Introducere Evul mediu - a fost perioada dintre antichitate și epoca modernă - a început în secolele III-VI (depinde de continent), și s-a încheiat în secolul XIV-XV - Muzica evoluează în două direcţii: - Muzica religioasă - gregoriană - bizantină - Muzica laică - a trubadurilor Muzica bizantină Muzica bizantină • Originea – în muzica greacă antică (sistemul muzical dominant în întregul bazin mediteranean). • Evoluţia • Cultura şi artele bizantine vor cunoaşte o înflorire deosebită în secolul al VI-lea, în timpul împăratului Justinian. • În sec. XIX apare necesitatea de simplificare a cântului bizantin. Chrysant de Madytos propune eliminarea neumelor ornamentale, a microtoniilor şi stabileşte structura modurilor şi a formelor cadenţiale. Muzica bizantină • Notația – timpurie a muzicii psaltice bizantine era foarte complicată, datorită existenței unui mare număr de semne (astăzi necunoscute). – în perioada cucuzeliană aceste semne sunt concretizate teoretic (dar diferă de la psalt la psalt). Muzica bizantină Sf. Ioan Damaschinul scrie cea mai importantă operă a sa în anul 754: • Octoihul, folosită şi astazi în Biserica Ortodoxă.
~cuprinde cântările zilnice ale
unui ciclu de opt duminici, intonate pe opt moduri pe care el le numeşte ehuri (glasuri: dorian, frigian, lidian, mixolidian, hipodorian, hipofrigian, hipolidian hipomixolidian). Muzica bizantină Caracteristici: • vocală omofonă (monodică), • cu ison • neacompaniată instrumental • măsura este înlocuită de elemente care se referă atât la ritm cât şi la caracteristicile melodiei şi la expresia acesteia. • intonaţia netemperată, dată de prezenţa microtoniilor. Muzica bizantină
Genul principal al muzicii
bizantine este liturghia şi cuprinde mai multe cântări religioase: • Tropar • Condac • Canon Muzica gregoriană Muzica gregoriană Muzica gregoriană, un stil muzical liturgic utilizat în cultul creștin catolic dezvoltat pe teritoriul Imperiului Roman de Apus originea în muzica ebraică și în Grecia decadentă, s-a dezvoltat în secolele VI–XI. scrierea documentelor datează din jurul anului 800. numele provine de la cel al papei Grigore I cel Mare (pontif al Romei între anii 590-604) caruia i se datorează îmbogăţirea şi dezvoltarea cântărilor liturgice. Muzica gregoriană Muzica gregoriană reprezintă un monument cultural este o comoară a muzicii universale, constituie cântarea prorie a liturghiei romano-catolice. Exemple de cântări gregoriene: • Deum verum • Dies Irae Selecţie de cântece gregoriene: https://www.youtube.com/watch?v=p_shhU_H5Z0 https://www.youtube.com/watch?v=VSVw4hHZb9o Muzica gregoriană Caracteristici ale cântului gregorian: • Vocal omofon • Amensural (nu se încadrează în măsură) • Diatonic • Cu valori de note lungi şi scurte, ritmica este condiționată de text • Are la bază 8 moduri (diferite de ale muzicii bizantine) • Vocile cântau la unison, pentru diversificarea materialului folosindu-se tehnica antifoniei (împărțirea cântăreților în două grupuri care cântau pe rând) sau cea responsorială (alternanța solistului cu ansamblul)
Cântul gregorian a stat la baza polifoniei vocale şi a coralului protestant
impunând măsurarea sa (încadrarea în măsură) Muzica gregoriană Curiozităţi Primele documente scrise apar în aceeași perioadă, în jurul anului 800, cu semne corespunzătoare mișcărilor melodice, numite neume. Ulterior, neumele vor fi așezate pe linii de reper, care constituie începutul apariției portativului muzical. Mai târziu, călugărul benedictin Guido d'Arezzo (cca. 990- 1050) teoretizează sistemul de notare și interpretare a muzicii liturgice, ce stă în mod tradițional la baza muzicii culte vest-europene. Este adoptat un sistem de solfegiere (numit solmizație). Muzica trubadurilor Muzica trubadurilor Mărturii despre muzica laică (ne-religioasă) a Evului Mediu datează din sec. 12-13 în: Franța, Spania, Italia, Portugalia, Anglia, Ungaria, principatele germanice etc. Muzica trubadurilor Creatorii muzicii de curte: trubaduri, trouveri, minnesängeri • realizează circulația repertoriului într-un teritoriu vast, • realizează schimbul de influențe – între zone culturale, între generații, între surse (populară–cultă–religioasă), • impun genuri și maniere interpretative, datorită folosirii notației muzicale (parțial, numai de către cei instruiți – nobilii). Muzica trubadurilor Caracteristici: • Monodică, simplă • Acompaniamentul instrumental cu coarde ciupite sau frecate, foarte discret • Metrică şi ritmică apropiată dansurilor Trubadurii • Erau poeţi-muzicieni • Mesageri ai spiritului popular • Cântau dragostea, prietenia, nobleţea sacrificiului, devotamentul slujitorului, frumuseţea naturii Muzica trubadurilor Interpreţi-creatori de muzică laică, din Evul Mediu: • Guillaume de Poitiers, • Thibaut Roi de Navarre, • Bernart de Ventadorn, • Adam de la Halle, • Raimbaut de Vaqueiras • Walther von der • Chrétien de Troyes, Vogelweide, • Richard „Inimă de • Wolfram von Eschenbach, Leu”, • Tannhäuser, • Colin Muset, • Ulrich von Lichtenstei Muzica trubadurilor Genuri muzicale practicate: • Caccia – cu subiecte de vânătoare • Pesca – din viaţa pescarilor • Frottola şi villanella – piese muzicale ce redau peisajul rustic • Chansonul Carmina Burana (Cântece profane) este o culegere de muzică populară de la începutul secolului al XIV-lea cuprinzând muzică şi versuri din secolele anterioare • Se află într-o mănăstire din Bavaria • L-a inspirat pe compozitorul Carl Orff (sec XX) care a compus o lucrare vocal-simfonică cu acelaşi titlu Bibliografie • Matei, Sofica; Marinescu, Mihaela. Educaţie muzicală: manual pentru clasa a IX-a/ Bucureşti: Aramis Print, 2004 • https://sites.google.com/view/carmen- chelaru/curs-04-muzica-in-evul- mediu/muzica-laic%C4%83-%C3%AEn-evul- mediu • http://megaison.blogspot.com/2017/02/despr e-notatia-neumatica-psaltica-si.html Bibliografie