P. 1
Melosul bizantin

Melosul bizantin

|Views: 37|Likes:
Published by Adrian Pîrlea
referat despre melosul bizantin
referat despre melosul bizantin

More info:

Categories:Types, Brochures
Published by: Adrian Pîrlea on Feb 12, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/01/2014

pdf

text

original

Melosul muzicii bizantine Muzica bizantină - muzica vocală care s-a format şi dezvoltat în perioada şi pe teritoriul Imperiului Bizantin, având

caracteristici proprii. M. b. conţine două stiluri de cântări: liturgice, care s-au dezvoltat în cadrul cultului creştin şi numărul lor este foarte mare. Prima cântare bizantină este menţionată începând cu secolul VI, odată ce Imperiul Roman de Răsărit a devenit Bizantin, iar imnografia şi muzica se dezvoltă din ce în ce mai mult; laice (aclamaţiile), existente într-un număr destul de mic. Perioade privind evoluţia cântărilor liturgice: perioada comună întregii creştinătăţi (sec. I -V) şi perioada bizantină, diferită de cea romană. În prima perioadă, muzica s -a dezvoltat având strânsă legătură cu formele cântării ebraice, de aici sunt preluaţi Psalmii la care au fost adăugate imnele şi cântările duhovniceşti. Perioada bizantină conţine trei faze: 1. a melozilor(sec. V-XI), caracterizată prin apariţia formelor de bază ale imnografiei bizantine (troparul, condacul şi canonul). Reprezentanţi ai perioadei: Roman Melodul, cel căruia i se atribuie primul condac, al Naşterii Maicii Domnului, ,,Fecioara astăzi'' (sec. V-VI) şi condacul Bunei-Vestiri ,,Apărătoarei Doamne'', Sfântul Andrei Criteanul (sec. VII), Sfântul Ioan Damaschinul, cel care a reorganizat octoihul şi căruia i se atribuie notaţia neumatică bizantină, Cosma de Maiuma (sec. VII-VIII), Teofan Graptul (sec. IX), Casia Monahia (sec. IX), Teodor Studitul (759-826) ş. a. 2. a melurgilor (sec. XI-XV): melozi; ei sunt înlocuiţi de către imnografi şi melurgi. În această perioadă creşte treptat numărul semnelor heironomice, este precizată funcţia mărturiilor, apar formulele de intonaţie aparţinând fiecărui eh în parte, apechematele şi începe teoretizarea sistemelor sonore. Reprezentanţi:
1

XV). şi alţi creatori de muzică contemporană îşi îndreaptă atenţia spre modalismul cântării de strană. fie tehnicile de compoziţie specifice creaţiei bizantine şi care ţin de armonie. s-au sondat toate profunzimile sonore ale culturii şi spiritualităţii româneşti şi fiecare creator le-a reevaluat în manieră proprie. Mihail Ananiotul (sec. în special de aspectul modulatoriu. fie prelucrate şi sublimate prin procesul componistic (Mihai Jora. XIII-XIV). fie texte din repertoriul liturgic. XV) ş. Xenos Corones (sec. fiind convins că aceasta este singura cale spre universalitate. în consens cu spiritualitatea românească. El şi-a elaborat propria strategie de creaţie. Mulţi compozitori au fost preocupaţi de zona folclorică. 3. Paul Constantinescu a fost unul dintre primii compozitori preocupaţi de sonorităţile bizantine. Există o multitudine de preocupări şi de atitudini estetice în muzica contemporană românească. Ioan Glykes (sec. perioadă care urmează căderii Constantinopolului sub turci (1453). Sabin Drăgoi. În acelaşi timp. De la George Enescu şi până la generaţiile de tineri compozitori. incluzând în creaţiile lor fie elemente preluate ca atare (George Enescu în prima sa etapă de creaţie). XIII XIV). hrisantică sau modernă (începând cu anul 1814). căruia îi este atribuită inventarea arborelui ehurilor şi a sistemului roatei (trohos). a. Theodor Rogalski. crearea altora noi. caracterizată de melismarea unor cântări vechi şi crearea altora noi. alţi creatori şi-au îndreptat atenţia spre zona bizantină. 2 . Ion Dumitrescu şi Liviu Comes) – teoreticienii numind aceste elemente sublimate – „folclor imaginar”. de formă şi de tempo. George Enescu în a doua perioadă de creaţie. Ioan Kladas (sec. preluând şi esenţializând fie elemente de melodică sau ritmică. În consonanţă cu acest principiu. înfrumuseţarea anastasimatarelor. stihirarelor şi irmologhioanelor vechi. fostul profesor al lui Ioannis Papadopulos (Ioan Cucuzel).Sfântul Ioan Cucuzel (cca 1275-1360).

Tentaţi de a conferi muzicii o tentă balcanică. Elemente folclorice se găsesc şi în organizările riguroase. Muzica de inspiraţie bizantină Părintele a ceea ce ar putea fi numit bizantinism în muzica românească a sec. privirea de dincolo de realitatea „epidermică”. George Enescu este primul care sparge barierele provincialismului autohton. Ei îmbină elemente bizantine cu cele clasico-romantice. Cântul liturgic îi furnizează lui Enescu două dintre aspectele fundamentale ale creaţiei sale: starea nonpulsatorie şi monodia. serializează intervalele din anumite cântece populare sau folosesc arhetipuri melodice (ison). a reuşit să „prindă” întotdeauna duhul ascuns al lucrurilor şi să aspire la sublim. care asigură un colorit oriental lucrărilor muzicale. realizate după legi numerice. XX. ca şi „paternitatea” compozitorului Ştefan Niculescu asupra direcţiei muzicale eterofonice. în muzica minimalistă. încorporându-le în tehnicile componistice ale avangardei vest-europene prin agregate sonore complexe de tipul texturii. Creaţia sa numără multe opusuri dedicate aestei orientări. Spiritualitatea acesteia a ştiut să-şi conserve „ochiul lăuntric” şi „urechea lăuntrică”. 1. fiind de sorginte folclorică. Similar ca intenţie este Marţian Negrea. vechiul limbaj bizantin cu tehnicele secolului al XX-lea sau apelează la arhetipuri de tip bizantin. palpabilă. morfogenetică. ei recurg şi la folclorul orăşenesc. Tradiţia bizantină şi-a spus cuvântul. iar Liviu Comes vine să 3 .Unii autori stilizează sintagme folclorice. sintactice (texturi) sau timbrale. ritmul parlando-rubato şi eterofonia. arhetipală sau electronică. a fost Paul Constantinescu. aspirând către o dimensiune a esenţialităţii şi universalităţii mijloacelor şi mesajului său. Subliniera întâietăţii lui Enescu asupra utilizării eterofoniei nu este întâmplătoare. Alteori compozitorii români se orientează spre valorificarea intonaţiilor şi structurilor modale vechi bizantine.

Alte influenţe ale cântului psaltic sunt: apariţia cântului bizantin în limba greacă şi interludiul orchestral din finalul operei -oratoriu Meşterul Manole a lui S. Spiritul Muzicii de strană este prezent şi la N. Ştefen Nichifor îşi dedică şi el lucrările apropierii de muzica bizantină. ca ethos. Înaintând pe firul cronologice se poate conststa o revenire a preocupării pentru muzica de inspiraţie bizantină. pentru ca F. Doru Popovici este în acest sens un reprezentant al muzicii neobizantine căreia îi foloseşte intonaţiile şi structurile modale străvechi. iar Miriam Marbe caută unirea limbajului vechi bizantin cu cel al sec. Muzica bizantină ca funcţie. Toduţă. XX. iar Gheorghe Firca sondează corespondenţe instrumentale cu spiritul vocal al formelor imnice. Compozitorul Octavian Nemescu proiectează în muzica sa o lume sonoră metabizantină cu multiple implicaţii şi conotaţii. ca aluzie. ca interferenţă. Donceanu să combine nuanţele folclorice şi cele bizantine întru obţinerea unui melos cu parfum arhaic. Brânduş. iată o mulţime de posibilităţi de integrare a sa în arta contemporană. conturând drama ritualului bizantin prin materialul sonor creat de compozitor în câmpul stilistic al tradiţiilor noastre.completeze creaţia de sorginte religioasă. 4 . Grigoriu amestecă elemente bizantine cu nostalgii culturale clasico-romantice. Apoi Bizanţ după Bizanţ unde T.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->