Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Concluzia:
In concluzie, textul citat este o fabulă, fiindcă,
prin intermediul unei narațiuni alegorice,
satirizează defecte general-umane cu scop
moralizator.
12 Caracterizarea Intr-o operă literară, personajele sunt 1. Fragment introductiv: Ce sunt personajele?
PERSONAJULUI individualități, cu trăsături fizice și morale, 2. Stabilirea tipului de personaj și rolul acestuia în acţiune / Rezumatul
dintr-un text suport puse in lumină printr-un șir de întâmplări, 3. Stabilirea mijloacelor/ procedeelor de portretizare
epic situate într-un anumit cadru spațio-temporal. - directe - de către naratorul-personaj, de către alt personaj, autocaracterizare;
Fiind una dintre instanțele comunicării - indirecte - caracterizare desprinsă din gânduri, fapte, atitudini, comportament,
narative, personajele literare sunt din relaţiile cu celelalte personaje, din limbaj, din nume etc.
purtătoarele mesajului artistic prin replici, 4. Precizarea, în textul selectat, a patru trăsături ale personajului şi a
fapte, atitudini, prin nume, prin felul in care semnificaţiei acestora
relaționează intre ele sau cu mediu în care 5. Ilustrarea trăsăturilor, prin raportarea la text
trăiesc. Ilustrarea primei trăsături, prin referire la situaţii semnificative sau prin
citate
Ilustrarea celei de a doua trăsături, prin referire la situaţii semnificative sau
prin citate comentate
Ilustrarea celei de a trei trăsături, prin referire la situaţii semnificative
Precizarea relaţiilor dintre personajul indicat prin cerinţă şi alt personaj din
text
6. Mijloacele artistice prin care a fost creat personajul
7. Formularea unei concluzii despre personaj:
atitudinea autorului faţă de personaj; opinie personală - exprimarea unui punct
de vedere referitor la importanta sau la unicitatea personajului .
13 Două trăsături liric - Textul propus spre analiză aparține genului LIRIC deoarece se transmit în mod DIRECT GIS, prin intermediul eului poetic, pe
eseu scurt baza maorcilor specifice subiectivității (2-3 exemple).
In al doilea rând, caracterul liric al textului este dat de o diversitate de mijloace artisitice, imagini si figuri de stil, care sporesc
expresivitatea limbajului (2-3 exemple ).
14 Două trăsături epic - Textul propus spre analiză aparține genului EPIC deoarece autorul își exprimă în mod INDIRECT GIS, prin intermediul acțiunii
eseu scurt și al personajelor. In al doilea rând , se identifică prezența unui narator obiectiv/subiectiv (2 exemple de verbe), a reperelor de timp
și de spațiu (exemplu ), iar modul de expunere dominant este naratiunea, imbinată cu ...
15 Două trăsături Textul propus spre analiză aparține genului dramatic, deoarece dialogul dramatic este forma specifică de narare, iar acţiunea se
dramatic - eseu scurt dezvoltă în jurul unui conflict dramatic. Textul este organizat în acte, scene sau tablouri, iar indicaţiile scenice sunt singurele
intervenţii ale autorului în text (exemple )
16 Rolul indicaţiilor Indicaţiile scenice sau didascaliile, ca elemente paratextuale și metatextuale, au rolul, de a fixa regia, decorul, scenografia,
scenice/didascalii, ca costumele, de a oferi informaţii despre personajele din lista de la începutul operei, câteva date esenţiale despre acestea (cine sunt, cu
elemente para- și ce se ocupă, ce vârstă au sau aspectul lor fizic), de a marca atitudinea și comportamentul lor, jocul de scenă, element de recuzită....
metatextuale; depinde de situație
17 Două trăsături creație - Literatura populară este o parte semnificativa a folclorului romanesc ,care cuprinde creațiile literare ale unui popor (artistice,
populară - eseu scurt literare,muzicale,plastice, coregrafice, dramatice), transmise prin viu grai. Folclorul face parte integrata din cultura nationala si
defineste spiritul unui popor.
Textul propus spre analiză este o creație populară (DOINE, BASMUL, BALADA ) deoarece are un caracter OCAST , în care sunt
exprimate sentimente profunde de .......In al doilea rând, caracterul popular este dat de limbajul artistic, specific acestor producții
literare : exemple.. ( cuvinte și expresii populare, proverbe, zicători, regionalisme, arhaisme lexicale / fonetice, dativul etic,
paralelisme sintactice, invocații retorice, construcții exclamative și interogative, inversiuni (rogu-te, plecat-au), repetițiile
specific populare , reduceri de sunete și utilizarea apostrofului, interjecții afective , diminutive, construcții expresive cu
valoare de superlativ-din cale afară de frumos, frumos nevoie mare -, expresii cu valoare consecutivă - era așa de frumoasă/ ,
INCÂT....).
18. Apartenenta la Genul dramatic cuprinde operele literare a) structura in acte și scene/personaje a) Dialogul și conflictul dramatic
GENUL DRAMATIC cărora le sunt asociate elemente specifice artei b) tema b) -Indicaţii scenice/didascalii, ca
teatrale, cu scopul de a fi reprezentate pe c) rezumatul elemente para- și metatextuale;
scenă. c) Prezentarea unui personaj, prin
Dialogul dramatic este modul de expunere raportare la două situaţii semnificative/ la
specific, iar acţiunea se dezvoltă în jurul unui
celelalte personaje şi cu precizarea a două
conflict dramatic. Textul este organizat în
acte, scene sau tablouri, iar indicaţiile mijloace de caracterizare.
scenice sunt singurele intervenţii ale
autorului în text
19 Caracterizarea Intr-o operă literară, personajele sunt Precizarea numelui personajului si a 1) Modalități de caracterizare directă
PERSONAJULUI individualități, cu trăsături fizice și morale, operei literare în care apare; prin :
dintr-un text - suport puse in lumină printr-un șir de întâmplări, - dialogul si indicatiile scenice pun în a) indicații scenice;
dramatic situate într-un anumit cadru spațio- lumină trăsăturile si faptele sale b) de către alt personaj;
temporal. Fiind una dintre instanțele Personajul feminin/masculin X c) autocaracterizare;
comunicării DRAMATICE, personajele este surprins in timpul dialogului cu N -Dialogul dramatic- -monologul
literare sunt purtătoarele mesajului artistic personaje dramatic/
prin replici, fapte, atitudini, prin nume, prin Tema discuției se referă la.. -aparte-ul1
felul in care relaționează intre ele sau cu se precizează ideea de bază rolul lor
mediu în care trăiesc. Rezumatul exemple
- precizarea clară a ideilor care compun ILUSTRĂRI
actiunea dramatică 2. Modalități de caracterizare indirectă -
trăsături desprinse din :
a) dialogul dramatic, limbaj
b) monologul dramatic/
Aparte-ul1 rolul lor exemple
c) relația cu celelate personaje;
d) nume /onomastică sugestivă, care
individualizează personajul (dacă e cazul )
ILUSTRĂRI
3) Conflictul interior/exterior
din replici și indicații scenice
ILUSTRĂRI
4 ) Comicul2 -o altă modalitate de
caracterizare a personajelor.
-tipuri de comic (6) prezent prin ironie
sau umor:
- de intentie
- de moravuri
- de situație
- de caracter
- de limbaj
1
Aparté-ul constituie, alături de dialog şi de monolog, un procedeu de tehnică dramatică. Aparté-ul propriu-zis, numit şi aparté monologal constituie o intervenţie verbală, în general de
dimensiuni reduse, formulată de un personaj pentru sine, intervenţie neadresată partenerului/ partenerilor prezent/prezenţi în scenă. Fiind o vorbire aparte, cu şi pentru sine, a unui personaj,
aparté-ul propriu-zis nu are un destinatar scenic, ci, în virtutea principiului dublei enunţări teatrale, unul extrascenic – spectatorul. Evident că aparté-ul nu este un discurs adresat în mod expres
spectatorului, ci un discurs surprins de spectator. Spre deosebire de aparté-ul propriu-zis, aparté-ul parţial sau dialogal este destinat, în mod deliberat şi exclusiv, unuia dintre partenerii din scenă.
De aceea, funcţionarea sa e condiţionată de prezenţa în scenă a mai mult de două personaje şi de obligaţia de a nu fi receptat cel puţin de către unul dintre personajele din scenă. Pentru a fi
receptat doar de personajul căruia îi este destinat, aparté-ul parţial este însoţit de auxiliare cinetice (o anumită orientare spaţială a personajului locutor, acesta îndreptându-se către personajul
căruia îi adresează aparté-ul) şi/ sau paralingvistice (diminuarea intensităţii vocii: personajul locutor vorbeşte încet, în şoaptă sau aparte), notate de dramaturg în indicaţiile dintre paranteze.
2
Vezi fișa-suport de la specia COMEDIE
- de nume ILUSTRĂRI