, iar o treime sunt stocate in splin. Trombocitele
sunt implicate in hemostaz i in initierea proceselor de reparare tisular i
vasoconstrictie dup injuria vascular i in timpul proceselor inflamatorii, aderarea
i agregarea plachetar avand ca rezultat formarea trombusului plachetar care
astup rupturile din peretii vaselor mici.
Indicatii

investigarea unei sangerri neexplicate, unei boli hemoragice sau a unei boli
trombotice

in cadrul unui profil de coagulare

monitorizarea bolilor asociate cu insuficient medular

monitorizarea in timpul tratamentelor care pot induce supresie medular

(iradiere, chimioterapie etc.) 4;6;8;10;12-14;16;17;19

Metoda de determinare trombocitele sunt numrate de analizorul automat prin

aceeai metod ca eritrocitele, in timpul directionrii lor intr-un singur rand printrun orificiu, prin metoda de focusare hidrodinamic 9.
O estimare a numrului de trombocite pe un frotiu de sange bine efectuat constituie
un control valoros al numrului de trombocite determinat prin metoda automat. In
general, cand frotiul este examinat cu obiectivul de 100x fiecare trombocit
observat/camp reprezint ~10000 Tr x10 6/L. In consecint, un frotiu normal trebuie
s prezinte in medie cel putin 14 Tr/camp 15.
Valori de referint9 150-450 x 103/L.
Semnificatie clinic
1. Creterea numrului de trombocite (trombocitoza/trombocitemie)
A. Trombocitoza tranzitorie se datoreaz mobilizrii trombocitelor din pool-ul
extravascular: efort fizic, natere, administrare de epinefrina
B. Trombocitoza primar:

Trombocitemia ereditar (rar; autosomal dominant; mutatie a genei

trombopoietinei de pe cromozomul 3)
23

Sindroame mieloproliferative (hematopoieza clonal): trombocitemia

esential, policitemia vera, leucemia mieloid cronic, metaplazia mieloid
cu mielofibroz

C. Trombocitoza secundar/reactiv (productia persistent a unuia sau mai multor

factori trombopoietici, in special interleukina 6, care actioneaz asupra
megakariocitelor):

boli infectioase

boli inflamatorii

boli maligne

regenerarea rapid dup hemoragie/anemie hemolitic

rebound dup refacerea post-trombocitopenie

asplenia anatomic (splenectomie)/functional (de exemplu din siclemie)

deficitul de fier

postchirurgical13

In sindroamele mieloproliferative cronice trombocitoza este frecvent i poate

constitui un mecanism fiziopatologic important in producerea hemoragiei i
trombozei. Trombocitele circulante sunt mari, dismorfice i anormale functional.
Pacientii cu trombocitoza reactiv pot avea valori ale trombocitelor la fel de mari
ca in bolile mieloproliferative (de ordinul milioanelor), dar hemoragia i tromboza
sunt neobisnuite. Trombocitele circulante sunt mari, rotunde, normale functional 4;13.
2. Scderea numrului de trombocite (trombocitopenia): este cea mai frecvent
cauz de sangerare. Trombocitopenia poate aprea prin mecanisme diferite:
A. Distructie accelerat a trombocitelor: este cea mai frecvent cauz de
trombocitopenie; aceasta determin stimularea trombopoiezei ducand la cresterea
numrului, mrimii i maturatiei megakariocitelor medulare

Datorat unor procese imunologice:

o autoimune: idiopatic/secundar (infectii, sarcin, boli vasculare de

colagen, boli limfoproliferative, tumori solide, medicamente etc.);

mecanismul este reprezentat de prezenta de autoanticorpi antitrombocitari de tip IgG i/sau IgA, mai rar IgM, care activeaz
complementul i determin scurtarea duratei de viat a trombocitelor
24

prin indeprtarea din circulatie

mononuclear splenic

de ctre sistemul fagocitic

o aloimune: trombocitopenie neonatal; purpura posttransfuzional

Datorat unor procese non-imunologice:

o microangiopatii trombotice: coagulare intravasculara diseminat,

purpura trombotic trombocitopenic, sindrom hemolitic uremic,

sindromul HELLP din sarcin (hemoliza/eclampsie, cresterea
enzimelor hepatice i scderea trombocitelor)
o alterarea

trombocitelor prin suprafete vasculare anormale

(valvulopatii, ateroscleroz extensiv, proteze vasculare, catetere,
circulatie extracorporeal etc.)

o infectii: virusuri (rubeol/oreion neonatal, citomegalovirus, parvovirus

B19, vaccinuri), bacterii (septicemie, meningococemie, boala Lyme),

Mycoplasma pneumoniae, protozoare (malarie)
B. Productie sczut de trombocite:

Hipoplazie megakariocitara: medicamente mielosupresive (agenti alchilanti,

antimetaboliti, medicamente citotoxice), radiatii ionizante, anemie aplastic,
boli medulare infiltrative, medicamente care produc hipoplazie medular
prin mecanism idiosincrazic (cloramfenicol), substante care supreseaz
selectiv megakariocitele (clorotiazide, estrogeni, etanol)

Trombopoiez ineficient: anemia megaloblastic

Alterarea mecanismului de reglare

trombopoietin; trombocitopenia ciclic

Trombocitopenii ereditare: trombocitopenia amegakariocitara congenital,

trombocitopenia cu absenta radiusului, anomalia May-Hegglin, sindromul
Wiskott-Aldrich (microtrombocitopenia X-linkata), macrotrombocitopenia
X-linkata cu diseritropoieza, sindromul Bernard-Soulier, sindromul
plachetelor gri etc.

Purpura trombocitopenic amegakariocitara pur dobandit (rar)

trombopoiezei:

deficit

de

C. Distributie anormal a trombocitelor:

Boli ale splinei (neoplazice, congestive, infiltrative, infectioase); de obicei

trombocitopenie uoar = 50-100103/L
25

Hipotermia

Dilutia trombocitelor prin transfuzii masive

Numeroase medicamente au fost asociate cu trombocitopenia imun. Cele mai

comune medicamente incriminate sunt: heparina (1% din pacienti), quinidina,
quinina,
rifampicina,
trimetoprim-sulfametoxazol,
danazol,
metildopa,
acetaminofen, digoxin, interferon-alfa etc.
Trombocitopenia se asociaz clinic cu sangerari cutaneo-mucoase: petesii, purpura,
gingivoragii, epistaxis, pan la sangerari gastrointestinale, pulmonare i
genitourinare. Sangerrile spontane sunt rare la >6010 3Tr/L (pot aprea sangerri
posttraumatice, postoperatorii) 12;17.
Valori critice
1. Trombocitoza >1.5109/L, precum i trombocitoza la pacienti varstnici i/sau
cu boli cardiovasculare prezint risc de tromboz, mai rar de hemoragie 6
2. Trombocitopenia <20103/L se asociaz cu risc de sangerri spontane
interne/externe (risc 1% de hemoragii intracraniene) 6
Interferente
1. Trombocitele cresc la altitudine, in timpul iernii, dup efort fizic intens, traume
2. Trombocitele scad inaintea menstruatiei i in sarcin
3. O fals trombocitopenie poate fi indicat de analizorul automat i se datoreaz
unei erori de numrare:

formarea de agregate/aglutinate trombocitare (pseudotrombocitopenie)

induse de anticoagulantul EDTA se datoreaza prezentei de aglutinine
(autoanticorpi), care sunt imunoglobuline de tip IgG, IgA/IgM i care induc
aglutinarea in vitro a trombocitelor dependente de anticoagulant (care induce
expunerea unor situsuri antigenice la care se vor lega anticorpii); nu exista
nici o asociere cunoscuta cu vreo boala/medicament; este cea mai frecventa
cauza de falsa trombocitopenie. Frotiul de sange periferic evidentiaza
agregatele trombocitare; pentru o numaratoare exacta a trombocitelor se
recomanda recoltarea unei picaturi de sange din pulpa degetului i folosirea
modulului capilar al analizorului

prezenta de trombocite gigante

satelitismul plachetar (absorbtia trombocitelor pe suprafata neutrofilelor

segmentate)
26

prezenta aglutininelor la rece care poate determina aglutinare independenta

de EDTA

4. Prezenta de fragmente eritrocitare, microsferocite, fragmente leucocitare

(fragmente nucleare i citoplasmatice limfocitare in leucemia limfoida cronica)
poate determina niveluri fals crescute ale trombocitelor 4;6;8;16;17;19.
5. Interferente medicamentoase:

Cresc trombocitele: cefazolin, ceftriaxon, clindamicin, danazol, diltiazem,

dipiridamol, epoetin alfa, eritropoietina, fludarabina, gemfibrozil,
glucocorticoizi, imipenem, imunoglobuline, interferon alfa-2a, isotretinoin,
lansoprazol, litiu, lomefloxacin, megestrol, meropenem, metilprednisolon,
metoprolol, miconazol, moxalactam, netilmicina, ofloxacina, contraceptive
orale, penicilamina, propranolol, steroizi, ticlopidina, zalcitabina,
zidovudina6.

Scad trombocitele: abciximab, acetaminofen, acetazolamida, albendazol,

albuterol, alemtuzumab, alopurinol, acid aminocaproic, aminoglutetimid,
amiodarona, amitriptilina, amoxicilina, amfotericina B, ampicilina,
amrinona, anagrelid, anticonvulsivante, antineoplazice, trioxid de arseniu,
asparaginaza, aspirina, aur, azatioprina, azitromicina, barbiturice, vaccin
BCG, benazepril, betaxolol, subsalicilat de bismut, bleomicina, candesartan,
capecitabina, captopril, carbamazepin, carbenicilin, carmustina, carvedilol,
cefaclor, cefamandol, cefazolin, cefoxitin, ceftriaxon, cefuroxim,
clorambucil, cloramfenicol, clordiazepoxid, clorochina, clorotiazida,
clorfeniramin, clorpromazina, clorpropamid, cimetidina, cladribina,
clindamicina, clofibrat, clonazepam, clopidogrel, cotrimoxazol, codeina,
colchicina, ciclofosfamida, citarabina, dacarbazina, dalteparin, danazol,
diazoxid, diclofenac, didanozina, dietilstilbestrol, digitala, digoxin,
diltiazem, difenhidramina, disopiramida, docetaxel, doxepin, doxorubicin,
doxiciclina, enalapril, epirubicin, eprosartan, eritromicina, esomeprazol,
etanercept, acid etacrinic, etosuximid, etidronat, etopozid, etretinat, factor
VIIa, famotidina, fenoprofen, flecainida, fluconazol, flucitozin, fludarabina,
5-fluorouracil, flufenazin, fluvastatin, fondaparinux, furosemid, gabapentin,
ganciclovir, gemcitabina, gentamicina, glimepirid, gliburid, granisetron,
vaccin antihepatita B, hidralazina, hidroclorotiazida, hidroxiclorochina,
hidroxiuree, ibuprofen, idarubicina, ifosfamida, imatinib, imipenem,
imipramina, imunoglobulina, indinavir, indometacin, infliximab, interferon
alfa-2a, interleukina-2, irinotecan, isoniazida, isosorbid, isotretinoin,
itroconazol, ketoprofen, lamivudina, lansoprazol, lepirudin, levamizol,
levodopa, lisinopril, lomefloxacin, lomustin, lovastatin, loxapin, vaccin
antirubeolic, vaccin antirujeolic, mecloretamina, acid mefenamic,
meloxicam, melfalan, meprobamat, 6-mercaptopurina, meropenem,
mesalamina, metformin, metazolamida, meticilina, metotrexat, metsuximid,
27

metildopa, metisergid, metoprolol, metronidazol, milrinona, mitoxantrona,

moricizina, morfina, moxalactam, micofenolat, acid nalidixic, naproxen,
netilmicina, nicardipina, nitrofurantoin, nitroglicerina, nizatidina,
norfloxacin, nortriptilina, nistatin, ofloxacin, paclitaxel, pamidronat,
penicilamina,
penicilina,
pentamidina,
pentostatin,
pentoxifilina,
fenobarbital, fenotiazine, indolol, piroxicam, vaccin antipolio, pravastatin,
prednison, probenecid, procainamida, procarbazina, promazina, prometazina,
propafenona, propranolol, protriptilina, pirazinamida, pirimetamina,
raloxifen, ramipril, rezerpina, rifampicina, vaccin antirubeolic, sargramostin,
spironolactona, stavudin, streptomicin, sulfametoxazol, sulfasalazina,
sulfoniluree, sulindac, tacrolimus, tamoxifen, tetraciclina, tiabendazol,
tiazide, tioguanina, tioridazina, tiotepa, ticarcilina, ticlopidina, timolol,
tinzaparin, tobramicina, tocainida, tolbutamid, tolmentin, topotecan,
trimetoprim, vaccin antiurlian, acid valproic, vancomicina, vinblastina,
vincristina, vinorelbina, zidovudina6.
Volumul trombocitar mediu (VTM)4;6;16;17 indic uniformitatea de mrime a
populatiei
trombocitare.
Este
util
in
diagnosticul
diferential
al
4;6;16;17
trombocitopeniei
Metoda de determinare: este calculat de analizorul automat dup urmtoarea
formul:
PCT (Plachetocrit) (%)
VTM (fL) = - x1000
Nr. trombocite (x103/L)
De asemenea, analizorul automat calculeaz lrgimea distributiei trombocitare
(PDW) asemntor cu calcularea lrgimii distributiei eritrocitare 9
Valori de referint VTM = 7.4-13 fL sau m3
PDW = 8-16.5 coeficient de variatie (CV) a volumului trombocitar 9
Semnificatie clinic VTM poate fi utilizat impreun cu PDW pentru distingerea
conditiilor asociate cu productie scazut de trombocite de cele asociate cu distructie
plachetar crescut.
1. VTM crescut:
In general VTM variaz invers proportional cu numrul de trombocite, cu volume
plachetare mai mari observate la pacientii trombocitopenici la care trombocitele
sunt sczute datorit distructiei periferice si unui turn-over plachetar crescut (ca in
purpura trombocitopenic idiopatic)16.
28

VTM este caracteristic crescut in hipertiroidism i in bolile mieloproliferative 4;16.

In trombocitopoieza ineficient asociat cu hematopoieza megaloblastic din
deficitul de vitamina B12 i/sau acid folic trombocitele circulante sunt anormal de
mari.
VTM poate fi crescut dup splenectomie; este crescut in pre-eclampsie, la fumtorii
aterosclerotici (cresterea VTM la fumtori a fost propus ca factor de risc pentru
ateroscleroz)4.
Plachete mari sunt prezente in faza de recuperare dup trombocitopenia indus de
alcool4. Exist cateva forme de trombocitopenie ereditar caracterizate prin
prezenta de trombocite gigante (VTM = 16-30 fL): sindromul Bernard-Soulier i
macrotrombocitopeniile ereditare cu transmitere autosomal dominant
(sindroamele Fechtner, Sebastian, May-Hegglin si Epstein) 16;19.
In trombocitoz, VTM este de obicei crescut in bolile mieloproliferative (asociat cu
morfologie anormal) i normal in trombocitozele reactive (infectii, tumori, boli
inflamatorii etc.)13.
2. VTM sczut:
Numrul de trombocite i VTM sunt de obicei sczute in conditiile asociate cu
alterarea productiei de trombocite: hipoplazia megakariocitara, anemia aplastic,
chimioterapie, de asemenea in trombocitopenia septic 4;16;17. Odat cu ameliorarea
tabloului clinic i refacerea dup chimioterapie, VTM creste inaintea cresterii
numrului de trombocite.
Pacientii cu hipersplenism au trombocite mai mici decat cei cu PTI, astfel mrimea
trombocitelor poate servi ca mijloc pentru diferentierea intre trombocitopenia
cauzat de distructia imunologic a plachetelor fat de sindroamele cu
splenomegalie4;16.
Prezenta de fragmente trombocitare (de ex. in leucemie) se poate asocia cu VTM
sczut4.
Dintre trombocitopeniile ereditare sindromul Wiskott-Aldrich i trombocitopenia Xlinkat se asociaz cu microcitoza trombocitar (VTM ~jumtate fat de valorile
normale)10;19.
Exist dovezi c VTM se coreleaz cu tendinta de sangerare la pacientii
trombocitopenici: la VTM >6.4 fL scade semnificativ frecventa sangerarilor; astfel
VTM ar putea fi util in aprecierea oportunittii administrrii de transfuzii de
trombocite4.
Interferente
29

Plachetele tind s se mreasca in primele dou ore in EDTA, micsorandu-se din nou
o dat cu prelungirea stocrii probei, fcand dificil standardizarea msurtorilor.
De aceea interpretarea VTM i PDW trebuie facut cu precautie 16. VTM i PDW
pot avea valori false dac numrul de Tr este <10000/L 4.
Numrul de leucocite (numrul de celule albe) i formula leucocitar
Leucocitele se impart in dou grupe principale: granulocite i a-/non-granulocite.
Granulocitele sunt denumite astfel datorit prezentei in citoplasm de granulatii
distincte i se identific trei tipuri de granulocite in functie de afinittile de colorare
pe frotiul de sange colorat Wright: neutrofile, eozinofile i bazofile. De asemenea,
aceste celule sunt denumite i leucocite polimorfonucleare datorit nucleului
multilobulat. Nongranulocitele care constau din limfocite i monocite nu contin in
general granulatii citoplasmatice distincte i au nucleul nonlobulat, fiind
denumite i leucocite mononucleare2;4;6;8;12;16;18-20.
Indicatii evaluarea infectiilor, inflamatiilor, necrozelor tisulare, intoxicatiilor,
alergiilor, bolilor mieloproliferative i limfoproliferative acute i cronice, tumorilor
maligne, depresiei medulare (iradiere, medicamente citotoxice, imunosupresoare,
antitiroidiene etc.)6;8;12.
Metoda de determinare leucocitele sunt determinate de analizorul automat (dup
ce hematiile sunt lizate, iar leucocitele sunt colorate cu o substant fluorescent cu
afinitate pentru acizii nucleici) prin metoda de citometrie in flux cu fluorescenta
utilizand LASER semiconductor. De asemenea, sunt efectuate dou scatergrame
bidimensionale. In scatergrama 4 DIFF axa x reprezint intensitatea luminii
dispersate lateral (respectiv complexitatea intern a celulelor), iar axa y intensitatea
fluorescentei laterale (respectiv continutul de acizi nucleici), sunt proiectate cele
cinci clase leucocitare i grupul de umbre eritrocitare, precum i anumite semnale
de avertizare. In scatergrama WBC/BASO axa x reprezint intensitatea luminii
dispersate lateral, iar axa y intensitatea luminii dispersate frontal (respectiv
mrimea celulelor) i sunt proiectate trei grupuri, respectiv grupul de umbre
eritrocitare, grupul de bazofile i grupul de alte leucocite9.
Valori de referint la adult = 4000-10000/L sau 4-10109/L
la copii valori mai mari, diferite in functie de varst
(vezi anexa7.1.1).
Semnificatie clinic
1. Variatii fiziologice ale leucocitelor

cresterea i dezvoltarea: la nou-nscuti i copii numrul de leucocite este

crescut, cu scderea treptat a valorilor, cu atingerea valorilor de la adult
intre 18-21 ani
30

variatii rasiale: la negrii din Africa numrul de neutrofile i monocite este

mai mic, iar numrul de eozinofile mai mare

fluctuatii diurne i de la o zi la alta: influentate de lumina; de asemenea

activitatea obinuit determin valori mai mari ale leucocitelor dup-amiaz,
dar care tind s rman in limite normale

variatii climatice i sezoniere: cldura i radiatiile solare intense ar determina

leucocitoz, iar rezidenta prelungit in Antarctica determin leucopenie;
lumina artificial i ultraviolet determin limfocitoza

anoxia acut determin neutrofilie

in primele zile de rezident la altitudine crescut apare leucocitoza asociat

cu limfopenie i eozinopenie, urmate de limfocitoz i eozinofilie usoare

exercitiile fizice intense determin leucocitoza marcat, de obicei pe seama

neutrofilelor segmentate (se datoreaz trecerii neutrofilelor marginate in
circulatie), dar poate fi prezenta i limfocitoza; normalizarea survine in mai
putin de o or; gradul leucocitozei se coreleaz cu intensitatea efortului fizic
i nu cu durata sa

crizele convulsive determin creterea numrului de leucocite

injectiile cu epinefrin determin leucocitoz, in special neutrofilie

atacurile de tahicardie paroxistic pot determina leucocitoza

durerea, greata, varsturile, anxietatea pot determina leucocitoza in absenta

infectiei, prin redistribuirea celulelor marginate spre circulatie

anestezia cu eter determina leucocitoza, iar narcoza cu compusi barbiturici

de obicei scade numarul de leucocite;

in perioada ovulatorie poate aprea leucocitoza usoar i eozinopenie

in sarcin apare leucocitoza usoar, iar neutrofilia se accentueaz odat cu

apropierea termenului; de asemenea, in timpul travaliului apare neutrofilie
uneori pronuntat, cu normalizarea valorilor dup 4-5 zile i asociat cu
eozinopenie

Majoritatea variatiilor fiziologice se explic prin stimularea cortexului adrenal.

Administrarea de cortizon si hidrocortizon se asociaz cu neutrofilie (datorat
probabil scderii refluxului din sange i creterii eliberrii medulare), urmat de
eozinopenie i limfopenie18.
31

2. Leucocitoza: L >10000/L sau >10109/L se datoreaz de obicei unei creteri

a numrului de neutrofile sau limfocite; mai rar celelalte clase de leucocite
determin creterea numrului absolut de leucocite. O cretere proportional a
tuturor tipurilor de leucocite se datoreaz hemoconcentratiei.

a. Infectiile reprezint cauza major de leucocitoz. O infectie acut tipic se

caracterizeaz printr-o faz de atac neutrofilic, o faz reactiv monocitic i
o faz de recuperare limfocitico-eozinofilic. In infectiile cronice poate
persista oricare din aceste trei faze. Infectiile virale i unele infectii
bacteriene (febra tifoid) nu urmeaz in mod normal acest curs. Gradul
leucocitozei depinde de severitatea infectiei, varsta i rezistenta pacientului,
precum i de rezerva medular.

b. Alte cauze de leucocitoz:

o hemopatii maligne
o traumatisme/injurii tisulare, de exemplu interventii chirurgicale,

necroze tisulare
o tumori maligne (in special carcinomul bronsic)
o toxine, uremie, eclampsie, coma, tireotoxicoza
o medicamente: cloroform, chinina, factori de cretere etc.
o hemoliza acut
o hemoragie acut
o postsplenectomie18

3. Leucopenie: <4000/L sau <4109/L (valorile cuprinse intre 2500-4000/L sunt

considerate borderline, in timp ce valorile <2500/L sunt cert anormale) se poate
datora urmtoarelor cauze:

infectii virale, unele infectii bacteriene, infectii bacteriene severe

hipersplenism

depresie medular produs de intoxicatie cu metale grele, benzen, radiatii

ionizante,
medicamente:
chimioterapice,
barbiturice,
antibiotice,
antihistaminice, anticonvulsivante, antitiroidiene, arsenic, diuretice,
analgezice si antiinflamatorii

32

boli medulare primitive: leucemie (aleucemica), anemie megaloblastic,

sindroame mielodisplazice, anemie aplastic, boli congenitale (anemia
Fanconi, discheratoza congenital)

boli medulare secundare: granuloame, metastaze 18

Interferente
1. Numr fals crescut de leucocite: prezenta de eritrocite rezistente la liza (la nounscuti, reticulocitoza), prezenta de eritroblasti circulanti in numr mare,
trombocitele gigante (pot fi numrate ca leucocite), prezenta de crioglobuline (la
temperatura camerei se formeaz cristale proteice care sunt numrate ca leucocite;
dispar dup inclzirea probei la 37C), paraproteinemia, prezenta de aglutinine la
rece.
2. Numr fals sczut de leucocite: prezenta de leucocite alterate (chimioterapie,
sepsis) nu sunt incluse in numrtoare4;6;8;19.
Valori critice numr de leucocite <500/L, respectiv >30000/L6.
Formula leucocitar const in diferentierea numrului total de leucocite circulante
in cele cinci tipuri de leucocite, exprimate procentual i respectiv in numr absolut,
fiecare dintre acestea indeplinind o functie specific. Actualmente este de preferat
raportarea fiecrui tip de leucocite in valori absolute. Formula leucocitar este
efectuat automat de ctre analizor. Exist anumite situatii ins in care este
necesar efectuarea manual a formulei leucocitare: numr de leucocite prea
mic/prea mare, prezenta de celule anormale semnalizat de analizor prin anumite
mesaje de avertizare/chiar esecul analizorului de a indica formula leucocitar. In
aceste cazuri se efectueaz numrtoarea microscopic: frotiu de sange venos
(recoltat pe EDTA; heparina poate produce deformri ale leucocitelor) sau frotiu de
sange capilar9.
Neutrofilele (granulocitele polimorfonucleare neutrofile) cel mai numeros tip
de leucocite, joac un rol major in aprarea antiinfectioas primar a organismului
prin fagocitarea i digestia microorganismelor, iar activarea lor necorespunzatoare
poate duce la lezarea tesuturilor normale ale organismului prin eliberarea de enzime
i agenti piogeni. In momentul aparitiei infectiei sunt produsi agenti chemotactici
care determin migrarea neutrofilelor la locul infectiei i activarea functiilor
defensive ale acestora, cu fagocitarea agentului respectiv, urmat de eliberarea
granulelor in vezicula de fagocitoz i distrugerea agentului infectios. Acest efect
este adesea asociat cu cresterea productiei i eliberarii neutrofilelor din mduva
osoas.
Granulopoieza are loc la nivelul mduvei osoase, considerandu-se ca granulocitele
neutrofile, eozinofile si bazofile urmeaz acelasi model de proliferare, diferentiere,
33

maturare si eliberare in sange. Mieloblastii, promielocitele si mielocitele reprezint

compartimentul mitotic, celulele fiind capabile de replicare, iar metamielocitele,
neutrofilele nesegmentate si neutrofilele segmentate reprezint compartimentul
postmitotic/de diferentiere. In afara mduvei osoase, granulocitele neutrofile se
gsesc in tesuturi, circulante la nivelul vaselor de sange si marginate care ader la
endoteliul vascular. Cresterea neutrofilelor circulante se datoreaz fie eliberrii din
mduva osoas, fie mobilizrii neutrofilelor marginate. In cazul unei stimulri
puternice metamielocitele si mielocitele pot ajunge in sangele periferic 18.
Valori de referint: la adult = 2000-8000/L sau 2-810 9/L; 45-80% din
leucocite
la copii valori mai mici in functie de varst 9 (vezi
anexa 7.1.1)
Semnificatie clinic
1. Neutrofilia: >8000/L sau 8109/L:

Pseudoneutrofilia (cresterea numarului de neutrofile circulante pe seama

neutrofilelor marginate): efort fizic intens, stres (plansul la copii), travaliu,
menstruatie

Infectii bacteriene acute localizate i generalizate: neutrofilie pana la 1500020000/L, foarte rar chiar pana la 50000/L; pot aparea granulatii toxice i
devierea la stanga a formulei leucocitare, cu creterea procentului de
neutrofile nesegmentate (normal 1-4% din neutrofile), iar in cazul unui
stimul puternic cu eliberarea de precursori medulari (metamielocite,
mielocite). In infectii foarte severe poate aparea deviere la stanga
degenerativa cu cresterea formelor imature fara leucocitoza (prognostic
nefavorabil) sau reactie leucemoida (leucocite >25000/L, devierea formulei
leucocitare, uneori pana la mieloblast)

Infectii virale, fungice i parazitare: de obicei, neutrofilia este uoara i este

prezenta doar in faza initiala

Sepsis neonatal

Boli inflamatorii cronice: vasculite, artrita reumatoida, bronsita, colita,

dermatita, pielonefrita, pancreatita

Boli metabolice: coma diabetica, coma uremica, coma hepatica, atacul acut
de guta, eclampsia, tireotoxicoza

Necroza tisulara: arsuri, infarct miocardic

34

Toxice i medicamente: corticosteroizi, plumb, mercur, monoxid de carbon,

digitala, veninuri

Hemoragia acuta (neutrofilie pana la 25000/L in a 3 a-a 5a zi), proceduri

chirurgicale majore, anemia hemolitica, postsplenectomie

Tumori maligne, in special carcinoame (gastrointestinal, pulmonar):

neutrofilia apare ca urmare a reactiei inflamatorii, necrozei tumorale,
producerii de factori de crestere granulopoietici de catre tumora

Boli mieloproliferative cronice (leucemia mieloida cronica, policitemia vera,

trombocitemia esentiala, metaplazia mieloida cu mielofibroza) 4,6;8;18;19

2. Neutropenia: se clasifica in uoara (1000-1500/L), moderata (500-1000/L) i

severa (<500/L); agranulocitoza reprezinta o forma severa de neutropenie cu
absenta totala a neutrofilelor circulante. Neutropenia severa se asociaza cu risc
crescut de infectii cu localizare orala (ulcere, periodontita), cutaneo-mucoasa (piele,
perirectal, genital), iar in neutropenia prelungita infectii sistemice (pulmonare,
gastrointestinale, hematogene). Cauze de neutropenie:
A. Pseudoneutropenia: efectuarea hemogramei dupa un timp indelungat de la
recoltare, prezenta paraproteinemiei care produce aglutinarea neutrofilelor,
marginarea neutrofilelor.
B. Neutropenia dobandita:

Infectii bacteriene severe, septicemie in special cu bacterii Gram negative;

infectii virale: neutropenia survine in primele 1-2 zile i persista 3-7 zile, de
obicei fara semnificatie clinica; neutropenie prelungita poate aparea in
infectii cu virusul hepatitic B, virusul Epstein-Barr, HIV; infectii cu
protozoare (malarie), fungi, rickettsii.

Substante chimice, toxice i medicamente:

o Neutropenie indusa imun: aminopirina, penicilina, antitiroidiene, aur,

quinidina.
o Inhibitia granulopoiezei dependenta de doza: antibiotice -lactamice,

carbamazepina, acid valproic.

o Lezarea directa a micromediului medular sau a precursorilor mieloizi

de catre medicament sau metabolitii acestuia.

Medicamente care pot produce neutropenie:

35

o Metale grele: aur, arseniu, mercur

o Analgezice

si antiinflamatorii: aminopirina, fenilbutazona,

indometacin, ibuprofen, acid acetilsalicilic, barbiturice, mesalazina,
quinina

o Antipsihotice si antidepresive: fenotiazine, imipramin, desipramin,

diazepam, clordiazepoxid, meprobamat, haloperidol

o Anticonvulsivante: acid valproic, fenitoin, etosuximid, carbamazepin,

lamotrigin
o Antitiroidiene:

tiouracil, propiltiouracil, metimazol, carbimazol,

perclorat de potasiu, tiocianat

o Medicamente cardiovasculare: procainamida, captopril, propranolol,

hidralazina, metildopa, diazoxid, nifedipin, propafenona, ticlopidina,

enalapril, amiodarona, quinidina
o Antihistaminice: cimetidina, ranitidina, famotidina
o Antimicrobiene:

peniciline,
cefalosporine,
vancomicina,
cloramfenicol, gentamicina, clindamicina, doxiciclina, flucitozina,
nitrofurantoin, griseofulvin, metronidazol, rifampicina, izoniazida,
streptomicina, mebendazol, pirimetamina, levamisol, sulfonamide,
etambutol, ciprofloxacin, trimetoprim, imipenem

o Antimalarice: clorochin, hidroxiclorochin, quinacrin, dapsona

o Antivirale: zidovudina, aciclovir, ganciclovir, terbinafin
o Antidiabetice: clorpropamid, tolbutamid
o Diuretice: acid etacrinic, acetazolamida, tiazide, spironolactona
o Diverse: alopurinol, colchicina, bezafibrat, tamoxifen, penicilamina,

acid retinoic, metoclopramid, Rauwolfia, etanol, imunoglobuline

intravenoase, omeprazol, levodopa

Neutropenia nutritionala: casexie, stari debilitante, anorexie nervoasa, deficit

de vitamina B12 si folat, deficit de cupru

Neutropenia imuna (prezenta de anticorpi anti-neutrofile)

36

Neutropenia autoimuna primara (80% din cazuri apar la copii <1an;

neutropenia autoimuna cronica idiopatica) sau secundara (lupus eritematos
sistemic, granulomatoza Wegener, artrita reumatoida, hepatita cronica,
limfocitoza T-, transplant medular, transfuzii)

Neutropenia isoimuna neonatala

Sindromul Felty: artrita reumatoida, splenomegalie i neutropenie

Neutropenia asociata cu activarea complementului: expunerea sangelui la

membrane artificiale (dializa, afereza, by-pass cardiopulmonar), anafilaxie.
Are loc agregarea i aderarea neutrofilelor la endoteliul vascular, in special
pulmonar

Hipersplenism

Chimioterapia in cancer, tratamentul cu metotrexat in artrita reumatoida

Radiatii ionizante

Boli hematopoietice: leucemia (aleucemica), anemia aplastica.

C. Neutropenia congenitala i cronica:

Neutropenia congenitala severa (sindromul Kostmann)

Neutropenia ciclica (oscilatii periodice ale numarului de neutrofile de la

neutropenie severa <200/L la niveluri aproape normale): ereditara sau
dobandita

Neutropenia benigna cronica: familiala i nonfamiliala

Neutropenia idiopatica cronica severa

Neutropenia asociata cu defecte imune congenitale: agamaglobulinemia Xlinkata, sindromul de hiper-IgM, dis-gamaglobulinemia tip I, deficienta de
IgA, hipo-gamaglobulinemia familiala

Disgeneza reticulara (neutropenie severa, limfopenie, agamaglobulinemie i

absenta imunitatii mediate celular)

Neutropenia asociata cu anomalii fenotipice: sindromul Shwachman,

hipoplazia cartilaj-par, diskeratoza congenitala, sindromul Barth, sindromul
Chdiak-Higashi

Mielokathexis
37

Sindromul leucocitelor lenese

Boli metabolice: glicogenoza tip Ib, metilmalonic acidemia 1

Interferente vezi variatii fiziologice ale leucocitelor, pseudoneutrofilia i

pseudoneutropenia.
Valori critice numar de neutrofile <200/L sau agranulocitoza risc de infectii
sistemice fatale.

Limfocitele reprezinta o populatie celulara heterogena care difera in functie de

origine, durata de viata, localizare la nivelul organelor limfoide i functie. Dei
unele caracteristici morfologice ca: marimea, granularitatea, raportul nucleocitoplasmatic diferentiaza populatiile limfocitare una de cealalta, ele nu ofera
indicii privind tipul i functia lor. Majoritatea limfocitelor din sange sunt mici, dei
sunt comune i forme mai mari, cum ar fi limfocitele mari granulare care contin
granulatii azurofile in citoplasma.
65-80% din limfocite sunt celule T, 8-15% sunt celule B, iar ~10% sunt celule
natural killer (NK) (celulele NK sunt morfologic distincte, unele dintre acestea
fiind identice cu limfocitele mari granulare). Numai 2% din limfocite sunt prezente
in sange. Limfopoieza are loc la nivelul organelor limfoide. Organele limfoide
primare sunt maduva osoasa i timusul, unde are loc diferentierea antigenindependenta a limfocitelor din precursorii imaturi (limfocitele B se matureaza in
maduva, iar limfocitele T in timus unde migreaza de la nivel medular). Dupa acest
stadiu precoce de diferentiere, limfocitele imunocompetente sunt eliberate i se
localizeaza in arii specifice din organele limfoide secundare: splina, ganglionii
limfatici, placile Peyer de la nivelul intestinului i inelul Waldeyer, unde are loc
stadiul final, antigen-dependent al diferentierii limfocitare i distribuirea de celule
efectoare complet diferentiate a produilor acestora spre alte zone ale organismului.
Plasmocitele reprezinta celule B complet diferentiate, cu citoplasma abundenta,
intens bazofila, uneori granulara i nucleu excentric, rotund-ovalar, cu cromatina
densa cu aspect de spite de roata. Plasmocitele nu sunt prezente in mod normal in
sange. Frecvent sunt intalnite celule intermediare (limfoplasmocite), ca in infectiile
virale, inclusiv mononucleoza infectioasa sau in bolile imunologice cu
hipergamaglobulinemie.
Celulele B controleaza raspunsul imun umoral mediat de anticorpi specifici
antigenului ofensator. Celulele B cu memorie au durata lunga de viata i nu produc
anticorpi pana in momentul restimularii antigenice, cand raspund la doze mult mai
mici de antigen, prolifereaza clonal i produc o cantitate de anticorpi de 7-10 ori
mai mare decat celule B neexperimentate antigenic.
38

Celulele T sunt implicate in raspunsul imun mediat celular i includ celulele T

helper CD4+, celulele T supresor CD8+ i celulele T citotoxice6;15;19.
Valori de referinta adult: 1000-4000/L sau 1-4109/L; 20-55% din leucocite;
la copii valori mai mari in functie de varsta 9 (vezi
anexa7.1.1).
Semnificatie clinica
1. Limfocitoza: >4000/L:
A. Cauze benigne:

Infectii virale

Limfocitoza infectioasa (apare in special la copii)

Mononucleoza infectioasa: produsa de virusul Epstein-Barr, afecteaza in

special adolescentii i adultii tineri, produce un tablou hematologic
caracteristic cu limfo-monocitoza i prezenta pe frotiul de sange de limfocite
atipice, activate (celulele Downey)

Alte infectii virale: infectii virale ale tractului respirator superior, infectii cu
citomegalovirus, rujeola, oreion, varicela, hepatita acuta virala, infectie acuta
cu HIV

Alte infectii: infectii cronice (tuberculoza, sifilis), tuse convulsiva,

toxoplasmoza, febra tifoida, bruceloza

Numarul de limfocite poate depai 15000/L in limfocitoza infectioasa,

mononucleoza infectioasa, tusea convulsiva

Boala Crohn, colita ulcerativa

Boala Addison

Boala serului, hipersensibitate medicamentoasa

Vasculite

Limfocitoza policlonala persistenta (conditie benigna rara, care afecteaza

tipic femei fumatoare de varsta mijlocie, cu tendinta familiala, cu prezenta
de limfocite binucleate cu citoplasma abundenta)

Sindromul de splenomegalie hiperreactiva din malarie

39

B. Cauze maligne:

Cu celula B: leucemia limfocitara cronica, leucemia prolimfocitara cu celula

B, leucemia cu celule paroase, faza leucemica din limfoamele nonhodgkin,
macroglobulinemia Waldenstrm

Cu celula T: leucemia prolimfocitara cu celula T, leucemia/limfomul cu

celula T al adultului, sindromul Szary, leucemia cu limfocite mari granulare

2. Limfopenie: <1000/L:

Imunodeficiente congenitale: sindroame de imunodeficienta combinata

Infectia HIV (scaderea selectiva a celulelor CD4 +)

Chimioterapia (in special analogii nucleozidici: fludarabina, cladribina

produc scaderea marcata a celulelor CD4 +, care poate persista ani de zile),
radioterapia, medicatia imunosupresoare

Lupus eritematos sistemic (sunt prezenti anticorpi anti-limfocitari care

produc liza complement mediata a limfocitelor); boala mixta de tesut
conjuctiv; dermatomiozita

Tuberculoza avansata (miliara): scaderea marcata a celulelor CD4 +

Virusul gripal (limfopenia apare tipic dupa rezolvarea infectiei)

Boala Hodgkin i alte malignitati

Anemia aplastica

Administrarea de ACTH/corticosteroizi; tumori hipofizare secretoare de

ACTH; boala Cushing

Pierderi crescute la nivelul tractului intestinal prin obstructia drenajului

limfatic: tumori, boala Whipple, limfangiectazie intestinala; boli inflamatorii
intestinale

Uremia

Diverse: sarcoidoza, insuficienta cardiaca congestiva, boli debilitante severe,

mucaturi de arpe, arsuri, anestezie, proceduri chirurgicale, by-pass
cardiopulmonar

3. Plasmocitele: nu sunt prezente in mod normal in sange; sunt crescute in:

40

Mielom multiplu, leucemia cu plasmocite

Cancer: ficat, san, prostata

Ciroza

Artrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic

Boala serului

Unele infectii bacteriene, virale, parazitare 4;6;8;15;19

Interferente vezi variatii fiziologice ale leucocitelor; efortul fizic, stresul,

menstruatia pot produce limfocitoza.
Interferente medicamentoase6:

Cresc limfocitele: acid aminosalicilic, cefaclor, ceftazidim, clorambucil,

clorpropamid, dexametazona, gabapentin, G-CSF, griseofulvin, haloperidol,
levodopa, narcotice, ofloxacin, propiltiouracil, quazepam, spironolactona,
triazolam, acid valproic.

Scad limfocitele: alprazolam, asparaginaza, benzodiazepine, ceftriaxon,

clorambucil, ciclosporina, dexametazona, eprosartan, fludarabina, acid folic,
furosemid, hidrocortizon, ibuprofen, irinotecan, levofloxacin, litiu,
mecloretamina, mirtazepina, muromonab-CD3, nelfinavir, ofloxacin,
olsalazina, pamidronat, pentostatin, fenitoin, quazepam, terbinafina, tiamina,
trastuzumab, triazolam

Valori critice numar de limfocite <500/L crete riscul de infectii, in special

virale6
Numar de celule CD4+ sever scazut este cel mai bun indicator unic de infectii
oportuniste18

Monocitele sunt cele mai mari celule din sange; fac parte din sistemul fagocitic
mononuclear/reticuloendotelial compus din monocite, macrofage i precursorii lor
medulari. Monocitele sunt eliberate in sange i, dupa un scurt timp in circulatie,
migreaza in diferite tesuturi, intamplator sau specific, ca raspuns la diferiti factori
chemotactici. In tesuturi, ca raspuns la diferiti stimuli solubili, ele se diferentiaza in
macrofage tisulare, cu calitati morfologice si functionale caracteristice, proces care
a fost denumit activare i care este reversibil (dezactivare). Celulele sistemului
fagocitic mononuclear sunt foarte primitive filogenetic, nici un animal neputand
trai fara ele. Indeplinesc o varietate larga de functii importante in organism,
41

incluzand indepartarea particulelor straine i celulelor senescente, moarte sau

alterate, reglarea functiilor altor celule, procesarea i prezentarea de antigene in
reactiile imune, participarea in diferite reactii inflamatorii, distrugerea bacteriilor i
celulelor tumorale. Monocitele i macrofagele produc numerosi factori bioactivi:
enzime, factori ai complementului, factori de coagulare, specii reactive de oxigen i
azot, factori angiogenetici, proteine de legare (transferina, transcobalamina II,
fibronectina, apolipoproteina E), lipide bioactive (derivati ai acidului arahidonic),
factori chemotactici, citokine i factori de cretere (IFN i , IL 1,3,6,8,10,12,
FGF, PDGF, TNF, M-CSF) 1;6;16.
Valori de referinta 0-1000/L sau 0-1109/L; 0-15% din leucocite9.
Semnificatie clinica
1. Monocitoza: >1000/L:

Cele mai frecvente cauze sunt infectiile bacteriene, tuberculoza, endocardita

bacteriana subacuta, sifilisul, bruceloza

Leucemia mielomonocitara cronica, leucemia monoblastica acuta, boli

mieloproliferative cronice

Carcinoame: stomac, san, ovar

Boala Hodgkin, limfoame

Recuperarea dupa neutropenie, chimioterapie, transplant medular (semn

favorabil)

Tezaurismoze (boala Gaucher)

Boli parazitare (malarie, Kala-azar, tripanosomiaza), rickettsioze, infectii

micotice

Boli gastrointestinale: colita ulcerativa, enterita regionala, sprue, ciroza

hepatica

Boli de colagen, sarcoidoza

Postchirurgical, postsplenectomie

Reactii medicamentoase

Intoxicatie cu tetracloretan

Tratament cu factori de crestere granulo-monocitari

42

2. Monocitopenie: <100/L (conditie extrem de rara):

Tratament cu prednison (tranzitoriu)

Leucemia cu celule paroase

Infectii severe care determina si neutropenie

Infectie HIV

Anemie aplastica1;4;8;19

Interferente vezi variatii fiziologice ale leucocitelor.

Interferente medicamentoase:
Cresc monocitele: alprazolam, ampicilina, carbenicilina, clorpromazina,
griseofulvin, haloperidol, lomefloxacin, metsuximid, penicilamina, piperacilina,
prednison, propiltiouracil, quazepam.
Scad monocitele: alprazolam, triazolam6.

Eozinofilele (granulocitele eozinofile)6;9;18 au fost initial descrise pentru

granulatiile lor intracitoplasmatice caracteristice care manifesta afinitate crescuta
pentru colorantii acizi, cum ar fi eozina, i care apar colorate rou-stralucitor in
microscopia optica. Eozinofilele sunt celule mobile, cu originea in maduva osoasa,
urmand acelai model de proliferare, diferentiere, maturare i eliberare in sange ca
i granulocitele neutrofile; nucleul lor este de obicei bilobat, dar sunt adesea
observati i trei sau mai multi lobi.
La indivizii sanatosi se gasesc in numar mic in sange, dar devin predominante in
sange i tesuturi in asociere cu diferite boli alergice, parazitare sau boli maligne.
Prezenta eozinofilelor in caile respiratorii i mucoasa intestinala, numarul cat i
starea lor de activare, a fost asociata atat cu maifestarile IgE-dependente cat i IgEindependente ale bolilor alergice. Totusi, rolul imunologic i importanta
eozinofilului in patogeneza astmului nu sunt pe deplin clarificate. Eozinofilele
contin cel putin cinci tipuri diferite de granulatii intracitoplasmatice; granulatiile
cristaloide contin cea mai mare parte a proteinelor cationice cu incarcatura mare,
incluzand proteina bazica majora, peroxidaza, proteina cationica eozinofilica si
neurotoxina derivata din eozinofil, implicate in alterarile tisulare observate in astm
i alte boli alergice. Eozinofilia indusa de alergeni sau paraziti este dependenta de
celula T i este mediata de citokine eliberate de limfocitele sensibilizate.
Eozinofilul produce i stocheaza pana la 29 de mediatori cunoscuti, citokine,
chemokine i factori de cretere, importante in reactiile inflamatorii in care este
43

implicata aceasta celula (produi ai acidului arahidonic, interleukine 1-6, 8, 9-13,

16, IFN, TNF, TGF, TGF1, NGF, PDGF-B,SCF, GM-CSF, eotaxina, MIP-1,
RANTES).
Valori de referinta: 0-700/L sau 0-0.7109/L (0-7% din leucocite); valori mai mici
la copiii pana la 1 an (vezi anexa 1).
Semnificatie clinica 4;6;8;9;18
1. Eozinofilia >700/L:

Boli alergice:
o Astmul bronsic: exista o corelatie intre hiperreactivitatea bronsica i

gradul eozinofiliei; biopsia bronsica identifica prezenta eozinofilelor

in caile respiratorii; in astmul intrinsec/nonatopic in care lipseste
dependenta de un raspuns imun dependent de IgE, exista o cretere
similara a eozinofilelor in caile aeriene
o Dermatita atopica, urticaria, edemul angioneurotic, sensibilizarea la

aspirina, alergii medicamentoase (trimetoprim-sulfametoxazol,

penicilina, tetraciclina, nitrofurantoin), febra fanului
o Esofagita eozinofilica (posibil asociata cu alergie la alimente),

gastroenterita eozinofilica, proctocolita eozinofilica (asociata cu

alergia la laptele de vaca, dei poate aparea i la copii hraniti cu
formule de soia sau alimentati la san).

Asocierea dintre infiltrate pulmonare si eozinofilie apare in:

o Sindromul Lffler (infiltrat eozinofilic pulmonar tranzitoriu) se

poate asocia cu infestarea cu specii de Ascaris

o Angeita alergica i granulomatoasa (sindromul Churg-Strauss tablou

astmatiform, eozinofilie i vasculita sistemica)

o Vasculita de hipersensibilizare
o Aspergiloza bronho-pulmonara alergica (se caracterizeaza printr-un

tablou de astm, test cutanat pozitiv la aspergilus i prezenta de

anticorpi precipitanti anti-aspergilus)
o Eozinofilia tropicala (infestare parazitara pulmonara: filariaza)

In plus, reactiile medicamentoase, sindromul hipereozinofilic i infestatiile

parazitare se pot asocia cu eozinofilie si infiltrate pulmonare
44

Boli neoplazice:
o Sindromul hipereozinofilic idiopatic: rar, mai frecvent la barbati

(B:F=9:1), eozinofilie pana la 50000/L, diferentiat de leucemia

eozinofilica prin absenta blastilor, determina afectare organica
multipla, alterare nervoasa centrala i deces de obicei prin disfunctie
cardiaca
o Leucemia eozinofilica
o Boala Hodgkin si limfoamele maligne
o Bolile mieloproliferative cronice
o Carcinomul bronsic (prin productie excesiva de IL5)

Boli gastrointestinale: boala Crohn, colita ulcerativa

Infectia HIV: se poate datora infestatiilor parazitare intercurente, reactiei la

trimetoprim-sulfametoxazol utilizat pentru tratamentul infectiei cu
Pneumocystis carinii

Infestari parazitare in special helmintice (trichineloza, chist hidatic,

schistosomiaza, fascioloza, toxocaroza larva migrans viscerala,
cisticercoza, scabie), in special in timpul fazei de migrare tisulara

Boli cutanate: pemfigus vulgaris, dermatita herpetiforma, eritem exsudativ

multiform

Boli infectioase (febra roie), in convalescenta dupa alte infectii

Eozinofilia familiala (rara)

Eozinofilie iatrogena: tratamentul bolilor maligne cu IL-2, administrarea de

GM-CSF, rejetul alogrefei

Sindromul eozinofilie-mialgie: produs de ingestia de L-triptofan, potential

fatal (polineuropatie ascendenta Guillain-Barr-like)

Rinita eozinofilica nonalergica

!Cele mai mari valori ale numarului de eozinofile (>1500/L) apar in sindromul
hipereozinofilic idiopatic, leucemia cu eozinofile, trichineloza si dermatita
herpetiforma6;18.

45

2. Eozinopenia se datoreaza in general unei productii crescute de steroizi, care

acompaniaza majoritatea conditiilor de stres i se asociaza cu:

Sindromul Cushing

Medicamente: ACTH, corticosteroizi, epinefrina, tiroxina, prostaglandine

Infectii acute

Interferente 4;6;8: vezi variatii fiziologice ale leucocitelor.

1. Ritmul circadian: numarul de eozinofile este minim dimineata i crete de la
pranz pana dupa miezul noptii
2. Conditiile de stres scad numarul de eozinofile
3. Interferente medicamentoase:

Cresc eozinofilele: alopurinol, alprazolam, acid aminosalicilic, amoxicilina,

amfotericina B, ampicilina, aztreonam, benazepril, captopril, carbamazepin,
carbenicilina, cefoperazon, cefotaxim, ceftazidim, ceftriaxon, cefalexin,
cloramfenicol, clorpromazina, ciprofloxacin, clindamicina, clofibrat,
clonazepam, danazol, dapsona, desipramina, diazoxid, diclofenac, doxepin,
doxorubicina, doxiciclina, enalapril, etosuximid, flucitozina, fluorouracil,
flufenazina, furazolidon, famciclovir, gemfibrozil, gentamicina, haloperidol,
vaccin anti-hepatita A, ibuprofen, imipenem, isoniazida, lamotrigin,
lansoprazol, levodopa, acid mefenamic, mefenitoin, metsuximid, metisergid,
moxalactam, naproxen, nitrofurantoin, nizatidina, norfloxacina, ofloxacina,
penicilinamina, pentazocin, perfenazina, piperacilina, piroxicam,
procarbazina, propafenona, ramipril, ranitidina, rifampicina spironolactona,
streptomicina, sulfametoxazol, sulfasalazina, tetraciclina, tioridazina,
ticarcilina, ticlopidina, tobramicina, triazolam, trifluoperazina, trimipramina,
trovafloxacin, acid valproic, zalcitabina 6.

Scad eozinofilele: amitriptilina, aspirina, captopril, clozapin, corticotropin,

desipramina,
etosuximid,
indometacin,
nortriptilina,
olsalazina,
6
procainamida, rifampicina, sulfametoxazol, triazolam .

Bazofilele (granulocitele bazofile) i mastocitele sunt doua populatii de

leucocite bazofile care prezinta multe asemanari, dar i unele diferente. Ambele
tipuri de celule contin granulatii intracitoplasmatice care se coloreaza metacromatic
cu coloranti bazici. De asemenea, ambele exprima pe suprafata lor o isoforma
tetramerica (2) a receptorului cu afinitate mare pentru IgE. Cand acest receptor
cu afinitate mare este legat de alergenul sensibilizant sau de anticorpii anti-IgE, atat
46

bazofilele, cat i mastocitele sunt activate, fiind indusa sinteza i secretia de

mediatori. Prin aceste mecanisme bazofilele i mastocitele sunt factori importanti in
inflamatiile alergice i alte fenomene imune i inflamatorii.
Bazofilele sunt celule avand kinetica i istoria naturala a granulocitelor, care se
matureaza in maduva, circula in sange i retin anumite trasaturi ultrastructurale
caracteristice dupa migrarea in tesuturi in timpul proceselor inflamatorii i
imunologice (hipersensibilitate cutanata bazofilica, astm). Nu exista evidente
convingatoare ca bazofilele se metamorfozeaza in mastocite dupa migrarea in
tesuturi.
Mastocitele se matureaza in mod obinuit in afara maduvei osoase sau circulatiei
in general in tesutul conjunctiv i cavitatile seroase. Exista anumite conditii in care
numarul de progenitori mastocitari din circulatie poate fi crescut.
Bazofilele i mastocitele difera semnificativ in ceea ce priveste fenotipul de
suprafata, forma i structura nucleului; bazofilele au in general mai putine granule
i o morfologie mai omogena decat mastocitele. Exista, de asemenea, diferente in
ceea ce priveste mediatorii stocati i cei nou sintetizati dupa activare. Ambele
celule contin histamina, PAF i metaboliti ai acidului arahidonic, considerate
importante in patogeneza bolilor inflamatorii, cum ar fi astmul. O distinctie majora
consta in proteinazele care sunt continute in cantitate abundenta in mastocite.
Ambele celule produc citokine, spre exemplu bazofilele produc cantitati mari de
IL-4 si IL-13, in timp ce repertoriul mastocitelor include un spectru larg de
citokine, asociate cu fenotipurile Th1 si Th2 (cum ar fi TNF).
De asemenea, rolul bazofilelor i mastocitelor in inflamatiile alergice difera in
functie de stimulii care activeaza fiecare celula. Cateva populatii mastocitare
raspund la unele neuropeptide, iar asocierea anatomica stransa dintre mastocite i
nervi constituie evidenta componentei neurogenice-dependente de mastocite a
reactiilor alergice.
Degranularea anafilactica survine dupa stimularea receptorului pentru IgE sau prin
alti stimuli cum ar fi componente ale complementului. Degranularea anafilactica
poate fi extensiva implicand majoritatea granulelor. Dar in numeroase reactii
inflamatorii in care apare infiltrare mastocitara i bazofilica, cum ar fi
hipersensibilitatea cutanata intarziata, poate aparea o degranulare i secretie de
mediatori mult mai putin exploziva (piecemeal degranulation). Dupa degranulare,
celule sunt capabile sa se refaca i sa functioneze din nou2.
Valori de referinta bazofile = 0-200/L sau 0-0.2109/L (0-2% din leucocite)9.
Semnificatie clinica
1. Bazofilia: >200/L:
47

Numarul de bazofile i precursori mastocitari este crescut in boli alergice:

rinita alergica, polipoza nazala, sinuzita cronica, astm, dermatita atopica,
alergii medicamentoase

In leucemia megakarioblastica din sindromul Down (trisomia 21) exista

diferentiere bazofilica (care poate include mastocitele) din progenitorii
leucemici

Leucemia mieloida cronica i alte sindroame mieloproliferative cronice

(policitemia vera, metaplazia mieloida cu mielofibroza). Nivelul bazofiliei
are valoare prognostica, iar criza bazofilica anunta faza blastica terminala
din leucemia mieloida cronica. Hiperhistaminemia din leucemia mieloida
cronica i celelalte sindroame mieloproliferative se coreleaza cu numarul i
turn-overul bazofilelor (posibil i al mastocitelor)

Mastocitoza sistemica, urticaria pigmentosa (o forma pediatrica de

proliferare mastocitara limitata, cu localizare cutanata) numar crescut de
bazofile i precursori mastocitari in sange

Leucemie bazofilica

Boala Hodgkin

Anemie hemolitica cronica, postsplenectomie

Postradiatii ionizante

Infectii: tuberculoza, varicela, gripa

Injectarea de particule straine

Hipotiroidism

2. Bazopenia: <20/L:

Infectii in faza acuta

Reactii de stres (sarcina, infarct miocardic)

Dupa tratament prelungit cu steroizi, chimioterapie, iradiere

Absenta ereditara a bazofilelor

Febra reumatica acuta la copii

Hipertiroidism
48

3. Prezenta de precursori mastocitari in sange:

Urticarie, astm

Soc anafilactic

Mastocitoza sistemica, urticaria pigmentosa, leucemia cu mastocite

Macroglobulinemie, limfoame cu invazie medulara

Insuficienta corticosuprarenaliana

Boli hepatice si renale cronice

Osteoporoza 4;6;8;19

Interferente medicamentoase:

Creteri ale bazofilelor: desipramina, paroxetin, tretinoin, triazolam

Scaderi ale bazofilelor: procainamida, tiopental6

Nr.
CHE
eritrocit Hb Ht VE HE
Vrst
M
e
(g/d (% M M

(g/dL
(x106/ L)
) (fL) (pg)
)
L)

Nr.
leucocit
e(x103/
L)

Tota Nesegm. Segm.

cite
l% %
%

cite

file

0-15

0-5

0-2

1.0-9.0 2.0-17.0 0-1.7

0-0.85

0-0.6

20-35 40-70

0-5

0-2

1.0-9.0 2.0-17.0 0-1.0

0-0.85

0-0.6

15-40 40-70

0-5

0-2

1.0-7.5 4.0-13.5 0-1.0

0-0.7

0-0.6

15-40 40-70

0-5

0-2

1.0-7.5 4.0-13.5 0-1.0

0-0.7

0-0.6

15-40 40-70

0-5

0-2

0-0.7

0-0.2

<1
13.4- 41- 85- 30203.9-5.9
28-35 5.0-20.0
0-5
luna
19.8 65 120 37
40
1.00-0.5
9.5
1
10.7- 33- 85- 29203.3-5.3
28-35 5.0-20.0
0-5
luna
17.1 55 110 36
40
1.00-0.5
9.5
2-3
luni

3.3-5.3

9.4- 28- 84- 271528-35 6.0-17.5

0-10
13.0 42 106 34
50
1.00-1.0
8.5

4-5
luni

3.5-5.1

10.3- 32- 76- 251529-37 6.0-17.5

0-10
14.1 44 97 32
50
1.00-1.0
8.5

6-8
luni

3.9-5.5

Limfoci Monoci Eozinofi Bazofil

te %
te %
le %
e%

Nr. neutrofile

11.4- 33- 70- 251532-37 6.0-17.5

0-10
14.0 41 89 30
50
1.0- 0-1.0

49

20-35 35-65

0-10

0-10

0-10

0-10

1.5-7.5 4.0-13.5 0-1.0

8.5
9-11
11.4- 33- 70- 25154.0-5.3
32-37 6.0-17.5
0-10
luni
14.0 41 89 30
50
1.00-1.0
8.5
1 an

4.1-5.3

11.3- 32- 70- 222032-38 6.0-17.5

0-10
14.1 40 89 30
65
1.50-1.0
8.5

2-3
ani

3.7-4.9

11.0- 32- 73- 253032-37 6.0-17.0

0-10
14.0 42 89 31
75
1.50-1.0
8.5

4-5
ani

3.7-4.9

11.0- 32- 73- 253032-37 5.5-15.5

0-10
14.0 42 89 31
75
1.50-1.0
8.5

6-8
ani

3.8-4.9

11.5- 33- 75- 253032-37 5.0-14.5

0-10
14.5 41 89 31
75
1.50-1.0
8.0

9-11
12.0- 34- 76- 26353.9-5.1
32-37 4.5-13.5
0-10
ani
15.0 43 90 32
75
1.80-1.0
8.0
1212.0- 35- 77- 264014 B 4.1-5.2
32-37 4.5-13.5
0-10
16.0 45 94 32
75
ani
F 3.8-5.0

11.5- 34- 76- 2632-36

15.0 44 95 32

1.80-1.0
8.0

1511.7- 37- 79- 274017 B 4.2-5.6

32-36 4.5-13.0
0-10
16.6 48 95 32
75
ani
F 3.9-5.1

11.7- 34- 78- 2632-36

15.3 44 98 34

1.80-1.0
8.0

1813.2- 39- 80- 274544 B 4.3-5.7

32-37 4.0-10.0
0-4
17.3 49 99 34
80
ani
F 3.8-5.1

11.7- 35- 81- 2732-36

15.5 45 100 34

2.00-0.4
8.0

4513.1- 39- 81- 274564 B 4.2-5.6

32-36 4.0-10.0
0-4
17.2 50 101 35
80
ani
F 3.8-5.3

11.7- 35- 81- 2731-36

16.0 47 101 34

2.00-0.4
8.0

6512.6- 37- 81- 274574 B 3.8-5.8

31-36 4.0-10.0
0-4
17.4 51 103 34
80
ani
F 3.8-5.2

11.7- 35- 81- 2732-36

16.1 47 102 35

2.00-0.4
8.0

50

15-40 40-65

0-10

0-5

0-2

1.5-7.5 4.0-10.5 0-1.0

0-0.7

0-0.2

20-55 40-65

0-5

0-2

1.5-7.5 4.0-10.5 0-1.0

0-0.7

0-0.2

30-65 30-55

0-7

0-2

1.5-7.5 3.0-9.5 0-1.0

0-0.7

0-0.2

30-65 25-55

0-7

0-2

1.5-7.5 2.0-8.0 0-1.0

0-0.7

0-0.2

30-65 20-55

0-7

0-2

1.5-7.0 1.5-7.0 0-1.0

0-0.7

0-0.2

35-65 20-55

0-7

0-2

1.8-7.0 1.5-6.5 0-1.0

0-0.7

0-0.2

40-65 20-55

0-7

0-2

1.8-7.0 1.5-6.5 0-1.0

0-0.7

0-0.2

40-65 20-55

0-7

0-2

1.8-7.0 1.5-6.5 0-1.0

0-0.7

0-0.2

45-76 20-55

0-7

0-2

0-10

0-10

0-10

0-10

0-15

0-15

0-15

0-15

2.0-7.6 1.0-4.0 0.3-1.0 0.05-0.7 0-0.2

45-76 20-55

0-15

0-7

0-2

2.0-7.6 1.0-4.0 0.3-1.0 0.05-0.7 0-0.2

45-76 20-55

0-15

0-7

0-2

2.0-7.6 1.0-4.0 0.3-1.0 0.05-0.7 0-0.2

51

Creatinina serica
SynevoServicii i tarifeTeste de biochimieBiochimie general din snge i urinCreatinina
serica
10 Lei

Informatii generale
Creatinina este anhidrida creatinei (acidul metilguanidilacetic) si reprezinta forma sa de
eliminare; se formeaza in tesutul muscular. Creatina este sintetizata in ficat si dupa eliberare
este preluata la nivelul musculaturii in procent de 98%6, unde au loc fosforilari, sub aceasta
forma avand rol important in stocarea energiei musculare. Cand aceasta energie musculara
este solicitata pentru nevoile proceselor metabolice, fosfocreatina este scindata pana la
creatinina. Cantitatea de creatina convertita in creatinina se mentine la un nivel constant, care
este in raport direct cu masa de tesut muscular a organismului. La barbati 1.5% din stocul de
creatina este convertit zilnic in creatinina. Creatina provenita din alimente (in special din
carne) creste stocul de creatina si creatinina. Reducerea aportului proteic scade nivelul
creatininei prin absenta aminoacizilor arginina si glicina, precursorii creatinei6.
Creatinina este cel mai fix constituent azotat al sangelui, neinfluentat de majoritatea
alimentelor, de efort, ritmul circadian sau de alte constante biologice si este corelata cu
metabolismul muscular3;6.
Recomandari pentru determinarea creatininei serice
O perturbare a functiei renale reduce excretia de creatinina, determinand cresterea creatininei
serice. Astfel, concentratiile de creatinina ofera o aproximare a ratei filtrarii glomerulare.
Principala utilitate a determinarii creatininei serice este diagnosticarea insuficientei renale.
Creatinina serica este un indicator mai specific si mai sensibil al functiei renale decat ureea.
Totusi, in bolile renale cronice este util sa se determine atat creatinina cat si ureea serica
(impreuna cu parametrul uree nitrogen BUN), deoarece raportul BUN/creatinina furnizeaza
mai multe informatii1.
Creatinina serica se determina la prima examinare la pacienti asimptomatici sau simptomatici,
la pacienti cu manifestari urinare, hipertensiune, boli renale acute si cronice, boli extrarenale
cu diaree, varsaturi, transpiratii profuze, boli acute, postoperator sau la pacienti care necesita
ingrijiri medicale intensive, in sepsis, soc, politraumatisme, hemodializa, in boli metabolice
(diabet zaharat, hiperuricemie), sarcina, boli cu metabolism proteic crescut (mielom multiplu,
acromegalie), tratament cu medicamente nefrotoxice6.
Pregatire pacient preferabil jeun (pe nemancate)4.
Specimen recoltat sange venos4.
Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.
52

Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare, se lucreaza in 4 ore;
daca acest lucru nu este posibil, serul se va stoca la 2-8C sau la -20C4.
Volum proba minim 0.5 mL ser4.
Cauze de respingere a probei specimen hemolizat5; specimen recoltat de pe cateter utilizat
pentru perfuzie de solutii nutritive4.
Stabilitate proba serul separat este stabil 4 ore la temperatura camerei; 7 zile la 2-8C; timp
indelungat la -18C4.
Metoda kinetica (enzimatica colorimetrica) Jaff4.
Valori de referinta sunt dependente de varsta si sex4:
Vrst
0-2 luni
2- 12 luni
1-2 ani
3-4 ani
5-6 ani
7-8 ani
9-10 ani
11-12 ani
13-14 ani
Femei
Barbati

Valori (mg/dL)
< 0.85
< 0.42
< 0.41
< 0.47
< 0.59
< 0.60
< 0.73
< 0.79
< 0.87
<1
< 1.2

Factor de conversie: mg/dL x 88.4 = mol/L; mol/L x 0.0113 = mg/dL.

Limita de detectie 0.03 mg/dL (2.7 mol/L)4.
Valori de referinta pentru raportul BUN/creatinina: 10-203.
Valori critice >10 mg/dL la pacienti nedializati1.
Interpretarea rezultatelor

Cresteri

Scaderi

afectiuni renale acute sau cronice de cauza sarcina (valori normale: 0.4-0.6 mg/dL; un
glomerulara sau tubulo-interstitiala; obstructii
nivel de peste 0.8 mg/dL este considerat
ale tractului urinar (azotemie postrenala);
patologic si impune solicitarea unor
scaderea perfuziei renale (azotemie prerenala):
investigatii suplimentare);
insuficienta cardiaca congestiva, soc,
deshidratare; afectiuni musculare: miastenia
53

gravis, distrofii musculare, poliomielita;

rabdomioliza; hipertiroidism; gigantism,
acromegalie1;3;5.

scaderea masei musculare; carente proteice

in dieta; afectiuni hepatice severe1;3;5.

Cresterea raportului BUN/creatinina (>20) cu Cresterea raportului BUN/creatinina (>20)

niveluri normale de creatinina (azotemie
cu niveluri crescute de creatinina (azotemie
prerenala)
postrenala)
obstructii ale tractului urinar1;6.
insuficienta cardiaca, depletie de sare,
deshidratare, hemoragie digestiva; stari de
hipercatabolism; afectarea functiei renale
asociata cu ingestie/productie excesiva de
proteine sau distructie tisulara1;6.

Scaderea raportului BUN/creatinina (<10) cu

niveluri scazute de BUN

Scaderea raportului uree/creatinina (<10)

cu niveluri crescute de creatinina

necroza tubulara acuta; reducerea sintezei de

uree in afectiuni hepatice severe sau
infometare6; dialize repetate; sindromul
secretiei inadecvate de ADH; sarcina1.

rabdomioliza (se elibereaza creatinina

musculara); afectiuni musculare care
asociaza insuficienta renala1.

Limite si interferente
Se inregistreaza niveluri mai crescute la barbati si la persoane cu masa musculara mare6.
Aceeasi concentratie a creatininei la tineri si la varstnici nu semnifica aceeasi rata a filtrarii
glomerulare (la varstnici scade clearance-ul la creatinina, dar scade si productia de
creatinina)6.
In conditiile scaderii perfuziei renale, cresterile creatininei serice se produc mai lent decat cele
ale ureei.
Deoarece este necesara o pierdere de 50% din functia renala pentru ca valorile creatininei sa
creasca de la 1.0 la 2.0 mg/dl, creatinina serica nu poate fi considerata un indicator sensibil in
caz de leziuni renale usoare pana la moderate3.
Nivelul seric al creatininei poate fi utilizat pentru estimarea ratei filtrarii glomerulare numai in
conditii de echilibru, cand rata sintezei creatininei este egala cu eliminarea. Pentru verificarea
54

acestei stari sunt necesare doua determinari la interval de 24 ore; diferente de peste 10% pot
indica ca nu exista o astfel de stare de echilibru6.
In alterari ale functiei renale, rata filtrarii glomerulare este supraestimata prin nivelul
creatininei serice, deoarece eliminarea creatininei nu se datoreaza filtrarii glomerulare, ci
secretiei tubulare si creatinina este de asemenea eliminata prin mucoasa intestinala, fiind
aparent metabolizata de catre creatininazele bacteriene intestinale6.
O dieta cu un continut excesiv de carne poate determina cresteri ale creatininei serice (1530% din creatinina excretata zilnic provine din alimente)1.
Medicamente
Cresteri: acebutolol, acetaminofen, acid ascorbic, acid nalidixic, acyclovir, albendazol,
antiacide alcaline, alprazolam, amikacin, amilorid, amiodarona, amfotericina B, asparaginaza,
aspirina, azatioprina, azitromicina, aztreonam, barbiturice, bisoprolol, capreomicin, captopril,
carbamazepin, carvedilol, caspofungin, cefaclor, cefamandol, cefazolin, cefixim, cefoperazon,
cefotaxim, cefotetan, cefoxitin, cefpodoxim, ceftibuten, ceftizoxim, ceftriaxon, cefuroxim,
cefalexin, cefaloridin, cefalotin, cetirizin, clorotiazida, clorpropamid, clortalidona, cidofovir,
cimetidina, cinoxacin, ciprofloxacin, cisplatin, claritromicina, clofibrat, clonidina,
cotrimoxazol, colistin, ciclosporina, danazol, dextran, diclofenac, disopiramida, diuretice,
doxorubicina, doxiciclina, enalapril, enfluran, epoetin alfa, eprosartan, etambutol, etidronat,
etretinat, fenoprofen, flucitozina, fludarabina, foscarnet, furosemid, gemfibrozil, gentamicina,
griseofulvina, hidralazina, hidroclorotiazid, hidroxiuree, ibuprofen, idarubicina, imipramina,
indometacin, isotretinoin, kanamicina, ketoprofen, labetalol, leuprolid, levodopa, lidocaina,
lisinopril, litiu, losartan, lovastatin, manitol, acid mefenamic, meropenem, meticilina,
metotrexat, metildopa, metilprednisolon, metoprolol, mitomicina, mitoxantrona, moxalactam,
naproxen, neomicina, netilmicina, nifedipina, nitrofurantoin, norfloxacin, ofloxacina,
oxacilina, pamidronat, penicilamina, penicilina, pentamidina, pentostatin, piperacilina,
piroxicam, prednison, propafenona, ramipril, ranitidina, streptokinaza, streptomicina,
streptozocin, sulfametoxazol, sulfasalazina, sulindac, tacrolimus, tetraciclina, ticarcilina,
ticlopidin, tobramicina, tramadol, trandolapril, tretinoin, triamteren, triazolam, trimetroprim,
ursodiol, valsartan, vancomicina, vasopresina, vitamina D2.
Scaderi: acid valproic, canabis, zidovudina2, glucocorticoizi6.
Interferente analitice
La pacientii cu macroglobulinemie Waldenstrm pot aparea rezultate fals crescute datorita
precipitarii IgM.
Dobesilatul de calciu (Dexium) da valori fals scazute la concentratii peste 5 mg/L. Rezultate
fals crescute pot da N-etilglicina si DL-prolina la concentratii terapeutice.
Cefalosporinele nu influenteaza acest test4.

Creatinina
55

Creatinina este o molecula generata de metabolismul muscular prezenta in serul din sange.
Creatinina nu trebuie confundata cu creatina. Creatinina prea mica sau cu valori prea mari
apare in rezultatul analizelor care se efectueaza ca parte a unui examen medical general, n
special atunci cnd pacientul a suferit recent de afeciuni renale. Creatinina este produsa din
creatina, o molecula de importanta majora pentru producerea de energie in muschi.
Zilnic, aproximativ 2% din creatina organismului este transformata in creatinina. Iar pentru ca
masa musculara din corp este relativ constanta de la o zi la alta, nivelul creatininei in sange
este apreciat ca fiind acelasi in fiecare zi.
De aceea determinarea concentratiei de creatinina in urina din 24 ore poate oferi o orientare in
ceea ce priveste functia renala in ansamblu. Creatinina este un produs deseu al
organismului care este transportat la rinichi prin sange de unde este filtrat si eliminat
din organism in urina. Cantitatea de creatinina produsa de organism in fiecare zi depinde de
masa musculara a persoanei: un barbat tanar si cu masa musculara mare, de exemplu, produce
mai multa creatinina decat o femeie, eventual mai scunda si mai in varsta.

De ce este important sa verificam nivelul de creatinina?

Este important sa verificam nivelul de creatinina pentru ca s-a dovedit ca aceasta este
un indicator destul de fiabil asupra rinichilor, aflam astfel daca acestia functioneaza
bine. Rinichiul este organul poate cel mai bine irigat din corp si se poate spune ca, practic,
rinichii curata organismul de toxine. Rinichii sunt cei care mentin creatinina din sange in
limite normale. In cazul in care starea de sanatate a rinichilor se deterioreaza din diverse
motive, nivelul de creatinina din sange va creste. Nivelurile anormal de ridicate ale
creatininei avertizeaza cu privire la posibile probleme de sanatate sau insuficienta a
rinichilor. Acesta este motivul pentru care testele de sange standard verifica in mod
obisnuit si valoarea creatininei in sange.

Creatinina, valori normale

Este important sa cunoastem care sunt valorile normale pentru creatinina pentru a sti unde ne
situam cu sanatatea dar va recomandam interpretarea corecta a analizelor de catre medicul
specialist.
Valori normale ale creatininei in sange sunt de aproximativ 0.6 la 1.2 miligrame (mg) pe
decilitru (dl) la barbati adulti si 0.5 la 1.1 de miligrame pe decilitru la femeile adulte. (In
sistemul metric, un miligram este o unitate de greutate egala cu o miime de gram si un
decilitru este o unitate de volum egala cu o zecime de litru.)
(*Nota: Aceste valori nu sunt fixe, pot varia in functie de recomandarile unui laborator sau al
altuia.) Creatinina serica poate varia mult. Un nivel al creatininei serice de 2,0 mg / dl poate
indica functia normala a rinichilor pentru un barbat culturist. Tinerii cu o musculatura
dezvoltata sau persoanele de varsta medie pot avea un nivel de creatinina in sange mai mare
decat persoanele in varsta sau alte categorii ale populatiei. Persoanele in varsta au adeseori
nivelul de creatinina din sange mai mic decat cel normal indicat. Sugarii au niveluri normale
de aproximativ 0,2 sau mai mult, in functie de dezvoltarea musculaturii lor. Persoanele care
sufera de malnutritie, cele care slabesc brusc si foarte mult, care sunt afectate de bolile de
lunga durata care slabesc masa musculara au un nivel de creatinina mai mic decat este de
asteptat pentru varsta lor. O persoana cu un singur rinichi poate avea un nivel normal de
aproximativ 1.8 sau 1.9.
56

Niveluri ale creatininei care ating 2.0 sau mai mult in nou-nascuti si 10.0 sau mai mult la
adulti pot indica insuficienta renala si necesitatea de dializa pentru a elimina deseurile din
sange.

Din ce motive creste creatinina?

Nivelul creatininei in sange creste de obicei ca urmare a unei functionari defectuoase a
rinichilor. Este important sa stim daca procesul care conduce la disfunctii renale (insuficienta
renala, azotemie) este de durata sau recent. Cele mai frecvente cauze de boli de rinichi de
lunga durata la adulti sunt tensiunea arteriala crescuta si diabetul zaharat. Anumite
medicamente pot provoca, uneori, niveluri ale creatininei anormal de ridicate. Creatinina
serica poate uneori sa creasca alarmant dupa ce mancam cantitati foarte mari de carne.
In urmatoarele situatii pot aparea valori ale creatininei serice mai mari decat in mod normal:

In situatia in care rinichii nu functioneaza in mod normal;

Atunci cand are loc un blocaj in fluxul de urina (cum ar fi o prostata extinsa sau o
piatra la rinichi);

O infectie la rinichi;

Deshidratare;

Scaderea fluxului de sange la rinichi;

Tensiune arteriala mare in timpul sarcinii.

In urmatoarele situatii pot aparea valori ale creatininei serice mai mai mici decat in mod
obisnuit:

O boala musculara, cum ar fi distrofia musculara;

O cura de slabire cu foarte putine proteine.

Exista simptome asociate cu valori crescute ale creatininei din sange?

Simptomele de disfunctii ale rinichilor (insuficienta renala) variaza foarte mult. Unele
persoane pot constata accidental ca au boli renale severe si niveluri crescute de creatinina fara
a avea nici un simptom. Alte persoane prezinta simptome pe care ar trebui sa le investigheze:
senzatie de deshidratare, oboseala, respiratie scurta, sacadata si multe alte simptome
nespecifice. Atunci cand ne facem analize medicale este recomandabil sa fim atenti si la
rezultatele privind creatinina. Putem fi aparent sanatosi dar e posibil totusi sa avem probleme
cu functia renala iar boala cronica de rinichi sa fie intr-un stadiu initial. Sa nu uitam ca in
stadiul initial boala nu doare.
Daca boala cronica de rinchi este tratata din timp, rata de deteriorare a functiei renale ramane
foarte mica si evolueaza foarte lent. Tratamentul afectiunii va fi stabilit de medicul specialist
in functie de circumstante si de particularitatile individuale.
57

Cum controlam creatinina?

Nivelul creatininei poate fi masurat in mai multe moduri. Putem masura creatinina cu un test
al creatininei serice o metoda simpla si relativ ieftina de a evalua cat de bine lucreaza
rinichii. Nivelurile sanguine ale creatininei pot fi utilizate pentru a calcula in alte cifre, printrun test numit clearance-ul creatininei (se masoara rata la care rinichii filtreaza creatinina din
sange). Clearance-ul creatininei se calculeaza pe baza concentratiei creatininei serice si a unor
coordonate ale pacientului precum sex, varsta si greutate. Este o mai buna estimare a functiei
renale decat testul creatininei serice. Clearance-ul creatininei reflecta rata la care rinichii
filtreaza sangele, numita de medici rata de filtrare glomerulara (RFG). Este o alta masura a
functiei renale. In cazul in care rinichii nu filtreaza sangele in mod eficient, rata de filtrare
glomerulara scade iar nivelul creatininei serice creste. Ca atare, nivelul creatininei serice este
o masura indirecta a ratei de filtrare glomerulara. Din pacate, nu exista o corelatie buna intre
creatinina serica si leziunile renale ale unei boli de rinichi aflate la inceputul evolutiei. Pentru
ca lucreaza mai mult, rinichii pot compensa daunele produse in stadiile incipiente ale bolii
renale. Atunci cand nivelul creatininei serice merge in sus, rata filtrarii glomerulare poate fi
redusa cu pana la jumatate. Din acest motiv, testul creatininei serice nu este util in
diagnosticarea precoce a unei boli de rinichi incipiente, dar este utilizat pentru a detecta o
boala de rinichi deja avansata.

Legatura cu bolile de inima

Pacientii cu afectiuni renale au in mod clar un risc crescut de a avea si boli de inima. De altfel,
bolile de inima sunt cauza majora de deces in randul pacientilor cu boli de rinichi severe (in
stadiu terminal). Un studiu recent a aratat ca majoritatea pacientilor internati in spital cu
insuficienta cardiaca acuta au si o boala de rinichi grava. Cresterea nivelului creatininei serice
si a hipertensiunii arteriale sunt factori care cresc riscul de a avea atat boli de inima cat si de
rinichi.
Simptomele bolii renale care sunt factorii de risc pentru boli de inima:

Tensiune arteriala mare.

Anomaliile in compozitia sangelui, cum ar fi dezechilibre ale electrolitilor sau

modificari ale lipidelor din sange (grasimi precum colesterol si trigliceride).

Simptome de boli de inima care sunt factori de risc pentru boli renale:

Hipertensiune arteriala severa;

Retentie de sodiu si apa;

Reducerea functiei inimii.

Unele medicamente care sunt utilizate in mod obisnuit pentru a trata pacientii cu insuficienta
cardiaca (cum ar fi diuretice sau inhibitori de enzime) pot afecta functia renala. Pacientii care
iau astfel de medicamente ar trebui sa faca teste ale creatininei serice pentru a verifica functia
renala.

58

Iata cateva intrebari des formulate legate de subiectul creatinina:

Exercitiile fizice afecteaza nivelul de creatinina?
In general, exercitiile fizice moderate nu afecteaza nivelul de creatinina. Pe masura ce masa
musculara creste, se va mari intr-adevar si nivelul de creatinina dar nu intr-un mod alarmant.
Regimul alimentar afecteaza creatinina? Sa tin o dieta prin care sa scad nivelul acesteia?
In general, nivelurile creatininei nu variaza daca avem o dieta normala. Nivelul creatininei
poate creste cu 10%-30% in cazul persoanelor care mananca foarte multa carne. Este
recomandabil sa scadem nivelul de colesterol si trigliceride in cazul in care acestea apar cu
niveluri mari in analizele medicale.
Ce este creatina? Daca iau creatina va creste si nivelul creatininei?
Creatina este un compus realizat in principal de catre ficat si transportat catre muschi.
Creatina este folosita ca energie pentru activitatea musculara. Odata ajunsa la muschi, o parte
din creatina este in mod spontan transformata in creatinina. Atat cantitatea de creatina cat si
de creatinina depind de masa musculara si de aceea barbatii prezinta niveluri mai mari decat
femeile.
Patrunjelul este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai bune tratamente pentru rinichi
i de detoxifiere. Extractul lichid de ptrunjel ajut n afeciunile reumatice, gut, infecii
urinare, nisip la rinichi, activeaz procesele metabolice, ajut n tratamentul pentru tiroidin,
are proprieti diuretice, reface sistemul imunitar, fortific oasele i dinii, elimin apa, ureea,
acidul uric i clorurile. Rinichii filtreaza sangele inlaturand sarea si toxinele care patrund in
organism. Cu timpul insa, sarurile se acumuleaza si e nevoie, din cand in cand, de o curatenie,
cura cu extract obtinut prin presare la rece de patrunjel fiind binevenita. Daca nu consumati
zilnic patrunjel, puteti apela la o cura cu patrunjel lichid obtinut prin presare la rece in
laboratoarele Walther Schoenenberger Pflanzensaftwerk GmbH & Co. KG, Hutwiesenstrasse
14, D-71106 Magstadt, Germania.

Fibrinogen
22 Lei

Informatii generale
Fibrinogenul (factorul I al coagularii) este o glicoproteina dimerica cu greutate
moleculara de aproximativ 340kD, prezenta in plasma si in -granulele plachetare.
Este sintetizat in ficat la o rata de 1.7-5 g/zi 1. Fiecare din cele doua subunitati
contine trei lanturi polipeptidice: A, B si . Fibrinogenul are o structura
trinodulara, domeniul central globular fiind denumit domeniul E, care cuprinde
capetele N-terminale ale celor sase lanturi polipeptidice, iar domeniile D contin
capetele C-terminale ale celor trei lanturi. Timpul de injumatatire al fibrinogenului
este de 3-5zile8.
Fibrinogenul constituie substratul de actiune atat pentru trombina, ultima enzima
din cascada coagularii, cat si pentru plasmina, enzima a sistemului fibrinolitic.
59

Trombina se leaga la domeniul central al fibrinogenului si elibereaza cate doua

fibrinopeptide A si B de la nivelul fiecarei molecule, expunand astfel situsurile de
legare din domeniul E complementare situsurilor din domeniile D ale altor
monomeri de fibrina. Aceste situsuri de legare complementare duc la formarea
initial a protofibrilelor de fibrina, care agrega in fibre groase, iar acestea se ramifica
intr-o retea de fibre interconectate. FXIIIa stabilizeaza polimerul de fibrina prin
formarea de legaturi incrucisate.
Plasmina cliveaza atat fibrinogenul cat si fibrina. In urma actiunii plasminei asupra
fibrinogenului sunt eliberate fragmentele X, Y, D si E. Fragmente similare sunt
eliberate in urma digestiei fibrinei, precum si D-dimeri si alti produsi de degradare
care prezinta legaturi covalente incrucisate. Desi fragmentul X poate inca
polimeriza intr-un cheag slab, fragmente Y si D inhiba polimerizarea monomerilor
de fibrina8.
In plus fibrinogenul apartine grupului proteinelor de faza acuta (valori crescute apar
dupa 24-48 ore de la producerea evenimentului) 1.
Recomandari pentru determinarea fibrinogenului
detectarea deficitului congenital sau dobandit al fibrinogenului
(a-/hipo-/disfibrinogenemii);
monitorizarea terapiei trombolitice;
ca indicator al reactiilor consumptive cu/fara fibrin(ogen)oliza;
evaluarea riscului de aparitie a evenimentelor trombotice cardiovasculare
(de ex. IMA, AVC);
procese inflamatorii acute1;2;6.
Pregatire pacient jeun (pe nemancate)5.
Specimen recoltat sange venos5.
Recipient de recoltare vacutainer cu citrat de Na 0.105M (raport citrat de sodiu
sange=1/9)
Presiunea realizata de garou trebuie sa fie intre valoarea presiunii sistolice si cea a
presiunii diastolice si nu trebuie sa depaseasca 1 minut. Daca punctia venoasa a
esuat, o noua tentativa pe aceeasi vena nu se poate face decat dupa 10 minute 5.
Cantitate recoltata cat permite vacuumul; pentru a preveni coagularea partiala a
probei se va asigura amestecul corect al sangelui cu anticoagulantul, prin miscari de
inversiune a tubului5.
60

Cauze de respingere a probei vacutainer care nu este plin cel putin 90%; proba
intens hemolizata, intens lipemica sau coagulata 5,6.
Prelucrare necesara dupa recoltare proba va fi centrifugata 15 minute la 2500g 5.
Stabilitate proba proba este stabila 4 ore la temperatura camerei, iar plasma
separata cateva luni la -20C5.
Metoda coagulometrica (Clauss): in prezenta unui exces de trombina, timpul de
coagulare al unei plasme citratate, diluate (1/10), saraca in trombocite este invers
proportional cu concentratia de fibrinogen. Testul determina nivelul functional de
fibrinogen (activitatea) 5.
In laboratorul nostru se foloseste ca reactiv trombina umana ce contine un inhibitor
pentru heparina. Ca urmare se poate folosi si pentru pacientii aflati in tratament cu
heparina5.
Valori de referinta variaza in functie de varsta5:
Varsta

Valori de referinta
(mg/dL)

0-1 an

160-390

2-10 ani

140-360

11-18 ani

160-390

> 18 ani

200-400

Valori critice <100mg/dL2

! La valori <50mg/dL pot aparea evenimente hemoragice dupa interventii
chirurgicale traumatice.
Valorile >700mg/dL (determinari repetate dupa remiterea procesului inflamator
acut) indica un risc crescut pentru aparitia bolilor coronariene si cerebrovasculare 2.
Interpretarea rezultatelor
61

Scaderi:
Cresterea consumului de fibrinogen: in CID si in reactiile de hiperfibrinoliza din
cancere metastatice, leucemie acuta promielocitara, complicatii obstetricale.
Consumul de fibrinogen poate incepe foarte rapid, de aceea dozarea acestuia
trebuie facuta la intervale scurte de timp. Cand CID se suprapune peste raspunsul
de faza acuta, fibringenul poate fi fals crescut.
Scaderea sintezei de fibrinogen: in afectiuni hepatice severe insotite de scaderea
parenchimului hepatic (ciroza hepatica, intoxicatie cu ciuperci), in afectiuni insotite
de irigare hepatica anormala (insuficienta cardiaca dreapta).
Terapia trombolitica: scaderea concentratiei de fibrinogen depinde de doza si de
tipul medicatiei administrate: streptokinaza si urokinaza determina scaderea
pronuntata a fibrinogenului (valori < 10mg/dL); activatorul tisular al
plasminogenului (t-PA) si prourokinaza determina scaderea moderata a
fibrinogenului.
Terapia cu L-asparaginaza6;7.
Afibrinogenemia congenitala, caracterizata prin lipsa completa a fibrinogenului,
este una din cele mai rare deficiente de factori ai coagularii, este mostenita
autosomal recesiv si apare la homozigoti sau dublu heterozigoti pentru mutatiile
respective. PT si aPTT sunt prelungite la infinit datorita incapacitatii de a produce
fibrina6.
Indivizii heterozigoti pentru deficienta congenitala de fibrinogen
(hipofibrinogemia) sunt asimptomatici daca nivelul fibrinogenului este >50 mg/dL,
iar atat nivelul functional (activitatea) cat si cel antigenic sunt scazute 6.
Deficienta severa de fibrinogen trebuie considerata la un pacient cu istoric
hemoragic si care are PT si aPTT prelungite. Deficientele usoare pot sa nu
prelungeasca nici PT nici aPTT, astfel fibrinogenul trebuie masurat la pacienti cu
tendinta hemoragica chiar atunci cand PT si aPTT sunt normale 6.
La pacientii cu disfibrinogenemie congenitala fibrinogenul coagulabil este
scazut, iar concentratia plasmatica a acestuia este normala sau scazuta 1;6.
Disfibrinogenemia congenitala este mostenita autosomal dominant, aproximativ
50% din pacienti sunt asimptomatici fiind descoperiti la testarile de laborator de
rutina datorita timpilor de coagulare prelungiti (tipic, TT este prelungit), unul din
patru pacienti prezinta sangerare prelungita postoperator, iar 20% prezinta tendinta
spre tromboza6;7.
Consumul moderat de alcool scade nivelul de fibrinogen. 4
Cresteri:
62

 Cresterea sintezei de fibrinogen:

in cadrul raspunsului de faza acuta din infectii, inflamatii, tumori, traumatisme,
arsuri. In cazul distructiei celulare intinse (de ex. interventii chirurgicale, infarct
miocardic, radioterapie) fibrinogenul revine la normal dupa raspunsul de faza acuta,
spre deosebire de procesele inflamatorii cronice active din afectiuni reumatismale si
boli de colagen, in care nivelul acestuia ramane crescut pe durate lungi de timp.
ca raspuns compensator la pierderea de proteine (in special a albuminei) la
pacientii cu sindrom nefrotic, mielom multiplu;
boala hepatica, ciroza, tratament cu estrogeni, coagulare intravasculara
compensata7;
hipertensiune, diabet, obezitate4;7.
Disfibrinogenemia dobandita apare in asociere cu boli hepatice, renale si se
asociaza de obicei cu niveluri crescute de fibrinogen 7.
Nivelurile crescute de fibrinogen se asociaza cu risc crescut de boala
cardiovasculara aterosclerotica (de ex. IMA si AVC) 6. Concentratia plasmatica a
fibrinogenului pare a fi reglata de un joc complex intre factorii genetici si de
mediu1;2;4. Totusi ramane de stabilit daca fibrinogenul crescut actioneaza ca factor
patogenic al trombozei arteriale sau reflecta inflamatia asociata cu ateroscleroza,
fiind un marker pentru boala precoce silentioasa clinic 4;6.

Limite si interferente
La nou nascuti concentratia fibrinogenului poate fi scazuta datorita imaturitatii
sistemului hemostatic si atinge nivelul de la adulti pana la 21 zile postnatal 7.
La gravide fibrinogenul este crescut in mod fiziologic 2. Niveluri crescute pot fi
intalnite la fumatori6.
Determinarea fibrinogenului la pacientii aflati sub terapie trombolitica se face dupa
adaugarea in plasma de testat a unei mixturi anticoagulante ce contine un inhibitor
pentru plasmina.
Rezultatul analizei nu este influentat de: prezenta PDF (<130g/mL), hirudina
(<3g/mL), heparina (<2UI/mL).
Medicamente
63

Cresteri: contraceptive orale si estrogeni, aspirina, chimioterapice, pirazinamida,

uleiul de peste. Scaderi: nivele crescute ale antitrombinei III, steroizi anabolizanti,
androgeni, L-asparaginaza, activatori ai plasminogenului, acid valproic, atenolol,
pentoxifilin, cefamandol, preparate cu fier, 5-fluorouracil, clofibrat, danazol,
kanamicina, medroxiprogesteron, prednison, ticlopidina 1,3.

Fibrinogenul este factorul I plasmatic al coagulrii. Afectarea nivelului plasmatic al

fibrinogenului este expresia afectrii directe a diverse organe, ntre care a ficatului, ca sediu
principal al sintezei sale. Coninutul n fibrinogen al plasmei sanguine este, n mod normal,
cuprins ntre valorile de 240-290 mg la 100 ml, la ambele sexe. Hipofibrinogenemia (scderea
patologic a nivelului fibrinogenului), ca stare biologic sanguin, apare n: hepatita cronic
activ, ciroza hepatic, leucemie granulocitar cronic, sifilis hepatic, intoxicaii cu
cloroform, fosfor, hipercatabolism determinat de cauze obstetricale (embolism amniotic,
abruptio placentae, sindromul hemoragic din ultimele luni de sarcin), chirurgicale (operaii
largi, laborioase, intervenii pe prostat, chirurgie extracorporeal), medicale (muctur de
arpe, ciroza hepatic, leucemie acut), generale (transfuzie de snge incompatibil etc).
Creteri patologice se ntlnesc n afeciuni inflamatorii, pneumonii, unele afeciuni cardiovasculare (infarct miocardic, insuficien cardiac decompensat), reumatism poliarticular
acut, tumori maligne i dup tratamentul cu radiaii ionizante. (Rubric realizat cu sprijinul
laboratorului Focus Lab Plus Bucureti - www.focuslab.ro)
Categoria: Hematologie
Fibrinogen se face de catre:
Femei, Barbati, Copii,

Fibrinogen se face in:

Accident vascular cerebral, Infarct acut de miocard, Mielom
multiplu, Ciroza, Arsuri, Boli inflamatorii, Hipertensiune,
Obezitate, Diabet,
Vizeaza sanatatea:
Creier, Inima, Sange, Ficat,
Durata aproximativa pentru efectuarea Fibrinogen:
24 Ore
Pretul aproximativ pentru efectuarea Fibrinogen:
5 - 10 euro
+

Despre Fibrinogen:
Fibrinogenul (factorul I al coagularii) este o glicoproteina prezenta in plasma si in granulele
64

plachetare. Este sintetizat in ficat la o rata de 1.7-5 g/zi.

Testul se realizeaza in urmatoarele cazuri: detectarea deficitului congenital sau dobandit al
fibrinogenului;monitorizarea terapiei trombolitice; ca indicator al reactiilor consumptive
cu/fara fibrin(ogen)oliza; evaluarea riscului de aparitie a evenimentelor trombotice
cardiovasculare (de ex. IMA, AVC); procese inflamatorii acute.

Valorile normale Fibrinogen:

Valorile de referinta sunt exprimate in mg/dl si variaza in functie de varsta:
0-1 an: 160-390
2-10 ani: 140-360
11-18 ani: 160-390
> 18 ani: 200-400Valori critice - <100mg/dL2

Variaii fiziologice Fibrinogen:

La nou nascuti concentratia fibrinogenului poate fi scazuta datorita imaturitatii sistemului
hemostatic si atinge nivelul de la adulti pana la 21 zile postnatal.
La gravide fibrinogenul este crescut in mod fiziologic.
Niveluri crescute pot fi intalnite la fumatori.
Consumul moderat de alcool scade nivelul de fibrinogen.
Scderi Fibrinogen:
La valori <50mg/dL pot aparea evenimente hemoragice dupa
interventii chirurgicale traumatice.
Scaderea fibrinogenului se produce atunci cand cresterea
consumului de fibrinogen: in coagularea intravasculara
diseminat si in reactiile de hiperfibrinoliza din cancere
metastatice, leucemie acuta promielocitara, complicatii
obstetricale. Consumul de fibrinogen poate incepe foarte rapid,
de aceea dozarea acestuia trebuie facuta la intervale scurte de
timp. Cand CID se suprapune peste raspunsul de faza acuta,
fibringenul poate fi fals crescut.
Scaderea sintezei de fibrinogen: in afectiuni hepatice severe
insotite de scaderea parenchimului hepatic (ciroza hepatica,
intoxicatie cu ciuperci), in afectiuni insotite de irigare hepatica
65

anormala (insuficienta cardiaca dreapta).

Terapia trombolitica: scaderea concentratiei de fibrinogen
depinde de doza si de tipul medicatiei administrate:
streptokinaza si urokinaza determina scaderea pronuntata a
fibrinogenului (valori < 10mg/dL); activatorul tisular al
plasminogenului (t-PA) si prourokinaza determina scaderea
moderata a fibrinogenului.
Terapia cu L-asparaginaza6;7.
Afibrinogenemia congenitala, caracterizata prin lipsa
completa a fibrinogenului, este una din cele mai rare deficiente
de factori ai coagularii, este mostenita autosomal recesiv si
apare la homozigoti sau dublu heterozigoti pentru mutatiile
respective. PT si aPTT sunt prelungite la infinit datorita
incapacitatii de a produce fibrina6.
Indivizii heterozigoti pentru deficienta congenitala de
fibrinogen (hipofibrinogemia) sunt asimptomatici daca nivelul
fibrinogenului este >50 mg/dL, iar atat nivelul functional
(activitatea) cat si cel antigenic sunt scazute6.
Deficienta severa de fibrinogen trebuie considerata la un
pacient cu istoric hemoragic si care are PT si aPTT prelungite.
Deficientele usoare pot sa nu prelungeasca nici PT nici aPTT,
astfel fibrinogenul trebuie masurat la pacienti cu tendinta
hemoragica chiar atunci cand PT si aPTT sunt normale6.
La pacientii cu disfibrinogenemie congenitala fibrinogenul
coagulabil este scazut, iar concentratia plasmatica a acestuia
este normala sau scazuta1;6. Disfibrinogenemia congenitala
este mostenita autosomal dominant, aproximativ 50% din
pacienti sunt asimptomatici fiind descoperiti la testarile de
laborator de rutina datorita timpilor de coagulare prelungiti
(tipic, TT este prelungit), unul din patru pacienti prezinta
sangerare prelungita postoperator, iar 20% prezinta tendinta
spre tromboza6;7.

Creteri Fibrinogen:
Valorile >700mg/dL (determinari repetate dupa remiterea
procesului inflamator acut) indica un risc crescut pentru
aparitia bolilor coronariene si cerebrovasculare.
Valori crescute se intalnesc in urmatoarele cazuri:
66

Cresterea sintezei de fibrinogen (in cadrul raspunsului de faza

acuta din infectii, inflamatii, tumori, traumatisme, arsuri), ca
raspuns compensator la pierderea de proteine (in special a
albuminei) la pacientii cu sindrom nefrotic, mielom multiplu,
boala hepatica, ciroza, tratament cu estrogeni, coagulare
intravasculara compensata, hipertensiune, diabet, obezitate.
Disfibrinogenemia dobandita apare in asociere cu boli
hepatice, renale si se asociaza de obicei cu niveluri crescute de
fibrinogen.
Limite i interferene Fibrinogen:
Urmatoarele medicamente pot determina cresteri ale activitatii fibrinogenului: contraceptive
orale si estrogeni, aspirina, chimioterapice, pirazinamida, uleiul de peste.
Urmatoarele medicamente pot determina scaderi ale activitatii fibrinogenului: nivele
crescute ale antitrombinei III, steroizi anabolizanti, androgeni, L-asparaginaza, activatori ai
plasminogenului, acid valproic, atenolol, pentoxifilin, cefamandol, preparate cu fier, 5fluorouracil, clofibrat, danazol, kanamicina, medroxiprogesteron, prednison, ticlopidina.

Metoda folosit pentru determinarea Fibrinogen:

Coagulometrica (Clauss): in prezenta unui exces de trombina, timpul de coagulare al unei
plasme citratate, diluate (1/10), saraca in trombocite este invers proportional cu concentratia
de fibrinogen. Testul determina nivelul functional de fibrinogen (activitatea).

Pregtirea pacientului pentru Fibrinogen:

Sangele venos se recolteaza pe nemancate.

Atentionare!
Valorile normale ale analizelor sunt exprimate ca o medie, care este calculata pe baza valorilor
obtinute prin testarea populatiei sanatoase. 95 % dintre oameni au valorile incadrate intre
limitele denumite normale. Cu toate acestea, valorile medii sunt diferite la barbati si la
femei, si variaza odata cu varsta. Pentru anumite analize, valorile normale variaza in functie
de laborator. Atunci cand un pacient primeste rezultatul analizelor, laboratorul ofera si
intervalul de valori normale proprii pentru acea determinare. Valorile listate pe acest site sunt
cele tipice, insa din cauza variatiilor aparute in laboratoare, trebuie sa consultati medicul in
ceea ce priveste semnificatia propriilor rezultate!
67

Mineralele se vad la ionograma

Ionograma sau analiza mineralelor este foarte utila in depistarea a numeroase
afectiuni. De aceea, medicii o recomanda pacientilor o data pe an, ca analiza
curenta.
Mineralele (sodiul, clorul, potasiul, calciul, magneziul, fosforul si fierul) sunt
transformate de organism in ioni pozitivi sau negativi, care intervin in
metabolismul glucidelor, lipidelor si proteinelor. "Concentratiile mai mari sau mai
mici decat cele normale in sange sau in urina sunt semnul unor afectiuni.
Concentratiile mai mici indica afectiuni mai putin grave sau cel putin tratabile,
dar valorile mari trebuie sa ingrijoreze, pentru ca sunt semne ale unor boli
grave", precizeaza biolog principal Augustina Olteanu, de la Laboratorul
Predonare al Centrului de Transfuzie Sanguina al Municipiului Bucuresti.
PROPRIETATI
Sodiul este un ion absolut necesar omului, deoarece are capacitatea de a retine
apa in organism. O concentratie mai mare decat cea normala de sodiu indica o
afectare a rinichilor (insuficienta renala), iar o concentratie mai mica apare ca
urmare a unei boli diareice. Clorul insoteste de obicei sodiul in organism, fiind
legat de acesta sub forma de clorura de sodiu (sare). De regula, clorul scade sau
creste in organism concomitent cu sodiul si indica aceleasi afectiuni.
Potasiul influenteaza functionarea muschilor si inimii. O concentratie mai mica
decat cea normala este semn de diabet sau de boala diareica. Daca se
acumuleaza prea mult in organism, potasiul poate provoca tulburari ale ritmului
cardiac. "Calciul, la fel ca si potasiul, are un rol important in buna functionare a
muschilor scheletici si a inimii. El intervine, de asemenea, in formarea oaselor",
ne spune biolog Augustina Olteanu. Concentratia de calciu este controlata de
glandele paratiroide, prin urmare valorile mai mari sau mai mici decat cele
normale pot indica o malfunctie a acestor glande. O valoare mica de calciu in
organism poate indica si existenta unor carcinoame, a unor aciditati sau a unei
dischinezii biliare. Valori mari ale calciului apar ca urmare a hiperfunctiei
paratiroidelor, care secreta mai mult parathormon decat este normal.
Magneziul este indispensabil functionarii ficatului, muschilor, sistemului nervos.
Concentratia de magneziu creste in insuficienta renala, diabet, boala Basedow
(hiperfunctia glandei tiroide). Valorile magneziului scad in insuficienta tiroidiana,
in alcoolism cronic, dupa boli diareice sau medicatie diuretica. Fosforul este
indispensabil in activitatea cardiaca, musculara si in cresterea oaselor, fiind legat
de calciu (fosfat de calciu). Concentratia de fosfor din organism creste in
insuficienta renala, in afectiuni ale oaselor sau ale glandelor paratiroide. Fosforul
scade in lipsa vitaminei D, in rahitism si in boli diareice. Fierul este esential
pentru buna functionare a tuturor celulelor, intrand in compozitia globulelor rosii.
Scaderea fierului din sange duce la anemie.

68

ODIUL.Valori normale: 132-144 mmol/lValori crescute: aport exagerat de sare, hiperaldosteronism primar, hiperaldosteronism secundar,
exces de diuretice, edeme cardiace, edeme renale.Valori scazute: regim desodat, transpiratii abundente, varsaturi, arsuri intinse, diaree,
sindrom nefrotic, acidoza metabolica.

SODIUL Valori normale: 132-144 mmol/l Valori crescute: aport exagerat de sare,
hiperaldosteronism primar, hiperaldosteronism secundar, exces de diuretice, edeme cardiace,
edeme renale Valori scazute: regim desodat, transpiratii abundente, varsaturi, arsuri intinse,
diaree, sindrom nefrotic, acidoza metabolica.
POTASIUL Valori normale: 3,6-4,8 mmol/l Valori crescute: cauze renale (IRA in faza
terminala, faza anurica a IRA), cauze endocrino-metabolice: insuficienta suprarenaliana,
acidoza metabolica si respiratorie, stari de catabolism proteic crescut, stari hipercatabolice
( hemolize acute, diabet zaharat, interventii chirurgicale, arsuri intinse, pancreatite acute,
traumatisme), cauze medicamentoase (spironolactona, arginina in perfuzie), aport exagerat
( banane, transfuzii repetate de sange) Valori scazute: aport insuficient (inanitie, dieta
dezechilibrata, anorexie psihogena), eliminari excesive ( varsaturi, diaree, ciroza hepatica,
abuz de laxative, poliurie)
CLORUL Valori normale: 96-105 mmol/l Valori crescute: leziuni tubulare renale, eliminare
renala redusa (eclampsie, acidoze renale hipercloremice ) Valori scazute: regim desodat,
pierderi mari (diaree, varsaturi, IRA, alcaloza metabolica)
CALCIUL Valori normale: 4,5-5,5 mEq/l Valori crescute: maladii neoplazice (metastaze
osoase, mielom multiplu, limfom), cauze endocrinologice (hiperparatiroidism, acromegalie,
hipertiroidie, boala Addison, feocromocitom), cauze medicamentoase (hipervitaminoza D,
dupa administrare de AT 10), alte cauze (sarcoidoza, boala Paget, osteomielita, transplant
renal) Valori scazute: osteomalacie, rahitism, insuficienta renala, hipoparatiroidism, carenta de
vitamina D, carenta de magneziu
FOSFOR Valori normale: 1,7-2,6 mEq/l Valori crescute: hipoparatiroidism, acromegalie,
boala Addison, gigantism, insuficienta renala, hiponatremie, anorexie psihica Valori scazute:
etilism cronic, diaree, varsaturi, septicemie, hipertermie, coma hepatica
MAGNEZIUL Valori normale: 1,3-2 mEq/l Valori crescute: coma diabetica, IRA,
hipotiroidie, ciroza hepatica grava, deshidratare Valori scazute: delirium tremens, insuficienta
hepatica, pancreatita acuta
FIERUL SERIC Valori normale: 50-160 micrograme/dl Valori crescute: hemocromatoza,
anemie Biermer, ciroza hepatica, transfuzie, talasemie Valori scazute: posthemoragice,
uremie, malabsorbtie (celiachie), tumori maligne, infectii cronice
- See more at: http://farmaciiledona.ro/dona-info/ionograma-sericaI723#sthash.p2KUS2tc.dpuf

69

Organismul omului ca si al animalelor este constituit si din materie neorganica, adica din
minerale (electroliti): metale si metaloide (sodiu, potasiu, calciu, magneziu, clor, fosfor, iod,
etc.). Aceste minerale sunt introduse in organism odata cu apa si alimentele. In mod normal
exista un echilibru intre cantitatea de minerale introdusa si cantitatea de minerale eliminata
din organism prin urina, materii fecale, sudoare, saliva, lacrimi. Perturbarea acestui echilibru,
fie printr-un exces fie printr-un deficit, produce tulburari in functia normala a organismului.
De obicei, excesul de minerale este rar intalnit deoarece organismul are capacitatea de a regla
compozitia in minerale a sangelui, eliminand surplusul de fecale sau urina pe alte cai. Numai
in cazul in care functia rinichiului este tulburata de anumite boli, mineralele neputandu-se
elimina, se acumuleaza excesiv in organism.
Lipsa de minerale in organism se datoreaza fie unei alimentatii sarace in elementele
respective, fie eliminarii lor accentuate din organism, in bolile care provoaca varsaturi sau
diaree, in bolile de rinichi care duc la eliminarea crescuta de minerale din organism, in unele
boli ale glandelor endocrine, precum si dupa operatii.
Analiza mineralelor (ionograma) se face din sange, din urina sau din ambele, de obicei in
spitale, dar si in unele policlinici. Valorile ionogramei variaza cu modul de alimentatie, cu
varsta, cu sezonul si cu felul bolii. Rezultatele analizelor se exprima in miligrame de mineral
la 100 ml sange, in grame la litru sange sau urina, in grame la urina din 24 sau in
miliechivalenti la litru (mEq/l).
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Sodiu - natriu, Na
3. Clor - Cl
4. Calciu - Ca
5. Fosfor - P
6. Potasiu - kaliu, K
7. Fierul - Fe
8. Magneziul - Mg
9. Plumb - Pb
10.Iod - I
11.Articole similare
Sodiu - natriu, Na
70

Este un mineral absolut necesar omului, deoarece are capacitatea de a retine apa in organism.
Cantitatea de sodiu creste in organism dupa o alimentatie foarte sarata si in bolile de rinichi
(insuficienta renala) cand sarea nu se mai poate elimina prin rinichi si ramane stocata in
organism.
Sodiul scade din sange in urma unui regim desarat sau datorita transpiratiei intense mai ales
vara, dupa eforturi fizice sau cand se bea multa apa. Bolile care produc varsaturi sau diaree
duc si la o scadere a sodiului din organism. Cand scade sodiul din sange, scade de obicei si
din urina. Abuzul de diuretice saraceste, de asemenea organismul in sodiu. In unele boli
(nefrita, insuficienta renala, boala Addison, hipertensiune arteriala etc.) este necesar ca sodiul
chiar sa fie scazut in organism pentru a cruta rinichii, respectiv inima sa faca eforturi prea
mari pentru a-l elimina din organism.
Clor - Cl

Insoteste de obicei sodiul in organism deoarece este legat de acesta sub forma de clorura de
sodiu (sarea de bucatarie). De regula, clorul din organism creste sau scade concomitent cu
sodiul.
Calciu - Ca

Este mineralul cel mai important si in cantitatea cea mai mare in organism deoarece el
formeaza oasele si dintii. O parte din calciu este dizolvat in sange si in celulele corpului avand
un rol important in coagularea sangelui, in buna functionare (contractia) a muschilor
scheletului si muschiului inimii, in cresterea si calcifierea oaselor copiilor, in vindecarea
fracturilor osoase etc.
Lipsa calciului din organism produce contractii ale muschilor (tetanie, carcei), rahitism la
copii, osteoporoza (demineralizarea oaselor), osteomalacie (inmuierea oaselor) etc.
Organismul isi ia calciul necesar din apa si din alimentele care contin cantitati foarte mari de
calciu (lapte, branza, paine). Dar organismul nu retine pentru el decat o mica cantitate de
calciu, restul il elimina prin fecale si urina. Aceasta reglare a calciului se face de catre glanda
paratiroida, care se afla situata la gat si care secreta un hormon numit parathormon. Cand
aceasta glanda secreta prea mult hormon, creste calciul din sange.
De asemenea, in unele boli care ataca (topesc) oasele sau dupa imobilizarea la pat, calciul se
elibereaza in cantitati mari din oase, crescand concentratia sa in sange. Consumul de prea
multe alimente bogate in calciu face sa creasca concentratia calciului din urina favorizand la
unele persoane producerea pietrelor (calculilor) la rinichi. Vara sub influenta razelor
ultraviolete, solare, precum si dupa tratamentul cu vitamina D, concentratia calciului sanguin
creste.
Calciul sanguin este scazut in insuficienta glandelor paratiroide, in bolile de rinichi care nu
mai pot retine calciul in corp si astfel il elimina prin urina, precum si in rahitism. Copiii,
gravidele, batranii au valori mai mici ale calciului sanguin de aceea acestia au nevoie de mai
mult calciu.

71

Fosfor - P

In general, acesta este legat de calciu formand fosfatul de calciu necesar cresterii oaselor,
precum si mentinerii integritatii oaselor si dintilor. De asemenea, fosforul are rol in buna
functionare a sistemului nervos, a inimii si a enzimelor (fermentilor). Fosforul din organism
provine din alimente care contin mari cantitati din acest mineral ca: lapte, branza, oua, icre,
creier, carne.
Fosforul sanguin creste in sange dupa ingestia excesiva de alimente care contin fosfor dupa
tratamentul cu vitamina D, in insuficenta renala, in bolile glandelor paratiroide, in tumori ale
oaselor. Excesul de fosfor in sange se elimina prin urina sub forma de fosfat de calciu, fapt
care favorizeaza formarea de calculi urinari. O urina care contine o cantitate prea mare de
fosfat de calciu se tulbura devenind albicioasa in urmatoarele 30-60 de minute de la urinare.
Scaderea fosforului sanguin se intalneste in cazul lipsei sale din alimentatie, in lipsa
vitaminei D, in rahitism si in boli ale intestinului cu diaree cronica, care perturba absorbtia de
fosfor din intestin. De mentionat ca la copii valorile fosforului urinar sunt mai mari si scad
progresiv pe masura inaintarii in varsta.
Potasiu - kaliu, K
Sus

Are ca si calciul un mare rol in buna functionare atat a muschilor scheletici cat si ai inimii. De
aceea, lipsa potasiului din muschii respectivi determina o slabire in activitatea lor. Potasiul se
gaseste in aproape toate alimentele dar mai ales in fructe (mere, cirese, pere) si in zarzavaturi.
In mod normal, excesul de potasiu din organism datorat alimentatiei se elimina automat prin
rinichi in urina. Dar in bolile in care se impiedica eliminarea potasiului prin rinichi
(insuficienta renala, coma diabetica, boala Addison), aceasta se aculumeaza in organism
provocand tulburari ale inimii.
Potasiul scade din sange cand se consuma alimente sarace in acest mineral ca: paine alba,
dulciuri rafinate ori dupa medicamente diuretice sau pe baza de cortizon. De asemenea,
medicamentele laxative si purgative elimina odata cu materiile fecale si cantitati mari de
potasiu. De aceea, cand se analizeaza potasiul, se va intrerupe tratamentul cu aceste
medicamente cu 48 de ore inainte de analiza. Transpiratia abundenta, varsaturile si diareea,
mai ales la copii mici, diabetul, postul prelungit sunt cauze frecvente de pierderi ale potasiului
din organism.
Fierul - Fe

Este principalul mineral care intra in compozitia globulelor rosii ale sangelui, dandu-i acestuia
culoarea rosie intensa. De asemenea, fierul ia parte la formarea unor enzime vitale pentru
organism, cum sunt enzimele care contribuie la fixarea oxigenului pe celule. Fierul din
organism provine din apa si mai ales din alimentele bogate in fier (carne, ficat, splina, oua,
morcovi, spanac, soia, ciocolata si altele). Nevoile organismului de fier sunt mici, de 2 mg/zi,
72

asa ca cele 10-15 mg pe zi pe care omul le primeste din apa si alimentele consumate sunt
suficiente pentru organism. Totusi la persoanele adulte si mai ales pentru copii subnutriti, lipsa
fierului din alimentatie poate duce la anemie feritiva.
Scaderea fierului din organism se intalneste dupa hemoragii mari, ori chiar dupa hemoragii
mici si repetate ca sangerari din nas, din caile urinare si genitale, din tubul digestiv
(hemoroizi), etc. Bolile digestive, operatiile pe stomac si intestin produc anemie prin faptul ca
reduc absorbtia fierului in organism. Anemia prin lipsa de fier se stabileste numai de catre
medic dupa analiza sangelui.
Valori normale ale fierului:
- Barbati = 0,90-1,50 mg/l (90-150 ug sau gamma/100 ml)
- Femei = 0,8 - 1,40 mg/l (80 - 140 ug sau gamma/100 ml).
Magneziul - Mg

Este un element chimic indispensabil unei bune functionari a unor organe din corpul omenesc:
ficat, muschi, sistem nervos, etc. El intra in compozitia enzimelor ce iau parte la arderea
glucozei in organism si impreuna cu calciul intervine in activitatile musculare.
Cresterea concentratiei magneziului sanguin se intalneste in insuficienta renala (din cauza ca
rinichii nu il pot elimina din urina), in diabetul grav, in boala Basedow (hiperfunctia glandei
tiroide).
Valorile magneziului sanguin scad in insuficienta tiroidei, dupa pierderile exagerate prin
varsaturi si diaree sau prin urina, dupa medicamente diuretice precum si in alcoolismul cronic.
Lipsa magneziului se resimte mai mult la copii decat la adulti.
Valori normale ale magneziului:
- Sange = 0.82-1.64mmol/l
- Urina = 2.5-7.4 mmol/24 h.
Plumb - Pb

Nu este un constituent normal al organismului, dar datorita poluarii apei si alimentelor acest
mineral ajunge si in organism. La persoanele care lucreaza in mediul toxic cu plumb
(tipografi, vopsitori, pictori, muncitorii care lucreaza in metalurgie) concentratia acestui
element din organism poate creste pana la doze toxice. De aceea, aceste persoane trebuie sa-si
analizeze periodic sangele si urina, pentru a putea preveni intoxicatia cu aceasta substanta.
Valori normale ale plumbului
- Sange = pana la 40 ug/100 ml
- Urina = pana la 125 ug/24 ore.
Iod - I

73

Iodul indeplineste roluri importante in organism, participand in special la sinteza

hormonilor tiroidieni. Deficitul de iod duce la aparitia gusei. Iodul este utilizat pentru
diagnosticul si tratamentul afectiunilor tiroidei. Sursele de iod sunt reprezentate de: apa,
sarea iodata algele, fructele si pestii marini.
Are valori normale cuprinse intre 4-8ug (gamma) la 100 ml plasma.

INR
Testul INR este un test calculat din testul PT timpul de protrombina. PT este o masura a
vitezei de coagulare a sangelui. Pentru determinarea PT, proba de sange se amesteca cu un
reactiv care determina coagularea sangelui. Rezultatul PT se exprima in secunde, si reprezinta
timpul de coagulare.
Datorita diferitelor tipuri de reactivi care pot fi folositi, rezultatele obtinute cu reactivi diferiti
nu pot fi comparate direct intre ele. Pentru a tine seama de varietatea reactivilor, rezultatele
trebuie sa fie transformate intr-o unitate de masura standard, care sa nu depinda de reactivul
folosit. Aceasta unitate standard se numeste unitate INR (International Normalized Ratio).
Valori normale

La persoanele care nu sunt in tratament cu anticoagulante, valorile INR sunt

aproximativ 1. Cu cat este mai mare valoarea INR coagularea se realizeaza mai greu si
viceversa.

La persoanele care sunt in tratament cu anticoagulante, clinicianul monitorizeaza

valorile INR pentru stabilirea dozei de tratament. Valorile cele mai uzuale ale INR
pentru o persoana in tratament sunt intre 2 si 4.

Timpul Quick este un test screening pentru diagnosticul deficienelor de coagulare.

Valori normale: 12-15 secunde sau 80-100%. Timpul Quick este mare n urmtoarele
afeciuni:
- hipoprotrombinemie;
- parahemofilie Owren i Alexander;
- deficiene asociate (avitaminoza K, hepatit grav, ciroz);
- hipo- i afibrinogenemii;
- anticoagulani circulani, imunoglobuline anormale;
- monitorizarea tratamentelor cu anticoagulante orale de tip antivitamina K1, n care
AP va fi ntre 20-30% i n funcie de afeciunea tratat cu anticoagulant.
Valori sczute alte timpului Quick se ntlnesc n numeroase boli (boli de snge, boli
de ficat), n lipsa vitaminei K, dup un tratament cu medicamente anticoagulante, cu
aspirin, salicilai. n vederea stabilirii mai precise a cauzelor care perturb coagularea
sngelui, medicul mai poate recomanda i alte analize. Toate aceste analize sau probe
de coagulare a sngelui se fac atunci cnd se suspecteaz diferite boli n care
coagularea sngelui este ori prea lent, fapt ce predispune la hemoragii, ori prea
rapid, situaie care favorizeaz formarea de trombi n vasele sanguine. De asemenea,
aceste analize se mai fac i naintea operaiilor chirurgicale, pentru a se stabili dac nu
exist riscul unei hemoragii, la persoanele care prezint sngerari repetate din

74

cavitatea nasal (epistaxis), gingii (gingivoragii), precum i la bolnavii sub tratament

cu medicamente anticoagulante, pentru a urmri efectul acestora.

75