KOLUMBA MUSEUM | PETER ZUMTHOR

SALA ARHEOLOGICĂ

În urma unei excursii de studii realizate în anul 3 de către profesorul de atelier, am ajuns să vizităm
Muzeul Kolumba din Koln, Germania. Odată ce am dat ochii cu această operă a arhitectului căruia
această excursie îi era dedicată am fost curpinsă de o senzație de compleșire. Primul contact cu aceasta
e prin masivitate, dar în același timp și cu mici suprafețe “vulnerabile” unde cărămida este țesută în așa
fel încât să pătrundă lumina în interior, iar al doilea contact este cel din sala cu excavările expuse. Faptul
că această încăpere în exterior părea de o masivitate extraordină, iar pe interior exprimă fragilitate, îți
pune mintea la încercare, căutând răspunsuri în legătură cu spațiul. Muzeul cu totul este o capodoperă
în sine și reprezină o discuție întreagă, însă mă voi rezuma la un spațiu mai mic, care a și avut un impact
asupra mea, și anume, sala arheologică.
Kolumba este un muzeu de artă din Köln, Germania. Este situat pe locul unei fostei biserici Sf. Kolumba.
Muzeul a fost fondat de Societatea pentru Artă Creștină în 1853 și preluat de Arhiepiscopia din Köln în
1989. Până în 2007 a fost situat lângă Catedrala din Köln. Noua sa locație, construită în 2003-2007, a fost
proiectată de către Peter Zumthor și inaugurată de Joachim Meisner. Situl a fost inițial ocupat de
biserica romanică Sf. Kolumba, care a fost distrusă în cel de-al doilea război mondial și înlocuită în 1950
de o capelă supranumită „Madona Ruinelor” (Gottfried Böhm). Noua structură construită de Peter
Zumthor pentru muzeu își împarte acum locul cu ruinele bisericii gotice și capela din anii 1950,
înfășurând o fațadă perforată din cărămidă gri ca o mantie în jurul ambelor, a muzeului și a bisericii
vechi. Cele șaisprezece săli de expoziție au calități variate în ceea ce privește lumina zilei, dimensiunea,
proporția și căile de intrare. Lucrările la proiect au condus la următoarele: pereți de cărămidă gri deschis
(pietre reutilizate/reciclate de la biserica Sf. Kolumba) și tencuială de lut, pardoseală din calcar Jura,
terrazzo și mortar, tavane realizate dintr-o coajă de mortar turnată. Designul arhitectului, Peter Zumthor
se ridică din ruinele biserici romanice, respectând istoria sitului și păstrându-i esența. ”Ei cred în valorile
interioare ale artei, în capacitatea ei de a ne face să gândim și să simțim, în valorile sale spirituale. Acest
proiect a apărut din interior spre exterior și din loc” 1, Peter Zumthor.

Fig.1

1
Peter Zumthor speaks about Museum Kolumba / Koln / part 1/2 https://www.youtube.com/watch?
v=dEmCk27ntSI
1
 Fig.2

Pentru a putea discuta despre această opera arhitecturală trebuie spuse și câteva lucruri despre autor.
Astfel se poate obține o înțelegere mai amplă a lucrării. Peter Zumthor, născut la 26 aprilie 1943 este un
arhitect elvețian a cărui operă este descrisă frecvent ca fiind fără compromisuri și minimalistă. Deși
conduce o firmă relativ mică, el este câștigătorul Premiului Pritzker din 2009 și al Medalii de Aur Regale
RIBA din 2013. Stilul de arhitectură al lui Zumthor însemnă principiile fenomenologiei, o credință în
primatul calităților senzoriale și experiențiale în arhitectură, care este inspirată din filosofia lui Martin
Heidegger. Ca atare, Zumthor consideră că, pentru a înțelege cu adevărat o clădire, aceasta trebuie
experimentată personal. De asemenea, lucrează cu mult mai puține proiecte decât arhitecții de renume
și lucrează dintr-un mic studio dintr-un sat din Alpii Elvețieni. Toate acestea i-au adus o reputație
aproape mitică ca ceva între un pustnic și un înțelept. Opera sa a avut un impact răsunător asupra lumii
arhitecturii. Clădirile sale sunt misterioase și atrăgătoare, dar nu prezintă semne de stil. Preocuparea sa
este legată de context, experiență și materialitate, nu estetică. Poate că aceasta este cea mai importantă
contribuție a sa la arhitectură: o arhitectură cu adevărat semnificativă a locului și a experienței. Toate
acestea pot fi deduse și din cărțile scrise de acesta, în special “Atmosphere”, unde în cele nouă scurte
2
capitole ale acestei cărți, Peter Zumthor vorbește despre semnificația atmosferei în arhitectură și
descrie, într-un proces marcat de auto-analiză, elementele pe care le consideră importante atunci când
construiește o anumită atmosferă în clădirile sale. Arhitectura sa este una a subtilităților având ca
elemente de bază următoarele instrumente – sunetul, materialele, anatomia, lumina, zgomotul, reușind
astfel să surprindă realul.

Fig.3
În conceperea proiectului de muzeu, Zumthor a promis că va conserva ruinele și va construi pe situl
arheologic fără a afecta simbolul său ca monument istoric. Ideea lui Zumthor a fost să înconjoare ruinele
bisericii și să se îmbine în întregime cu ele. Nivelul inferior este lăsat ca sit arheologic cu o cale care duce
la nivelurile superioare care găzduiesc zonele de expoziție ale muzeului. Pasajul sinuos asigură faptul că
vizitatorii au un impact minim asupra sitului arheologic. 16 săli de expoziție amenajate pe cele trei
niveluri ale clădirii găzduiesc mai multe lucrări ale artiștilor religioși antici și contemporani.

3
 Fig.4
Arhitectul a proiectat o fațadă care iese în evidență la nivelul străzii. Conexiunea dintre culoarea
materialului, a formei și a ruinelor este arta simplității. Fațada noii clădiri se simte intens de austeră cu
materialul realizat manual din cărămidă gri și peticele de ferestre ici și colo pentru iluminat. Din interior,
se pot încadra vederi ale peisajului urban înconjurător folosind ferestrele mari din zonele expoziționale.
În alte camere, umbrele aruncate pe pereți cu pete de lumină difuză datorită perforațiilor de pe peretele
de cărămidă dau o puternică impresie artistică. Cumva, clădirea se așează înapoi pentru a permite
pieselor de artă să iasă în evidență și totuși, dacă te uiți din nou, reușește să iasă în evidență. La
deschiderea muzeului, Peter Zumthor a spus: „Aici simți că proiectul a fost început din interior, din artă
și din loc.” Capela proiectată în 1949 a fost înfășurată în muzeul Kolumba și găzduiește imaginea care a
supraviețuit bombardării în semn de speranță. În afara clădirii din spate, un efect “zen” este creat de
curți încă cu petice ale ruinelor ici și colo. Sculptori celebri precum Richard Serra și Joseph Wolf își expun
lucrările în aceste curți. Tratarea exterioară cu mortarul foarte ușor încastrat produce o suprafață moale,
aproape textilă, care necesită să fie mângâiată. Prin materialitate, arhitectul oferă acest stimul sau
impuls, vizitatorului, îl provoacă să simtă spațiului la nivelul simțului tactil. La nivelul primului etaj,
natura zidăriei se schimbă, cu pasaje mari modelate de perforații aleatorii. Mai sus, textura
impermeabilă a zidăriei continuă, acum atenuată de geamurile mari ale ferestrelor de la ultimul etaj.
Acestea au rame metalice ușor proeminente. Linia de acoperiș a muzeului urmează diferitele volume ale
galeriilor și este ascuțită către cer. În sala arheologică, schimbarea luminii dintre foaierul luminos al
muzeului și amurgul misterios asupra ruinelor din spațiu este una dramatică. La început, am crezut că
există o reprezentare a unui cer de noapte înstelat deasupra ruinelor, dar odată ce ochii mei s-au
adaptat la spațiul mai slab, a devenit clar că aceste puncte multiple de lumină sunt rezultatul benzii de
zidărie poroasă din dantelă care face exteriorul atât de ciudat. Permite lumina zilei, aerul exterior și
sunetele de stradă în spațiu. Lumina se schimbă minut cu minut pe măsură ce soarele și norii se mișcă.
Este reflectat de tavan și uneori are o nuanță verzuie din frunzele copacilor din jur. Atmosfera spațiului
este în continua mișcare, devine un spațiu dinamic.

4
 Fig.5 Fig.6

În zilele însorite, puțurile luminează brusc o pivniță romană sau o linie de coloane moderne de beton.
Mai jos, iluminate de lămpi industriale conice, precum și de lumina zilei modelate, sunt zidurile de
cărămidă și piatră sfărâmate, arcurile, bolțile și bazele coloanelor a aproape două milenii de civilizație:
romană, francă, carolingiană, romanică, gotică timpurie și târzie. Podul duce la sacristie, acum fără
acoperiș, o mică curte medievală cu boltă spartă care conține opera din oțelul ruginit al lui Richard Serra
“The Drocked and the Salved” (1992-1997) ridicat peste rămășițele umane găsite în săpături.
Întorcându-vă de-a lungul podului, veți fi conștienți de muzica ciudată moale, pe lângă zgomotele de
stradă.

5
 Fig.7

Aici se poate vedea clar capacitatea unică a lui Zumthor de a transforma ceea ce este sacru și amorf într-
o structură solidă, tangibilă, care poate fi simțită și percepută cu toate simțurile. sunetul, mirosul,
atingerea, ordinea și stările de spirit sunt legate intrinsec de un moment singular, denumit de Zumthor
drept „atmosfera”2 unei clădiri. Întregul spațiu este atât de sacru. Datorită țeserii cărămizilor prin care
lumina pătrunde, aceasta nu este singura. Sunetul este unul ce traversează întreg spațiul, contribuind la
imaginea întreagă, la meoria ce urmează să ne rămână. Și bineînțeles și mirosul este prezent în spațiu.
Se simte un iz de vechi, puțin greu și rece ce denotă încărcătura spirituală a sălii de expoziție. Toate
acestea oferă o amploare a imaginii pe care ne-o creăm cu ceea ce obișnuia să existe o dată acolo. Luând
în considerare faptul că acest spațiu expozițional a pornit din interior către exterior, vechiul și noul se
îmbină atât de bine încât nu există o discrepanță între cele două, nu concurează între ele, ba chiar noul
valorifică ruinele, iar acestea la rândul lor pun în lumină coloanele subțiri și svelte de beton ce susțin
planșeul din același material, neted și mat, putem spune că spațiul este unul cu adevarat simbolic,
metaforic și mistic. Vorbim de un spațiu interior ce cuprinde atât elemente ale interiorului cât și
elemente ale exteriorului care îi oferă o imagine și atmosferă ce nu pot fi regăsite în alte locuri. Sala este
una cu totul unică prin absolut tot ceea ce oferă la nivelul tuturor simțurilor, reușind să își facă loc în
memoriile noastre.
Cu alte cuvinte, Peter Zumthor a reușit să creeze o capodoperă arhitecturală, sacră ce se folosește de
toate simțurile cu care un individ este înzestrat (sau privilegiat) pentru a-i oferi starea de reverie și
sacralitate, tăcerea și liniștea de care omul are nevoie uneori.

2
Peter Zumthor, Amtosperes, Basel: Birkhäuser, (2006) pp. 10-19
6
 Fig.8

Bibliografie:

Burohorizont, Kolumba, Peter Zumthor (2007) - https://www.youtube.com/watch?v=3Bv_v8pHut4 ,

2015-08-27
Peter Zumthor speaks about Museum Kolumba / Koln / part ½ - https://www.youtube.com/watch?
v=dEmCk27ntSI , 2020-03-17

7
Kolumba Museum / Peter Zumthor - https://www.archdaily.com/72192/kolumba-musuem-peter-
zumthor , 2010-08-06
Riccardo Bianchini, Kolumba – Köln - https://www.inexhibit.com/mymuseum/kolumba-art-museum-
Koln-peter-zumthor/ , 2019-11-02
Site-ul oficial al muzeului: https://www.kolumba.com/?
language=eng&cat_select=1&category=18&preview=
Rasmus Hjortshoj, Kolumba Museum- https://divisare.com/projects/349228-peter-zumthor-rasmus-
hjortshoj-kolumba-museum
Kanchi Modi, Kolumba Museum by Peter Zumthor: A Modest Design, https://www.re-
thinkingthefuture.com/case-studies/a2410-kolumba-museum-by-peter-zumthor-a-modest-design/

Fotografii:

Fig.1- https://www.archute.com/kolumba-museum-peter-zumthor/
Fig.2- https://divisare.com/projects/349228-peter-zumthor-rasmus-hjortshoj-kolumba-museum
Fig.3- https://archeyes.com/peter-zumthor-how-to-start-thinking-like-architect/
Fig.4- https://www.arcstreet.com/2011/08/kolumba-art-museum-in-Koln-by-peter-zumthor.html
Fig.5- Arhivă proprie
Fig.6- Arhivă proprie
Fig.7- Arhivă proprie
Fig.8- Arhivă proprie

Sava Andreea Miruna

G56
15873