VIOLENTA

(La pesanteur et la grâce, Plon 1988)

Simone Weil

Moartea se aflã între darurile cele mai pretioase fãcute omului. Pentru
aceasta, a o folosi rãu este impietatea supremã. Sã mori rãu. Sã ucizi rãu.
(Cum însã sã scapi si sinuciderii si omorului?) Dupã moarte, iubirea.
Problemã analogã: nici plãcere pãtimasã, nici privatiune dezaxatã. Rãzboiul
si Erosul sunt, între oameni, cele douã surse de iluzie si minciunã. Amestecul
lor – cea mai sordidã murdãrie [impureté].

Sã te strãduiesti a substitui din ce în ce mai mult în lume violenta prin non-

violenta eficace.

Non-violenta nu este bunã decât dacã este eficace. Astfel, la întrebarea unui
tânãr cu privire la sora sa, rãspunsul lui Gandhi trebuia sã fie: Uzeazã de
fortã, numai sã o faci de asa manierã, încât sã o fi putut apãra – cu tot atâta
probabilitate de succes – si fãrã violentã. Numai sã posezi o radiere a cãreia
energie (adicã eficacitate posibilã, în sensul cel mai material al cuvântului) sã
fie egalã celeia continutã în muschii tãi.
Sã te strãduiesti sã devii asa, încât sã poti fi non-violent.
Asta depinde si de adversar.

Cauzã a rãzboaielor: fiecare om, fiecare grup uman se simte – si pe bunã

dreptate – stãpân si posesor legitim al universului. Însã aceastã posesie este
prost înteleasã, în lipsa cunoasterii faptului cã accesul – atât cât este posibil
omului pe pãmânt – trece, pentru fiecare, prin propriul sãu trup.
Pentru un tãran proprietar, Alexandru este ceea ce este Don Juan pentru un
sot fericit.
 Rãzboi. Sã mentii intactã în tine iubirea vietii; sã n dai niciodatã pe cineva
mortii fãrã sã o fi acceptat pentru tine însuti.
În cazul în care viata lui X… ar fi legatã de a ta pânã într-asa mãsurã încât cele
douã morti sã trebuiascã a fi simultane, s-ar putea totusi voí ca acela sã moarã?
Dacã trupul si sufletul întreg aspirã la viatã, si dacã cu toate acestea si fãrã a minti,
se poate rãspunde da, atunci ai dreptul sã ucizi.

Traducere de Iulian Nistea

[text apãrut în Renasterea (revistã lunarã editatã de Arhiepiscopia Vadului,

Clujului si Feleacului), Nr. 9 (81), septembrie 1996]