3.

Suita este un set de lucrari instrumentale sau

orchestrale cantate in mod normal impreuna, ca o lucrare
instrumentala separata, ce nu acompaniaza o opera sau o piesa
de teatru; gen muzical alcatuit din mai multe miscari
contrastante ca expresie si miscare. In epoca Barocului, aceste
piese erau de obicei in aceeasi tonalitate. Suita are in
componenta sa 4 parti:
a. Allemanda este unul dintre cele mai populare forme
de dansuri instrumentale in muzica preclasica, un dans popular
de origine germana, cunoscut inca din secolul XVI, suferind in
decursul timpului transformari de ordin melodic, ritmic si mai
ales de structura, fiind un element ,,standard pentru suita.
Initial, allemanda constituia prima parte a suitei, inaintea
courantei, dar mai tarziu, a fost in general precedata de o parte
introductiva, ca de exemplu un preludiu. Allemanda atinge cea
mai evoluata forma in suitele instrumentale si orchestrale ale
lui J.S.Bach. Compozitorii precursori sau contemporani cu Bach,
ca de exemplu Froberger, Lully, Rameau, Mattheson si
altii, aduc elemente noi in cristalizarea suitei preclasice si
respectiv a allemandei, dar cuvantul hotarator de sinteza l-a
avut tot J.S.Bach. El stabileste cele patru dansuri obligatorii ale
suitei preclasice, allemanda fiind primul dans cu urmatoarele
caracteristici:
tempoul

allegro,
allegro
moderato,
moderato( indicatia de Andante nu este specifica, chiar daca in
lucrarile lui Bach, intalnim uneori allemanda in acest tempo);
masura binara de 2/4 sau 4/4; anacruza de saisprezecime;
uniformitate ritmica din valori mici; forma bipartita simpla.
Temele sunt construite pe baza unuia sau a doua motive, care
se amplifica prin prin folosirea diferitelor procedee specifice
muzicii polifonice.
b. Couranta dans popular de origine franceza, cunoscut
din secolul XVI, in tempo vioi( vivace, allegro vivace) si in
masura ternara( 3/4, 3/8, 3/2). Din secolul XVII, couranta
stilizata, polifonizata, a fost introdusa in suita preclasica, ca a
doua miscare dupa allemanda si inainte de sarabanda. Forma
de couranta este bipartita, iar linia melodica are uneori o
miscare uniforma de optimi sau triolete de optimi. In secolele
XVII si XVIII couranta a cunoscut o larga raspandire in Italia.
Archangelo Corelli a folosit couranta in Concerto grosso op.6.

Acest dans apare, de asemenea, si in alte lucrari instrumentale

ale compozitorilor italieni( sonate, concerte,etc.)
c. Sarabanda dans vechi spaniol si provenit se pare
din Mexic, care a emigrat cu colonistii spanioli peste Atlantic, in
Spania secolului XVI. Sarabanda este un dans cu miscare lenta,
in masura de 3 timpi, avand ca trasatura distinctiva ca timpii 2
si 3 din masura sunt adesea legati, dand un ritm distinctiv de
patrimi si doimi in alternanta. Doimile sunt cantate astfel
pentru a corespunde cu miscarea pasilor in dans. Mai tarziu, a
devenit o parte traditionala a suitei in timpul epocii baroce, mai
ales in suitele pentru violoncel ale lui J.S.Bach. Sarabanda
preclasica de obicei era de trei ori mai lenta decat varianta
originala spaniola mult mai miscata, in spiritul interpretarilor
curtenitoare europene ale multor dansuri latine. Poate cea mai
faimoasa sarabanda este anonimaLa folie espagnole a carei
melodie apare in lucrarile a zeci de compozitori din timpul lui
Monteverdi si Corelli pana in zilele noastre.
d. Giga dans popular englez, originar probabil din
Irlanda sau Scotia, care capata o forma stabila de-abia in suita
preclasica. Giga a fost introdusa in suita in secolele XVII si XVIII
ca ultima parte a tipului de baza: allemanda, couranta,
sarabanda, giga. A cunoscut o larga raspandire printre
compozitorii preclasici italieni, francezi si germani, mai ales din
perioada mijlocie a Barocului. Are o metrica compusa, cu
masuri de 6/8, 6/4, 9/8 sau 12/16. Giga a fost una dintre cele
mai comune parti finale in suita baroca.
Alte doua dansuri, care au fost introduse ocazional in suita
preclasica de catre compozitori ca G.F.Hndel si J.S.Bach sunt
gavota si menuetul, amandoua de origine franceza.
Gavota dans popular francez, in masura de 4/4 sau 2/2
cu un tempo moderato. Trasatura ritmica distinctiva a gavotei
originale este aceea ca fraza muzicala incepe la mijlocul
masurii, intr-o masura de 4/4 sau 2/2 incepand pe a treia
patrime din masura. In Baroc, gavota apare in lucrarile lui
Corelli, Vivaldi, Couperin, iar J.S.Bach a folosit-o in Suitele
franceze
si
engleze pentru
pian,
inSonatele sau Partitele pentru vioara solo.

Menuetul dans popular francez, ce a cunoscut o ampla

raspandire si apreciere la sfarsitul secolului al XVII-lea si pana la
inceputul secolului XIX. Melodia expresiva, cantabila, prezenta
contrastului armonic-modal, miscarea continua nu prea
repede , masura ternara de 3/4 au asigurat menuetului o
raspandire si o apreciere foarte mare. In perioada baroca,
menuetul a fost introdus in suita de catre J.S.Bach si
G.F. Hndel, dar cunoaste o larga raspandire in special in
perioada clasica vieneza.