Melosul muzicii bizantine Muzica bizantină - muzica vocală care s-a format şi dezvoltat în perioada şi pe teritoriul Imperiului Bizantin, având

caracteristici proprii. M. b. conţine două stiluri de cântări: liturgice, care s-au dezvoltat în cadrul cultului creştin şi numărul lor este foarte mare. Prima cântare bizantină este menţionată începând cu secolul VI, odată ce Imperiul Roman de Răsărit a devenit Bizantin, iar imnografia şi muzica se dezvoltă din ce în ce mai mult; laice (aclamaţiile), existente într-un număr destul de mic. Perioade privind evoluţia cântărilor liturgice: perioada comună întregii creştinătăţi (sec. I -V) şi perioada bizantină, diferită de cea romană. În prima perioadă, muzica s -a dezvoltat având strânsă legătură cu formele cântării ebraice, de aici sunt preluaţi Psalmii la care au fost adăugate imnele şi cântările duhovniceşti. Perioada bizantină conţine trei faze: 1. a melozilor(sec. V-XI), caracterizată prin apariţia formelor de bază ale imnografiei bizantine (troparul, condacul şi canonul). Reprezentanţi ai perioadei: Roman Melodul, cel căruia i se atribuie primul condac, al Naşterii Maicii Domnului, ,,Fecioara astăzi'' (sec. V-VI) şi condacul Bunei-Vestiri ,,Apărătoarei Doamne'', Sfântul Andrei Criteanul (sec. VII), Sfântul Ioan Damaschinul, cel care a reorganizat octoihul şi căruia i se atribuie notaţia neumatică bizantină, Cosma de Maiuma (sec. VII-VIII), Teofan Graptul (sec. IX), Casia Monahia (sec. IX), Teodor Studitul (759-826) ş. a. 2. a melurgilor (sec. XI-XV): melozi; ei sunt înlocuiţi de către imnografi şi melurgi. În această perioadă creşte treptat numărul semnelor heironomice, este precizată funcţia mărturiilor, apar formulele de intonaţie aparţinând fiecărui eh în parte, apechematele şi începe teoretizarea sistemelor sonore. Reprezentanţi:
1

perioadă care urmează căderii Constantinopolului sub turci (1453). de formă şi de tempo. caracterizată de melismarea unor cântări vechi şi crearea altora noi. căruia îi este atribuită inventarea arborelui ehurilor şi a sistemului roatei (trohos). Mihail Ananiotul (sec. în special de aspectul modulatoriu. fie texte din repertoriul liturgic. a. preluând şi esenţializând fie elemente de melodică sau ritmică. XV) ş. incluzând în creaţiile lor fie elemente preluate ca atare (George Enescu în prima sa etapă de creaţie). fie prelucrate şi sublimate prin procesul componistic (Mihai Jora. 3. El şi-a elaborat propria strategie de creaţie. Mulţi compozitori au fost preocupaţi de zona folclorică. Sabin Drăgoi. 2 . înfrumuseţarea anastasimatarelor. Paul Constantinescu a fost unul dintre primii compozitori preocupaţi de sonorităţile bizantine. George Enescu în a doua perioadă de creaţie. Ioan Glykes (sec. fiind convins că aceasta este singura cale spre universalitate. De la George Enescu şi până la generaţiile de tineri compozitori. alţi creatori şi-au îndreptat atenţia spre zona bizantină. XIII XIV). Există o multitudine de preocupări şi de atitudini estetice în muzica contemporană românească. Ion Dumitrescu şi Liviu Comes) – teoreticienii numind aceste elemente sublimate – „folclor imaginar”. XIII-XIV). Xenos Corones (sec. În acelaşi timp. crearea altora noi. XV). s-au sondat toate profunzimile sonore ale culturii şi spiritualităţii româneşti şi fiecare creator le-a reevaluat în manieră proprie. fie tehnicile de compoziţie specifice creaţiei bizantine şi care ţin de armonie. hrisantică sau modernă (începând cu anul 1814). stihirarelor şi irmologhioanelor vechi. În consonanţă cu acest principiu. Theodor Rogalski. şi alţi creatori de muzică contemporană îşi îndreaptă atenţia spre modalismul cântării de strană. în consens cu spiritualitatea românească. fostul profesor al lui Ioannis Papadopulos (Ioan Cucuzel). Ioan Kladas (sec.Sfântul Ioan Cucuzel (cca 1275-1360).

ca şi „paternitatea” compozitorului Ştefan Niculescu asupra direcţiei muzicale eterofonice. Spiritualitatea acesteia a ştiut să-şi conserve „ochiul lăuntric” şi „urechea lăuntrică”. palpabilă. a fost Paul Constantinescu. a reuşit să „prindă” întotdeauna duhul ascuns al lucrurilor şi să aspire la sublim. care asigură un colorit oriental lucrărilor muzicale. vechiul limbaj bizantin cu tehnicele secolului al XX-lea sau apelează la arhetipuri de tip bizantin. aspirând către o dimensiune a esenţialităţii şi universalităţii mijloacelor şi mesajului său. fiind de sorginte folclorică. privirea de dincolo de realitatea „epidermică”. Cântul liturgic îi furnizează lui Enescu două dintre aspectele fundamentale ale creaţiei sale: starea nonpulsatorie şi monodia. încorporându-le în tehnicile componistice ale avangardei vest-europene prin agregate sonore complexe de tipul texturii. Alteori compozitorii români se orientează spre valorificarea intonaţiilor şi structurilor modale vechi bizantine. George Enescu este primul care sparge barierele provincialismului autohton.Unii autori stilizează sintagme folclorice. morfogenetică. Tradiţia bizantină şi-a spus cuvântul. Ei îmbină elemente bizantine cu cele clasico-romantice. Subliniera întâietăţii lui Enescu asupra utilizării eterofoniei nu este întâmplătoare. XX. în muzica minimalistă. serializează intervalele din anumite cântece populare sau folosesc arhetipuri melodice (ison). Elemente folclorice se găsesc şi în organizările riguroase. Muzica de inspiraţie bizantină Părintele a ceea ce ar putea fi numit bizantinism în muzica românească a sec. Creaţia sa numără multe opusuri dedicate aestei orientări. ritmul parlando-rubato şi eterofonia. Tentaţi de a conferi muzicii o tentă balcanică. sintactice (texturi) sau timbrale. Similar ca intenţie este Marţian Negrea. ei recurg şi la folclorul orăşenesc. arhetipală sau electronică. 1. realizate după legi numerice. iar Liviu Comes vine să 3 .

iată o mulţime de posibilităţi de integrare a sa în arta contemporană. Toduţă. pentru ca F. iar Gheorghe Firca sondează corespondenţe instrumentale cu spiritul vocal al formelor imnice. ca ethos. ca aluzie. iar Miriam Marbe caută unirea limbajului vechi bizantin cu cel al sec. Înaintând pe firul cronologice se poate conststa o revenire a preocupării pentru muzica de inspiraţie bizantină. conturând drama ritualului bizantin prin materialul sonor creat de compozitor în câmpul stilistic al tradiţiilor noastre. Muzica bizantină ca funcţie. ca interferenţă. Brânduş. Ştefen Nichifor îşi dedică şi el lucrările apropierii de muzica bizantină. Donceanu să combine nuanţele folclorice şi cele bizantine întru obţinerea unui melos cu parfum arhaic. Apoi Bizanţ după Bizanţ unde T.completeze creaţia de sorginte religioasă. Spiritul Muzicii de strană este prezent şi la N. Doru Popovici este în acest sens un reprezentant al muzicii neobizantine căreia îi foloseşte intonaţiile şi structurile modale străvechi. 4 . Grigoriu amestecă elemente bizantine cu nostalgii culturale clasico-romantice. XX. Alte influenţe ale cântului psaltic sunt: apariţia cântului bizantin în limba greacă şi interludiul orchestral din finalul operei -oratoriu Meşterul Manole a lui S. Compozitorul Octavian Nemescu proiectează în muzica sa o lume sonoră metabizantină cu multiple implicaţii şi conotaţii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful