Universitatea de Vest Timisoara

Facultatea de Muzica

Piotr Ilici Ceaikovski

Maties Adelina Carla, anul II, Pedagogie

 CUPRINS

pagina

Piotr Ilici Ceaikovski………………………………………………………...… 3

Creaţia.......................................................................................................10

Bibliografie.................................................................................................14

2|
 Piotr Ilici Ceaikovski

Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893)

Piotr Ilici Ceaikovski, în limba rusă Пётр Ильиич Чайкоивский, (n. 25 aprilie, pe

stil nou 7 mai 1840, Kamsko-Wotkinski Sawod, azi oraşul Ceaikovski - d. 25 octombrie,

pe stil nou 6 noiembrie 1893, Sankt Petersburg) a fost un compozitor rus. A fost al

doilea fiu născut într-o familie burgheză. Tatăl său, inginer de mine, şi mama sa, de

origine franceză, se hotărâseră să-l îndrume pe tânărul Piotr să urmeze studii de drept.

Cu toate acestea, de la vârsta de 5 ani, el a început să studieze pianul. În anul 1854 a

murit mama sa, fapt ce i-a pricinuit o adâncă tristeţe. La sase ani stia sa citeasca in

franceza si in germana, la sapte scria versuri în franceză, iar la paisprezece încearca să

3|
compună. Era foarte sesnbil, iar guvernanta lui ii spunea "copilul de portelan". Daca

parintii l-ar fi supus unei pregatiri intesive, ar fi putut deveni un copil-minune, pentru ca

era ultrasensibil la muzica si avea un auz delicat.

A urmat colegiul de jurisprudenţă, a luat diploma în drept şi s-a angajat ca

secretar la Ministerul Justiţiei. În acelaşi timp, se ocupa de muzică, în calitate de

amator. Munca sa la minister nu-i stârnea nici un interes, motiv pentru care i-a scris

surorii sale "au făcut din mine un funcţionr, şi încă unul prost". În fine, în 1863, împotriva

hotărârii familiei, părăseşte slujba de la minister şi începe să studieze muzica cu Anton

Rubinstein. Abia la varsta de douazeci si unu de ani Ceaikovski s-a apucat să studieze

sistematic muzica.

În 1866, după ce a terminat studiile de muzică, Nikolai Rubinstein, fratele lui

Anton, i-a oferit postul de profesor de teorie muzicală la proaspăt înfiinţatul Conservator

din Moscova, post pe care l-a ocupat până în 1878. În această periodă a compus

Simfonia nr.1 în sol minor, op. 13 („Vise de iarnă”). S-a împrietenit cu mai mulţi membri

din grupul celor cinci compozitori ruşi, astfel că dedică uvertura fantezie "Romeo şi

Julieta" fondatorului grupului, Mili Balakirev 1.

În vara anului 1872 compune Simfonia a 2-a în do minor (numită şi "Mica

Simfonie Rusă", "Mica Rusie" sau "Ucraina") op.17, pe teme ucrainiene şi ruseşti, iar în

1
Mili Alekseievici Balakirev ( Милий Алексеевич Балакирев) (n. 2 ianuarie 1837 / 21
decembrie 1936, Nijni Novgorod, Rusia - d. 29 mai 1910 / 16 mai 1910, Sankt Petersburg,
Rusia) este cunoscut ca unul dintre membrii fondatori ai aşa-numitei „Asociaţii Balakirev”,
cunoscută şi sub numele de „Grupul celor Cinci”, din care făceau parte cei mai importanţi
muzicieni ai vremii.
4|
iarna anului 1874 dă prima reprezentaţie cu un concert de pian. În vara anului 1875

compune Simfonia a 3-a.

În anul 1876 se întâleşte cu Nadedja von Meck, o mare admiratoare a sa, care

timp de 13 ani îi va vărsa o pensie alimentară de 6.000 de ruble pe an, fapt care i-a

îmbunătăţit simţitor situaţia materială, dar relaţiile lor erau "strict epistolare". Simfonia a

4-a, în la minor, op. 36, compusă în 1877, îi este dedicată doamnei von Meck.

În luna iulie a anului 1877, Ceaikovski va trăi unul din episoadele cele mai

nefericite ale vieţii sale. Pentru a pune capăt speculaţiilor privind homosexualitatea sa,

se căsătorşte cu Antonia Milioukova, o fostă elevă a sa, care nutrea o reală pasiune

pentru el. Căsătoria a fost un eşec deplin. Nemaiputând să suporte prezenţa soţiei sale,

Ceaikovski încearcă să se sinucidă, prin încercarea de a se îmbolnăvi de pneumonie.

Scurt timp după aceea se desparte de Antonia.

5|

Ceaikovski în 1874
 Compune primul său balet, în 4 acte, "Lacul lebedelor 2" (libretul de V. Beghicev şi

V. Geltzer). Premiera a vut loc la Sankt Petersburg, la „Teatrul Mariinski”, pe 15 ianuarie

1895, dar a fost un eşec, datorită unei puneri în scenă nepotrivite. Abia peste 30 de ani

a fost definitivată trama baletului. Compune şi o operă, Evgheni Oneghin, libretul fiind

extras dintr-un roman de Aleksandr Puşkin3.

Spre 1880 reputaţia lui Ceaikovski creşte considerabil în Rusia, numele său

începând să fie cunoscut şi în străinătate, în urma unor călătorii întreprinse în acel an.

2
Lacul lebedelor (rus. Лебединое Озеро, Lebedinoie ozero) este una dintre compoziţiile
muzicale celebre pentru balet ale lui Piotr Ilici Ceaikovski, purtând numărul de opus 20. Libretul
baletului (în 4 acte) a fost scris de către Vladimir Berghicev şi V. Ghelzer, având ca sursă de
inspiraţie o veche legendă rusă (după alţii, o legendă germană, dacă judecăm după numele
personajelor principale: Siegfried, Odette - Odillia, Rotbart ş.a.) şi a corespuns pretenţiiilor
compozitorului rus. Între timp, textul a fost de mai multe ori transcris şi modificat, astfel că unele
versiuni au un final diferit de original.
3
Aleksandr Sergheevici Puşkin s-a născut, la Moscova, pe 6 iunie (26 mai, stil vechi) 1799. În
1811 viitorul poet s-a înscris la şcoala nou înfiinţată la Ţarskoe Selo, (azi oraşul Puşkin) unde va
studia până în 1817. La vârsta de cincisprezece ani publica primul poem.
6|
Cu această ocazie se întâlneşte cu marii compozitori ai vremii Johannes Brahms 4şi

Antonín Dvořák.

Perioada petrecută în Italia i-a inspirat mai multe piese muzicale, între care şi

Capriccio italian op.45. Tot în 1880 a compus şi Serenada pentru orchestră de coarde

op.48 şi Uvertura solemnă “Anul 1812” op.49.

Un an mai târziu, moare marele său prieten Nikolai Rubinstein. Puternic afectat,

Ceaikovski compune minunatul Trio pentru pian "În amintirea unui mare artist", dedicată

defunctului său prieten.

În 1885 compune Simfonia “Manfred” op.58, după Byron. Urmează în anul 1888

Simfonia a 5-a în mi minor op.64, apoi, în 1889, al doilea balet al său, Frumoasa din

pădurea adormită, un balet-feerie în trei acte cu prolog pe libret de I. Vsevolojski şi

Marius Petipa după povestea lui Charles Perault, în coregrafia lui Marius Petipa.

Pemiera a avut loc pe 3 ianuarie 1890 la „Teatrul Mariinski” din Sankt-Petersburg şi a

fost un adevărat triumf. În 1890 a compus o operă în trei acte, cu şapte tablouri, pe un

libret inspirat de o nuvelă de Aleksandr Puşkin: Dama de pică. În anul 1890, Nadedja

von Meck întrerupe finanţarea lui Ceaikovski. Motivul oficial constă în "probleme

financiare". Se pare însă că adevăratul motiv consta în faptul că a aflat de

homosexualitatea compozitorului, moment în care, profund şocată, a întrerupt brusc

corespondenţa cu el. Se mai spune că ea avea în plan să o mărite pe una din fiicele

sale cu Ceaikovski, proiect incompatibil cu tendinţele sexuale ale acestuia. Acest episod

a fost o grea lovitură pentru Ceaikovski. În 1891 a întreprins o călătorie în Statele Unite

4
Johannes Brahms (n. 7 mai 1833, Hamburg - d. 3 aprilie 1897, Viena) a fost un compozitor
romantic german, care a trăit cea mai mare parte a vieţii sale în Austria, la Viena. Brahms a fost
considerat de către mulţi "succesorul" lui Beethoven, iar prima sa simfonie a fost descrisă de
Hans von Bülow drept a zecea a lui Beethoven (supranume folosit şi astăzi).
7|
ale Americii. Acolo îşi dirijează lucrările cu ocazia inaugurării sălii de concete Carnegie

Hall, şi are un succes remarcabil. În anul 1892 termină al treilea balet al său, în două

acte, Spărgătorul de nuci, după basmul „Spărgătorul de nuci şi regele şoarecilor” de E.

T. A. Hoffmann5 care, în mod surprinzător, nu are succesul scontat. Abia peste câteva

decenii obţine succesul pe care îl merită, fiind în prezent unul din baletele cele mai

frecvent reprezentate şi apreciate de public.

Pe data de 6 noiembrie 1893, la nouă zile după ce a terminat Simfonia a 6-a în si

minor "Patetica" op.74, Ceaikovski moare de holeră pentru că a băut apă nesterilizată

din râul Neva. Acesta este motivul oficial. Unii cred că actul a fost deliberat, deci o

sinucidere, după ce a fost descoperită relaţia homosexuală pe care o avea cu nepotul

unui nobil rus. Indiferent de motivul real, a beneficiat de funeralii naţionale, la care au

luat parte aproape 8.000 de persoane, fiind înmormântat la mănăstirea Alexandr

Nevsky din Sankt Petersburg.

5
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann - de fapt Ernst Theodor Wilhelm Hoffmann a fost un
scriitor, compozitor şi pictor romantic german (n. 24 ianuarie 1776 la Kaliningrad - d. 25 iulie
1822 la Berlin). Celebru mai ales ca prozator, el a cultivat genul nuvelistic, cel fantastic şi al
basmului cult.
8|
Mormântul lui Ceaikovski din cimitirul
Tikvin al mănăstirii Alexandr Nevsky din
Sankt Petersburg
 Opera lui Ceaikovski reprezintă o fericită sinteză între operele clasice occidentale
6
şi tradiţia rusă, reprezentată în epocă şi de Modest Petrovici Musorgski şi de Grupul

celor Cinci.

Viaţa zbuciumată a lui Ceaikovski i-a inspirat lui Ken Russell filmul “The music

lovers 7“(1970, Amanţii muzicii).

Creaţie

Balete

 Lacul lebedelor, Op. 20 (1875-1876)

 Frumoasa din pădurea adormită, Op. 66 (1888-1889)

 Spărgătorul de nuci, Op. 71 (1891-1892)

6
Modest Musorgski aparţinea Grupului Celor Cinci (alături de Mili Balakirev, Cesar Kui, Nikolai
Rimski-Korsakov şi Aleksandr Borodin) cunoscuţi ca inovatorii muzicii ruse. Creaţiile sale au
înscris muzica de operă rusă pe linia operei cu caracter naţional. Musorgski s-a folosit în
creatile sale de piesele lui Nikolai Gogol ("Căsătoria" şi "Târgul din Sorocinsk"), dar şi de
tragedia lui Puşkin, "Boris Godunov" - lucrare după care muzicianul a compus opera cu acelaşi
nume.
7
The Music Lovers (Amanţii muzicii) aparţine directorului de film Ken Russell. Apărut în 1970,
şi bazat pe Beloved Friend, o colecţie de corespondenţă personal editată de Catherine Drinker
Bowen şi Barbara von Meck, este un film biografic despre viaţa zbuciumată a lui Ceaikovski.
9|
Simfonii

 Simfonia nr. 1 în sol minor (Visuri de iarnă), op. 13 (1866)

 Simfonia nr. 2 în do minor (Mica Simfonie Rusă), op. 17 (1872)

 Simfonia nr. 3 în Re major (Poloneză), op. 29 (1875)

 Simfonia nr. 4 în fa minor, op. 36 (1877)

 Simfonia Manfred, op. 58 (1885)

 Simfonia nr. 5 în mi minor, op. 64 (1888)

 Simfonia nr. 6 în si minor (Patetica), op. 74 (1893)

Uverturi

 L'Orage, op. 76 (1864)

 Uvertura în fa major (1865, revizuită. 1866)

 Uvertura solemnă după imnul naţional danez, op. 15 (1866, revizuită în 1892)

 Fatum, Op. 77 (1868)

 Uvertura Fantezie "Romeo si Julieta" (1869, revizuită în 1870 şi 1880)

 La Tempête, op. 18 (1873)

 Marş slav, op. 31 (1876)

 Francesca da Rimini, op. 32 (1876)

10 |
  Capriccio Italien, op. 45 (1880)

 Serenadă pentru coarde, op. 48 (1880)

 Anul 1812, op. 49 (1880)

 Hamlet, op. 67 (1888)

 Voevoda, op. 78 (1890-1891)

Concerte

 Concert pentru pian nr. 1 în si bemol minor, op. 23 (1874-1875, revizuită în 1879

şi 1889)

 Serenadă melancolică, op. 26 (1875)

 Variaţiuni pe o temă rococo, op. 33 (1876)

 Vals-Scherzo, op. 34 (1877)

 Concert pentru vioară în Re major, op. 35 (1878)

 Concert pentru pian nr. 2 în Sol major, op. 44 (1879-1880)

 Concert fantezie, op. 56 (1884)

 Pezzo Capriccioso, op. 62 (1887)

 Concert pentru pian nr. 3 în Mi bemol major, op. 75 (1893)

11 |
  Andante şi Finale, op. 79 (1897)

Suite

 Suita nr. 1 în re minor, Op. 43 (1878-1879)

 Suita nr. 2 în Do major, Op. 53 (1883)

 Suita nr. 3 în Sol major, Op. 55 (1884)

 Suita nr. 4 în Sol major, "Mozartiana", Op. 61 (1887)

Deasemenea, Ceaikovski a extras şase scene din baletul Spărgătorul de nuci, pe care

le-a reunit în:

 Suita "Spărgătorul de nuci", Op. 77a (1892)

Muzică de cameră

 Cvartet pentru coarde în Si bemol major (1865)

 Cvartet pentru coarde nr. 1 în Re major, op. 11 (1871)

 Cvartet pentru coarde nr. 2 în Fa major, op. 22 (1873-1874)

 Cvartet pentru coarde nr. 3 în mi bemol minorr, op. 30 (1876)

 Amintire despre un loc drag, op. 42 (1878)

 Trio ppentru pian în la minor, op. 50 (1918-2002)

 Amintire din Florenţa, op. 70 (1890)

12 |
Piese pentru pian

Din multele piese pentru pian, cea mai cunoscută este:

 Anotimpurile op. 37b

Muzică de scenă

 Snégourotchka, op. 12 (1873)

Opere

Ceaikovski a compus 10 opere, din care cele mai celebre sunt Evgheni Oneghin şi

Dama de pică, fiind permanet prezente în repertoriul liric actual. Celelalte opere ale

sale, deşi rareori interpretate în afara Rusiei, sunt totuşi remarcabile. În continuare, le

cităm pe cele mai cunoscute:

 Evgheni Oneghin (1878)

 Fecioara din Orléans (1878-1879)

 Mazeppa (1881-83)

 Dama de pică, op. 90 (1890)

 Iolanta Op. 69 (1891).

13 |
 Dacă Rimski-Korsakov a deschis braţele ca să îmbrşţişeze antichitatea şi folclorul

rus, dacă Musorgski s-a orientat către intreg poporul rus, Ceaikovski a deschis braţele

ca să se îmbrşţişeze pe sine însuşi – dar a fost o îmbrăţişare tipic rusească.

În 1877 a cunoscut-o pe Nadejda von Meck, o văduvă foarte bogata, în varsta de

patruzeci şi şase de ani, căreia i-au placut compoziţiile sale. Aceasta s-a oferit să-l

subvenţioneze cu condiţia de a nu se vedea niciodata. Ceaikovski a acceptat şi timp de

treisprezece ani a primit o alocatie substantiala. Au purtat o corespondenta foarte

voluminoasă, iar scrisorile sale ne ofera un portret sugestiv al compozitorului, al modului

său de găndi şi de a lucra.

14 |
Bibliografie

 André Lischke: Piotr Ilyitch Tchaïkovski, Fayard, 1993

 André Lischke: Tchaïkovski au miroir de ses écrits, Fayard, 1996

 Violaine Anger: Tchaïkovski, 1840-1893, Jean-Paul Gisserot, 1998

15 |