Melosul muzicii bizantine Muzica bizantină - muzica vocală care s-a format şi dezvoltat în perioada şi pe teritoriul Imperiului Bizantin, având

caracteristici proprii. M. b. conţine două stiluri de cântări: liturgice, care s-au dezvoltat în cadrul cultului creştin şi numărul lor este foarte mare. Prima cântare bizantină este menţionată începând cu secolul VI, odată ce Imperiul Roman de Răsărit a devenit Bizantin, iar imnografia şi muzica se dezvoltă din ce în ce mai mult; laice (aclamaţiile), existente într-un număr destul de mic. Perioade privind evoluţia cântărilor liturgice: perioada comună întregii creştinătăţi (sec. I -V) şi perioada bizantină, diferită de cea romană. În prima perioadă, muzica s -a dezvoltat având strânsă legătură cu formele cântării ebraice, de aici sunt preluaţi Psalmii la care au fost adăugate imnele şi cântările duhovniceşti. Perioada bizantină conţine trei faze: 1. a melozilor(sec. V-XI), caracterizată prin apariţia formelor de bază ale imnografiei bizantine (troparul, condacul şi canonul). Reprezentanţi ai perioadei: Roman Melodul, cel căruia i se atribuie primul condac, al Naşterii Maicii Domnului, ,,Fecioara astăzi'' (sec. V-VI) şi condacul Bunei-Vestiri ,,Apărătoarei Doamne'', Sfântul Andrei Criteanul (sec. VII), Sfântul Ioan Damaschinul, cel care a reorganizat octoihul şi căruia i se atribuie notaţia neumatică bizantină, Cosma de Maiuma (sec. VII-VIII), Teofan Graptul (sec. IX), Casia Monahia (sec. IX), Teodor Studitul (759-826) ş. a. 2. a melurgilor (sec. XI-XV): melozi; ei sunt înlocuiţi de către imnografi şi melurgi. În această perioadă creşte treptat numărul semnelor heironomice, este precizată funcţia mărturiilor, apar formulele de intonaţie aparţinând fiecărui eh în parte, apechematele şi începe teoretizarea sistemelor sonore. Reprezentanţi:
1

crearea altora noi. XIII-XIV). XIII XIV). fie texte din repertoriul liturgic. perioadă care urmează căderii Constantinopolului sub turci (1453). fie prelucrate şi sublimate prin procesul componistic (Mihai Jora. El şi-a elaborat propria strategie de creaţie. caracterizată de melismarea unor cântări vechi şi crearea altora noi. s-au sondat toate profunzimile sonore ale culturii şi spiritualităţii româneşti şi fiecare creator le-a reevaluat în manieră proprie. în consens cu spiritualitatea românească. fiind convins că aceasta este singura cale spre universalitate. Paul Constantinescu a fost unul dintre primii compozitori preocupaţi de sonorităţile bizantine. XV) ş. fie tehnicile de compoziţie specifice creaţiei bizantine şi care ţin de armonie. 3. Mihail Ananiotul (sec. 2 . şi alţi creatori de muzică contemporană îşi îndreaptă atenţia spre modalismul cântării de strană. Există o multitudine de preocupări şi de atitudini estetice în muzica contemporană românească. În consonanţă cu acest principiu. preluând şi esenţializând fie elemente de melodică sau ritmică. fostul profesor al lui Ioannis Papadopulos (Ioan Cucuzel). stihirarelor şi irmologhioanelor vechi. XV). Sabin Drăgoi. Xenos Corones (sec. înfrumuseţarea anastasimatarelor. Theodor Rogalski. Ioan Glykes (sec. În acelaşi timp. a. hrisantică sau modernă (începând cu anul 1814). de formă şi de tempo.Sfântul Ioan Cucuzel (cca 1275-1360). în special de aspectul modulatoriu. George Enescu în a doua perioadă de creaţie. Ion Dumitrescu şi Liviu Comes) – teoreticienii numind aceste elemente sublimate – „folclor imaginar”. Ioan Kladas (sec. incluzând în creaţiile lor fie elemente preluate ca atare (George Enescu în prima sa etapă de creaţie). căruia îi este atribuită inventarea arborelui ehurilor şi a sistemului roatei (trohos). De la George Enescu şi până la generaţiile de tineri compozitori. Mulţi compozitori au fost preocupaţi de zona folclorică. alţi creatori şi-au îndreptat atenţia spre zona bizantină.

Spiritualitatea acesteia a ştiut să-şi conserve „ochiul lăuntric” şi „urechea lăuntrică”. a reuşit să „prindă” întotdeauna duhul ascuns al lucrurilor şi să aspire la sublim. Similar ca intenţie este Marţian Negrea. Creaţia sa numără multe opusuri dedicate aestei orientări. Ei îmbină elemente bizantine cu cele clasico-romantice. Tentaţi de a conferi muzicii o tentă balcanică. realizate după legi numerice. 1. XX. ca şi „paternitatea” compozitorului Ştefan Niculescu asupra direcţiei muzicale eterofonice. Elemente folclorice se găsesc şi în organizările riguroase. Cântul liturgic îi furnizează lui Enescu două dintre aspectele fundamentale ale creaţiei sale: starea nonpulsatorie şi monodia. Subliniera întâietăţii lui Enescu asupra utilizării eterofoniei nu este întâmplătoare. aspirând către o dimensiune a esenţialităţii şi universalităţii mijloacelor şi mesajului său. privirea de dincolo de realitatea „epidermică”. încorporându-le în tehnicile componistice ale avangardei vest-europene prin agregate sonore complexe de tipul texturii. ritmul parlando-rubato şi eterofonia. fiind de sorginte folclorică. sintactice (texturi) sau timbrale. care asigură un colorit oriental lucrărilor muzicale. ei recurg şi la folclorul orăşenesc. palpabilă. Muzica de inspiraţie bizantină Părintele a ceea ce ar putea fi numit bizantinism în muzica românească a sec.Unii autori stilizează sintagme folclorice. arhetipală sau electronică. a fost Paul Constantinescu. iar Liviu Comes vine să 3 . serializează intervalele din anumite cântece populare sau folosesc arhetipuri melodice (ison). morfogenetică. Alteori compozitorii români se orientează spre valorificarea intonaţiilor şi structurilor modale vechi bizantine. în muzica minimalistă. vechiul limbaj bizantin cu tehnicele secolului al XX-lea sau apelează la arhetipuri de tip bizantin. Tradiţia bizantină şi-a spus cuvântul. George Enescu este primul care sparge barierele provincialismului autohton.

Apoi Bizanţ după Bizanţ unde T. Alte influenţe ale cântului psaltic sunt: apariţia cântului bizantin în limba greacă şi interludiul orchestral din finalul operei -oratoriu Meşterul Manole a lui S. pentru ca F. Ştefen Nichifor îşi dedică şi el lucrările apropierii de muzica bizantină. Donceanu să combine nuanţele folclorice şi cele bizantine întru obţinerea unui melos cu parfum arhaic. Spiritul Muzicii de strană este prezent şi la N. iată o mulţime de posibilităţi de integrare a sa în arta contemporană. Înaintând pe firul cronologice se poate conststa o revenire a preocupării pentru muzica de inspiraţie bizantină. ca ethos. XX. Compozitorul Octavian Nemescu proiectează în muzica sa o lume sonoră metabizantină cu multiple implicaţii şi conotaţii. ca aluzie. conturând drama ritualului bizantin prin materialul sonor creat de compozitor în câmpul stilistic al tradiţiilor noastre. iar Gheorghe Firca sondează corespondenţe instrumentale cu spiritul vocal al formelor imnice. 4 . Grigoriu amestecă elemente bizantine cu nostalgii culturale clasico-romantice. iar Miriam Marbe caută unirea limbajului vechi bizantin cu cel al sec.completeze creaţia de sorginte religioasă. Toduţă. Doru Popovici este în acest sens un reprezentant al muzicii neobizantine căreia îi foloseşte intonaţiile şi structurile modale străvechi. Muzica bizantină ca funcţie. ca interferenţă. Brânduş.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful