Clasicismul muzical

1750-1820
Clasicismul reprezintă unul dintre cele mai mari curente ale culturii europene; un
centru nodal către care converg toate cuceririle artei şi din care vor porni şi se vor diversifica
următoarele curente ale culturii umane.
Din punct de vedere istoric, clasicismul se situează în a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea şi primele decenii ale secolului XIX.
Clasicismul muzical se mai numeşte şi Clasicism Vienez, deoarece reprezentanţii
curentului au activat în cea mai mare parte a vieţii lor la Viena.
Reprezentanţi: Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart şi Ludwig van Beethoven
Clasicismul apare într-o perioadă a noilor concepţii artistice şi filozofice a
iluminiştilor.
Iluminiştii întocmesc în Franţa: Enciclopedia, ce reprezintă un tip de lucrare
lexicografică care tratează noţiuni din toate domeniile, sau dintr-un anumit domeniu.
Iluminiştii prezintă omul cu realizările sale, cu raţiune şi putere de muncă.
Ei luptă pentru Libertare, Egalitate, Fraternitate.
Elemente de limbaj componistic:
1.Clasicismul ca o concepţie componistică este definit prin modul armonios în care se
împletesc bogăţia şi claritatea conţinutului muzical cu echilibrul formei şi al arhitectonicii.
2. Limbajul sonor este reprezentat prin sistemul tonal-funcţional.
3. Conţinutul expresiv al tonalităţilor este asociat cu noi semnificaţii(Christian
Friedrich Daniel Schubart)***vezi imaginea de pe google classroom 23.10.2020
4. Ritmica şi agogica se consolidează în cadrul metric-divizionar, iar în paralel se
menţin discursurile de tip improvizatoric.
5. Din punct de vedere al frazelor şi motivelor, organizările sunt regulate mai ales pe
structuri de 4 sau multipli de 4 măsuri.
6. Forma clasică reprezentativă este sonata bitematică(cele 2 teme fiind contrastante
ca expresie şi tonalitate:raportul tonică/dominantă sau tonalitate minoră/omonima majoră) şi
structura tristrofică: Expoziţie-Dezvoltare-Repriză-cu temele în tonalitatea de bază(repriză)
7. Factura dominantă este omofonia; înlănţuirile acordurilor sunt tonal-funcţionale,
bazate pe relaţii dominantice(autentice), cu reguli de conducere a vocilor în scriitura model la
4 partide pentru cor, cvartet de coarde.
 Dicţionar explicativ:
1. Sistem tonal-funcţional: cadrul în care se desfăşoară procesul de succesiune melodică,
armonică, pe baza raporturilor funcţionale. Sunetele şi acordurile acestui sistem
converg(gravitează) către un centru unic(tonalitatea)
2. Ritmul metric-divizionar este ritmul muzicii ,,savante”, culte europene, bazat pe
măsuri binare, ternare, eterogene, timpi accentuaţi, neaccentuaţi, diviziuni normale,
excepţionale, respectiv pe metru: unitate de timp.
3. Agogică=termen de mişcare, tempo
4. Dinamică=termen de intensitate, p,f,mp,mf,pp,ff,etc.
5. Omofonie: tehnică de compoziţie în care predomină o linie melodică asupra
celorlalte, care o întregesc armonic (formând acompaniamentul)