Muzica în evul mediu

Prof. Anda Elisabeta Moldovan

 Introducere
Evul mediu
- a fost perioada dintre antichitate
și epoca modernă
- a început în secolele III-VI
(depinde de continent), și s-a
încheiat în secolul XIV-XV
- Muzica evoluează în două
direcţii:
- Muzica religioasă
- gregoriană
- bizantină
- Muzica laică
- a trubadurilor
Muzica bizantină
 Muzica bizantină
• Originea
– în muzica greacă antică (sistemul muzical
dominant în întregul bazin mediteranean).
• Evoluţia
• Cultura şi artele bizantine vor cunoaşte o înflorire deosebită în
secolul al VI-lea, în timpul împăratului Justinian.
• În sec. XIX apare necesitatea de simplificare a cântului bizantin.
Chrysant de Madytos propune eliminarea neumelor ornamentale,
a microtoniilor şi stabileşte structura modurilor şi a formelor
cadenţiale.
 Muzica bizantină
• Notația
– timpurie a muzicii psaltice
bizantine era foarte complicată,
datorită existenței unui mare
număr de semne (astăzi
necunoscute).
– în perioada cucuzeliană aceste
semne sunt concretizate
teoretic (dar diferă de la psalt
la psalt).
 Muzica bizantină
Sf. Ioan Damaschinul scrie cea mai importantă operă a sa în
anul 754:
• Octoihul, folosită şi astazi în Biserica Ortodoxă.

~cuprinde cântările zilnice ale

unui ciclu de opt duminici,
intonate pe opt moduri pe care
el le numeşte ehuri (glasuri:
dorian, frigian, lidian,
mixolidian, hipodorian,
hipofrigian, hipolidian
hipomixolidian).
 Muzica bizantină
Caracteristici:
• vocală omofonă (monodică),
• cu ison
• neacompaniată instrumental
• măsura este înlocuită de elemente care se
referă atât la ritm cât şi la caracteristicile
melodiei şi la expresia acesteia.
• intonaţia netemperată, dată de prezenţa
microtoniilor.
 Muzica bizantină

Genul principal al muzicii

bizantine este liturghia şi
cuprinde mai multe
cântări religioase:
• Tropar
• Condac
• Canon
Muzica gregoriană
 Muzica gregoriană
Muzica gregoriană, un stil
muzical liturgic utilizat în cultul creștin
catolic dezvoltat pe teritoriul Imperiului
Roman de Apus
 originea în muzica ebraică și în
Grecia decadentă,
 s-a dezvoltat în secolele VI–XI.
 scrierea documentelor datează din
jurul anului 800.
 numele provine de la cel
al papei Grigore I cel Mare (pontif al
Romei între anii 590-604) caruia i se
datorează îmbogăţirea şi dezvoltarea
cântărilor liturgice.
 Muzica gregoriană
Muzica gregoriană
 reprezintă un monument
cultural
 este o comoară a muzicii
universale,
 constituie cântarea prorie a
liturghiei romano-catolice.
Exemple de cântări gregoriene:
• Deum verum
• Dies Irae
Selecţie de cântece gregoriene:
https://www.youtube.com/watch?v=p_shhU_H5Z0
https://www.youtube.com/watch?v=VSVw4hHZb9o
 Muzica gregoriană
Caracteristici ale cântului
gregorian:
• Vocal omofon
• Amensural (nu se încadrează în măsură)
• Diatonic
• Cu valori de note lungi şi scurte,
ritmica este condiționată de text
• Are la bază 8 moduri (diferite de ale
muzicii bizantine)
• Vocile cântau la unison, pentru diversificarea materialului folosindu-se
tehnica antifoniei (împărțirea cântăreților în două grupuri care cântau pe
rând) sau cea responsorială (alternanța solistului cu ansamblul)

 Cântul gregorian a stat la baza polifoniei vocale şi a coralului protestant

impunând măsurarea sa (încadrarea în măsură)
 Muzica gregoriană
Curiozităţi
 Primele documente scrise
apar în aceeași perioadă, în
jurul anului 800, cu semne
corespunzătoare mișcărilor
melodice, numite neume.
 Ulterior, neumele vor fi
așezate pe linii de reper, care
constituie începutul apariției
portativului muzical.
 Mai târziu, călugărul benedictin Guido d'Arezzo (cca. 990-
1050) teoretizează sistemul de notare și interpretare a
muzicii liturgice, ce stă în mod tradițional la baza muzicii
culte vest-europene. Este adoptat un sistem de solfegiere
(numit solmizație).
Muzica trubadurilor
 Muzica trubadurilor
Mărturii despre muzica laică (ne-religioasă) a
Evului Mediu datează din sec. 12-13 în:
 Franța,
Spania,
Italia,
Portugalia,
Anglia,
Ungaria,
principatele germanice etc.
 Muzica trubadurilor
Creatorii muzicii de curte: trubaduri, trouveri,
minnesängeri
• realizează circulația repertoriului într-un
teritoriu vast,
• realizează schimbul de influențe – între zone
culturale, între generații, între surse
(populară–cultă–religioasă),
• impun genuri și maniere interpretative,
datorită folosirii notației muzicale (parțial,
numai de către cei instruiți – nobilii).
 Muzica trubadurilor
Caracteristici:
• Monodică, simplă
• Acompaniamentul instrumental cu coarde
ciupite sau frecate, foarte discret
• Metrică şi ritmică apropiată dansurilor
Trubadurii
• Erau poeţi-muzicieni
• Mesageri ai spiritului popular
• Cântau dragostea, prietenia, nobleţea
sacrificiului, devotamentul
slujitorului, frumuseţea naturii
 Muzica trubadurilor
Interpreţi-creatori de muzică laică, din Evul
Mediu:
• Guillaume de Poitiers, • Thibaut Roi de Navarre,
• Bernart de Ventadorn, • Adam de la Halle,
• Raimbaut de Vaqueiras • Walther von der
• Chrétien de Troyes, Vogelweide,
• Richard „Inimă de • Wolfram von Eschenbach,
Leu”, • Tannhäuser,
• Colin Muset, • Ulrich von Lichtenstei
 Muzica trubadurilor
Genuri muzicale practicate:
• Caccia – cu subiecte de vânătoare
• Pesca – din viaţa pescarilor
• Frottola şi villanella – piese muzicale ce redau peisajul
rustic
• Chansonul
Carmina Burana (Cântece profane) este o culegere de muzică populară de la
începutul secolului al XIV-lea cuprinzând muzică şi versuri din secolele
anterioare
• Se află într-o mănăstire din Bavaria
• L-a inspirat pe compozitorul Carl Orff (sec XX) care a compus o lucrare vocal-simfonică
cu acelaşi titlu
 Bibliografie
• Matei, Sofica; Marinescu, Mihaela. Educaţie
muzicală: manual pentru clasa a IX-a/
Bucureşti: Aramis Print, 2004
• https://sites.google.com/view/carmen-
chelaru/curs-04-muzica-in-evul-
mediu/muzica-laic%C4%83-%C3%AEn-evul-
mediu
• http://megaison.blogspot.com/2017/02/despr
e-notatia-neumatica-psaltica-si.html
Bibliografie