Prezentare

Muzeul Simu şi a Casei-Simu-Muzeu

Pentru a inţelege mai bine evoluţia şi asezământul/amplasamentul a Muzeului Simu şi a

Casei-Simu-Muzeu , vă propun o desfăşurare cronologică a celor mai importanţi ani din evoluţia
acestora.

Anastase Simu (1854-1935) se mută definitiv in Bucureşti in anul 1888 şi cumpără casa
colonelului (Al. Candiano Popescu) care ii devine resedinţă şi in care locuieşte alături de soţia
sa, Elena Simu (1864 – 1934).

Deşi de profesie avocat, doctor in ştiinţe politice şi administrative, preocupat o perioadă

de politică, găseşte o mai mare satisfacţie in lumea artelor şi incepe, astfel, să adune opere de artă
cu gândul de a bucura sufletele doritorilor de pretuntindeni, pe care se decide să le prezinte intr-
un muzeu de artă, printre singurele de la acea vreme. (al doilea după muzeul lui Kalinderu)

Astfel, deşi obţine autorizatia de construcţie a Muzeului Simu in 1906, iar piatra de
temelie este pusă in 1907, muzeul este inaugurat şi deschis publicului larg abia in 1910, timp in
care este organizată şi etalată intreaga colecţie (la acea vreme continea 624 lucrări). (A
funcţionat ca muzeu privat până în 1927).

Construcţia care este destinată directorului muzeului şi pentru atelierul acestuia, este
alipită casei Simu tot in 1907.

Astfel, consilierea lui Simu de către Marius Bunescu, care este desemnat director al
muzeului, incepe in anul 1920.

Când devine Casa Simu muzeu ?!- Casa Muzeu dată in folosinţă ca Muzeu-21 mai
1937

-lăsată surorii şi nepoatei pe 3 ani- Prin testamentul lui Anastase Simu, fosta sa locuinţă era
lăsată ca usufruct pe timp de trei ani, nepoatei de soră Doamna Maria Magdalena Colone N.
Drosu, care era şi moştenitoarea tuturor lucrurilor din casă, in afară de obiectele de artă ce
reveneau muzeului.

Doamna Drossu a renunţat insă chiar din primul an la uzufructul casei. Şi astefel s-au putut
incepe reparaţiile şi noile instalaţii care au durat toată vara anului 1936.
A urmat apoi organizarea după toate cerinţele de museografie modernă a secţiei celei noi a
muzeului, care a fost inaugurată in prezenţa autorităţilor publice şi a iubitorilor de artă, sub
numele ales de către donator:Casa-Simu-Muzeu, la 21 mai 1937.

Despre străzi şi teren… placa strada şi placa pmb… şi arhitectura muzeului şi

arhitect-Clădirea muzeului Simu , in formă de templu ionic, era o bijuterie. Iarăşi o dilemă: un
articolul ne spune că arhitectul a fost un anume arhitect francez C. Sciky ( după planurile lui se
presupune că a fost construit muzeul), pe când o altă pagină web il dă ca autor pe marele arhitect
Petre Antonescu. Şi aici poate fi o explicaţie, pagina dedicată lui Antonescu vorbeşte de clădirile
care adăposteau muzeul, aşadar C.Sciky putea foarte bine să aibă ideea templului, pe când
Antonescu să fi fost conducătorul proiectului

Realizarea unei colecţiuni artistice, după ani de muncă, de străduire şi de emoţiuni, necesita
intupare arhitecturală anumită. Dintre toate formele arhitectonice consacrate, cea mai nimerită,
in cazul colecţiuni strânse de A.Simu, se părea aceaia a unui templu elin, iar cea mai potrivită,
mulţumită ritmului său intim şi admirabilei sale clarităţi, aceaia a templului Erechtheion, de pe
Acropolis din Atena. Severitatea liniilor şi continuitatea simplă a conţinutului il impuneau
atenţiunei fondatorului. Insă, in reproducerea din Bucureşti, acest edificiu a primit adaose, cum
sunt semi-coloanele de pe laturi şi rampele dinaintea faţadelor, amintind pe acelea aflate la
templul din Nimes, cunoscut sub denumirea de Maison Carree. Ordinul este ionic. Caracterul, ca
distribuţie de coloane, amfiprostil. Interiorul a fost impărţit in cinci săli.

Aceste Săli au căpătat o numire suplimentară, după stilul ornamentarei lor interioare, sau al
formei ce li s-a dat.

Astfel, sala intâi se mai numeşte şi romană atât după forma unei duble bazilici (cu câte un
hemiciclu la extremitaţi) cât şi după decoraţia arhitecturală ale cărei motive sunt luate, unele de
pe acelea care ornează palatul lui Diocleţian (sec IV), din Spalato (Dalmaţia), altele din Palazzo
Colonna (Roma): iar pilaştri de la uşi cu fruntarul, sunt replicele acelora cari se afla in Villa
Medicis (Roma) ţ

Sala a doua este sala românească . Aici rolul principal il joaca anumite elemente decorative ce se
găsesc in ornamentaţia arhitecturală a Mănăstirei Curtea-de Ages. Brâul rasucit , pseudo-arcadele
şi rozacele, se desfăşoară intr-un ritm apropiat, la care se adaugă, spre a produce un efect
susţinut, aurirea discretă a reliefurilor pe un fundal albăstrui.

Sala următoare , a Renaşterii, conţine o ornamentaţie , parte luată din aceia a salei Rubens din
muzeul Louvre din Paris, parte copiată de pe aceia a salei Apollo (acelaşi muzeu);

Sala a patra este sala bizantină, cuprinzând o decoraţiune in caracterul artei di Bizanţiu. Edificiul
care a oferit cele mai multe elemente decorative este biserica Sfânta Sofia din Cconstantinopole;
Salei a cincea i s-a dat numele de sala greacă , după impodobirea interioară care se prezintă cu
caracter pur grecesc; motivul ei principal este palmeta de acanta stilizată in relief pe un fond
azur; celelalte motive de ordin grecesc sunt: meandrul, ovul, postele, dintii, sau ,,picaturile
dorice,, etc.

Stil neoclasic, cu accente eclectice, forma templu antic grecesc

Muzeul, un adevărat templu al artelor, a fost amplasat la intersecţia străzii Mercur cu o

ulicioară ce se strecura între străzile Colţei şi Romană, între casele lui Titu Maiorescu şi C.A.
Rosetti spre vest şi casele lui D.A. Sturdza şi Al. Marghiloman spre est.

Exproprierea => poziţionarea oblică a muzeului faţă de bulevard

- Venise astfel vremea construcţiei visate de lungă vreme, dar asezarea acesteia nu era lipsită de
unele greutăţi.

Pentru că tocmai atunci se deschidea bulevardul cel mare care inghiţise civilizator câteva
proprietăţi vecine , cu grădina celebră , şi cu o bună parte din proprietatea lui Anastase Simu.

Din exproprierile acestea au rezultat spre strada Dimitrie Sturza două parcele alăturate, ce au fost
date in schimbul terenurilor desfiinţate, lui Anastase Simu şi altui vecin al său.

Şi au fost duse fără rezultatul dorit, indelungate tratative cu acest vecin pentru cumpărarea
locului său, in interesul unei mai bune asezări a viitorului muzeu. Proprietar de multe case şi
terenuri in Bucureşti, acesta, dintr-o duşmănie neinţeleasă, nu numai că n-a vrut atunci să işi
vândă partea de care nu avea nici-o nevoie. Dar incă mult mai târziu, in 1923, a cedat terenul său
unor negustori de duzină spre a ridica pe el o cârciuma gălăgioasă.

Lucrările clădirei acesteia de ocaraă incepuseră continuându-se cu o rapiditate neobişnuită, şi

numai mulţumită presei bucureştene care ….

Astfel , din cauza unor duşmănii de vecini, Muzeul Simu n-a putut lua o formă mai mare şi nici
n-a putut fi mai bine aşezat .

Dacă averea lăsată de Anastase Simu prin testament, a intrat in posesia Ministerului
Cultelor şi Artelor după moartea donatorului survenită la 28 februarie 1935, Muzeul Simu fusese
donat Statului incă din timpul vieţii acestuia.

Această donaţie s-a făcut la 17 noiembrie 1927, când Anastase Simu a dăruit Naţiunii
Române Muzeul, cu tot inventarul său artistic (1182 lucrări), şi cu terenul pe care era construit.
 La 15 februarie 1943 Muzeul Simu a fost inchis din cauza razboiului şi in conformitate
cu ordinile autorităţilor superioare.

Evacuarea la Câmpulung Muscel in doua transe…

Deposedat de operele sale cele mai valoroase în 1950, Muzeul Simu a vegetat cîţiva ani ,
interesul public .pentru acest venerabil lăcas de cultură fiind din nou suscitat prin 1954, atunci
cînd sculptorul Gheorghe Anghel a expus , de-o parte şi de alta a faţadei dinspre curte a
muzeului, două statui monumentale înfăţişînd pe cei doi ctitori ai picturii româneşti moderne:
Andreescu si Luchian

Muzeul demolat in 1964

Demolarea Muzeului Simu- Muzeul Simu nu a fost demolat din cauza construcţiei blocului Eva.
O fotografie aeriană din Flacara din 1961 arată că blocul Eva era déjà ridicat lânga Muzeul Simu
şi deci nu acesta a fost motivul demolării. Mai degrabă incomoda vizibilitatea sa pe un boulevard
central, alături de clădiri noi ale Capitalei:fie ca amintea de vechiul Bucureşti, fie că amintea de
fostul temple al Masoneriei. Cert este că muzeul a fost demolat in 1964, cu puţin timp inainte de
finalizarea construcţiei blocurilor Eva şi Ont (1965).

La începutul anilor 1960, clădirea unde se afla clădirea muzeului a fost dărâmată de
comuniști pentru a se face loc noilor planuri urbanistice.

De ce a fost demolat Muzeul, in 1964? Ar fi in primul rand motivul ca nu se mai incadra in

ansamblul de blocuri nou construite. Se pare ca a contribuit la decizia demolarii lui si
aspectul de templu, care ducea cu gandul la masoneria romaneasca, pe care guvernul
comunist ii vroia stersi din istorie.

În anii "50 fusese demolat şi Muzeul Simu din Brăila, şi colecţiile sale au plecat în
bejenie prin oraş

Colecția de la Muzeul Simu includea lucrări originale, dar și splendide reproduceri, din
diferite perioade, însă mai ales din cea contemporană cu fondatorul, fiind astfel un muzeu de
artă contemporană.
(expozitie mai veche) Evenimentul va avea loc în spaţiul verde din spatele Magazinului Eva, la intersecţia
străzii George Enescu cu Strada Nicolae Golescu şi cu strada Episcopiei

          Expoziţia  îşi propune recuperarea memoriei oraşului prin prezentarea unor imagini şi informaţii despre
Muzeul Simu şi despre clădirile care existau în perimetrul actualelor străzi Pictor Verona, Nicolae Golescu şi
Simu, imobile care în cea mai mare parte a lor au fost demolate în timpul regimului comunist.

          Panourile care compun expoziţia prezintă mai întâi un scurt istoric al Muzeului Simu. Acesta a fost
primul muzeu particular din Bucureşti, inaugurat la 21 mai 1910 şi demolat de către regimul comunist în anul
1964.

          De asemenea, pe panouri se mai poate vedea o hartă a zonei menţionate mai sus şi imagini reprezentând
Casa Marghiloman(azi blocul Patria), Casa Maiorescu, Casa Cerchez sau Casa Sturdza (azi Librăria
Cărtureşti).

In spatele blocului Eva (devenit Diverta), intr-un loc complet invizibil, la multi metrii de zona
discutata, se afla un panou cu istoricul si evolutia urbanistica a zonei. O idee excelenta, din
pacate atat de prost gandita si ilustrata incat nimeni nu intelege nimic. Sunt reproduse
planuri de epoca, extrem de greu de inteles de omul obisnuit si poze ori slabe ori nefericit
alese. Text mult, neclar si stufos. Va jur ca nu am inteles nimic cand am citit in urma cu un
an. O chestie facuta la misto (extrem de repede) care nu se stie cui se adreseaza...(scuze
realizatorilor ca sunt asa aspru, dar e pacat...)
Acolo trebuiau reproduse 2 reconstituiri digitale sau 2 fotografii aeriene. Din prima jumatate
a secolului 20 si de azi. Cu puncte de reper existente si atunci si azi, precum casa Sturdza
(libraria Carturesti) sau Atheneul.