Melosul muzicii bizantine Muzica bizantină - muzica vocală care s-a format şi dezvoltat în perioada şi pe teritoriul Imperiului Bizantin, având

caracteristici proprii. M. b. conţine două stiluri de cântări: liturgice, care s-au dezvoltat în cadrul cultului creştin şi numărul lor este foarte mare. Prima cântare bizantină este menţionată începând cu secolul VI, odată ce Imperiul Roman de Răsărit a devenit Bizantin, iar imnografia şi muzica se dezvoltă din ce în ce mai mult; laice (aclamaţiile), existente într-un număr destul de mic. Perioade privind evoluţia cântărilor liturgice: perioada comună întregii creştinătăţi (sec. I -V) şi perioada bizantină, diferită de cea romană. În prima perioadă, muzica s -a dezvoltat având strânsă legătură cu formele cântării ebraice, de aici sunt preluaţi Psalmii la care au fost adăugate imnele şi cântările duhovniceşti. Perioada bizantină conţine trei faze: 1. a melozilor(sec. V-XI), caracterizată prin apariţia formelor de bază ale imnografiei bizantine (troparul, condacul şi canonul). Reprezentanţi ai perioadei: Roman Melodul, cel căruia i se atribuie primul condac, al Naşterii Maicii Domnului, ,,Fecioara astăzi'' (sec. V-VI) şi condacul Bunei-Vestiri ,,Apărătoarei Doamne'', Sfântul Andrei Criteanul (sec. VII), Sfântul Ioan Damaschinul, cel care a reorganizat octoihul şi căruia i se atribuie notaţia neumatică bizantină, Cosma de Maiuma (sec. VII-VIII), Teofan Graptul (sec. IX), Casia Monahia (sec. IX), Teodor Studitul (759-826) ş. a. 2. a melurgilor (sec. XI-XV): melozi; ei sunt înlocuiţi de către imnografi şi melurgi. În această perioadă creşte treptat numărul semnelor heironomice, este precizată funcţia mărturiilor, apar formulele de intonaţie aparţinând fiecărui eh în parte, apechematele şi începe teoretizarea sistemelor sonore. Reprezentanţi:
1

Theodor Rogalski. Mihail Ananiotul (sec. XV) ş. Paul Constantinescu a fost unul dintre primii compozitori preocupaţi de sonorităţile bizantine. Xenos Corones (sec. de formă şi de tempo. stihirarelor şi irmologhioanelor vechi. fie texte din repertoriul liturgic. 3. fiind convins că aceasta este singura cale spre universalitate. Există o multitudine de preocupări şi de atitudini estetice în muzica contemporană românească. XV). fie tehnicile de compoziţie specifice creaţiei bizantine şi care ţin de armonie. în consens cu spiritualitatea românească. fostul profesor al lui Ioannis Papadopulos (Ioan Cucuzel). Ioan Glykes (sec. Sabin Drăgoi. fie prelucrate şi sublimate prin procesul componistic (Mihai Jora. şi alţi creatori de muzică contemporană îşi îndreaptă atenţia spre modalismul cântării de strană. alţi creatori şi-au îndreptat atenţia spre zona bizantină. 2 . incluzând în creaţiile lor fie elemente preluate ca atare (George Enescu în prima sa etapă de creaţie). căruia îi este atribuită inventarea arborelui ehurilor şi a sistemului roatei (trohos). s-au sondat toate profunzimile sonore ale culturii şi spiritualităţii româneşti şi fiecare creator le-a reevaluat în manieră proprie. Mulţi compozitori au fost preocupaţi de zona folclorică. hrisantică sau modernă (începând cu anul 1814). Ion Dumitrescu şi Liviu Comes) – teoreticienii numind aceste elemente sublimate – „folclor imaginar”. XIII XIV). perioadă care urmează căderii Constantinopolului sub turci (1453). De la George Enescu şi până la generaţiile de tineri compozitori.Sfântul Ioan Cucuzel (cca 1275-1360). Ioan Kladas (sec. înfrumuseţarea anastasimatarelor. El şi-a elaborat propria strategie de creaţie. În acelaşi timp. George Enescu în a doua perioadă de creaţie. În consonanţă cu acest principiu. caracterizată de melismarea unor cântări vechi şi crearea altora noi. în special de aspectul modulatoriu. a. XIII-XIV). preluând şi esenţializând fie elemente de melodică sau ritmică. crearea altora noi.

în muzica minimalistă. sintactice (texturi) sau timbrale. vechiul limbaj bizantin cu tehnicele secolului al XX-lea sau apelează la arhetipuri de tip bizantin. realizate după legi numerice. Subliniera întâietăţii lui Enescu asupra utilizării eterofoniei nu este întâmplătoare. fiind de sorginte folclorică. Alteori compozitorii români se orientează spre valorificarea intonaţiilor şi structurilor modale vechi bizantine. privirea de dincolo de realitatea „epidermică”. Creaţia sa numără multe opusuri dedicate aestei orientări. Muzica de inspiraţie bizantină Părintele a ceea ce ar putea fi numit bizantinism în muzica românească a sec. Spiritualitatea acesteia a ştiut să-şi conserve „ochiul lăuntric” şi „urechea lăuntrică”. serializează intervalele din anumite cântece populare sau folosesc arhetipuri melodice (ison). ca şi „paternitatea” compozitorului Ştefan Niculescu asupra direcţiei muzicale eterofonice. care asigură un colorit oriental lucrărilor muzicale. Elemente folclorice se găsesc şi în organizările riguroase. Tradiţia bizantină şi-a spus cuvântul. ei recurg şi la folclorul orăşenesc. Tentaţi de a conferi muzicii o tentă balcanică. George Enescu este primul care sparge barierele provincialismului autohton. 1. palpabilă. morfogenetică. aspirând către o dimensiune a esenţialităţii şi universalităţii mijloacelor şi mesajului său. XX. iar Liviu Comes vine să 3 . Cântul liturgic îi furnizează lui Enescu două dintre aspectele fundamentale ale creaţiei sale: starea nonpulsatorie şi monodia. arhetipală sau electronică. a fost Paul Constantinescu. a reuşit să „prindă” întotdeauna duhul ascuns al lucrurilor şi să aspire la sublim. Ei îmbină elemente bizantine cu cele clasico-romantice. Similar ca intenţie este Marţian Negrea.Unii autori stilizează sintagme folclorice. ritmul parlando-rubato şi eterofonia. încorporându-le în tehnicile componistice ale avangardei vest-europene prin agregate sonore complexe de tipul texturii.

Toduţă. Ştefen Nichifor îşi dedică şi el lucrările apropierii de muzica bizantină. conturând drama ritualului bizantin prin materialul sonor creat de compozitor în câmpul stilistic al tradiţiilor noastre. Grigoriu amestecă elemente bizantine cu nostalgii culturale clasico-romantice. Brânduş. ca aluzie. Compozitorul Octavian Nemescu proiectează în muzica sa o lume sonoră metabizantină cu multiple implicaţii şi conotaţii. Spiritul Muzicii de strană este prezent şi la N. Doru Popovici este în acest sens un reprezentant al muzicii neobizantine căreia îi foloseşte intonaţiile şi structurile modale străvechi.completeze creaţia de sorginte religioasă. Apoi Bizanţ după Bizanţ unde T. iată o mulţime de posibilităţi de integrare a sa în arta contemporană. Înaintând pe firul cronologice se poate conststa o revenire a preocupării pentru muzica de inspiraţie bizantină. pentru ca F. iar Miriam Marbe caută unirea limbajului vechi bizantin cu cel al sec. Alte influenţe ale cântului psaltic sunt: apariţia cântului bizantin în limba greacă şi interludiul orchestral din finalul operei -oratoriu Meşterul Manole a lui S. Donceanu să combine nuanţele folclorice şi cele bizantine întru obţinerea unui melos cu parfum arhaic. ca ethos. 4 . iar Gheorghe Firca sondează corespondenţe instrumentale cu spiritul vocal al formelor imnice. XX. Muzica bizantină ca funcţie. ca interferenţă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful