Arta muzicală în Evul Mediu

În Evul Mediu, în perioada anilor 1000-1300, s-a dezvoltat o muzică populară reprezentată prin:

1. cântece vocale cu o tematică bogată şi variată: cântece de război, de iubire, de natură, etc
2. melodii de dans intonate la instrumente: viella, lăuta, chrotta, harpa, theorba.

Din punct de vedere melodic sunt folosite scările muzicale numite moduri. Modurile erau: ionian-de pe
Do, dorian-de pe Re şi frigian de pe Mi. Modul ionian este identic cu Do Major, modul dorian avea
6M(re-si), iar modul frigian avea 2m la bază(mi-fa). Se mai folosesc şi denumirile: ionic, doric, frigic.

Artiştii populari erau frecvent întâlniţi în târguri unde recitau, cântau, se companiau la instrumente şi
făceau scamatorii.Artiştii populari ştia să îşi facă versuri, să-şi compună muzica, mergeau din loc în loc
şi erau foarte apreciaţi la vremea respectivă.

Artiştii populari se numeau:

1. trubaduri
2. menestreli-Italia
3. jongleuri-Franţa
4. spielmani-Germania
 Muzica Gregoriană

Dezvoltarea cântului religios apusean apare în evoluţia sa puternic influenţat de muzica laică.

Spre sfârşitul secolului al VI-lea, Papa Grigore, a instaurat reforma cântărilor religioase.

Dorind muzică religioasă, Papa Grigore a adunat cântările într-o carte numită Antifonar, pentru ca
numai acele cântări să se cânte în biserică.

Aşa s-a născut cântul sau coralul gregorian, ce reprezintă o melodie omofonă, interpretată de băieţi sau
bărbaţi;iar melodia urmează fie structura versului, fie au influenţe populare şi elemente de
improvizaţie.

Ca o consecinţă a dezvoltării şcolilor de cântăreţi, apar două sau mai multe voci în cadrul coralului
gregorian.

Asfel apare alături de omofonie şi cântarea polifonică(pe mai multe voci).

Notaţia muzicală:

1. La început înălţimile erau indicate prin literele alfabetului latin.

2. Mai târziu apar neumele care erau semne grafice ce arătau mersul ascendent sau descendent al
melodiei.
3. Abia în secolul al XI-lea, în anul 1025, Guido d`Arezzo, a pus bazele notaţiei muzicale
moderne, el fiind părintele portativului muzical.
4. Neumele erau aşezate pe un portativ format la început din patru linii, fiecare neumă având
corespondent o silabă.
5. Silabele provin de la un imn închinat Sfântului Ioan Botezătorul, iar silabele vor constitui
notele: Ut-Re-Mi-Fa-Sol-La.