Alexandru Ciucurencu-pictorul luminii

Alexandru Ciucurencu , nascut la 27 septembrie 1903 in Ciucurova, Tulcea –

decedat la  27 decembrie 1977 in  Bucureşti, a fost un pictor român, membru
corespondent din 1963 alAcademiei Române.

Si-a inceput studiile la Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti, unde i-a avut
profesori pe Camil Ressu si G.D.Mirea, intre anii 1921-1928. Apoi pleaca in
Franta, asemenea atator pictori romani, si studiaza la Paris in atelierele Academiei
Julian, in perioada 1930-1932, unde il are profesor pe Andre Lhote. Artistul imbina
sensibilitatea sa si vocatia coloristica cu viziunea moderna si modalitatile plastice
dobandite in Franta.

Intors in tara, Alexandru Ciucurencu abordeaza in creatia sa toate genurile

traditionale ale picturii de sevalet. Portretistica a fost capitolul cel mai important al
preocuparilor sale.

Supranumit „pictorul luminii”, Ciucurencu este considerat un pictor

postimpresionist, evoluând spre maniera fovistă şi abstractă. Lucrările sale cuprind
naturi statice, portrete sau peisaje, remarcându-se prin francheţea desenului şi
armonia cromatică. Culoarea are efecte deopotrivă tonice, dramatice, lirice, sau
păstrează un caracter de intimidate, precum în tablourile cu flori.

Colorist exultant într-o fază iniţială, a evoluat spre o paletă mai rafinată, un desen
concis şi compoziţii geometrizate. În prima perioadă de creaţie a pictat mai ales
naturi moarte, nuduri şi peisaje, care se remarcă prin armonie coloristică.
După 1944, Ciucurencu şi-a schimbat tematica, realizând compoziţii cu subiecte
istorice sau sociale. A pictat atat portrete ale personalităţi culturale dar si portrete
de muncitori şi peisaje industriale.

Artistul este una dintre marile personalitati ale colorismului modern din pictura
romaneasca. Pictura sa inclina mai mult spre intensitati decat la vibratii si nuante,
viziunea sa luminoasa imbratiseaza forma in toate planurile ei, aproape ca nu exista
umbra in pictura sa, umbra este inlocuita cu zone divers colorate.
Toate acestea l-au situat pe Ciucurencu printre pictorii romani de elita ai epocii.
Artistul nu era interesat sa ilustreze amanunte fizionomice sau sufletesti ale
modelelor, el evoca personalitatea si particularitatile caracterului acestora prin
tonalitati cromatice.

Alexandru Ciucurencu a pictat peisaje, mai ales din regiunea dealurilor cu orizont
inalt. Printre umbrele verzui ale padurilor din tablourile sale se ivesc petele
colorate ale caselor. Chiar si periferia Bucurestiului este prezenta in picturile sale,
prin cateva lucrari, in care surprinde: un pom incarcat de frunzis, un zid, un colt de
acoperis, elemente ce evoca un moment de intensa liniste.

In peisajele sale, albastrul si verdele sunt armonizate cu o stralucire pe care doar

natura e in stare s-o realizeze. La Alexandru Ciucurencu un buchet de flori cu
petale strabatute de lumina, cateva obiecte risipite pe o fata de masa intens
colorata, un colt de peisaj pe care cade umbra unor pomi, o femeie asezata intr-un
sezlong, alcatuiesc adesea substanta lirica a unui ,,poem de culoare”.

In perioada anilor 1960-1970, cand predomina in cultura romaneasca ,,realismul

socialist”, Alexandru Ciucurencu creeaza lucrari in care prezinta siluetele
constructiilor .

Alexandru Ciucurencu a reusit sa traduca in culoare, tot ceea ce poate impresiona

sufletul romanesc.

ARTICOLE SIMILARE