Comparaţie între statutul femeii în lumea medievală

şi societatea actuală
Statutul femeii a variat considerabil de la o societate la alta. Clericii din Evul
Mediu considerau că societatea în care trăiau era alcătuită din trei ordine:
oratores - cei care se roagă (preoţii şi călugării), bellatores - cei care se luptă
(cavalerii, războinicii) şi laboratores - cei care muncesc (ţăranii şi mai apoi,
orăşenii). De-a lungul Evului Mediu, care era mai degrabă o lume războinică şi
masculină, statutul femeii a fost ambiguu, căci ea nu avea o poziţie clară în
cadrul acestor trei stări. Viaţa femeii din societatea medievală avea trei aspecte
principale: familia, căsătoria şi religia.
Femeile Evului Mediu au fost renumite ca soţii, mame şi călugăriţe (femei ale
bisericii), dar au mai fost câteva care s-au îndepărtat de tradiţiile acelor
vremuri; acelea au fost scriitoarele, poetele, educatoarele, şi chiar cele care au
practicat vrăjitoria. Căsătoria în societatea medievală era o combinaţie de
obiceiuri şi reguli create în lumea antică. De cele mai multe ori, căsătoria nu era
alegerea femeii, ci era mai degrabă determinată de voinţa părinţilor. Încă de la
o vârstă fragedă, fetele erau obişnuite cu gândul că se vor căsători. Ele erau
învăţate cum să devină neveste bune pentru viitorii lor soţi: să le facă pe plac şi
să le crească copiii, unica lor alternativă fiind intrarea intr-o mânăstire de maici.
Femeile puteau fi date la o mânăstire de către propria familie, dar puteau intra
şi de bunavoie, indiferent de vârstă. Pentru multe femei mânăstirea era locul în
care scăpau de sărăcie, în care li se oferea oportunitatea de a avea o viaţă
pioasă, de a obţine o educaţie şi anumite responsabilităţi care le erau refuzate
în lumea exterioară. Deoarece majoritatea căsătoriilor erau aranjate de către
familie, fiind de neconceput pentru o femeie să-şi urmărească propriile idealuri
sau să aibă dorinţe acestea fiind privilegiile bărbaţilor, femeile nobile puteau
juca un rol politic însemnat datorită dotei (zestrei). Vechii germani sunt
responsabili pentru crearea căsătoriilor aranjate. Dreptul asupra femeii era
transferat de la tată la viitorul soţ, fiind imposibil pentru femei să-şi obţină
independenţa. Femeile provenite din rândul nobililor aveau în jurul lor servitori
care se ocupau de treburile gospodăreşti, aşa că le rămânea timp suficient
pentru petreceri şi viaţă socială. Ele se ocupau însă şi de educaţia copiilor.
Soţiile ţaranilor duceau o viaţă îngreunată de munca istovitoare din agricultură
dar nu erau scutite nici de poverile gospodăreşti. Ele erau analfabete şi nu
purtau grija educării copiilor lor. La oraş, femeile aveau o varietate de ocupaţii:
făceau comerţ, coceau pâine, torceau. Atât femeile căsătorite cât şi cele
necăsătorite erau nevoite să muncească pentru a trăi şi de multe ori ele lucrau
în mai multe locuri deoarece erau plătite mai puţin decât bărbaţii. La mijlocul
sec al XIX-lea începe să se răspândească termenul de “feminism”, care
reprezinta pledoaria pentru drepturile femeilor.

În prezent
În zilele noastre diferenţa de clase sociale a dispărut. Orice femeie are astăzi
privilegiul să urmeze o şcoală elementară dar cele mai multe dintre ele îşi pot
continua studiile atingând idealuri dintre cele mai înalte, aspiraţii măreţe şi
ţinte la care cele din Evul Mediu nici nu visau. Cu povara treburilor gospodăreşti
uşurată de dezvoltarea tehnologiei modern, femeia zilelor noastre îşi poate
permite să studieze, să aibă un serviciu, dar să-i rămână şi suficient timp pentru
plimbări, distracţii şi alte plăceri. Multe dintre ele sunt scutite chiar de grija
educării copiilor, lăsând ca aceasta să fie făcută de cadrele calificate din creşe,
cămine, grădiniţe şi şcoli. Nivelul de viaţă a crescut în zilele noastre datorită
dezvoltării cunoştinţelor medicale şi de igienă. Multe din bolile care secerau
fără milă vieţile femeilor tinere din timpul Evului Mediu, şi-au găsit leacul în
epoca modernă. Numărul mare de copii îngreuna în trecut obligaţiile
gospodăreşti ale mamelor mult prea împovărate. Ţinuta şi vestimentaţia este
de asemenea foarte diferită astăzi faţă de trecut. În timp ce femeile de demult
purtau rochii lungi, de o deosebita eleganţă, şi se puteau mândri cu podoaba
părului lor, astăzi moda tinde să înăbuşe diferenţa dintre genuri, atât prin
purtarea îmbrăcăminţii bărbăteşti de către femeia modernă, cât şi prin
adoptarea ,,tunsorii băieţeşti”. Idealul frumuseţii femeii evului mediu
era ,,grasă şi frumoasă” iar astăzi supleţea este tot ceea ce îşi doreşte orice
femeie. Artiştii subliniază cu mult farmec rolul femeii din orice vreme, căutând
să scoată în evidenţă în primul rând calităţile ei de mamă şi soţie. Le admir
foarte mult pe acele femei care au avut curajul să lupte pentru drepturile lor şi
fără de care astăzi femeia ar fi fost în continuare proprietatea bărbatului…