Stefan Luchian este pictorul care l-a facut pe Nicolae Grigorescu sa exclame: In sfarsit, am si eu un succesor!

si pe care Iosif Iser il socotea cel mai roman dintre pictorii nostri. Nascut la 1 februarie 1868, la Stefanesti, un sat (astazi oras) in judetul Botosani, Stefan Luchian a dominat pictura romaneasca de la inceputul secolului al XX-lea, continuand pe calea deschisa de Grigorescu si Ion Andreescu. Farmecul simplu al peisajelor de pe malul Prutului si-a pus amprenta asupra biografiei lui Luchian, temperament dinamic, al carui elan exprimand bucuria pe care o trezeste contactul cu lumina pura a zilei, a fost frant, prematur, in 1916. Intre 1885 si 1889, Stefan Luchian a studiat la Scoala de Belle Arte din Bucuresti, apoi la Munchen, unde, timp de un an, a fost student al Academiei Regale de Arte Frumoase. Sia desavarsit studiile la Academia Julian din Paris, intre 1891 si 1892. Inca din 1892, Luchian se afirma ca unul dintre cei mai valorosi pictori din epoca, expunand la societatea Tinerimea artistica, al carei scop era dezvoltarea artei dincolo de conventiile academice. Anul 1896 marcheaza Expozitia artistilor independenti, organizata in tara, impreuna cu alti colegi de breasla. Doi ani mai tarziu, este membru fondator al societatii artistice Ileana. Motivele ce revin pe tot parcursul carierei artistului, precum buchetele de flori sau imprimeurile cu motive vegetale, amintesc de influentele fomulelor specifice curentului Art Nouveau, la care pictorul a fost deosebit de sensibil in perioada de formare. Prin impletirea subtila a luminii si a umbrelor, sensibilitatea lui Stefan Luchian se dezvaluie imprevizibil, rezultatul fiind o intensitate emotionala neobisnuita. Fie ca este vorba despre peisaje - in care atentia privitorului este atrasa de colturile pitoresti de natura din Baragan, Brebu, Govora, Poiana Ialomitei sau Filipestii de Padure (precum Moara, Peisaj de camp sau Turnul de la Brebu, expuse astazi la Muzeul K.H. Zambaccian), despre portrete sau naturi statice - in care un loc central este ocupat de compozitiile florale, tablourile lui Luchian au un echilibru secret, in care impresiile furnizate de realitatea inconjuratoare sunt transpuse cu o delicatete deosebita. Portretele, precum Lorica, Portret de copil sau Mos Niculae Cobzarul, chipul mistuit de suferinta din autoportretul denumit, cu modestie, Un zugrav, lucrarile inspirate din evenimentele din preajma anului 1907 - marcat de rascoalele taranesti, sau scenele de gen extrem de expresive, precum Lautul, toate sunt ecouri cromatice ale sensibilitatii lui Stefan Luchian. Cand, la varsta de treizeci si trei de ani, din cauza bolii, peisajele ii devin inaccesibile, Luchian isi concentreaza intreaga atentie asupra florilor, pastelurile sale ajungand la o maiestrie inegalabila. Dintre ele, anemona este cea care intruchipeaza cel mai bine, la nivel simbolic, tragicul destin al pictorului Stefan Luchian. Legenda spune ca anemona, floarea lui Adonis, vorbeste despre dragoste si despre moarte, despre dualitatea regasire despartire, reinviere - extinctie. Potrivit uneia dintre versiunile legendei, anemonele au inflorit din lacrimile Afroditei pentru frumosul Adonis, ucis de Ares. Caracterul efemer al acestei flori suave se releva chiar din nume, care in limba greaca inseamna vant. Despre compozitiile florale ale lui Stefan Luchian, Octavian Paler afirma: A vedea florile lui Luchian fara a sti ce se afla in spatele frumusetii lor ar echivala cu gestul de a smulge dinlauntrul corolei anemonelor grauntele de frig, de noapte, care face ca petalele sa arda si mai intens. Despartirea creatiei lui Luchian de suferinta lui Luchian ne-ar priva de cel mai clar exemplu din pictura noastra ca suferinta nu da talent, dar pune un om

talentat la o raspantie de unde poate iesi un invins sau un invingator. Artistul a trecut in eternitate in noaptea de 27 spre 28 iunie a anului 1916, la Bucuresti, fiindu-i conferit, post-mortem, titlul de membru de onoare al Academiei Romane. Arta lui Stefan Luchian a fost un exemplu incontestabil pentru toate generatiile de artisti plastici care i-au urmat. Prin creatia lui Stefan Luchian, strabatuta de o lumina interioara, frumusetea naturii, in simplitatea si, totodata, maretia ei, a fost transformata in adevarate capodopere. In Bucuresti, pe strada Mendeleev (in apropierea Pietei Amzei), memoria artistului se pastreaza, discret, in casa ce poarta pe perete placuta comemorativa care sintetizeaza biografia pictorului: In aceasta casa a trait, a lucrat, a suferit si a murit neinteles pictorul Stefan Luchian (1868-1916).

despre artist: "ntocmai ca toi marii artiti ai lumii, Luchian este un pictor profund naional, nzestrat cu o ntins tiin a tuturor nfirilor rii, a oamenilor ei. Vibraia lui n faa realitailor locale este adnc i rscolitoare i focul simirii trezete pe a noastr, pentru a ne face s pricepem mai bine lumea n care am trit." Tudor Vianu "Luchian avea toate darurile marelui artist i, n primul rnd, acel caracter autentic, acea nemblnzit vehemen a personalitii dup care recunoti pe maetri... Profunda capacitate afectuoas i energie, o melancolie mbinat cu o viguroas autoritate..., un sentiment nervos al formei, sunt trsturile pe care le sesizm mai bine n caracterul i n talentul su. ntr-o limb totodat sonor i suav, Luchian a fost un mare revelator al sufletului romnesc. " Henri Focillon Maiestria sa inegalabila se va abate spre flori, cele care se vor face vinovate de pastelurile incarcate de lacrimile cromatice ale lui Stefan Luchian. Gingasia mangaietoare a petalelor va concentra toata dragostea pentru viata si frumos a artistului. Adevarate capodopere, dintre care, Anemonele, florile care intruchipeaza la nivel simbolic zguduitorul destin al celui a carui lumina interioara a vibrat in fiecare din tablourile sale, fluidizand contururi si dezvelind o pasiune extrema pentru natura. Cu certitudine, nu intamplator, Luchian a ales Anemona, ale carei radacini legendare au cladit aspecte duale: dragoste si moarte, regasire - despartire, reinviere - extinctie. Aceasta floare a lui Adonis, nascuta din lacrimile Afroditei, avand si atribute superstitioase, este numita de catre chinezi floarea mortii, iar in cultura populara a unor tari europene este vazuta ca un semn rau. Oricum ar fi, parfumul Anemonelor a conferit tablourilor lui Stefan Luchian o forta dramatica cu accente de simplitate, gravate in gratia unor flori suave, efemere. A vedea florile lui Luchian fara a sti ce se afla in spatele frumusetii lor ar echivala cu gestul de a smulge dinlauntrul corolei anemonelor grauntele de frig, de noapte, care face ca petalele sa arda si mai intens. Despartirea creatiei lui Luchian de suferinta lui Luchian ne-ar priva de cel mai clar exemplu din pictura noastra ca suferinta nu da talent, dar pune un om talentat la o raspantie de unde poate iesi un invins sau un invingator. (Octavian Paler) Fiu al maiorului Dimitrie Luchian i al Elenei Chiriacescu, tefan Luchian s-a nscut la tefneti, judeul Botoani, la 1 februarie 1868. Era Avea cinci ani cnd tatl a fost mutat cu familia n Bucureti; i-au gsit locuin n mahalaua Popa Soare.

ntr-o zi de iarn, fiind singur, i-a apropiat faa de gura sobei care dogorea. i venise o idee nstrunic. Dup ce-i nfierbnt bine faa, o zbughi afar, ngenunche n zpada proaspt aternut i-i ngrop obrajii n ea. Cnd i ridic faa, n troian i rmsese amprenta chipului. Avea de mic faa ciupit de vrsat, cum de altfel i va rmne toat viaa. Prin mahalalele capitalei, ca n toate oraele rii, era o via patriarhal. Grdiniele oamenilor erau inundate de flori, n multitudinea lor de culori i nuane vesele; era spaiul dorit de copilul-artist tefan, cci de mic avea nclinaii spre observarea miracolelor din natur. Vedea c florile mor toamna i simea n el aa, ca o durere. Mai trziu a mrturisit: dac a fi pictor, a pstra macii pe pnz. i nu numai macii, ci i celelalte flori, care-i pierd culorile, cnd sunt presate n ierbar. nc de mic a avut nclinaie spre desen i culoare. nceputul l-a fcut cu o pictur mural: eram un pici; m dduse de curnd la coal. O mtu, la un Pati, mi-a adus n dar o stea cu acuarele d-acelea proaste. Mama i bea cafeaua afar, n pridvor. Eu, ca un diavol, m-am strecurat n odaia de musafiri. O uitase descuiat. M-am aezat la un perete i d-i, i d-i! mi pusesem n gnd s-o fac pe Safta, buctreasa noastr. M, i era urt! Biata mama, ce mai ntindea de noi nti a nvat carte la Liceul Sfntul Sava din Bucureti. Nu era un elev prea bun, dar la desen nu-l ntrecea nimeni. Fceam desenul la toat clasa, pe treizeci de gologani. Att era tariful. Dup decesul tatlui, mama, care ajunsese capul familiei, nu avea o prere prea bun despre pictori, mai ales c n familie era deja un pictor, boier Andrei, bunicul dinspre tat, care, srcind, ajunsese zugrav de biserici i hoinrea prin satele moldave, n cutare de lucru. Apoi pictorii, muzicienii i actorii erau privii cu dispre de contemporanii lor. tefan va face o carier militar ca i tatl su, hotr mama sa, dar nu tot ce hotrsc prinii se realizeaz. Ajutat de fraii ei, militari de profesie, l nscrise pe biat s dea examen de admitere la coala de infanterie; dac odrasla va da un rspuns ct de ct bun, atunci comisia de examinare l va declara admis. Numai c biatul gndea altfel: n faa examinatorilor, o fcu pe mortu-n ppuoi i astfel n toamn a fost nscris la coala de Arte Frumoase din Bucureti (1885). n 1889, la absolvire, obinu medalia de bronz pentru lucrarea Cap de expresie i un Studiu dup natur. i continu studiile la Academia de Arte Frumoase din Mnchen (1890, dou semestre) unde, printre alte studii, execut copii dup operele lui Correggio i Rembrandt, aflate la Muzeul de Art. n 1890, revine n ar i particip la prima expoziie a societii de art Cercul artistic, dup care pleac la Paris, unde termin Academia Julian (1891-1892). Cu aceast ocazie, cunoate din plin viaa artistic parizian, aflat atunci n plin efervescen impresionist. Revenind n patrie, triete din plin viaa de artist, n anturaje alese, desfurnd i o activitate bogat, la baza creia sttea promovarea artei moderne.

n 1896, organizeaz, mpreun cu ali prieteni artiti, Expoziia artitilor independeni; devine membru fondator al societii Tinerimea artistic (1901) i expune lucrri de pictur n cadrul acestei societi, la Ateneul Romn. Devine acum unul dintre cei mai importani pictori ai timpului. Expune mereu lucrri de pictur n expoziii personale i de grup. n 1900 particip cu dou pasteluri la Expoziia universal de la Paris. Dar, din pcate, tot n acest an aprur primele manifestri ale unei afeciuni la mduva spinrii (scleroz multipl), care-l va lsa infirm pentru restul vieii. Boala se va agrava mereu, iar lipsurile materiale erau tot mai acute. Cu toate aceste greuti, lucra tot mai nverunat, fiind mereu prezent n expoziiile personale i de grup, ce se organizau n capital. ntr-un asemenea moment a creat Luchian autoportretul intitulat cu mult modestie Un zugrav (1907); aceast lucrare a fost realizat cu multe eforturi fizice i intelectuale, ntrun moment deosebit al luptei sale cu boala i cu nevoile materiale i este cel mai reuit autoportret psihologic din lume (ghidul muzeului Luvru). Cu toate acestea, n curnd artistul ncepu s piard din cupa succesului. La expoziia sa din 1905, singurul care i-a cumprat o lucrare a fost pictorul Nicolae Grigorescu. Din 1909, tefan Luchian nu a mai prsit fotoliul. Cu toate acestea, el purta n memorie splendorile scnteietoare ale peisajului romnesc. Aa se explic faptul c n aceast perioad creeaz mai multe lucrri care sunt adevrate bijuterii picturale, creaii de maestru. Opera sa pictural, inclusiv cea a florilor, se caracterizeaz prin finee, simplitate, sintez cromatic, colorit strlucit i delicat. Tehnica uleiului i pastelului lui Luchian sunt de neegalat, de o miestrie unic. Florile lui Luchian au o intensitate aproape dramatic a sentimentului, o lumin interioar, discret i ginga. Din opera sa reinem mai multe lucrri: peisaje Ultima curs de toamn, Btlie cu flori la osea, Mahalaua dracului, Corturi de pe Brgan, Gheretele din Filantropia, Lunca de la Poduri; 12 autoportrete, flori Anemone, Dumitrie, Prlue, Garoafe; oameni simpli: Meter lctu, Safta florreasa, Spltoreasa, La mpritul porumbului, Lutul; pastele i acuarele: Dup ploaie la Bneasa, Birt fr muterii, Buctrie clugreasc. Spre sfritul vieii, nu mai putea ine penelul ntre degetele paralizate; punea pe cineva s i-l lege de ncheietura minii. i ce poate fi mai groaznic atunci cnd neputina fizic se zbate n nimicitoarea febr a creaiei? I-am legat pensula de antebraul minii drepte (cci boala i-a luat vigoarea degetelor) i mna lui ncepe s se zbat nervos i stngaci pe suprafaa pnzei i faa lui se crispa ca de durerile unei faceri, nfricotor Rezonanele nebnuit de adnci, ale unui suflet, nc viu, m-au impresionat pn la laitate. Am fugit din faa acelei schingiuiri voite i ntr-o camer alturat, n urma perdelelor groase am plns, plnsul sec al neputinei mele detestabile. (Nicolae Tonitza) S-a stins din via la 28 iunie 1916, la Bucureti.

tefan Luchian rmne primul pictor care, pentru a marca personalitatea distinct a artei romneti n ansamblul european s-a inspirat din frescele tradiionale ale bisericilor medievale i din arta popular, conturnd i simplificnd planurile i aplatiznd volumele (Adina Nanu, istoric de art, prof. univ. la catedra de istoria artelor Academia de Art Bucureti), iar pentru tineri este un model de sacrificiu i pasiune n meseria aleas.