Sunteți pe pagina 1din 6

Trei destine feminine

In aceasta lucrare imi propun sa ilustrez conditia feminina si destinele femeilor in perioada Evului Mediu. Viata majoritatii femeilor in aceasta perioada avea doua aspecte principale: familia si religia. Femeile erau subordonate tatalui sau tutorelui si mai apoi sotului neputand sa administreze bunurile aflate pe numele lor. Aceasta subordonare este subanteleasa dintr-un pasaj Biblic, Facerea, conform caruia Adam a fost creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa iar Eva a fost creata din coasta lui, in timp ce el dormea, spre ai da ajutor potrivit pentru el. Din acest pasaj Sfantul Augustin si primii exegeti ai Scripturii intelegeau ca femeia are rolul de a slujii barbatul si de a perpetua specia, spunand ca prin natura ei nu poate ocupa decat o pozitie secundara avand nevoie de un sprijin masculin. Inca din copilarie fetelor li se atribuiau diferite activitati precum tesutul,torsul,brodatul ce aveau dublu scop : acela de a-i asigura fetei o meserie in cazul in care aceasta ar ajunge saraca si de a-i neutraliza natura , de a o tine ocupata pentru a nu avea timp sa aiba ganduri ce i-ar putea periclita onoarea ei si a familiei din care facea parte. Precum toate organismele vii omenii au instinctul de a-si perpetua existenta in cadrul unor structuri sociale ordonate,stabile, adica prin casatorie. Casatoria,in opinia preotilor se situa la rascrucea celor doua ordini, naturala si supranaturala. Aceasta este conceputa ca o cale de mijloc sau un leac al dorintei sexuale , oamenii avand o legatura stabila aprobata de Dumnezeu astfel tinandu-I departe de pacat. Casatoria in Evul Mediu mai era privita si ca o alianta intre doua familii menita sa restabileasca pacea sau obtinerea de anumite privilegii. Se efectua un schimb de bunuri intre cele doua familii , familia fetei ii daruia fiicei zestrea care era administrata de sot, iar sotul daruia familiei fetei o suma de bani ca un fel de despagubire pentru pierderea suferita de plecarea fetei. In Evul Mediu timpuriu singurul rol in societate pe care il putea avea o femeie,in afara de cel de sotie,era acela de calugarita. Totusi la inceput manastirile nu acceptau pe oricine dorea sa depuna juramantul de credinta,acest privilegiu oferindu-se doar aristocratiei deoarece pentru a se alatura unei manastiri era nevoie ca familia fetei sa doneze o suma considerabila de bani manastirii sau bisericii. In perioada Renasterii timpurii femeile pioase cautau o cale prin care isi puteau manifesta spiritualitatea iar singura cale era accederea intr-o

manastire. Astfel femeile sunt incluse treptat in activitatile religioase. Cu toate acestea multe femei doreau sa traiasca libere si nu in interiorul zidurilor unei manastiri asa aparand miscarea religioasa numita beghinaj. Oroginile si evolutia nu pot fii datate cu exactitate dar istoricii plaseaza debutul in secolul XII. Beghinele erau femei din orice categorie sociala care se dedicau castitatii si isi donau averile intr-un fond general al grupului din care faceau parte si formau comunitati spirituale. Spre deosebire de manastiri, comunitatea beghinelor nu avea reguli formale , se rugau impreuna si se dedicau slujirii apostolice a celorlalti. Acest stil de viata era ales voluntar si exista mereu posibilitatea de reintoarcere la viata normala. Ca si manastirile, comunitatea beghinelor era si o alternativa pentru femeile care refuzau casatoria sau pentru vaduve. Autoritatiile religioase erau impotriva de aceste comunitati de femei deoarece acestea nu erau sub autoritatea bisericii. Aceste femei munceau si predau in scoli , isi alegeau singure liderii spirituali lucru neacceptat de biserica deoarece preotii le considerau calugarite fara manastire. In 1312 Biserica emite un Ordin prin care le obliga pe beghine sa intre in manastiri intrucat nu puteau concepe ideea conform careia beghinele puteau sa isi pastreze castitatea in lumea pacatoasa si trebuiau sa isi desfasoare activitatile in cadrul unei manastiri unde ar fi ferite de ispita, iar juramintele de puritate depuse neoficial erau interzise. Pana la disparitia comunitatii beghinelor acestea au reusit sa ajute un numar considerabil de persoane aflate in dificultate, timp de mai bine de un secol. Asemanator cu beghinele era si ordinul Compania Sfintei Ursula infiintat de Angela Merici. Misiunea acesteia era aceea de a ajuta si a ingrijii bolnavii,a oferii asistenta sociala si a educa . Printre criteriile care trebuiau indeplinite pentru a face parte din acest ordin virginitatea era piatra de capatai dar novicele aveau nevoie de acordul parintilor si varsta legala pentru casatorie, Angela sfatuindu-si novicele sa isi pastreze castitatea considerand-o un atribut angelici. Fetele nu erau izolate intr-o manastire ele ramanand acasa sau in cazul in care nu aveau familii erau plasate de Angela in medii primitoare unde isi puteau castiga existenta ca menajere sau guvernante. Aceste fete primeau statutul de fecioare vesnice devotate rugaciunii si ajutarii oamenilor saraci sau bolnavi intalnindu-se de doua ori pe luna cu indrumatoarele spirituale. Aceasta comunitate nu facea diferenta intre clasele sociale spre deosebire de unele manastiri. Ordinul a avut activitate pana in 1810 Biserica exceptandu-l de la claustrarea fortata a beghinelor. In Evul Mediu putem spune ca au existat doua categorii de femei: femeile care isi acceptau destinul aranjat de parinti si cele care se impotriveau acestuia. In timp ce unele femei vedeau in manastire o modalitate de a scapa de casatorie altele o vedeau ca pe o inchisoare fiind obligate de parinti din diverse motive sa se calugareasca. Parintii vedeau in manastire o

modalitate de a scapa de fiicele invalide inchizandu-le in manastiri. Un alt motiv pentru care acestia isi trimiteau fiicele la manastire mai era si numarul mare de copii din majoritatea familiilor, zestrea sau averea trebuind impartita intre ei. Fetele care trebuiau sa primeasca o mostenire erau deseori trimise catre manastiri. Calugaritele erau considerate din punct de vedere legal persoane decedate astfel ca o persoana decedata nu putea revendica averea tatalui. Fetele trimise cu forta in manastiri care refuzau sa depuna juramantul de credinta si castitate erau practic obligate iar in cazul in care acestea reuseau sa fuga din sfantul lacas si erau prinse primeau pedepse aspre. Beatificarea era o mare provocare a acestei perioade fiind asemanatoare cu obtinerea unui tilu olimpic sau alt titlu de mare importanta in zilele noastre. Femeile care respingeau ideea casatoriei sau a altor munci mai putin decente ideea de a fii beatificate precum Catherine de Siena era atragatoare. Fiind singura supravietuitoare a unei familii cu multi copii Catherine se calugareste in ciuda impotrivirii parintilor ducand o viata austera infioratoare ce cuprindea infometare si autoflagelare de trei ori pe zi. Era o oratoare dinamica si neinfricataii reputatia ei crescand, fiind recunoscuta drept o autoritate ecleziastica si politica. Dupa decesul ei la treizeci si trei de ani admiratorii sai au cerut canonizarea ei, Catherine obtinand astfel lucrul care il dorise cel mai mult acela de a fii beatificata. Catherine de Siena este una dintre femeile care sfidau regulile nescrise ale societatii vremii. Un alt exemplu il constituie Regina Elisabeta I a Angliei care a refuzat vehement ideea casatoriei care i-ar fi putut compromite independenta si i-ar fi limitat puterea. In ciuda faptului ca parlamentarii si sfatuitori ei fiind preocupati de succesiunea tronului faceau presiuni, raspunsul Elisabetei era acelasi spunand ca va renunta la castitate doar atunci cand Dumnezeu o va impinge, marturisindu-i lordului Sussex Urasc ideea casatoriei din motive pe care nu i le voi dezvalui nimanuiiii ( motive care ar putea fii influentate de repetatele mariaje care le-a avut tatal sau Henric al VIII-lea). Elisabeta avea o educatie aleasa vorbea fluent sase limbi era experta in arta si poezie, protejandu-l pe Shakespeare, avea cunostinte de istorie, diplomatie, politica, contabilitate si finante. Era un monarh desavarsit cu caracter de otel si vointa de fier, respectata de parlament si iubita de supusi. Unul din aspectele cele mai remarcabile a personalitatii sale a fost faptul ca a sfidat aproape toate regulile create de barbati. Un exemplu concret este acela conform careia o femeie aflata la conducere era o pacoste si trebuia sa se casatoreasca pentru a fii luata sub aripa ocrotitoare a unui barbat. Regina trebuia sa tina cont de dorintele Consiliului de Coroana care trebuia teoretic sa tina

fraiele guvernarii, lucru de care Elisabeta a tinut cont doar intr-o mica masura, decizia finala apartinandu-i aproape de fiecare data. A dus o politica externa remarcabila reusind sa tina departe Anglia de conflicte ce veneau din partea Frantei, Scotiei , Spaniei si a Irlandei. Desii din cele relatate mai sus s-ar putea deduce o oarecare marginalizare a femeii in Evul Mediu nu exista surse scrise care sa ateste acest lucru ci doar anumite contexte. Putem spune ca intr-o epoca in care barbatii conduceau societatea exista exemple de femei remarcabile,chiar daca acestea sunt putine.

Bibliografie:

Georges Duby- Cavalerul, Femeia si Preotul John Warren- Elisabeta I : Religia si politica externa Abboth Elizabeth- Istoria celibatului Christiane Klapisch-Zuber cap.Femeile si familia vol. Omul Medieval coordonat de Jacques Le Goff Georges Duby- Evul Mediu masculin Jacques Le Goff- Dictionar tematic al Evului Mediu occidental

Abboth Elizabeth- Istoria celibatului Abboth Elizabeth- Istoria celibatului John Warren- Elisabeta I : Religia si politica externa

ii

iii