POLIFONIA VOCALĂ

Dupa secole de monodie - cântarea pe o voce - în secolele al IX-lea, al X-lea și al

XI-lea își face apariția polifonia - cântarea pe mai multe voci.
În Evul Mediu exista interdicția de a nu schimba cântecul gregorian, astfel
compozitorii au inventat melodii pe suportul lui.
 Apar melodii suprapuse ce dau naștere la polifonie
 Prima forma de polifonie = organum (la 2 voci)
 Orgnum avea: - cantus firmus (vocea principală, la început melodia gregoriană)
 •  vocea organala (voce superioară)
https://youtu.be/aDKtBl9c7BU

Începând cu secolul al XII-lea se adaugă o a doua și o a treia voce de discant

și se conturează două procedee de creație polifonică: imitația și contrapunctul.
Aceste doua tehnici de compoziție coexistă și se îmbină în creații polifonice din ce
în ce mai elaborate, astfel încât perioada cuprinsă între secolele al XIV-lea și al
XVII-lea - Renașterea - se numește în istoria muzicii "epoca de aur " a polifoniei
vocale.
Polifonia vocală se manifestă în două direcții:
1. muzica religioasă, în genuri ca motetul și missa

MOTETUL este o compoziţie vocală polifonică scrisă pe text RELIGIOS.

Principiul de bază a motetului este imitaţia.
Motetele unor compozitori ca Giovanni Pierluigi de Palestrina, Orlando di Lasso
sunt adevărate bijuterii ale muzicii sec al XVI-lea
https://youtu.be/v5OhIKZ4Wbo

MISA  (din latină missa) este o compoziție muzicală polifonică religioasă pentru

cor și soliști, pe textul tradițional al liturghiei catolice care se cântă, cu sau fără
acompaniament instrumental, în bisericile romano-catolice în cadrul liturghiei.

2. muzica laică cântată de trubaduri, pornind de la forme cum

sunt caccia, pesca, balada, frotolla, vilanella și culminând cu madrigalul.

MUZICA TRUBADURILOR
 Primele cântece ale cavalerilor au fost asemănătoare ca forma și mod cu muzica
bisericească însă destinate umanului și nu divinului.
Acest cântec se va simplifica și apropia de stilul muzicii populare.
 Simplicitatea monodică era cerută de însăși originea trubadurilor și a truverilor.
 Trubadurul a fost numit compozitorul si cântărețul de-a lungul Evului Mediu, mai
precis în secolele XI, XII și XIII.
 Școala trubadurilor și tradiția acestora începe în secolul XI, în limba occitana din
sudul Franței.
Limba occitana este o limba romanică, vorbită în treimea de sud a Franței, la sud
de Loara și de asemenea în anumite văi alpine în Italia și în Valea Aran în Spania.
Acesta tradiție a trubadurilor s-a răspândit imediat și în Italia, Spania și Portugalia.
În nordul Franței trubadurii erau numiți trouvèri iar în Germania minnesinger .
Această artă a trubadurilor a durat mai mult în Italia și Spania , și mai puțin în
Franța, dispărând la sfârșitul secolului XIII.
Textul acestor cântece era în general legat de viața cavalerească și de dragostea
curtenitoare.
Multe cântece erau pline de umor sau chiar satire vulgare.
Cântecele sunt grupate pe 3 categorii:
• stilul ușor – cel mai popular stil. Accesibilitatea lui avea o mare audiență deși
pentru cititorul de astăzi este considerat ca având o formulare obositoare.
• stilul amuzant – având ca reprezentant pe Arnaut Daniel (denumit și “Marele
maestru al dragostei “ de către Fancesco Petrarca)
• stilul (forma) închisă – Apreciat doar de către oamenii de elită
  Caracteristici:
• monodica
• metrica și ritmica apropiata de cea a dansurilor.
 Genuiri:
• caccia (subiect de vânătoare)
• pesca (din viața pescarilor)
• chansonul (are 3 părți)
 De la începutul sec XIV datează o culegere de muzică populară „Carmina
Burana” cu muzică și versuri din secolele anterioare, inspirație pentru
compozitorul Carl Off (sec 20), având o lucrare vocal-simfonică cu același titlu.
https://youtu.be/soHArtuYC04
https://youtu.be/-02sCBe7Qoo

Apogeul artei polifonice vocale îl atinge compozitorul Giovanni Pierluigi da

Palestrina (1525-1594). Creația sa cuprinde numeroase motete, madrigale și 93 de
misse dintre care cea mai cunoscuta este Missa Papae Marcelli.
 https://youtu.be/BSo8rRn-vEA

 MADRIGALUL este o piesă polifonică profană (nereligioasă) pentru cor a capella

(neacompaniat cu instrumente) pe un text laic (nereligios).
Acest gen atinge apogeul in sec XVI, când în muzică încep să-ţi facă prezenţa
elemente ale melosului popular.
La Claudio Monteverdi madrigalul dobândeşte un puternic caracter dramatic,
transformându-se într-un moment de vârf al muzicii polifonice.
https://youtu.be/lmf2H7IxNDY