Casa Memoriala „Vasile Pogor”

Casa Junimea

Prisecaru Maria – Gabriela

Anul II
Grupa H214
 Muzeul este o instituție permanentă, aflată în serviciul societății, deschisă publicului,
care se ocupă cu strângerea, păstrarea, identificarea, catalogarea, analizarea, menținerea,
conservarea și expunerea de diverse obiecte sau artefacte ce prezintă interes științific, istoric,
artistic, tehnologic, în scopul studierii, educării, relaxării vizitatorilor, a oamenilor de știință.
Am ales să prezint acest muzeu deoarece dintre toate muzeele la care am fost în
timpul Opționalului de Introducere în Muzeologie , acesta a adunat din partea mea , dar și a
colegilor cele mai multe păreri negative , în ciuda faptului că este o clădire proaspăt renovată.
Astfel voi încerca , în limita în care mi-a permis și ochiul meu de muzeolograf începător , să
însumez toate neplăcerile pe care le-am observat la acest muzeu . Pe lângă această totalitate a
părerilor negative , m-a atras și faptul că aceasta a fost una dintre casele unde a activat
societatea Junimea și că aici era locul unde se strângeau mințile luminate ale vremii și se
destindeau exact ca niște oameni normali . Am apreciat faptul că în turul muzeului a existat o
sală unde s-a prezentat și ce se întâmpla după ședințele societății, mai exact petrecerile de
după. Pentru un vizitator care poate nu are un bagaj atât de încărcat referitor la Junimea
muzeul a oferit un minim de bagaje formale , dar și informale , axându-se și pe viața unui
membru anume , Vasile Pogor.

Situată în zona Copoului , casa face parte din Traseul Romantic al Iașului , de pe
strada principală a zonei este doar un indicator vechi și ruginit care indică muzeul , abia
ajunși în fața porților dă peste un panou care să indice mai bine muzeul. Informațiile de pe
panou sunt ca o minimă introducere despre muzeu , atât în limba romană cât și în celelalte
două limbi de circulație , engleză și franceză.
 Imediat după ce pășim în interiorul curții dăm de o imagine plină de contraste.
În partea dreaptă se află grădina , dar care nu se încadrează epocii casei , datorită micilor
detalii care o dau de gol cu ar fi băncile . Este un mediu plăcut unde poți sta să discuți după
vizita la muzeu , dar care ar merita mai multă atenție și în timpul anotimpurilor reci . Părea un
loc lipsit de viață și neglijat , datorită florilor uscate și necurățate și a gazonului necurățat.
 În partea sângă a curții de un peisaj dezolant care nu își are locul într-o curte pe unde
au trecut mari poeți , prozatori , dramaturgi ai istoriei literaturii române . Poziția unui local în
interiorul curții este total nepotrivită, mai ales că cele două spații sunt despărțite de un grad
de nuiele, iar pe lângă cladirea restaurantului sunt depozitate diverse lucruri necesare
localului .
Trecând pe lângă acestă imagine de contrast , dăm peste una a indiferenței . Deși
parcarea este un lucru neceasar în incinta muzeului , acesta este poziționată în fața unor
busturi, care împiedică vizitatori să treacă pe lângă ele. Astfel acel spațiu nu este pus în
valoare din punct de vedere turistic și cultural, ci mai mult practic.

Ajunși în fața clădirii restaurate recent, observăm cele patru coloane deasupra cărora
se poate vedea un balcon, împodobit de doi pilaștri în stil ionic. Casa Pogor mai este
cunoscută și sub numele de „Casa cu ferestre luminate” deoarece este prima clădire privată
din Iași iluminată electric. Casa a fost construită pe la 1850 de către vornicul Vasile Pogor și
soția sa Zoe. Imobilul are un lung istoric legat de viața culturală a Iașului, fiind loc de
întâlnire pentru intelectualitatea orașului, sediu al Societății literare Junimea.
 
Taxa de intrare pentru un salariat este de 10 lei, iar pentru un student este de 2 lei.
Biletul poate fi achitat atât cu cardul, cât și numerar . Nu este percepută și o taxă pentru a
face poze.

Sala care întâmpină vizitatorii este prevăzută și cu un spațiu pentru a achiziționa

suveniruri. La începutul turului fiecare vizitatori primește o pereche de acoperitori de pantofi
pentru a menține curățenia în muzeu. De asemenea, țin să menționez faptul că am observat și
anumite aparaturi de măsurare a temperaturii și umidității în toată clădirea muzeului.
Temperatura medie era de 18-20 de grade și umiditatea era una optimă.
Turul muzeul începe prin vizitarea primei camere din partea dreaptă, încăperea este
destul de micuță, deoarece este o clădirea nu a fost prevăzută pentru a fi un muzeu, ci era o
locuință. Este prezent un panou unde este descrisă pe scurt casa și proprietari, textul panoului
este tradus și în limba engleză. Probabil printre minusurile acestui muzeu este lumina rece și
intensitatea destul de ridicată a panoului, care provoacă un disconfort la citirea informațiilor.
Pe lângă această primă
observație a panoului , se observă și
neglijența cu care au fost lăsate la
vedere prizele și firele, cât și parchetul
și plintele care nu sunt conform epocii
din care face partea casa .

Din punct de vedere al epocii,

perdelele nu află în concordanță cu
obiectele de patrimoniu expuse. În
opinia mea se puteau realiza perdele
care se potriveau contextului. Acesta
nu reprezintă un minus , ci un element
de detaliu pe care l-am observat .
Toate camerele aveau perdele cu
draperii destul de opace, pentru a nu
pătrunde lumina soarelui și să
deterioreze patrimoniul.
 Ceea ce a fost de apreciat în prima cameră a fost că am putut să răsfoim ziare cu
articole ale vremii.

În încăperea următoare am putut observa un stereoscop supradimensinat, dar care

avea le vedere cadrul de susținere de metal.
 În fața acestui stereoscop rural o serie de imagini, dar care nu erau forte vizibile
datorită intensității panoului. De asemenea pentru a viziona acele imagini trebuia să ne
fixsăm la o anumită distanță.

În continuarea acestui traseu este un hol cu un mozaic sub formă de tablă de șah , care
este un semn masonic. Multe dintre ornamentele de la uși au fost păstrate ,sau reabilitate , la
fel și sobele cu modele impresionante.
 Muzeul este pe două etaje , trecerea spre nivelul superior se face pe scările originale .
Acestea sunt protejate de un covor, care la fel este mult prea modern pentru perioada casei.

Ajunși la nivelul superior al casei , prima încăpere de pe partea dreaptă este destinată
unor desene scurte cu caricaturile membrilor Junimea . Fiecărui desen îi corespundea unei
figurine reprezentative animației. Desenele erau ochioase , dar din păcate reușeau să te fure și
de la explicația fiecărei reprezentări. Explicația audio era în limba română , în timp ce pe
ecran rula și o traducere în limba engleză. Acest tip de explicare a poveștilor în orice ordine
vrem sau putem să oprim povestea oricând , pare destul de distractivă pentru un copil. Un
minus ar fi faptul că trecere de la o secvență la alta se făcea estul de greu.

Următoarea încăpere a fost biblioteca casei , dar care din nefericire avea o machetă a
unor cărți , nu erau cărți reale . Acel patrimoniu pus
în valoare în camera respectivă era luminat de o
bandă de leduri .
De asemenea turiști se pot așeza pe acel fotoliu.
 Camera următoare este locul unde se țineau ședințele Junimii și unde au pășit cei mai
mari oameni ai litaraturii române. Este o sală goală fară mobilier sau ceva pe pereți , pentru a
facilita expunerea versurilor citite în cadrul ședințelor pe pereți , este un joc frumos de
imagini care merită văzut ,dar și ascultat . Pe lângă acest joc al versurilor , pe pereți sunt
proiectate și diverse imagini cu membrii Junimii, căt și bustuilor care puteau vorbii,
interesant este că s-a încecat o reconstituire a vocii membrilor mai emblematici . Toată acestă
proiectare a imaginilor este destul de lungă, care te poate face să îmi pierzi interesul.

Părăsind acestă încăpere intrăm în cea a pianului , obiect nelipsit din casa unui care se
respect la mijlocul secolului al XIX-lea. Un lucru care iar m-a dezamăgit a fost prezența
extintorului , care era destul de la vedere sau nu a fost bine camuflat în cameră.
 Sala următoare este dedicată membrilor Junimii, sunt expuse diverse scrieri , publicări
sau obiecte personale Patrimoniul este numerotat , iar postamentul central însumează toate
denumerile din celelalte postamente din regiunea respectivă a camerei.

Pe perete sunt prezente imagini cu membrii de seamă ai clubului , imaginea este

însoțită de o explicație a societății .
 În colțul încăperii am surpris încă un lucru care nu era potrivit perioadei casei și
anume firele lăsate la vedere de la un iluminat .

La ieșirea din acest spațiu , care ar trebuii să ne familiarizeze cu literatura română și

creatorii ei , putem observa un bol plin cu semnăturil e marilor minți , obiect care nu este
semnalat , astfel se poate trece ușor cu vederea peste el .
 Încheierea acestui tur se face cu ultimele două camera de la parter , care prezintă
diverse cioburi de cereamică găsite prin împrejurimea casei , cât și piatra de temelie a casei.
Aceste două camera nu sunt în concordanță cu restul muzelui deoarece postamentele nu sunt
făcute în același stil ca celelalte din camerele anterioare , acestea fiind făcute într-un mod mai
modern .

În concluzie , în ciuda faptului că muzeul a fost recent renovant , nu s-a încercat

îndejuns păstrarea acelui farmec al epocii , iar unele obiecte de mobile cum ar fi canapelele
de la etaj , perdelele sau covoarele fiind doar o copie nereușită a trecutului . Printre
elementele tehnice lăsate la vedere , este de apreciat că în fiecare cameră au fost mascate
caloriferele . Muzeul este într-o lumină difuză , deoarece multe săli au fost gândite cu
proiectări video , acestă atmosferă este stricată de panourile de descriere mult prea luminoase.
De la intrarea pe poartă atât spațiul exterior cât și cel interior este sub semnul contrastelor .