Familie , căsătorie, copii.

Condiția femeii în
societatea medievală

 Introducere
Dacă în Antichitate imaginea femeii era într-o oarecare măsură egală cu cea a
bărbatului , în Epoca Medievală criteriile valorice sunt altele, fiind mai puţin favorabile
femeii. Indiferent de statul lor social sunt considerate drept fiinţe inferioare și
neputincioase, niște ființe care nu au 1 nici chip , nici trup.

Masculinului îi aparține societatea , el fiind cel mai vizibil și tot el dictând lumina de
care se bucurau doamnele vremii: 2 ele nu vor fi niciodată altceva decât niște umbre
nehotărâte , fără contur , fără profunzime , fără accent .

De-a lungul Evului Mediu, femeia și-a îndeplinit cu prisosință rolul de procreare.
Astfel că, viața femeii din societatea medievală avea trei aspecte principale: familia,
căsătoria și religia. Femeile Evului Mediu au fost renumite ca soții, mame și călugărițe
dar au mai fost câteva care s-au îndepărtat de tradițiile acelor vremuri; acelea au fost
scriitoarele, poetele, educatoarele şi chiar cele care au practicat vrăjitoria.
În aceasta perioada femeia a fost subordonată bărbatului.

 Din perspectiva Bisericii

Religia, reprezentată în plan social de clerul format din bărbații celibatari, impunea o
imagine a femeii ca fiind din punct de vedere mental, fizic și moral net inferioară
bărbaților . Cea mai de preț virtute a unei femei putea fi considerată virginitatea ,
despre care se spunea că este calea de aur a vieții , căsătoria fiind calea de argint.
În secolele al XII-lea și alXIII – lea , cultul Fecioarei Maria luase amploare în rândul
burghezilor și celebra elementul feminin ca fiind superior din punct de vedere moral.
De asemenea Biserica nu numai că nu încuraja, dar nici nu tolera misoginismul

1
Georges Duby – Doamnele din veacul al XIII-lea , pag 7
2
Ibidem – pag 8
 extrem. Peter Lombard a fost un teolog influent care susuținea că motivul pentru care
Dumnezeu a ales să o creeze pe Eva din coasta lui Adam a afost acela că femeia nu
trebuie să dominie , nici să fie dominată , ci să fie un partener egal al bărbatului într-o
relație.
Deși povestea Ispitei și a Căderii a fost constant invocată 3 de-a lungul secolelor pentru
a justifica dominația bărbatului asupra femeii . În întregul Ev Mediu situatia femeii
era într-o umbră deasă și grea a păcatului originar . Biserica le învața că trebuie să fie
ascultătoare și supuse taților și bărbaților lor.
„ Ticăloşia femeilor", scria un stareț din secolul al XIII-lea,,, este mai mare
decât toate relele din lume". Unul dintre părinții bisericii timpurii le amintea femeilor:
,,Nu realizați că Eva sunteţi voi? Ați profanat pomul sacru, nu ați ascultat de
legea lui Dumnezeu, şi l-ați convins şi pe bărbat, împotriva căruia Diavolul nu
putea triumfa prin forță. Sunteţi vinovate, deci trebuie să purtați greutățile
acestei lumi. Voi sunteți poarta Diavolului!". Bărbatul, ca atare, a căutat un vinovat
pe care să-l tragă la răspundere pentru suferința și eşecul umanității şi pentru dispariția
paradisului terestru.
Această concepție este mult anterioară creștinismului, iar atitudinea lui Iisus față de
femei a fost cu totul inovatoare. Se înconjoară de femei, le consideră ca pe nişte egali.
Femeile sunt cele care, după ce aproape toți ucenicii îl părăsesc, rămân lângă el și sunt
primii martori ai învierii. Însă în ciuda egalității preconizate de evanghelii, Biserica n-a
putut trece de practicile şi tradițiile societății.

 Căsătoria în Evul Mediu

Căsătoria în societatea medievală era o combinație de obiceiuri și reguli create în
lumea antică. Fundamentele căsătoriei au derivat din legile romane și au devenit
obiceiuri seculare moştenite şi aplicate de către Biserica Creștina de-a lungul Evului
Mediu. Datorită credibilităţii pe care o avea Biserica, societatea nu încerca să schimbe
aceste obiceiuri. Dacă cineva era împotriva Bisericii risca să fie respins de către

3
LE GOFF, Jacques, SCHMITT, Jean-Claude, Dicţionar tematic al Evului
Mediu occidental – pag 441
societate. Religia, moştenirea și legea sunt câțiva factori influentaţi de biserica, ce
determină aspectele căsătoriei în societatea medievală.

La englezi, căsătoria era văzută ca o tranzacție privată, în schimbul unei fete

bărbatul oferind cadouri. Vechii germani sunt responsabili pentru crearea căsătoriilor
aranjate. Biserica Romană a moştenit aceste obiceiuri şi le-a implementat în structura
care a definit căsătoria. După legea bisericii, căsătoria avea două etape.
 Prima etapă consta în oferirea unui preț pentru mireasă: viitorul soț îi oferea
socrului său un dar (cai, boi, vite, săbii sau sulițe). Fata nu trebuia să fie
prezentă la acest schimb, acesta fiind un schimb între doi bărbați: tatăl
fetei și viitorul soț. Dreptul asupra femeii era transferat de la tată la
viitorul soț fiind imposibil pentru femei să-şi obțină independența.
Conceptul de zestre este o adaptare la această tradiție. Când se stabilea o
căsătorie, familia fetei îi dădea o bucată de pământ viitorului ginere. Căsătoria
era considerată un schimb pentru barbații celor două familii. Odată cu
realizarea acestui schimb, mireasa obișnuia să-i dea viitorului ei soț un dar
(care de obicei era o armură sau o armă de autoaparare) Schimbul de daruri
întărea obligațiile fetei de a-l servi pe bărbatul ei, atât pe timp de pace, cât și de
război. Când bărbatul era plecat la luptă ea era lasată să aibă grijă de casă și de
întreaga gospodărie.
 A doua etapa consta în ceremonia care avea loc deabia după câțiva ani .Din
punct de vedere legal soțul era cel care deținea controlul asupra proprietății,
atâta timp cât era în viață. Doar dacă femeia rămânea vaduvă, proprietatea îi
revenea ei.

Era de neconceput pentru o femeie să-şi urmarească propriile idealuri sau să

aibă dorinte, acestea fiind privilegiile bărbatilor. Aşa cum am mai spus,
femeile erau crescute pentru a se mărita, unica lor alternativă fiind
intrarea într-o mănăstire de maici. Femeile puteau fi date la o mănăstire de
către propria familie, dar puteau intra şi de bunăvoie. Pentru multe femei
mănăstirea era locul în care scăpau de sărăcie.
 Condiția femeii
A păzi și a ţine femeile ocupate cu treburile casnice - acesta era idealul
masculin în acea perioadă. Soții erau obligați să adune din afara casei bunuri şi
bogății, iar administrarea acestora îi revenea femeii. Nu vorbim despre
administrarea propriu-zisă, cât de păstrarea bunurilor şi transformarea
produselor pentru consumul familial, pe măsura nevoilor. O soție bună, o
femeie pricepută, blândă şi cumpătată era cea care știa să organizeze
utilizarea bunurilor aduse de bărbat. Fala deşartă, lăcomia şi desfrâul erau
excluse din cadrul familiei, acestea reprezentând consumul în exces, ceea ce va
afecta tot corpul social. În Evul Mediu familia este un ansamblu de
persoane asupra căruia soția trebuie să vegheze. În primul rând, îi revine
sotul, căruia trebuie să îi pregătească băi calde, odihnă, căldură, să îi servească
masa și să ii facă patul. Dacă familia este suficient de bogată încât să-şi permită
şi servitori, tot femeia este cea care se îngrijeşte de activităţile acestora. Femeiii
îi revine şi educaţia copiilor, o educaţie adusă nu prin lectură, ci prin exemplul
propriu. Totuşi, pe scara socială, femeile nu rămân atât de izolate pe cât ni le
reprezintă teoreticienii. Ţărăncile muncesc pământul, nevestele de meşteşugar-
în prăvălia soțului. Chiar şi femeile din casele senioriale sau burgheze nu erau
lăsate să stea degeaba, ci coseau sau torceau. Această activitate era mai mult
caracteristică fetelor, cărora nu li se acorda timp pentru joacă sau dans, pentru
ca nu cumva în timpul lor liber să aducă prejudicii casei.
Această activitate era practicată de fete pentru ca, în cazul în care vor ajunge la
sapă de lemn, să se poată întreține.
În esență, femeia este considerată pe tot parcursul Evului Mediu inferioară
bărbatului. Toate actiunile masculilor erau îndreptate spre a denigra femeia și a
se ,,apăra" de impuritățile şi farmecele ei. Femeia era ,,răul", dar răul
necesar pentru procreare, însă acest fapt nu va fi niciodată elogiat de
bărbat, cel puțin de faţă cu femeia.
  Activitățile femeilor
Aceste activităţi despre care a vorbit cologa mea anterior, erau practicate,
desigur, pentru a spori averea familiei, căci în cazul în care o femeie rămânea
văduvă, aceasta era nevoită să-şi câştige bucata de pâine necesară existenţei.

Industriile care aveau cel mai mare număr de femei muncitoare erau cele
alimentare și textile . Aparțineau de bresle și puteau devein meșteri, desi nu
primeau același salariu ca bărbații, primeau mai puțin pentru aceeași muncă
prestată.
La oras, femeile aveau o varietate de ocupatii:făceau comerț , coceau
pâine, torceau . Atât femeile căsătorite cât și cele necăsătorite erau nevoite să
muncească pentru a trăi și de multe ori ele lucrau în mai multe locuri deoarece erau
plătite mai puțin decât bărbații. Proprietarii, fie ei bărbați sau femei erau figure
importante în societatea medievală, iar o femeie nemăritată proprietară avea
drepturi egale cu cele ale unui bărbat. Ea putea să-și facă testament și avea drepturi
de semnătură, dar din momentul căsătoriei ea îi ceda pământul și drepturile soțului
ei. Doar la moartea lui avea dreptul la o tremie din pământ pentru a se întreține.

 Educația
Unii istorici estimează că până la un sfert din copiii născuţi în timpurile medievale au
murit chiar înainte de a fi trăit un an întreg. În general, cele mai multe decese infantile
se produceau ca urmare a unor accidente casnice sau boli.

Desigur, copiii care proveneau din familii sărace prezentatau o rată mai mare a
mortalităţii , fiind dificil pentru familiile sărace să beneficieze de ajutor sau îngrijire
medicală. Sugarii sănătoşi erau, de obicei, văzuţi ca un dar special de la Dumnezeu.
Deasemenea, numele sfinţilor şi ale personajelor biblice erau populare în rândul
copiilor din Evul Mediu.
Multe fetiţe erau abandonate la naştere deoarece erau o povară pentru părinţii lor.
Copiii erau lăsaţi nesupravegheaţi pentru multe ore în şir. Până la vârsta de cinci ani,
copilul era tratat mai degrabă cu indiferenţă deoarece rata crescută a mortalităţii
 infantile făcuse ca părinţii să se obişnuiască, și să nu se implice emoţional prea mult.
Copiii erau deseori bătuţi. Începând cu vârsta de şapte ani, copiii puteau fi trimişi să
muncească. De multe ori se întâmpla ca fetiţele care munceau să fie tratate prost sau
abuzate de stăpânul casei în care munceau. La 12 ani, fata era deja la vârsta măritişului.

Până la Renaștere, școala era rezervată viitorilor clerici, cei care aveau nevoie să
cunoască latina, care era limba oficială a Bisericii. În societățile protestante, copilul a
asistat în fiecare zi la rugăciunea colectivă a familiei. În secolele al XVII-lea și al
XVIII-lea, idealul era să pregătească pe cineva să fie util mai întâi Bisericii și apoi
statului.
Mamele îşi învăţau fetele un set de rugăciuni încă din copilărie, iar în familiile cu o situaţie
socială şi materială mai bună le învăţau şi să citească. În schimb, în societăţile urbane puţine fete
rămâneau acasă şi, dacă nu se căsătoreau, erau trimise să muncească la o altă familie. Deşi fetele
erau măritate foarte devreme, existau cazuri în care acestea rămâneau în propria familie pentru
mai mulţi ani.

 Concluzie
Evul Mediu a fost și este perceput drept un ev masculin prin excelență. Femeile
erau considerate nu doar capcanele ,,diavolului", dar şi ,,miresele lui Iisus", în
cazul celor neprihănite şi virtuoase. După Francesco da Barberino, autor al unui
Tratat de educație pentru femei de la începutul secolului al XIV-lea, fiica unui
,,cavaler cu blazon... va trebui să ştie a confecționa pungi pentru bani, a coase şi a
toarce, astfel încât atunci când va fi la casa soţului, să nu stea de pomană, ci să
facă ceva folositor."

Și acum rămâne să ne întrebăm: Ce știm noi despre femei?

Privind retrospectiv, acestea nu sunt decât niște umbre mișcătoare, fără corp, care
s-au impregnat în istorie doar prin concepțiile masculine.
 Bibliografie

 DUBY, Georges, Doamnele din veacul al XII-lea, Bucureşti,

2000.
 LE GOFF, Jacques, SCHMITT, Jean-Claude, Dicţionar
tematic al Evului Mediu occidental, Iaşi, 2002
 https://www.thegentlemansjournal.ro/educatia/
 https://ro.scribd.com/document/253678840/Conditia-Femeii-in-
Evul-Mediu